Trafic internațional de droguri (legea 143/2000 art. 3). Decizia 136/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIENr. 136

Ședința publică de la 18 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Vadana

JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru

GREFIER- - -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - B-

Reprezentat legal prin procuror

*

La ordine a venit spre pronunțare apelul declarat de inculpatul,împotriva sentinței penale nr. 116/P din 04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 10 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

DELIBERÂND-

Prin sentința penală nr. 116/ 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus:

A fost condamnat inculpatul, născut la data de 21.11.1986 în, Republica M, fiul lui și al, CNP -, domiciliat în P N,-, - scara B, etaj 1,. 50, județul N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a și c, 76 alin. 1 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 ( unu ) an închisoare și 1 ( un ) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c, 76 alin. 1 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 2 ( două ) luni închisoare.

A fost condamat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c, 76 alin. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare și 1 ( un ) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ( trei ) ani închisoare și 1 ( un ) an, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 12.03.2008 la 11.06.2008.

A fost condamnat inculpatul, născut la data de 01.03.1988 în P N, județul N, fiul lui și al, CNP -, domiciliat în P N,-, scara A, etaj 4,. 14, județul N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin. 1 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 2 ( două ) luni închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare și 1 ( un ) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 3 ( trei ) ani închisoare și 1 ( un ) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii, de la 12.03.2008 la 13.03.2008.

În baza art. 861și 862Cod penal, s- suspendat executarea pedepsei principale aplicată inculpaților, pe termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpații s-au supus următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Supravegherea inculpaților a fost exercitată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la ambii inculpați cantitatea de 138,3 gr. cannabis, aflată la Camera de corpuri delicte din cadrul R-Direcția Generală de Judiciar și Evidență Operativă, iar de la inculpatul și suma de 120 lei.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Neamț nr. 6/D/P/2007 din 10.04.2008, înregistrat la această instanță sub nr- din 11.04.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de vânzare de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și, pentru săvârșirea infracțiunilor deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, aplicarea față de aceștia a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, aplicarea față de acesta a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și neînceperea urmăririi penale față de, și, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire și aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor privind regimul drogurilor, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut în rechizitoriu că inculpatul a comercializat droguri de risc unor consumatori de pe raza mun. P N, în cursul anului 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu, iar la data de 11.03.2008 a introdus în țară cantitatea de 150 gr., sustrăgându-se de la controlul vamal și cunoscând faptul că nu are dreptul de a intra în țară cu droguri de risc, iar inculpatul a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu, iar la data de 11.03.2008 a introdus în țară cantitatea de 150 gr., sustrăgându-se de la controlul vamal și cunoscând faptul că nu are dreptul de a intra în țară cu droguri de risc.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, imaginile audio-video înregistrate cu ocazia flagrantului, acte întocmite de autoritățile olandeze cu ocazia evenimentului rutier avut de inculpați în, chitanța, procesele-verbale de percheziție, declarațiile martorilor cu identitate protejată, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților.

În cursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri: adeverință și diplomă de bacalaureat pentru inculpatul, buletin de analize medicale pentru inculpatul, proba cu martorii, și martorul cu identitate protejată, s-au făcut de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț referate de evaluare pentru inculpați, s-a văzut în ședință publică înregistrarea flagrantului și declarația inculpatului. Inculpatul nu a dorit să fie ascultat în faza cercetării judecătorești.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul este cunoscut în municipiul PNd rept consumator și dealer de droguri de risc.

Prin ordonanța din 23.01.2007, au fost autorizați investigatorul sub acoperire "" și colaboratorul acestuia "", pentru cumpărarea de droguri de risc de la inculpatul.

În zilele de 25.01.2007 și 31.01.2007, în zona centrală a municipiului P N, colaboratorul a cumpărat de la inculpatul două doze de hașiș, prima de 0,30 gr. a doua de 0,60 gr. plătind câte 60 de lei pentru fiecare. În urma analizelor de laborator, s-a constatat că ambele probe conțin tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

La începutul lunii martie 2008, inculpatul s-a hotărît să se deplaseze în Olanda pentru a aduce droguri. Neavând bani, inculpatul apelat la martorul, căruia i-a cerut suma de 1000 euro împrumut. Martorul a apelat la, de la care a primit suma solicitată și i-a remis-o inculpatului.

