Traficul de influență (art.257 cod penal). Sentința 112/2009. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.112/

Ședința publică din data de 03 iunie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul, trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr. 96/P/2004 din16.02.2005 al Parchetului Național Anticorupție - Secția de combatere a corupție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședință publică din data de 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, pentru a da inculpatului posibilitatea de a depune concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea în cauză la data de 01 iunie 2009 iar, apoi, la data de 03 iunie 2009.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra cauzei penale de față,

Prin rechizitoriul nr. 96/P/2004 al Parchetului Național Anticorupție - Secția de combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni

- două infracțiuni de "trafic de influență" prevăzute de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că,având calitatea de parlamentar (senator),în cursul anului 2002, prin exercitarea unor acte de trafic de influență asupra unor funcționari publici din cadrul Ministerului Muncii, în scopul aprobării de către aceștia a contingentelor (număr de muncitori) pentru contractele de lucrări ale unor firme românești cu firme din ia, a pretins și primit un autoturism marca Mercedes in valoare de 40.000 Euro de la cetățeanul și bunuri alimentare (carne si vin) in valoare totală de 6.200.000 lei de la - administrator la T;

- o infracțiune de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând in aceea că, în cursul anului 2002, în calitate de apărător ales al inculpatului G, i-a pretins lui- concubina inculpatului - importante sume de bani in valută, din care a primit 5.600 de dolari - promițându-i că va interveni pe lângă magistrații de la Curtea de Apel Ploiești, ca aceștia, prin schimbarea încadrării juridice, să-i aplice o pedeapsă mai blândă inculpatului sus menționat, față de pedeapsa ce i-a fost aplicată de către instanța de fond.

- o infracțiune de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând in aceea căîn calitate de apărător ales al inculpatului, față de care Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa luase măsura arestării preventive pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 Cod penal, i-a pretins lui - tatăl lui, suma totală de 5.000 de dolari, promițându-i acestuia că va interveni la procuror, judecător, cât și la comandanții Poliției P si D, cărora le va da o parte din acești bani, pentru a obține punerea în libertate a inculpatului din suma pretinsă dându-se numai 3.500 de dolari.

Analizând și coroborând întregul material probator aflat la dosarul cauzei Curtea reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul a fost primit in profesia de avocat la data de 27.10.1997, în Baroul Dâmbovița, exercitându-și profesia în cabinetul individual cu sediul în municipiul T, Str. - nr. 23,. 13.

Totodată în legislatura 2000 - 2004 inculpatul a avut calitatea de senator și a făcut parte din Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din cadrul Senatului României.

Infracțiunea de "trafic de influență" la care calitatea de cumpărător de influență a avut-o cetățeanul.

La începutul lunii decembrie 1998, omul de afaceri a venit in România și s-a întâlnit la B cu mai mulți administratori de societăți comerciale românești care aveau ca obiect de activitate abatorizarea și prelucrarea cărnii, cărora le-a propus să trimită muncitori (măcelari) în ia pentru a lucra în abatoare.

Potrivit metodologiei în vigoare în materie (Convenția româno-ă aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 167/23.03.1991), firmele românești puteau detașa, în anumite condiții, un număr determinat de muncitori în ia pentru a executa lucrări de subantrepriză iar administratorii societăților comerciale din România aveau posibilitatea să încheie contracte de lucrări cu firme din ia cu precizarea că Ministerul Muncii din România putea da aprobare pentru trimiterea la lucru în ia doar pentru un număr limitat de muncitori, stabilit la data de 1 octombrie a anului în curs de către Ministerul pentru Muncă și Ordine Socială din ia.

În urma discuțiilor cu au fost de acord cu propunerile acestuia - administrator SC SRL T, - administrator SC COM SRL Oltenița, - administrator SC SRL T si - administrator SC COM SRL, cu toții împuternicindu-l pe, prin procură notarială, să încheie în numele lor contracte cu firme de lucrări din ia și să reprezinte interesele societăților românești pe teritoriul iei.

Relațiile de afaceri dintre și firmele mai sus arătate s-au desfășurat în bune condiții în perioada 1998 - 2001, cei patru administratori ai societăților comerciale românești depunând în fiecare an la Ministerul Muncii si Protecției Sociale documentația necesară prevăzută în Ordinul Ministrului si Protecției Sociale nr. 440/30.09.1996 obținând de fiecare dată aprobările necesare pentru contingentele de muncitori.

La începutul anului 2002 Ministerul Munciis -a aflat in imposibilitate de a aproba contingente pentru trimiterea de personal român la lucru in ia, deoarece la nivelul României era depășit numărul total de muncitori stabilit prin convenția interguvernamentală româno-ă mai sus arătată, astfel că funcționarii Ministerului Muncii au comunicat celor patru administratori ai societăților comerciale că, pentru moment, nu li se mai pot aproba contingente de muncitori care să fie trimiși in ia.

