Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 100/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂP NR. 100/
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Uzună Maria
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpata - domiciliată în C,-, -.2,. A,. 15 județ C, C,-, C,-, -.3,. A,. 7,. 22 și C,-, -.3,. A,. 7,. 32, împotriva sentinței penale nr. 292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-; inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 250/30 decembrie 2005 Tribunalului Tulcea, făcându-se aplicarea prevederilor art. 334 Cod proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, fiica lui și, născută la 8 octombrie 1960 în localitatea, județ T, domiciliată în municipiul C,-, -.3,. A,. 22, județ C, din infracțiunea prevăzută de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 - 215 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Făcându-se aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod proc. pen. a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 - 215 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin Decizia penală nr. 146/P/11 iulie 2006 Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva Sentinței penale nr. 250 din 30 decembrie 2005 Tribunalului Tulcea.
Prin Decizia nr. 1652 din 27 martie 2007 Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 146/P/11 iulie 2006 Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind pe inculpata. Drept urmare, s-a casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 250/30 decembrie 2005 Tribunalului Tulcea, și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
Conform îndrumarului deciziei de casare, probatoriul nu a fost complet în sensul că, nu au fost audiați martorele - și dar și părțile vătămate, pentru a se stabili relațiile inculpatei cu părțile vătămate și scopul în care au fost dați banii. De asemenea, s-a indicat ca fiind necesară audierea ca martori a numiților și - din localitatea B, județ T, dar și a inculpatei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 356/2006.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-.
In rejudecare, instanța a emis mandate de aducere pe numele inculpatei, a martorilor, -, și, -, I, și.
Deși legal citată, inculpata nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiată și a propune eventual probe în apărarea sa.
Au fost audiați martorii, -, - și ().
Părțile vătămate, deși legal citate, nu au putut fi audiate fiind plecate în străinătate de mai mulți ani, fără a li se cunoaște domiciliul.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalului reține în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 7/P/31 iulie 2003, inculpata a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței, menționat anterior, s-a reținut în fapt că, părțile vătămate, și erau interesați de obținere de vize pentru pătrunderea pe teritoriul, că au luat legătura cu inculpata, solicitându-i ajutorul pentru obținerea vizelor iar aceasta le-a promis că va face demersuri prin intermediul unei angajate de la ambasada Totodată, inculpata a pretins și primit, în baza aceleași hotărâri delictuoase, de la părțile vătămate, sume de bani despre care a spus că sunt necesare pentru diverse plăți în cadrul procedurii de eliberare de vize.
Urmare faptului că demersurile promise de inculpată nu se finalizau iar părțile vătămate făceau presiuni asupra sa, inculpata a relatat acestora faptul că, martora este implicată în procedura de obținere a vizelor și a propus părților vătămate să accepte participarea la o excursie în, ceea ce ar fi constituit o cale de obținere a vizei.
Trimiterea în judecată a inculpatei pentru o infracțiune de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, s-a bazat pe faptul că aceasta a pretins și primit, în baza unei rezoluții unice, de la, și sume de bani în valută (dolari ), lăsând să se înțeleagă că are influență asupra secretarei "" de la Ambasada. și că prin intermediul acesteia poate obține vizele necesare pătrunderii pe teritoriul
Din declarația dată de inculpata la 11 septembrie 2001, în dosarul nr. 1854/2000al Tribunalului Tulcea (fila 155), se reține că, aceasta a primit de la cele trei părți vătămate, prin intermediul lui -, suma de 1200 dolari, în scopul de a le obține bilete de avion pentru deplasarea în Inculpata a mai declarat că nu a avut timp să cumpere acele bilete de avion și că a restituit sumele de bani părților vătămate.
Din declarația dată de partea vătămată la Parchet, la data de 27 ianuarie 2000 (fila 205 dosar ) se reține că, respectivul a mers la locuința inculpatei cu, că în locuința inculpatei a intrat numai el, discutând despre vize pentru iar ulterior, personal, i-a înmânat 1000 dolari și pașaportul lui precum și pașaportul lui.
Din aceeași declarație menționată anterior se mai reține că, ulterior inculpata a spus părților vătămate și că, pentru obținerea vizelor a apelat la martora, care este prietena ei apropiată și că aceasta, la rândul ei, o cunoaște pe secretara de la Ambasada. care va interveni pentru obținerea vizelor.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 500 dolari, cât a fost contribuția sa personală la suma de 1000 dolari, înmânată inculpatei în împrejurările arătate anterior.