Inculpatul l-a contactat apoi pe inculpatul, cu care se cunoștea de mai mult timp, aceștia fiind colegi de liceu. Inculpatul, și el consumator de droguri, apelase în trecut, respectiv la data de 15.05.2007, la inculpatul, pentru a cumpăra droguri.

Inculpatul a fost de acord cu propunerea inculpatului de a se deplasa împreună cu acesta în Olanda pentru a aduce droguri.

În ziua de 07.03.2008, cei doi inculpați s-au întâlnit și au plecat împreună în Olanda, cu autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare B-78- aparținând societății al cărei director este mama inculpatului.

Cei doi inculpați au consumat cannabis într-un bar din Olanda, după care au cumpărat 150 gr. de cannabis și au părăsit Olanda, îndreptându-se spre România.

Pe teritoriul Germaniei au rămas fără carburant, astfel că l-au contactat pe martorul, căruia i-au cerut să le trimită suma de 100 euro. Acesta cunoștea scopul pentru care cei doi sunt în Olanda, astfel că le-a trimis banii, dar pe numele altei persoane.

După ce au intrat în România, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul, căruia i-a comunicat că au intrat în țară fără probleme și că se vor opri la el pentru a împărți marfa, dar să fie singur.

Și martorul l-a contactat pe martorul pentru a se interesa dacă a ajuns inculpatul și dacă a adus ceva, apoi l-a contactat telefonic chiar pe acesta, aflând că este rezolvată și că vor ajunge în PNa doua zi.

Pe parcursul deplasării spre România, mai mulți consumatori de droguri i-au sunat pe inculpați pentru a se interesa unde sunt și când ajung în oraș. Martora, prietena inculpatului, i-a trimis un mesaj acestuia în care i-a cerut să intre curat în țară, apoi l-a sunat și l-a întrebat dacă ține cont de mesajul trimis.

Pe raza orașului, autoturismul în care se aflau inculpații a fost oprit în trafic, iar la controlul efectuat s-au găsit droguri ambalate în pungi. În urma analizelor de laborator, s-a constatat că era o cantitate de 143,8 grame fragmente vegetale de culoare oliv aparținând genului cannabis sativa. au pus în evidență tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Din coroborarea proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu declarațiile martorului cu identitate protejată rezultă că inculpatul este consumator și dealer de droguri și că a cumpărat, în două zile, două doze de hașiș de la colaboratorul investigatorului, primind 60 de lei pentru fiecare doză. Aceasta rezultă și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, purtate de inculpatul, dar și din recunoașterea acestuia.

Din declarația martorului rezultă că cei doi inculpați sunt prieteni din liceu, că sunt consumatori de droguri și că a trimis suma de 100 de euro în Germania, de pe numele unui vecin pe numele inculpatului. Această declarație se coroborează cu chitanța.

Din declarațiile martorului, date în cursul urmăririi penale, rezultă că l-a împrumutat, prin intermediul lui, pe inculpatul cu suma de 1000 de euro pentru a merge în Olanda să aducă droguri și că inculpatul și martorul sunt cunoscuți drept consumatori și vânzători de droguri. Instanța înlătura declarația dată de acest martor în cursul cercetării judecătorești pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Din declarațiile martorei rezultă că inculpatul este consumator de droguri și că primele declarații pe care le-a dat acest inculpat, în sensul că inculpatul nu cunoștea motivul plecării în Olanda, sunt mincinoase. Aceste declarații se coroborează în ceea ce privește faptul că inculpatul este consumator de droguri cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și mama sa.

Din declarațiile martorei, coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise, rezultă că martora i-a trimis un mesaj inculpatului să intre curat în țară și apoi i-a telefonat să-l întrebe dacă ține cont de acest mesaj. Tot din declarația acestei martore rezultă și că inculpatul a consumat în trecut droguri.

Din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de inculpați la data de 15.05.2007 rezultă că cei doi se cunoșteau și că inculpatul dorea să cumpere de la inculpatul o cantitate de droguri.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în timp ce se întorceau din Olanda rezultă că inculpații erau așteptați în țară de alți consumatori de droguri și că inculpatul urma să împartă cantitatea de droguri achiziționată din Olanda cu martorul, ambii fiind vânzători de droguri în P

Din procesele verbale de percheziție coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că în autoturismul cu care inculpații se întorceau din țară a fost găsită cantitatea de 150 gr. de droguri.

