Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 98/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 98
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 326/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar înscrisuri în circumstanțierea inculpatului, respectiv două caracterizări.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av arată că apelul declarat vizează sentința penală nr. 326/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași prin care a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea de introducere în țară de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 al.1 din Legea 143/2000, constând în aceea că în noaptea de 14/15.03.2008 a fost găsită asupra acestuia cantitatea de 100 de grame rezină de canabis, pe care inculpatul o introdusese în țară. Nu s-a confirmat că inculpatul ar fi introdus drogurile în țară, deși inițial acesta a declarat că drogurile provin din Spania, de unde se întorsese în acea zi. Probele administrate ulterior nu au confirmat acest aspect, astfel s-au solicitat relații de la Vama Nădlac de unde s-a comunicat, prin două adrese, că la data de 14.03.2008 nu au fost consemnate litigii legate de narcotice. Inculpatul a declarat ulterior că a cumpărat drogurile, pentru consum propriu, de la numitul și că s-a întâlnit cu acesta în parcarea de la Mc. Acest fapt a fost confirmat și martorii și. Probele administrate nu sunt de natură să convingă că inculpatul este cel care a introdus drogurile în țară și solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 al.1 din Legea 143/2000, în infracțiunea de deținere de droguri. În subsidiar, dacă instanța va reține că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicită redozarea pedepsei aplicate, prin reducerea cuantumului acesteia, având în vedere că inculpatul este o persoană tânără, la primul contact cu legea penală, est singurul sprijin al mamei sale - care de alt fel este prezentă și astăzi în sala de judecată, este arestat de un an de zile, mediul penitenciar nefiind benefic pentru educația acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere apelului în baza disp. art.379 pct.1 Cod procedură penală, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică. Apărarea a susținut astăzi o variantă care deja a fost avută în vedere de instanța de fond, dar organele judiciare au extras varianta reală și a stabilit corect încadrarea juridică. Inculpatul a declarat că a cumpărat drogurile de la numitul, deși inițial spusese că le a adus din Spania, probabil pentru că știa că este plecat din țară și nu se vor putea verifica susținerile sale. Asupra inculpatului a fost găsit biletul de autobuz care a confirmat că abia sosise din Spania în acea noapte, deci nu ar fi avut timp să cumpere drogul. Probele administrate au fost corect apreciate. S-a solicitat redozarea pedepsei și s-a criticat duritatea sancțiunii, dar în condițiile deschiderii granițelor trebuie analizat cum ajung drogurile în țară, iar legiuitorul a prevăzut pedepse aspre pentru acest gen de fapte. Însă, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului pedeapsa aplicată poate fi redusă, însă nu chiar spre derizoriu.
Inculpatul solicită admiterea apelului,achiesând la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 326/30.04.2009 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 149/2000, modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a confiscat de la inculpat cantitatea de 95,1 grame și 2,7 grame rezină de cannabis.
S- menținut starea de arest a inculpatului și s- dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 15.03.2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Iași nr. 23/D/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de introducere îb țară de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. 1 din Legea nr. -, cu modificările ulterioare.
În fapt, prin rechizitoriu s-au reținut următoarele:
Pe data de 15 martie 2008, în jurul orelor 3.00, lucrătorii de poliție din cadrul secției a III-a, l-au surprins pe inculpatul, în fața benzinăriei, de pe strada -, inculpat care, la vederea polițiștilor a încercat să se urce într-un taxi pentru a părăsi zona. S-a făcut, la sediul poliției un control corporal asupra inculpatului și s-au găsit asupra sa, în geaca pe care o purta, un baton de culoare vegetală, solidificată, identificată ulterior ca fiind rezină de cannnabis, un bilet de călătorie cu din Spania spre România, cu plecare în data de 12.03.2008 și sosire în 14.03.2008, în S-a stabilit de către organele de poliție faptul că inculpatul a introdus în țară, prin punctul de frontieră Nădlac, cantitatea de 100 grame rezină de cannnabis. Ulterior, din B, inculpatul a luat un alt autocar spre I și a ajuns in I în noaptea de 14/15.03.2008.
Inculpatul a fost interogat atât în faza de urmărire penală și în fața instanței, însă a avut mai multe declarații contradictorii. Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul a susținut că a introdus drogurile în țară pentru consum propriu, ulterior, în fața instanței a susținut o altă situație de fapt, precizând că drogurile nu le-a introdus în țară ci le-a cumpărat când a ajuns în țară, de la numitul, în autogară, după care s-a urcat în taxi și a fost oprit de organele de poliție.
În susținerea acestei situații de fapt inculpatul și-a propus martorii și. În cauză au fost audiați următorii martori:, C,. În ceea ce îl privește pe martorul, instanța a constatat imposibilitatea audierii acestui martor, fiind plecat de aproximativ doi ani în Spania, așa cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliție.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă ca fiind dovedită situație de fapt reținută prin rechizitoriu.