În același timp și cetățeanul era foarte interesat în obținerea cât mai repede a aprobărilor pentru contingentele de muncitori, deoarece patronii firmelor e, în numele cărora lucra, îl amenințau că vor renunța la serviciile sale dacă nu va asigura o continuitate a activității muncitorilor români detașați să lucreze in aceste firme.

În aceste condiții, în lunile ianuarie - februarie 2002, omul de afaceri devenind foarte îngrijorat, a discutat în dese rânduri la telefon cu partenerii săi de afaceri români îndemnându-i să găsească mai repede "o cale" pentru a obține aprobările de contingente de la Ministerul Muncii.

În cursul lunii ianuarie 2002, la cererea lui, - administrator SC SRL T, s-a deplasat in ia unde omul de afaceri i-a cerut foarte direct si hotărât, în prezența traducătorului, să îi găsească pe cineva cu relații, un om suspus, ministru, deputat ori președinte de partid din România, care să îl ajute în obținerea aprobării contingentelor, asigurându-l pe acesta că va face tot posibilul să rezolve această problemă.

Întrucât nu era convins că va reuși să găsească persoana influentă care să intervină pe lângă funcționarii din Ministerul Muncii pentru obținerea aprobărilor de contingente a vorbit în aceeași perioadă la telefon cu - administrator SC COM SRL Oltenița, căruia i-a cerut să găsească pe cineva să intervină la Ministerul Muncii spunându-i să "dea oricât și să obțină aprobare pentru contingentele de muncitori, că altfel îi trimite muncitorii acasă".

Deși aceste solicitări au fost formulate de în mai multe rânduri, de fiecare dată administratorul i-a spus acestuia că nu este de acord să se implice in activitatea de obținere pe căi ilegale a aprobărilor de contingente refuzând să facă demersuri în vederea găsirii persoanei influente care să îl ajute pe omul de afaceri.

În ceea ce îl privește pe acesta a acceptat propunerea lui iar la revenirea în România l-a întrebat pe asociatul său din T, martorul, dacă cunoaște vreun parlamentar care ar putea interveni la Ministerul Muncii pentru obținerea aprobării contingentelor de muncitori, la care acesta i-a spus ca îl știe bine pe senatorul și s-a oferit să-i facă cunoștință cu acesta.

În acest scop, la câteva zile de la această discuție, si s-au deplasat la sediul Senatului României întâlnindu-se cu inculpatul în biroul de senator al acestuia. Cu aceasta ocazie, i-a relatat inculpatului că partenerul sau de afaceri, cetățeanul, are nevoie de aprobări pentru trimiterea de contingente de muncitori la lucru în ia, că vrea să își extindă activitatea de recrutare și plasare a forței de muncă din România în ia și că are nevoie de o persoană influentă, suspusă, care să intervină la Ministerul Muncii pentru obținerea aprobării acestor contingente.

s-a arătat interesat de această "ofertă" și a spus că dorește să-l cunoască imediat pe cetățeanul pentru a discuta cu el aceasta problemă.

Cu aceeași ocazie i-a dat inculpatului numerele de telefon ale traducătorilor prin intermediul cărora purta discuțiile cu partenerii săi de afaceri din România, respectiv și.

A doua zi după această discuție martorul a fost sunat de care i-a spus că vine în două-trei zile la B pentru a-l întâlni pe senatorul.

La data de 04.02.2002 a venit în România însoțit de ocazie cu care, prin intermediul martorului, cetățeanul s-a întâlnit cu inculpatul la un restaurant din zona.

După ce martorul le-a făcut cunoștință, și inculpatul au discutat doar probleme generale, ferindu-se să abordeze în prezența martorului problema obținerii de aprobări pentru contingente de muncitori în ia, aspect sesizat de martor a cărui impresie a fost că cei doi sunt "rechini, unși cu toate alifiile".

De menționat că după această întâlnire, la sfârșitul lunii februarie 2002 l-a sunat pe - administrator SC COM SRL Oltenița spunându-i că a rezolvat problema obținerii aprobării contingentului de muncitori întrucât a găsit pe cineva care să îl ajute.

Ulterior, la începutul lunii martie 2002, în timp ce se afla la firma lui din ia, martorul a fost solicitat de acesta să îl sune pe inculpatul și să traducă discuțiile purtate în cursul acestora întrebându-l pe inculpat dacă poate obține într-un timp scurt câteva aprobări prin intervenții la Ministerul Muncii pentru câteva contingente de muncitori.