Din declarația martorei, mama inculpatului, rezultă că fiul său i-a ascuns că pleacă din țară, mințind-o că merge la o cabană.

Toate probele analizate mai sus susțin ultima declarație dată de inculpatul în care a recunoscut săvârșirea faptelor și a arătat că inculpatul cunoștea scopul plecării în Olanda și că de acolo a fost achiziționată o cantitate de droguri, care a fost adusă în țară.

Instanța a înlăturat din probatoriul administrat primele declarații ale inculpatului, precum și apărările inculpatului întrucât, așa cum s-a demonstrat anterior, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Instanța nu a ținut seama la stabilirea situației de fapt de înregistrarea audio-video a surprinderii inculpaților în flagrant, pe raza orașului, datorită calității slabe a acesteia.

În ceea ce privește interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că nu a fost încălcat dreptul inculpaților la respectarea vieții private, garantat de art. 8 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. autorităților în exercitarea acestui drept este prevăzut de lege și constituie o măsură, care, într-o societate democratică, este necesară pentru apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 8 parag. 2 din Convenție.

Prima condiție impusă, și anume ca ingerința să fie prevăzută de lege, este îndeplinită. Posibilitatea organelor judiciare de interceptare și înregistrare audio-video este reglementată de art. 911- 916Cod procedură penală, dar și de Legea nr. 143/2000.

Prin publicarea în Monitorul Oficial, aceste legi sunt accesibile tuturor, dar sunt și previzibile, în sensul că au suficientă precizie pentru a permite individului să-și regleze conduita în funcție de prescripțiile lor. Codul d e procedură penală reglementează, pe larg, cazurile și condițiile de interceptare și înregistrare, organele care le efectuează, certificarea, precum și verificarea lor.

A doua condiție impusă, și anume ca ingerința să urmărească un scop legitim, este și ea îndeplinită. Ea a fost necesară pentru apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, în condițiile în care înainte de efectuarea interceptărilor și înregistrărilor existau date că inculpatul urma să săvârșească o faptă ce ține de traficul de droguri.

Și cea de-a treia condiție, respectiv ca ingerința să fie necesară într-o societate democratică, este îndeplinită. O ingerință este necesară într-o societate democratică dacă răspunde unei nevoi sociale imperioase. În cauză, ingerința răspunde nevoii de apărare a ordinii, de prevenire a săvârșirii de infracțiuni și de luptă împotriva traficului de droguri.

Deși textul Convenției nu o prevede în mod expres, jurisprudența Curții Europene a consacrat și o altă condiție a ingerinței, și anume proporționalitatea măsurii cu restrângerea dreptului la viață privată. Și această condiție este îndeplinită, având în vedere particularitățile cauzei, importanța probelor ce urmau a fi obținute și gravitatea infracțiunii de trafic de droguri.

Și principiul subsidiarității a fost respectat în prezenta cauză, deoarece alte mijloace de probă, a căror administrare nu presupunea o ingerință atât de gravă în viața privată a inculpaților, nu erau de natură să contribuie eficient la descoperirea infracțiunii, stabilirea situației de fapt, identificarea participanților și la desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale. Cu alte cuvinte, nu puteau fi utilizate mijloace mai puțin intruzive, pentru că nu erau apte să conducă la aceleași rezultate.

Având în vedere folosirea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului său împotriva inculpatului, instanța este datoare să verifice și dacă inculpatul nu a fost provocat să săvârșească faptele.

Agenții provocatori sunt agenții infiltrați ai statului sau orice persoană ce acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități, care, în activitatea desfășurată, își depășesc limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în scopul relevării activității infracționale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită infracțiuni, în vederea administrării de probe în acuzare.

Pentru ca inculpatul să fi fost provocat să săvârșească infracțiunea, era necesar să nu existe date că, fără intervenția autorităților, acesta tot ar fi săvârșit- Or, din actele dosarului rezultă că inculpatul era vânzător de droguri și înainte ca investigatorul și colaboratorul său să cumpere droguri de la acesta.

