Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 9/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2556/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.9
Ședința publică de la 12 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelul declarate de către condamnatul-revizuient împotriva sentinței penale nr.829 din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat - revizuient, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la atașarea dosarului de fond nr- al Tribunalului București - Secția a-II-a Penală.
Apelantul condamnat - revizuient depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Pentru apelantul inculpat, apărătorul din oficiu al apelantului condamnat revizuient, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod pr penală rap.la art.394 Cod pr penală și art.395 Cod pr penală,solicită admiterea apelului,desființarea sentinței penale atacate si, pe fond, trimiterea cauzei către parchet pentru efectuarea actelor de cercetare și întocmirea corespunzătoare a referatului.
Pe aspectul aceste cereri,arată că apelantul condamnat revizuient a solicitat revizuirea sentinței întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât martorul sub acoperire, care a afirmat că s-a întâlnit cu revizuient într-un anumit loc, nu a fost audiat pentru a se dovedi că, în realitatea, cel pe care îl apără nu se afla în acel loc ci într-o altă locație, așa cum a și dovedit cu probe, astfel că martorul a făcut afirmații nereale, iar, pe de altă parte nu au fost audiați toți martorii luându-se act în mod nereal că nu se mai insistă în depozițiile acestora, or prin audierea acestor martori s-aer putea dovedi fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanță la momentul condamnării celui pe care îl apără. Mai arată că apelantului condamnat revizuient nu i-a fost acordat ultimul cuvânt și nici nu i s-au aplicat disp. art.16 din Legea nr.143/2000, deși în cauză formulate un denunț ce s-a materializat cu trimiterea în judecată a persoanei împotriva căreia a formulat denunțul.
Reprezentantul Ministerului Public arată că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prev de art.394 Cod.pr.penală. Deși condamnatul a făcut referire la faptul că martorul sub acoperire a dat declarații mincinoase, arată că susținerile respective nu pot servi ca temei al revizuirii întrucât condamnatul nu a făcut dovada acestora printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o ordonanță a procurorului, mai mult, nu rezultă dacă s-a formulat plângere împotriva respectivului martor pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. De asemenea, arată că neaplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 nu tinde la o soluție diametral opusă, de achitare ori încetare a procesului penal, ci doar la reducerea limitelor de pedeapsa, însă cum pe calea revizuirii nu se poate proceda la o nouă reindividualizarea pedepsei, apreciază că nici acest motiv nu se regăsește printre cele prev de art.394 Cod pr penală și nici motivul invocat cu privire la faptul că nu i-a fost acordat ultimul cuvânt. Față de aceste considerente, solicită a se dispune respingerea apelului, ca nefundat.
Apelantul condamnat revizuient, personal, în ultimul cuvânt, arată că se impune a se dispune rejudecarea cauzei având în vedere că nu a fost administrat întreg materialul probator, ceea ce ar tinde la o soluție de achitare întrucât la data presupusei faptei se afla în penitenciar iar instanțele și parchetul nu i-au dat posibilitatea de a dovedi cu probele în apărare.
CURTEA
Prin sentința penală nr.9/12.01.2010 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul condamnat, reținându-se în esență că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de legiuitor în disp. art. 394 alin. 1 lit. a-e din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei, revizuientul solicitând admiterea cererii dat fiind că nu au fost audiați toți martorii din cauză, instanțele de fond renunțând la aceștia, declarațiile martorilor audiați au fost luate în considerare de instanțe deși aceștia nu au spus adevărul, și pe de altă parte nu i s-au aplicat disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și nu i s-a redus pedeapsa deși a formulat un denunț împotriva unei persoane.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 371 alin.2 C.P.P. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 394 din Codul d e procedură penală, se poate face revizuire când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul orii persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În cererea formulată de petent, motivele invocate nu se regăsesc printre aceste cazuri care sunt limitativ prevăzute de legiuitor. Împrejurarea că nu au fost audiați toți martorii din cauză care puteau să arate că susținerile inculpatului din dosar se confirmă nu poate fi considerată ca fiind o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută de instanță la momentul condamnării, soluția instanței bazându-se pe toate probele administrate în cauză analizate coroborat, iar pe de altă parte au fost audiați martori, fiind așadar administrat acest mijloc de probă prevăzut de legiuitor, petentul solicitând de fapt și urmărind pe calea revizuirii, o cale extraordinară de atac, o prelungire a probațiunii.
De asemenea nici împrejurarea că unii dintre martorii audiați au dat declarații mincinoase nu poate constitui motiv de revizuire prev. de art. 394 lit. b, petentul făcând simple afirmații în acest sens, fără a formula vreo plângere penală împotriva acestora și cu atât mai puțin fără a dovedi această împrejurare printr-o hotărâre definitivă de condamnare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă a vreunui martor audiat sau cu o ordonanță a procurorului care să confirme cel puțin formularea unei plângeri.
În ceea ce privește neaplicarea art. 16 pentru a beneficia de reducerea pedepsei și încălcarea dreptului său la apărare, acestea puteau fi invocate chiar pe parcursul judecății cauzei de către petent, acestea nefiind în nici un caz împrejurări care să poată fi invocate pe calea revizuirii.
Reținând că nici unul dintre motivele invocate nu îndeplinește condițiile prevăzute de legiuitor pentru a putea fi incident vreunul dintre cazurile de revizuire, Curtea constată că în mod legal Tribunalul a apreciat că cererea petentului este inadmisibilă, soluția dispusă fiind legală și temeinică, motiv pentru care apelul revizuientului va fi respins ca nefondat, conform art. 379, punct 1, litera b, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel urmând a fi suportate de apelant,conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuient împotriva deciziei penale nr. 829/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelantul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. - 20.01.2010
Dact./ 22.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Constantinescu Mariana