Inculpatul a răspuns că nu este nici o problemă pentru el să rezolve așa ceva după care cei doi au început să negocieze, întrebându-l pe inculpat cât îl costă aprobarea pentru fiecare muncitor în parte. Inculpatul a cerut suma de 400 Euro pentru fiecare persoană din aprobare dar a oferit doar 300 Euro de persoană discuțiile continuând în contradictoriu până când cei doi au ajuns la o înțelegere de principiu în sensul că cetățeanul să îi dea inculpatului o sumă cuprinsă între 200 - 300 Euro de persoană.

i-a mai spus inculpatului că dorește să obțină aprobare pentru cât mai mulți muncitori români și că dacă inculpatul îl va ajuta va obține și mai mulți bani iar în final au stabilit ca suma concretă pe care inculpatul urma să o primească să fie stabilită peste 10 zile când se vor întâlni din nou în România, ocazie cu care îi va aduce spre aprobare unul sau două contracte.

Ulterior acestei discuții, la cererea lui, martorul a luat legătura telefonic cu - administrator SC SRL T transmițându-i să meargă urgent la B pentru a înmâna senatorului dosarul cu documentele necesare obținerii aprobării pentru un nou contingent de muncitori de la firma sa care să meargă la muncă în ia. s-a conformat și în ziua de 04.03.2002 a mers la B unde a luat legătura cu inculpatul, sunându-l la numărul de telefon furnizat de.

Inculpatul i-a spus că nu e nicio problemă în obținerea aprobări iar a doua zi l-a trimis pe la Ministerul Muncii, la martora, de unde acesta și-a luat aprobarea nr. 3665/05.03.2002 ce fusese dată pentru un contingent de 35 de muncitori din cadrul firmei sale (fila 12, vol. I dosar urmărire penală).

Tot la câteva zile de la discuția telefonică dintre și inculpatul, martorul a fost sunat de care i-a spus că îi ceruse să îl întrebe dacă știe pe cineva care poate să obțină aprobarea unui contingent de muncitori cu mai puțin de 200 de Euro de persoană solicitare care l-a enervat pe și l-a determinat să îi închidă telefonul lui .

După puțin timp de la această discuție ministrul l-a chemat pe la sediul Ministerului Muncii și, în biroul său, l-a întrebat dacă-l cunoaște pe senatorul după care i-a arătat o coală de hârtie pe care erau scrise numele societăților SC SRL, SC COM SRL, SC SRL, SC COM SRL, iar în dreptul fiecărei societăți era consemnat numărul de muncitori pentru care se cerea aprobarea de a fi detașați la lucru în ia spunându-i că această hârtie i-a fost adusă de către senatorul, care face presiuni să fie aprobate contractele acestor firme. Administratorul a negat că îl cunoaște pe inculpatul și i-a spus ministrului că bănuiește că partenerul său de afaceri, a apelat la senator pentru obținerea aprobărilor pentru contingentele de muncitori.

Conform înțelegerii făcute cu ocazia convorbirii telefonice de la începutul lunii martie 2002, la data de 12.03.2002, a venit la B împreună cu translatorul și, in seara aceleiași zile, s-a întâlnit cu inculpatul în biroul acestuia de la Senatul Romaniei.

Aici i-a înmânat inculpatului mai multe contracte de lucrări ale firmelor din România cu care avea relații de afaceri iar la rândul său inculpatul i-a arătat cetățeanului aprobarea pentru contingentul de muncitori provenit de la SC SRL T, al cărei administrator era.

Apoi cei doi, însoțiți de translatorul, au mers la un restaurant din B unde au servit masa. Cu această ocazie, și inculpatul au reluat discuția referitoare la suma de bani pretinsă de către inculpat drept răsplată a intervenției sale pe lângă funcționarii din Ministerul Muncii și, în final, după ce au negociat, inculpatul a fost de acord ca să-i plătească suma de 200 Euro pentru fiecare muncitor român din aprobările de contingent.

În cadrul acestei discuții, privind negocierea sumei pretinsă de inculpat, pentru a-l convinge pe că are mare trecere pe lângă ministrul, a spus: "Eu mă duc direct la ministrul, de la Ministerul Muncii și vin cu semnătura imediat. Să fii fericit că m-ai găsit pe mine pentru rezolvarea aprobărilor de contingent de muncitori, că eu sunt senator în Comisia de abuzuri și anticorupție. Eu, înainte am fost senator PRM și acum sunt independent".

După această întâlnire și au revenit în ia iar în perioada următoare inculpatul s-a ocupat de obținerea aprobării unui contingent de 45 de muncitori pentru SC SRL T al cărei administrator, martorul, a mers de mai multe ori la inculpat, acesta dând din biroul său mai multe telefoane la Ministerul Muncii pentru a rezolva problema obținerii aprobării (aprobarea nr. 3714/10.04.2002, fila 43, vol. I dosar urmărire penală).

Conform înțelegerii dintre și inculpatul, având în vedere că acesta din urmă obținuse aprobări pentru două contingente de muncitori, cetățeanul a căutat să îl răsplătească pe inculpat, acesta din urmă solicitând expres pentru ajutorul dat un autoturism Mercedes din valoarea căruia să fie scăzută "contravaloarea" celor două contingente de muncitori.