Faptele inculpaților, așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vânzare de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pentru inculpatul și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul.

Fiecare inculpat a săvârșit infracțiunile înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, astfel că acestea se află în concursul real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal sunt aplicabile pentru că inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care intră în conținutul unei infracțiuni.

Tribunalul a reținut și infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, respectiv introducerea în țară de droguri de risc întrucât, așa cum s-a stabilit anterior, drogurile nu au fost introduse în țară pentru consumul propriu, ci pentru a fi vândute. Inculpatul este cunoscut drept vânzător de droguri, aspect pe care îl cunoștea și inculpatul, și avea o înțelegere cu martorul, și el vânzător de droguri, privind împărțirea drogurilor. Mai mult, este greu de crezut că întreaga cantitate de droguri, 150 grame, putea fi folosită de inculpatul doar pentru consumul propriu.

La individualizarea pedepselor, instanța are în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana fiecărui inculpat și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social al faptelor săvârșite rezultă din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările în care au fost săvârșite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și din persoana și conduita fiecărui făptuitor.

Inculpații sunt consumatori de droguri, inculpatul și vânzător, și au introdus în țară cantitatea de 150 grame de cannabis pentru a fi vândută. Faptele au fost săvârșite de două persoane, care au acționat cu intenție directă.

Inculpatul are vârsta de 23 de ani, este student, nu este căsătorit, nu are copii minori și nu prezintă antecedente penale.

Inculpatul are vârsta de 21 de ani, este student nu este căsătorit, nu are copii minori și nu prezintă antecedente penale.

După săvârșirea infracțiunii, inculpații au avut o atitudine de negare a săvârșirii faptelor, atitudine care a fost menținută de inculpatul. Inculpatul a recunoscut ulterior săvârșirea faptelor.

Având în vedere cele anterior reținute, se va stabili pentru fiecare infracțiune pedeapsa închisorii sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, pentru inculpatul și 74 lit. a Cod penal, pentru inculpatul și a aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal.

Pedepsele astfel stabilite vor fi contopite, urmând ca fiecare inculpat să o execute pe cea mai grea. Această pedeapsă este pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social și poate asigura scopul prevăzut în art. 52 Cod penal.

Totodată, inculpații au fost condamnați și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale, fiind îndeplinite cerințele art. 65 Cod penal.

Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe durata prevăzută în art. 71 alin. 2 Cod penal.

Pentru interzicerea drepturilor civile, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-

În baza art. 88 Cod penal, din pedepsele principale aplicate s-a scăzut timpul reținerii și al arestării preventive.

Având în vedere comportamentul inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, vârsta acestora, situația lor școlară, comportamentul după săvârșirea faptelor, cuantumul pedepsei rezultante aplicată fiecărui inculpat, persoana fiecăruia și aprecierea că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârși infracțiuni, în baza art. 861și 862Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale, sub supraveghere, s-au stabilit măsurile de supraveghere, termenul de încercare și s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor 864Cod penal.

Ca urmare a suspendării executării pedepsei principale, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform dispozițiilor art. 17 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea drogurilor și a banilor obținuți din vânzarea lor.

Ca o consecință a condamnării lor, în baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.

Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat.

Prin motivele de apel,apelantul a invocat nelegalitatea sentinței apelate prin aceea că:

- nu au fost lămurite concret actele materiale ale fiecărui inculpat

- nu s-au analizat elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul

- prima instanță a refuzat întocmirea unui proces verbal în momentul în care a efectuat vizionarea casetei conținînd surprinderea în flagrant.

- apelantului i s-a încălcat dreptul la apărare prin aceea că inculpatul a refuzat să dea declarație în instanță și să fie confruntat cu coinculpatul. În aceste condiții prima instanță trebuia să dea citire declarației date de inculpat la urmărirea penală și să o pună în discuția părților

Se invocă netemeinicia sentinței întrucât în cauză condamnarea s-a pronunțat exclusiv pe declarația coinculpatului. Acesta în primele declarații a arătat că nu cunoștea scopul deplasării în Olanda și nici despre existența cantității de droguri în mașină, dar și-a schimbat declarațiile după arestarea sa preventivă. Nu există alte probe care să demonstreze că știa de cantitatea de drog, numele său nu apare în interceptările telefonice purtate de coinculpat și nici de celelalte persoane cercetate în cauză, traficanți sau consumatori de droguri. Se mai arată că a călătorit în Olanda doar pentru a-l transporta pe, banii necesari combustibilului și achiziționarea drogurilor fiind asigurați de acesta. Apelantul a solicitat față de aceste împrejurări achitarea în temeiul art 10 lit sau d Cpp. În subsidiar a solicitat achitarea în temeiul art 10 lit b/1 Cpp.