Totodată, partea vătămată a declarat că inculpata i-a propus să meargă în excursie în, prin intermediul unei firme de turism "", că deși a acceptat și această variantă ea nu s-a finalizat deoarece nu s-a obținut viza de intrare pe teritoriul
Din declarațiile părții vătămate din 25 ianuarie și respectiv 14 aprilie 2000 (filele 210 și 211 dosar ) se reține că acesta a înmânat inculpatei prin intermediul lui 500 dolari și fiului inculpatei 700 dolari pentru obținerea vizei de intrare pe teritoriul A mai precizat partea vătămată faptul că, prin luna februarie 2000, inculpata i-a restituit 450 dolari, astfel că se constituie parte civilă cu suma de 750 dolari
Raportat la situația de fapt reținută, tribunalul constată că fapta inculpatei de a pretinde că are influență pe lângă secretara "" de la Ambasada. prin intermediul căreia va obține vizele de intrare pe teritoriul pentru părțile vătămate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, motivat de împrejurarea, de esență, că secretara nu avea în atribuțiile sale de serviciu acordarea de vize.
Din declarația inculpatei (fila 155 dosar 1854/2000 al Tribunalului Tulcea ) se reține că aceasta a primit bani (dolari ) de la părțile vătămate pentru procurarea de bilete, în vederea deplasării în a acestora, că nu a putut procura biletele și că ar fi restituit sumele primite.
In condițiile în care din declarațiile martorilor, -, -, (), și nu s-a putut clarifica scopul pentru care inculpata a pretins și primit în două rânduri, de la părțile vătămate 1700 dolari SUA, se va avea în vedere recunoașterea inculpatei, în sensul că a primit banii respectivi pentru a procura bilete de avion.
Cum în cauză s-a dovedit fără echivoc faptul că inculpata nu și-a onorat obligația asumată față de părțile vătămate și nici nu a restituit decât o mică parte din banii primiți (450 dolari), tribunalul constată că aceasta se face vinovată de înșelarea părților vătămate.
Raportat la cele ce preced, tribunalul va face aplicarea prevederilor art. 334 Cod proc. penală și va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 raportat la art. 215 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Vinovăția inculpatei constă în aceea că a pretins și primit, în două rânduri, de la părțile vătămate și suma de 1700 dolari fără a îndeplini obligația asumată, de procurare a biletelor de avion pentru acestea, și de a folosi banii primiți în interes personal, câtă vreme nu a restituit decât în cursul urmăririi penale suma de 450 dolari
În termen legal, împotriva sentinței penale nr. 292/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta, prin apărător a solicitat admiterea apelului, desființarea sentința penale atacată și rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct 2 lit.a) rap. la art. 10 lit.d) C.P.P. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Se susține în esență că:
- prin neaudierea părților vătămate, instanța nu a reușit să îndeplinească cerința principală invocată de ICCJ -. Secția Penală, prin decizia nr. 1652/27.03.2007 în sensul stabilirii relațiilor inculpatei cu acesta și a scopului pentru care au fost dați banii.
- toți martorii audiați și-au menținut declarațiile date anterior, starea de fapt nefiind modificată cu prilejul rejudecării
- greșita condamnare a inculpatei, cu încălcarea principiului bănuielii și a prezumției de nevinovăție în condițiile în care se reține ca relevantă doar o singură probă, recunoașterea inculpatei din 15 martie 2000, în sensul că a primit banii de la părțile vătămate pentru a le procura bilete de avion
- nu s-a dovedit inducerea în eroare a părților vătămate
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Având în vedere că la prima instanță nu s-au putut audia inculpata și părțile vătămate, curtea a dispus citarea acestora cu mandate de aducere la adresele cunoscute.
Prezentă la termenul de judecată din data de 10.11.2009, inculpata a invederat instanței, că înțelege să nu dea declarații în această fază procesuală, menținându-le pe cele existente la dosar.
Deși s-au depus diligențe pentru audierea celor două părți vătămate, s-a reușit audierea doar a uneia dintre ele respectiv, ( fost ).
Examinând probatoriul administrat și hotărârea atacată în raport de criticile aduse și din oficiu, în conformitate cu art. 371 al.2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, nr.7/D din 31.07.2003, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev de art. 257 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod p, constând în acea că, în baza rezoluției infracționale unice a pretins și primit de la părțile vătămate și sume de bani, în valută lăsând să se înțeleagă că are influență asupra secretarei "" - funcționară la Ambasada SUA din B și că prin intermediul acesteia poate obține vize de intrare în această țară.
Conform art. 345 al.2 cod pr. penală, condamnarea se poate pronunța dacă sunt întrunite cumulativ cerințele acestei dispozițiilor legale, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit art. 5/2 cod pr.penală, art. 66 cod.pr.penală. vinovăția inculpatului trebuie stabilită mai presus de orice dubiu în cadrul unui proces echitabil, astfel cum prevede art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În speță, se constată respectarea exigențelor unui proces echitabil, inculpata dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată, având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor în ședințe publice, a părților vătămate - neputându-se reține că instanța de fond ar fi încălcat vreo regulă de procedură cu ocazia soluționării cauzei.