În acest scop la data de 17.04.2002, fiul lui, s-a deplasat împreună cu martorul la reprezentanta firmei Mercedes din orașul de unde, în baza facturii nr. 33--/17.04.2002 și a chitanței numărul 33--/17.04.2002, emise de firma AG filiala -, a cumpărat cu suma de 38.500 Euro, un autoturism marca Mercedes ML 270 CDI, de culoare albastru închis, cu tapițeria din piele de culoare neagră și cu seria de șasiu -X-, autoturism care a fost înscris in circulație la data de 19.04.2002 cu numărul GT-I-122, pe numele lui.

În seara zilei de 20.04.2002 i-a chemat in biroul său pe martorii și, muncitori veniți din România, cărora le-a spus să ducă acest autoturismul mai sus menționat în România și să-l predea inculpatului înmânându-le cartea, cartea de identitate a mașinii, cu numărul CD.-, precum și o procură nelegalizată în care se menționa că este împuternicit să transporte autoturismul în cauză din ia în România. Totodată, i-a precizat lui că trebuie să ducă acest autoturism unui cetățean român pe nume din

nu i-a spus lui ce funcție are și nici unde îl poate găsi pentru a-i preda autoturismul cerându-i doar să îl sune când ajunge în B pentru a-i preciza unde trebuie să ducă cu exactitate mașina.

În ziua de 21.04.2002, și au introdus autoturismul Mercedes ML 270 CDI în România, in mod ilegal, având în vedere lipsa procurii autentice din partea lui, cu complicitatea agentului principal - polițist de frontieră în Punctul de Trecere Frontieră Nădlac iar în dimineața zilei de 22.04.2002, cei doi au ajuns cu autoturismul în B deplasându-se inițial la sediul firmei SC COM SRL Oltenița, al cărei angajat era, cu scopul de a se consulta cu administratorul referitor la modalitatea in care să realizeze predarea autoturismului către inculpatul.

Administratorul i-a spus martorului că este senator și l-a sfătuit pe martor să dea autoturismul numai pe bază de proces verbal, pentru că astfel va putea dovedi față de oricine că într-adevăr mașina a fost predată persoanei indicate de.

În continuare l-a sunt pe, anunțându-l că a ajuns în B, acesta cerându-i să se deplaseze cu mașina în fața Senatului României și să îl sune din nou când ajunge acolo. În parcarea din fața Senatului a sunat din nou în ia iar i-a spus să aprindă farurile mașinii și să se uite dacă cineva din clădire privește pe geam spre mașină. Întrucât martorul i-a comunicat lui că nu vede pe nimeni acesta i-a spus să aștepte acolo că va veni să preia mașina.

La puțin timp s-a prezentat la mașină martorul, șoferul inculpatului, cerând să i se predea mașina însă și au refuzat acest lucru iar urmare a refuzului din clădirea Senatului a apărut inculpatul, care s-a recomandat și care s-a declarat mulțumit de mașină după examinarea acesteia.

În vederea predării mașinii martorul a cerut inculpatului să se întocmească un proces-verbal, lucru pe care inculpatul l-a refuzat inițial spunând că nu are timp de așa ceva.

Întrucât refuza să predea mașina fără întocmirea unui act scris, în seara aceleiași zile, a fost întocmit un proces verbal, în prezenta martorilor, (prietena inc. ) și, în care s-a consemnat că a predat lui "un autoturism marca Mercedes ML 270 CDI, cu număr de înmatriculare GT-I-122, de culoare negru (albastru închis) trimis de domnul, domiciliat in (ia) ".

Acest proces verbal a fost întocmit mai întâi in ciornă, la dictarea inculpatului, de către, care apoi l-a redactat la calculator și l-a listat în două exemplare cu tuș de culoare maro-roșcat. Un exemplar în original al procesului verbal, a fost luat de care, în cursul urmăririi penale, l-a depus la dosarul cauzei.

La câteva zile de la data primirii autoturismului de către inculpatul, cetățeanul l-a apelat telefonic pe inculpat și, prin intermediul translatorului, i-a spus acestuia că din valoarea mașinii pe care i-a trimis-o îi scade suma de 18.000 Euro, reprezentând plata pentru cele două aprobări de contingente de muncitori de care a făcut rost de la Ministerul Muncii și i-a cerut să-i dea diferența de bani până la concurența valorii totale a mașinii (38.500 Euro). Inculpatul nu a fost de acord să plătească diferența de bani și i-a propus lui să-i facă rost de alte aprobări de contingente, în contul acestei sume de bani, până la concurența sumei totale reprezentând valoarea mașinii.

La început, a refuzat însă după ce s-au certat, pe un ton foarte ridicat, a acceptat propunerea inculpatului.

Deși a promis că va mai obține aprobări de contingente de la Ministerul Muncii după primirea autoturismului in cauză, în următoarele 3 luni inculpatul nu s-a ținut de cuvânt și nu a mai făcut rost de vreo aprobare.