Instanța de control judiciar, examinând motivele de apel invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art 371 alin 2 Cpp constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Curtea consideră că, în cauză, prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și a stabilit că fapta inculpatului care, la data de 12.03.2009 a introdus în țară, împreună cu coinculpatul cantitatea de 150 grame de cannabis destinată atât traficului cât și consumului propriu întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor prevăzute în art. 3 alin 1 din Legea 143/2000 și art 4 alin 1 din Legea 143/2000

Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești - respectiv de sesizare din oficiu, de constatare a infracțiunii flagrante, imaginile audio-video, înscrisuri, declarații de martori inclusiv cei cu identitate protejată, ale investigatorilor sub acoperire, raport de constatare tehnico- științifică, de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice, coroborate cu declarațiile inculpaților - au rezultat împrejurările în care fapta a fost săvârșită de către inculpat.

Sub aspectul netemeiniciei sentinței, invocată de apelantul inculpat, instanța reține următoarele:

Apelantul este consumator de droguri. Mai întâi cu privire la acest aspect inculpatul a avut o atitudine oscilantă. Astfel, în declarația din data de 13.03.2008 recunoaște că este consumator de marijuana, că a mai consumat și în țară la petreceri. Același lucru rezultă și din declarația martorei, prietena inculpatului precum și din interceptarea convorbirii telefonice avute cu coinculpatul la data de 15.05.2007 când îi solicita acestuia să îi vândă o cantitate de drog intitulată codificat de inculpați,mâncare de,De asemenea, martorul arată că inculpații sunt prieteni din liceu (aspect care rezultă și din declarația mamei inculpatului ) și sunt consumatori de droguri. În declarația dată la instanța de fond, însă, inculpatul își schimbă poziția și arată că nu este consumator de droguri.

Cu privire la susținerea inculpatului cum că nu a cunoscut faptul că deplasarea în Olanda a avut ca scop achiziționarea și introducerea în țară de drog de risc în speță cannabis, instanța reține următoarele:

Acest aspect a fost cunoscut anterior deplasării de către celelalte persoane cercetate în cauză, consumatori sau dealeri. Astfel martorul ( fl 241, 242 dosar ) l-a împrumutat pe cu suma de 1000 de euro, rezultă și din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice, prin care persoanele amintite mai sus se interesau când ajung inculpații în P Scopul deplasării rezultă și din conținutul SMS-ului trimis de martora care cel puțin l-a bănuit dacă nu l-a cunoscut cu certitudine.

Este adevărat că în primele declarații date la urmărirea penală ( și din conținutul CD-ului conținând filmarea flagrantului, vizionată și de instanța de apel ) coinculpatul a arătat că nu a cunoscut despre existența în geanta din mașină a cantității de drog. Ulterior, în fața Tribunalului Neamț, sesizat cu propunerea de arestare a celor doi, în dosarul nr-, la data de 13.03.2008 dorind să beneficieze de dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000, arată că a cunoscut de la bun început scopul deplasării în Olanda, că nu au discutat despre ceea ce ar fi primit în schimbul acestui serviciu, lăsând de înțeles că ar primi și el o cantitate drog. În fața acestei instanțe, apelantul arată că pe drumul spre casă nu i-a arătat că ar avea vreo cantitate de drog și că acesta nu a fumat în mașină. Cu o zi înainte, însă, la 12.03.2008 în declarația dată la fila 288, în fața procurorului, apelantul arată că, pe drum i-a arătat o țiplă în care avea hașiș și l-a invitat să consume, dar l-a refuzat". La audierea în fața instanței de fond își schimbă din nou declarația și arată că a văzut țipla respectivă, deci avea cunoștință că acesta deține drog.