Pe fond, din analiza temeinică a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, în toate ciclurile procesuale, în opinia curții, nu se confirmă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de trafic de in fluență în formă continuată, prev de art. 257 cod penal cu aplicarea art. 41 al2 cod penal cu care a fost sesizată instanța și nici infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,3 cod penal, reținută în sarcina inculpatei după schimbarea încadrării juridice.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că fapta dedusă judecății prin actul de inculpare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 257 cod penal cu aplic art. 41 al.2 cp. raportat la împrejurarea că, funcționarul pentru a cărei influențare subiectul activ a primit suma de bani, respectiv secretara"" de la Ambasada SUA din România, nu avea în atribuțiile sale de serviciu dreptul de a acorda vize de intrare în alte țări.
Examinând cauza pe terenul infracțiunii de înșelăciune, se constată că deși s-a conformat parțial recomandărilor efectuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare nr. 1652 din 27.03.2007, în sensul readministrării probei cu martori ( nu și audierea părților vătămate) în vederea stabilirii relațiilor dintre părțile vătămate și inculpată, precum și a scopului pentru care au fost dați banii, Tribunalul Tulcea nu a făcut o apreciere justă și completă a ansamblului probator existent la dosar.
După audierea martorilor, -, -, și ( fostă ) instanța de fond reține că nu s-a lămurit scopul pentru care inculpata a pretins și primit sume de bani în valută de la părțile vătămate ( fost ) și, însă pronunță o hotărâre de condamnare doar în baza declarației de recunoaștere dată de inculpata la 15 martie 2000, când a relatat că a primit banii pentru a procura bilete de avion - ignorând celelalte probe din dosar care nu susțin vinovăția inculpatei.
Astfel, audiat atât la urmărire penală, (fila 203) cât și în fața instanței de apel, (fila 90) partea vătămată ( fost ), declară că i-a dat inculpatei banii în scopul de a-i înlesni obținerea a două vize pentru SUA și că aceasta l-a asigurat că le va obține prin intermediul a două persoane, una secretară la Ambasada SUA și cealaltă, creatoare de modă.
Martora -, apărătorul ales al inculpatei declară ( fila 388 fond după rejudecare) că își menține depozițiile date la urmărire penală, susținând că acelea, fiind mai apropiate de momentul producerii evenimentelor exprimă adevărul în legătură cu cele ce cunoaște din această cauză.
Arată că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele cercetate, despre care a luat cunoștință exclusiv, în calitate de apărător al inculpatei și nu a asistat niciodată la vreo discuție dintre aceasta și alte persoane cu privire la intermedierea obținerii unor vize pentru plecarea în străinătate a părților vătămate din cauză, confirmând declarația dată la urmărire penală, (fila 227). La urmărire penală a mai relatat că i-a cerut explicații inculpatei pentru neadevărul susținut în legătură cu prezența sa la discuțiile avute cu partea vătămată, fost ( ) iar aceasta s-a înroșit și i-a răspuns că a declarat astfel din emoție și frică, gândindu-se că martora este o persoană serioasă, credibilă și că în acest fel cercetările vor fi stopate
La (fila 399 fond după rejudecare) martora, relatează că nu cunoaște nimic legat de obiectul cauzei, în sensul că, nu i-a cerut niciodată să obțină vize pentru SUA, pentru diferite persoane, întâlnirea cu aceasta având loc la Casa de unde este designer în urmă cu 5-6 ani, când i-a cerut s-o ajute să se îmbrace.
Ulterior, aflându-se în vacanță pe litoral i-a făcut acesteia o vizită la domiciliul din de - declarație care corespunde întocmai cu cea de la urmărire penală ( fila 228).
Martora, ( fostă ), (fila 340 fond după rejudecare), declară că a fost ajutată de familia, care s-a oferit să-i împrumute 14 milioane lei, necesari pentru plecarea fiului său la studii, în SUA, după care i-a întors serviciul garantând cu locuința proprietate personală obținerea unui împrumut de la Banca Religiilor, având ulterior greutăți determinate de neachitarea creditului de către. Mai relatează că nu cunoaște ce relații au existat între și părțile vătămate și întrucât nu a asistat la nici un fel de discuții între aceștia.
Martorul, fiul martorei fostă, (fila 341 fond după rejudecare ) susține că era șefa mamei sale care lucra la o societate administrată de familia și că a auzit discutându-se în casă, despre ajutorul oferit de familia cu ocazia plecării la studii a fratelui său, însă nu știe amănunte despre cauza de față
Martorul, șef de fermă la una din societățile condusă de soțul inculpatei ( fila 342 fond după mrejudecare),declară că nu cunoaște relațiile concrete în care se aflau părțile vătămate și cu familia și că nu își poate explica motivul pentru care inculpata a declarat că ar fi asistat la o discuție purtată între ea și cei doi în legătură cu obținerea unor vize de intrare pe teritoriul SUA, cunoaște doar că familia era apropiată de - confirmând prin aceasta declarația dată la 16 iulie 2003 în faza de urmărire penală fila 225.