În aceste condiții, fiind foarte nemulțumit și supărat, cetățeanul l-a apelat telefonic în luna august 2002 pe, care se afla în România și i-a spus să meargă la T, să-l caute pe inculpat și să-i spună acestuia că a fost trimis de el pentru a-i da mașina înapoi. De asemenea, fiind foarte nervos, i-a precizat lui că " nu și-a făcut și că dacă nu vrea să-i predea mașina, să i-o fure sau s-o ia cu forța".

În aceeași zi în care a discutat cu martorul i-a dat telefon inculpatului cerându-i predarea mașinii la care inculpatul i-a spus că: "Așa ceva nu este posibil! Am să vorbesc eu personal cu ".

La scurt timp de la aceasta divergență cei doi s-au împăcat și inculpatul a continuat să facă intervenții pe lângă funcționarii de la Ministerul Muncii pentru obținerea aprobării unor contingente de muncitori.

Astfel, în lunile septembrie și octombrie 2002, inculpatul a făcut intervenții pe lângă funcționarii și conducerea Ministerului Muncii, pentru obținerea aprobării unui contingent de muncitori din cadrul SC SRL T, administrator, intervenții în urma cărora s-a obținut aprobarea nr. 4074/08.11.2002 pentru 30 muncitori din cadrul firmei menționate mai sus (fila 111, vol. I dosar urmărire penală).

Ulterior, la începutul anului 2003, în contul sumei reprezentând valoarea totală a autoturismului Mercedes ML 270, i-a cerut inculpatului să-i obțină încă două aprobări de contingente de la Ministerul Muncii.

În urma intervențiilor pe care le-a făcut la conducerea acestui minister inculpatul a obținut aprobările nr. 4213/10.03.2003 pentru un număr de 45 muncitori ai firmei SC SRL T și nr. 4250/03.04.2003 pentru un contingent de 35 muncitori de la firma SC SRL T, muncitori care au fost trimiși să lucreze in ia (filele 13 și 44, vol. I dosar urmărire penală).

Din cele mai sus arătate rezultă că, in perioada februarie 2002 - aprilie 2003, inculpatul ca urmare a intervențiilor sale la funcționarii și la conducerea Ministerului Muncii, a obținut un număr de 5 aprobări de contingente pentru un număr total de 190 de muncitori primind pentru aceasta de la, un autoturism Mercedes ML 270 CDI, in valoare de 38.500 Euro - echivalentul sumei pretinse compusă din sumele de câte 200 Euro pretinse de inculpat pentru fiecare persoană din contingentul aprobat, conform înțelegerii prealabile dintre cei doi.

Deosebit de cele mai sus reținute trebuie precizat că începând cu data de 21.05.2002, când a expirat termenul de 30 de zile în care trebuia înscris în circulație autoturismul primit de la, inculpatul a început să facă demersuri pentru a găsi o formulă de înscriere în circulație care să ascundă proveniența reală a mașinii și pentru a plăti taxe vamale cât mai mici.

În acest scop, cunoscând că potrivit legislației in vigoare - respectiv art. 21 alin. 1 si 4 din OG 51/1997 - persoanele fizice care introduc in România autoturisme în baza unor contracte de leasing, încheiate cu societăți de leasing străine, sunt exonerate total de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import și că, în acest caz, se plătesc numai drepturile vamale calculate la valoarea reziduala, după achitarea ratelor de leasing, inculpatul a luat legătura cu martorul Copil din O pentru obținerea unui contract fictiv de leasing pentru autoturismul în cauză.

Astfel în luna septembrie 2002 inculpatul l-a invitat pe Copil la locuința sa din O, ocazie cu care i-a prezentat situația autoturismului spunându-i că a primit-o de la un cetățean pe nume și că nu are actele de identitate ale mașinii. În continuare, pretextând că taxele vamale sunt prea mari, inculpatul l-a rugat să-i facă rost pentru autoturism de un contract fictiv de leasing extern și să se ocupe personal de îndeplinirea tuturor formalităților la organele vamale, poliție în vederea înscrierii in circulație a autoturismului, inculpatul făcând promisiuni ferme martorului că îl va susține politic pentru a fi numit subprefect al județului

În aceste condiții martorul Copil a luat legătura cu cetățeanul austriac, care deținea o firmă de leasing în Viena, expunându-i situația mașinii deținută de inculpat și întrebându-l dacă îi poate face pe firma sa un contract fictiv de leasing.

Cetățeanul austriac s-a interesat dacă senatorul este o persoană serioasă, de încredere și primind asigurări în acest sens de la martorul Copil a fost de acord cu propunerea făcută.

În continuare inculpatul a luat hotărârea să întocmească o procură notarială prin care să-l împuternicească pe Copil să facă în numele său și pentru sine demersurile pentru înmatricularea autoturismului.