Această declarație în care apelantul arată că i-a arătat că are țipla respectivă se coroborează cu toate declarațiile ulterioare ale inculpatului. Poziția apelantului se situează spre poziția că nu a cunoscut că ar mai avea o altă cantitate de drog în afară de cea arătată și care a fost consumată până la întoarcerea în țară. Susținerile că nu ar fi fumat și el pentru că trebuia să conducă nu au nici o relevanță.Nici stabilirea cu certitudine dacă și apelantul a asistat la achiziționarea drogurilor în Olanda nu are relevanță, important este dacă apelantul a cunoscut la intrarea în țară că transportă droguri de risc, deținând și el în același timp aceste droguri.

Însă, din examinarea primei declarații date de, la data de 13.03.2008 rezultă că cunoștea că transportă droguri dar nu i-a cerut lui să coboare sau să le arunce. Așadar susținerea apelantului că și-a schimbat poziția inițială și l-a incriminat prin declarațiile ulterioare, nu se verifică. Schimbarea declarației lui a avut loc doar cu privire la faptul cunoașterii de la început a scopului călătoriei, împrejurare care nu relevanță sub aspectul răspunderii penale.În fața instanței, inculpatul nu a dorit să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Această împrejurare așa cum a reținut și prima instanță, nu rezultă numai din declarațiile coinculpatului, cum susține apelantul ci și din convorbirea purtată cu martora, care știind că este consumator de droguri i-a scris într-un SMS, să intre curat în țară ". La întrebarea martorei dacă i-a ascultat sfatul, apelantul răspunde,păidar n-am ținut, n-aveam cum dar eram deja . Apelantul a ascuns efectuarea călătoriei atât față de membrii familiei cât și de prietena sa.

Apelantul invocă eroarea de fapt prin necunoașterea împrejurării că transportă și introduce în țară droguri de risc și astfel a săvârșit fapta fără vinovăție.

Potrivit art. 51 alin. (1) pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoială, adică o cunoaștere nesigură, deoarece, în acest caz, săvârșirea faptei implică acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Or, în cauză, inculpatul cunoștea reglementările în materia drogurilor.

În condițiile neverificării conținutului bagajelor ( de fapt două genți ), apelantul inculpat ar fi acceptat o cunoaștere nesigură, ceea ce a implicat acceptarea posibilității de a transporta bunuri sau substanțe interzise, cu toate consecințele juridice ale acesteia. În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3033 din 11 mai 2006

Apelantul a admis în cele din urmă că i-a arătat țipla cu 1 gram de cannabis însă arată nu și-a pus problema dacă acesta ar mai avea și altă cantitate.În aceste condiții apelantul ar fi trebuit să verifice acest aspect, necunoașterea legii penale neputând fi invocată de nimeni cu atât mai mult cu cât cunoștea că este traficant de droguri, în au mers într-un bar unde se comercializează în mod legal astfel de substanțe și recunoaște că au fumat acolo marijuana.

De asemenea este ridicol de presupus ca o persoană să parcurgă aproximativ 2000 de km doar pentru a-și achiziționa doar o cantitate de 1 gram de cannabis pe care o putea achiziționa și din țară.

Susținerea inculpatului cum că nu ar fi avut timp să se pună de acord cu coinculpatul asupra declarațiilor fiind separați încă de la momentul flagrantului, nu are relevanță ambii inculpați având timp să-și construiască o poziție comună pe tot parcursul călătoriei din Olanda.

Motivația care l-a determinat pe coinculpatul să-și schimbe primele declarații și să-l incrimineze pe apelant - aceea de a beneficia de prevederile art. 16 din Legea 143/2000 - apare ca legitimă. Practica judiciară este unanimă în aprecierea că nu se poate lua în considerare schimbarea declarației unei părți decât dacă se bazează pe o justificare serioasă, care există în acest caz, în condițiile în care a constatat că față de el s-a luat măsura arestării preventive iar față de apelant nu, în acest moment procesual intervenind schimbarea declarației.

În aceste condiții sentința primei instanțe care a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății este corectă.