Astfel, martorii propuși de inculpat, C și, fratele său, nu au adus elemente de natură să schimbe situația de fapt reținută prin rechizitoriu. Astfel martorii și C au relatat că s-au întâlnit cu inculpatul atunci când a venit autocarul, în jurul orelor 24,00. Deși amândoi au relatat că inculpatul s-a întâlnit cu, care aștepta un pachet de la fratele său, din Spania, pachet pe care urma sa îl aducă inculpatul, nu rezultă că martorul i-ar fi dat drogurile inculpatului. Mai mult rezultă cu certitudine că inculpatul i-a dat un pachet și niște bani martorului iar acesta i-a dat niște bani și un pachet de țigări. Cu toate acestea asupra inculpatului, cu ocazia percheziției corporale s-a găsit un pachet cu rezină de cannabis, în formă solidă. Chiar dacă sunt reale susținerile inculpatului, referitor la întâlnirea cu martorul, este cert că nu acest martor i-a dat inculpatului rezina de cannabis. În cauză au fost audiați și martorii asistenți și, martori care au confirmat faptul că asupra inculpatului, cu ocazia percheziției corporale s-a găsit un pachețel cu o substanța maro, în interiorul hainei cu care era îmbrăcat inculpatul. Tot acești martori au arătat că inculpatul a recunoscut că bucata respectivă era a sa, fără a preciza de unde o are. În declarația dată inițial, la organele de poliție, inculpatul a recunoscut că adusese bucata de cannabis din Spania, pentru consum propriu. Cu toate acestea, cu ocazia efectuării testelor nu s-a descoperit nici o substanța care să confirme consumul de către inculpat a cannabisului.
Raportat la această împrejurare, solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, este neîntemeiată. Eventual, dacă ar fi rezultat din probatoriu că inculpatul ar fi consumator de droguri, putea fi trimis în judecată și pentru această infracțiune în concurs cu introducerea în țară de droguri de risc. În ceea ce privește introducerea în țară de droguri de risc, pentru consum propriu sau în alte scopuri, legea nu face diferența raportat la scopul introducerii de droguri în țară, însăși actul material de introducere fiind incriminat.
În drept, fapta inculpatului care, pe data de 14/15 martie 2008, introdus în țară droguri de risc, respectiv rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 Legea nr. 143/2000.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul verbal de constatare, procesul verbal de predare primire a drogurilor, buletinul de analiză toxicologică, raportul de constatare tehnico-științifică, probele materiale ridicate de la inculpat.
Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost pedepsit la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere toate circumstanțele, atât cele reale ale comiterii faptelor, cât și cele personale ale inculpatului. La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a avut în vedere atât pericolul concret pentru ordinea publică, cât și recrudescența unor astfel de fapte, pericolul deosebit pe care îl reprezintă introducerea în țară de droguri. S-a avut în vedere însă și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, vârsta acestuia, astfel încât, raportat și la cantitatea mică de cannabis introdus în țară, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal și a coborât sub minimul special prevăzut de lege.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a 2-a, b Cod penal și art. 71 Cod penal, instanța neputând aplica pedeapsa accesorie în mod global, așa cum s-a stabilit deja în practica CEDO.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr.143/2000 a dispus confiscarea cantității de 95,1 grame și 2,7 grame de rezină de cannabis, cantități rămase după efectuarea probelor de laborator, așa cum rezultă din procesele verbale încheiate în urma efectuării rapoartelor de constatare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, conform art. 88 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul arată că în cauză nu s- demonstrat că ar fi introdus droguri în țară și de aceea solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere de droguri.
Solicită inculpatul reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele atenuante personale, fiind tânăr, la primul contact cu legea penală și singurul sprijin al familiei sale.
Apelul este nefondat.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. a Cod penal, neimpunându-se în cauză schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. 1 din aceeași lege, faptele fiind pe deplin dovedite.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
Astfel, la data de 14 spre 15 martie 2008, inculpatul a introdus în țară, din Spania, cu autocarul, prin punctul de frontieră Nădlac, cantitatea de 100 grame rezină de cannabis, fiind găsită castitatea asupra sa la controlul efectuat de organele de poliție în ziua de 15 martie 2008, în jurul orelor 3,00.
Afirmațiile inculpatului că ar fi deținut drogurile în vederea consumului propriu și le-a fi cumpărat de la numitul sunt infirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, a fost comise de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod corect de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele atenuante ale inculpatului, care este infractor primar însă a avut o atitudinea oscilantă în cauză.
Nu se impune acordarea unei eficiențe mai mari circumstanței atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal și nici reținerea de alte circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, care să aibă ca efect reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului este în măsură să ducă la atingerea scopului educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale 326/30.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În baza art. 350, 393 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului, subzistând temeiurile avute în vedere la aretarea preventivă și se va deduce din pedeapsă în continuare arestarea preventivă de la 30.04.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat inculpatul împotriva sentinței penale nr. 326 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal, deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 30.04.2009 și până la 30.06.2009.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.07.2009
Tribunalul Iași
Jud. a
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