Deoarece nu avea nici un act de proprietate de la cu privire la autoturism și nu putea să dea procură prin notariat martorului Copil, inculpatul a luat legătura cu pe care l-a rugat să fie de acord cu încheierea formulă a unui contract de vânzare-cumpărare a autoturismului, pentru înscrierea in circulație a acestuia.

În acest scop la data de 12.11.2002, la numai 4 zile de la data când inculpatul a obținut aprobarea nr. 4074/08.11.2002 de la Ministerul Muncii pentru SC SRL, a venit la B, însoțit de translatoarea întâlnindu-se în seara aceleiași zile cu inculpatul la restaurantul Casa Românească. Aici inculpatul a întocmit cu un contract olograf de vânzare-cumpărare a autoturismului marca Mercedes ML, în prezența martorilor T si, în care s-a consemnat în mod nereal că inculpatul i-a plătit suma de 33.000 Euro lui.

Folosindu-se de acest înscris inculpatul i-a dat procură lui Copil (autentificată la 05.02.2003, prin încheierea nr. 430) prin care îl împuternicea pe acesta ca în numele său și pentru sine "să efectueze demersurile necesare și legale privind formalitățile vamale pentru tranzitarea autoturismului Mercedes Ml 270 cu seria de șasiu -X- dobândit prin înscris sub semnătură privată la data de 12.11.2002 de la cetățeanul, neînscris in circulație in România"

Potrivit înțelegerii stabilită cu martorul Copil, din Viena, patronul firmei & Leasing, a întocmit acte false de leasing cu data de 01.02.2003 (factură pro-forma, contract de leasing si desfășurătorul ratelor de leasing) pentru autoturismul Mercedes ML, acte ce au fost trimise în România prin poșta rapidă și care au fost înmânate de Copil inculpatului.

În după-amiaza zilei de 16.02.2003 martorul Copil s-a prezentat în Punctul Trecere Frontieră, i-a dat prietenului său, șeful de tură al Poliției de Frontieră, actele autoturismului (cartea de identitate, contractul de leasing fals, factura pro-forma falsă), procura și pașaportul său.

Pe baza acestor acte organele poliției de frontieră, organele vamale și declarantul vamal au întocmit în fals toate formalitățile privind ieșirea autoturismului marca Mercedes ML din România spre Austria și intrarea acestuia în aceeași zi în România, cu acte de leasing, pe numele inculpatului.

La data de 21.04.2003 inculpatul s-a prezentat în biroul lui - șeful compartimentului înmatriculări din cadrul SEIP B, căruia i-a înmânat toate documentele necesare în vederea înmatriculării autoturismului mașina fiind înmatriculată temporar în circulația la data de 24.04.2003 cu numărul BH- 6271 0401.

ÎN DREPT, fapta inculpatului, senator în legislatura 2000 - 2004, de a pretinde de la cetățeanul, în cursul lunilor martie - aprilie 2002, sume de bani (câte 200 de Euro pentru fiecare muncitor pentru care se reușea aprobarea trimiterii la muncă în ia) lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Muncii, pentru a-i determina pe aceștia să acorde aprobări de contingente de muncitori care să lucreze în ia și de a primi în acest scop de la cetățeanul mai sus menționat un autoturism Mercedes ML 270 CDI în valoare de 38.500 Euro constituie infracțiunea de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la vinovăția inculpatului trebuie precizat că acesta nu a recunoscut comiterea faptei dând mai multe declarații în cuprinsul cărora a prezentat apărări diferite.

Astfel în prima parte a declarației date în fața organelor de anchetă (vol. II, filele 286 - 290) inculpatul a susținut cănu îi cunoaște pe sau pe martorii și Copil și că a cumpărat de la o firmă de leasing din Austria autoturismul Mercedes ML 270 CDI.

Apoi, după ce i s-a prezentat inculpatului procesul-verbal de predare a autoturismului încheiat cu martorul, inculpatul a susținut că l-a rugat pe martorul să îi aducă un autoturism din străinătate în anul 1999 sau 2000 și că atunci când acesta i-a predat autoturismul Mercedes i-a plătit suma de 10 sau 15.000 dolari.

A mai susținut inculpatul că după data de 22.04.2002, când a primit autoturismul Mercedes de la martorul i-a cerut acestuia să îi aducă o altă mașină, acesta conformându-se și aducându-i un alt autoturism Mercedes ML și că pentru acest al doilea autoturism i-a cerut martorului să ia legătura cu martorul Copil pentru a obține un contract de leasing dar că nu știe ce au făcut cei doi în continuare.

Inculpatul a negat totodată că s-ar fi interesat sau ar fi intervenit vreodată la Ministerul Muncii pentru obținerea unor aprobări de contingente de muncitori care să meargă să lucreze în ia.

Inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere a faptei cu ocazia audierii de instanța de judecată (declarații filele 110 - 115 dosar - al Tribunalului Brăila ) însă a prezentat o versiune total diferită de aceea din cursul urmăririi penale, susținând căla începutul anului 2002, prin intermediul lui, l-a cunoscut pe cetățeanul, care era interesat de cumpărarea unui abator din România și că s-a oferit să îl consilieze, ducându-l la un abator din comuna dar cetățeanul i-a spus că nu este mulțumit de ofertă.

- i s-a plâns că întâmpină greutăți la Ministerul Muncii în ce privește întocmirea formalităților pentru deplasarea contingentelor de muncitori în ia și că în aceste condiții el i-a propus să îl împuternicească pentru a se ocupa de aceste formalități.

A mai susținut inculpatul că în baza acestei împuterniciri a mers la Ministerul Muncii unde s-a interesat de situația firmelor românești cu care lucra, ajutându-le totodată să își întocmească documentația necesară după care a luat legătura cu omul de afaceri iar acesta a venit la Senatul României unde i-a dat o sumă de bani cu titlu de onorariu pentru care a tăiat două chitanțe.

Cu acea ocazie, a arătat inculpatul, i-a spus lui că vrea să cumpere un autoturism Mercedes de culoare neagră și că potrivit înțelegerii dintre ei, i-a trimis în luna septembrie 2002, prin intermediul a două persoane, un Mercedes ML.

- i-a cerut martorei să plătească aducătorilor suma de 20.000 dolari ca parte a prețului autoturismului, sumă pe care martora i-o datora în contul activității de consiliere a societăților pe care aceasta le administra dar că în aceeași zi martora l-a înștiințat că predătorul nu este de acord să se consemneze în ambele exemplare că a primit suma de 20.000 dolari, motivând că dacă va fi prins la vamă i se va confisca această sumă situație în care s-a făcut mențiune despre plata sumei doar pe procesul-verbal rămas în posesia inculpatului.

- la două-trei săptămâni de la predarea autoturismului s-a întâlnit cu la restaurantul Casa Românească unde acesta a confirmat primirea celor 20.000 dolari și a pretins o diferență de preț de 18.000 dolari dar că a acceptat să îi dea cetățeanului doar încă 15.000 dolari, sens în care s-a întocmit un proces-verbal în prezența a doi martori.

În sfârșit a susținut inculpatul că ulterior a luat legătura cu martorul Copil împuternicindu-l să se ocupe de înmatriculare autoturismului acesta spunându-i că a contactat o firmă din Austria pentru a încheia un contract de leasing în scopul evitării plății unor taxe vamale ridicate.

Apărările inculpatului, pe lângă faptul că dovedesc nesinceritatea acestuia și dorința de a eluda răspunderea penală date fiind modalitate de concepere și inconsecvența variantelor prezentate, nu se coroborează cu probele adminJ. în cauză, probe ce susțin situația de fapt mai sus reținută.

În acest sens sunt:

- declarațiile martorului (filele 34 -40 vol. I dosar urmărire penală și filele 150,151 vol. I dosar G) în care acesta a arătat că i-a cerut să îi găsească pe cineva suspus pentru a-l ajuta cu obținerea aprobărilor, că l-a pus în legătură pe acesta cu inculpatul la data de 04.02.2002 asistând la primele discuții dintre aceștia.

A mai arătat martorul că inculpatul a sunat de mai multe ori la Ministerul Muncii pentru a se interesa de aprobarea nr. 3714/10.04.2002, ce a fost obținută pentru firma al cărei administrator era și că și în anul 2003 mers de mai multe ori la biroul inculpatului, trimis fiind de, inculpatul ocupându-se de obținerea aprobării nr. 4250/03.04.2003.

Este de subliniat că acest martor nu confirmă apărarea inculpatului, în sensul că a acordat doar asistență juridică lui în calitate de avocat, martorul indicând că i-a cerut să îi găsească un om care să îl ajute efectiv la obținerea aprobărilor și nu care să îl consilieze din punct de vedere juridic. De altfel din probe rezultă că nu avea nevoie de o astfel de consiliere, pentru că procedura de obținere a aprobărilor era una strict birocratică și era binecunoscută cetățeanului care lucra de trei ani în acest domeniu, ci de o persoană care să intervină la funcționarii Ministerului Muncii pentru eliberarea aprobărilor.

- declarațiile martorului (filele 48-52 vol. I dosar urmărire penală) din care rezultă că i-a cerut inițial să găsească pe cineva care să intervină la Ministerul Muncii și "să-i dea oricât" pentru a rezolva problema aprobărilor, pentru ca la câteva zile să îi spună să nu se mai ocupe că a găsit el omul care să îl ajute.

De asemenea martorul a relatat că ulterior acestor discuții a fost sunat de care i-a transmis ce îi spusese în sensul de a găsi eventual pe cineva care să rezolve problema aprobărilor cu mai puțin de 200 de Euro de muncitor, astfel cum pretindea persoana (inculpatul ) găsită de.