Stabilirea acestei situații de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanța dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabili adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului. Totodată, Curtea constată că prima instanță a examinat fiecare mijloc de probă, arătând cum majoritatea acestora se coroborează între ele și înlăturându-le motivat pe unele, astfel că simpla susținere a inculpatului în sensul că nu a comis faptele reținute în sarcina sa, nu este de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse detaliat de instanța de fond, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69. proc. pen. pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpatului.

Așa fiind, cererea apelantului de admitere a apelului și achitarea în temeiul art. 10 lit. a sau d p Cod Penal nu sunt fondate

Motivele de apel ale apelantului cum că nu au fost lămurite concret actele materiale ale fiecărui inculpat și că nu s-au analizat elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul nu sunt fondate tot față de considerentele expuse mai sus.

S-a mai invocat încălcarea dreptului la apărare întrucât inculpatul a refuzat să fie confruntat cu el, caz în care instanța trebuia să dea citire declarațiilor contradictorii ale acestuia de la urmărirea penală și să le pună în discuție.

Potrivit art 87.p Cod Penal, confruntarea este un procedeu probatoriu complementar, putând fi folosit de organele judiciare în cazul în care se constată că există contraziceri între declarațiile persoanelor ascultate în aceeași cauză. Acest procedeu derivă din declarațiile inculpatului și îi este pe deplin aplicabil principiul prevăzut de art 71 alin 2 Cpp referitor la dreptul la tăcere, organul judiciar nedispunând de mijloace pentru a-l obliga pe inculpat de a fi confruntat. Cât despre citirea, în acest caz a declaraților anterioare date de inculpat și discutarea lor în contradictoriu, acest procedeu nu este prevăzut de Codul d e procedură penală în vigoare, dispozițiile art 327 alin 3.p Cod Penal referitoare la citirea declarațiilor martorilor a căror audiere nu mai este posibilă, neputându-se aplica corespunzător. Contradicțiile dintre declarațiile inculpaților se lămuresc de instanță în urma coroborării celorlalte probe administrate în cauză prin însușirea respectiv înlăturarea în mod motivat a unora dintre ele.

S- mai invocat încălcarea dreptului la apărare prin faptul că prima instanță a refuzat întocmirea unui proces verbal în momentul în care a efectuat vizionarea casetei conținând surprinderea în flagrant a celor doi, urmată de înlăturarea acestei probe motivat de calitatea slabă a imaginii. În fața instanței de apel s-a procedat la vizionarea din nou a casetei, concluziile referitoare la poziția lui față de implicarea apelantului fiind expuse mai sus. Cât despre refuzul primei instanțe de a încheia un proces verbal separat cu ocazia vizionării acestei casete, Curtea reține că nu există o dispoziție procedurală care să oblige în acest sens, înlăturarea probei neconstituind o încălcare a dreptului la apărare ci interpretare a materialului probator care este atributul instanței.

Referitor la pedepsele aplicate de prima instanță, instanța de control judiciar, constată că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, cuantumul pedepselor stabilite corespunde gradului de pericol social al faptelor comise chiar dacă acesta este stabilit la limita inferioară prevăzută de această lege.

Totodată, la stabilirea acestui cuantum au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este student și provine dintr-o familie închegată precum și concluziile referatului serviciului de probațiune și reintegrare ( care atestă că prezintă un potențial ridicat al reinserției sociale beneficiind de sprijinul familiei),împrejurări care au fost valorificate de instanță prin reținerea de circumstanțe atenuante și au avut efect coborârea pedepselor aplicate, sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prin suspendarea condiționată este corect aleasă de prima instanță existând motive a presupune că inculpatul își va corija conduita și fără executarea efectivă.

Având în vedere că sentința primei instanțe este legală și temeinică apelul de față se va respinge ca nefondat în temeiul art. 379 pct. 1 lit a

C.P.P.

Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

-DECIDE -

În baza art.379 pct.1 lit.b pr.penală, respinge apelul declarat de apelantul,împotriva sentinței penale nr.116/04.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.

Constată că apelantul a fost asistat de apărător ales.

În baza art.192 al.2 pr.penală obligă apelantul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 18.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red.

Red.

Tehnored. / 24.11.2009

2 ex.

Președinte:Monica Vadana
Judecători:Monica Vadana, Gabriel Crîșmaru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Trafic internațional de droguri (legea 143/2000 art. 3). Decizia 136/2009. Curtea de Apel Bacau