Martora, fostă, (fila 243 fond după rejudecare), menajeră în locuința inculpatei, în perioada 2004-2005, declară că l-a observat printre persoanele care vizitau familia și pe numitul, întrucât acesta aducea frecvent inculpatei și l-a auzit spunând că urma să plece într-o excursie în SUA. Nu cunoaște însă dacă i-a solicitat inculpatei să-l ajute întrucât aceștia nu discutau în prezența sa.
La urmărire penală, (fila 226), aceeași martoră susține că știe din auzite că ar fi dat o sumă de bani în valută inculpatei, din câte a înțeles pentru o viză de intrare în, însă nu a fost de față când s-au dat banii.
Mai arată că, se cunoștea cu creatoarea de modă care i-a făcut o vizită la de.
Din declarația dată la urmărire penală, (fila 210), de partea vătămată, rezultă că, în luna iunie 1999 purtat o discuție cu, referitor la faptul că are posibilitatea să faciliteze obținerea unor vize pentru SUA, întrucât a ajutat-o și pe familia, facilitându-le obținerea unei vize pentru fiul lor.
Mai arată că, știe de la că era prietenă cu, persoana care se ocupa de modă și aceasta la rândul ei era prietenă cu secretara de la ambasada SUA prin intermediul căreia urma să primească vizele,Banii pentru vize i-a dat el și pentru,însă a fost cel care i-a predat inculpatei.
Inculpata audiată la 15 martie 2000, în cursul urmăririi penale (filele 229-230) precum și în cursul cercetării judecătorești de Tribunalul Tulcea la 11.09.2001 dosar 1854/2000( fila 155) și la 22.03.2005, dosar 2949/2003-( fila 307), nu recunoaște că ar fi promis părților vătămate obținerea vizelor de intrare în SUA, susținând că a primit banii de la pentru a cumpăra bilete de avion necesare deplasării în această țară, bani pe care i-a restituit.
Rezultă că, probele dosarului nu rezolvă contradicția dintre declarațiile inculpatului și cele ale părților vătămate, declarații cu valoare probatorie egală și care nu lămuresc scopul pentru care inculpata a primit banii de la partea vătămată ().
Potrivit art. 69 cod. pr.penală.declarațiile inculpatei făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, singura probă reținută în acuzare nu se coroborează cu nici una dintre probele dosarului. Probatoriul administrat nu dovedește fără echivoc că inculpata a indus în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii unui contract, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul unui folos material injust nefiind apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care aceasta beneficiază până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Ori, pentru pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe baza unor probe sigure.
În cauză probele în acuzare nu au caracter cert, sunt indirecte sau sunt incomplete lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, motiv pentru care se impune a se da eficiență principiului" in dubio pro reo" potrivit căruia orice îndoială este în favoarea inculpatului.
. fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție justifică pronunțarea în cauză a unei hotărâri de achitare.
Pentru considerentele expuse, curtea, în baza art.379 alin.1pct.2 lit.a cod pr. penală, va admite apelul formulat de apelanta inculpata .
- desființa în parte sentința penală nr.292/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, și rejudecâmd va dispune
În baza achita inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1 și 3 cod penal cu aplic art.41 alin.2 cod penal.
- lua act că părțile vătămate (fost ) și nu s-au constituit părți civile în cauză.
- menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.292/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- referitoare la schimbarea încadrării juridice și care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală.
- dispune ca cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de apelanta inculpată să rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod procedură penală.
- dispune ca onorariul avocat oficiu, în cuantum de 60 lei să fie avansat din fondurile MJ, în favoarea avocat (fostă ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.379 alin.1pct.2 lit.a Pr.Penală, admite apelul formulat de apelanta inculpată .
Desființează în parte sentința penală nr.292/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, și rejudecâmd dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală, în referire la art.10 lit.d cod procedură penală.
Achită pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1 și 3 cod penal cu aplic art.41 alin.2 cod penal.
Se ia act că părțile vătămate (fost ) și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.292/14.10.2008 pronunțată de tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- referitoare la schimbarea încadrării juridice și care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de apelanta inculpată rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod procedură penală.
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 60 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat (fostă ).
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
GREFIER,
- -
Jud fond V
Red jud apel
Tehnored
2/ex /05.01.2010
Președinte:Uzună MariaJudecători:Uzună Maria, Eleni Cristina Marcu