În plus martorul a mai arătat că a aflat de la ministrul muncii din acea perioadă că inculpatul a adus la minister o listă de firme, printre care și firma al cărei administrator era, pentru care făcea presiuni de aprobare a contingentelor de muncitori pentru ia.

- declarațiile martorului (filele 66 -70 vol. I dosar urmărire penală) în care acesta a relatat pe larg de aspectele pe care le-a luat la cunoștință în calitate de translator al cetățeanului martorul asigurând traducerea mai multor convorbiri telefonice dintre acesta și inculpatul.

de relevantă este depoziția martorului în ceea ce privește discuția telefonică purtată la începutul lunii martie 2002, când și inculpatul s-au înțeles cu privire la cât trebuia să primească acesta din urmă pentru intervențiile sale la Ministerul Muncii în vederea obținerii contingentelor de muncitori și la discuțiile purtate de cei doi la B în ziua de 12.03.2002 când inculpatul a pretins suma de 200 Euro pentru fiecare muncitor pentru care se obținea aprobarea și a dat asigurări îl cunoaște pe ministrul muncii pentru a-și întări susținerile referitoare la influența pe care o avea asupra funcționarilor implicați în procesul de eliberare a aprobărilor.

De asemenea este relevantă depoziția acestui martor referitoare la discuția purtată de inculpatul cu la câteva zile de la data primirii de către inculpat a autoturismului Mercedes (22.04.2002) când inculpatul nu a fost de acord să plătească diferența de bani (cei doi înțelegându-se să scadă din valoarea mașinii "contravaloarea primelor două contingente" de 18.000 Euro) promițând că în contul sumei rămase neachitate face rost de alte aprobări.

- declarațiile martorului (filele 3-9 vol. I dosar urmărire penală, fila 44 vol. I dosar G) din cuprinsul cărora rezultă că la începutul lunii martie 2002 i-a spus că pentru obținerea aprobării contingentului de muncitori de la firma sa SC SRL T să meargă la senatorul și că acesta l-a trimis la Ministerul Muncii, la martora, de unde a ridicat aprobarea nr. 3665/05.03.2002. La fel, la începutul anului 2003 i-a spus să ia din nou legătura cu inculpatul ocazie cu care martorul i-a spus inculpatului că întâmpină greutăți cu aprobarea inculpatul l-a liniștit și l-a asigurat că problema se rezolvă pentru ca la începutul lunii martie 2003 martorul să fie sunat de inculpatul și trimis la aceeași de unde și-a luat aprobarea nr. 4213/10.03.2003.

De asemenea martorul a relatat că la sfârșitul lunii mai 2002 s-a întâlnit cu inculpatul la Senatul României și că acesta i-a arătat în parcare un autoturism foarte luxos marca Mercedes despre care martorul și-a dat seama că îi fusese trimis inculpatului de datorită numerelor e de înmatriculare știind că cetățeanul folosește la mașinile sale inițialele GT I ( I de la ). În timp ce martorul admira mașina inculpatul i-a spus foarte încântat " S-a ținut de cuvânt jigodia aia de! Oare îmi face acesta acte pe mașină, să o înscriu în circulație?", aspecte ce denotă primirea autoturismului de către inculpat încă din primăvara anului 2002 cu titlu de recompensă pentru intervențiile sale la Ministerul Muncii și infirmă apărarea inculpatului referitoare la dobândirea mașinii în toamna anului 2002 prin cumpărare de la.

- declarațiile martorilor (filele 77 -81 vol. I dosar urmărire penală și fila 118 vol. I dosar Tribunal B) și (filele 90 - 93 vol. I dosar urmărire penală și fila 119 vol. I dosar Tribunal B) care au relatat împrejurările în care au adus autoturismul Mercedes ML 270 CDI în România, din dispoziția lui, autoturism pe care l-au predat inculpatului pe baza unui proces-verbal fără a primi vreo sumă de bani de la acesta sau de la martora.

În plus martorul a infirmat orice discuție anterioară cu inculpatul legată de aducerea unui autoturism din străinătate sau de aducere ulterioară a unui alt autoturism identic cu cel inițial contra sumei de 10 - 15.000 dolari, susținerile inițiale ale inculpatului în acest sens fiind nereale.

Faptul că la predarea autoturismului către inculpat acesta nu a plătit vreo sumă de bani este de altfel confirmat de martorii, decedată ulterior, (filele 121 -125 vol. I dosar urmărire penală) și (filele 129 -131 vol. I dosar urmărire penală și fila 152 vol. I dosar G) precum și de împrejurarea că procesul-verbal original depus la dosar de martorul (fila 89 vol. I dosar urmărire penală) nu conține vreo mențiune cu privire la plata unei sume de bani în vreme ce exemplarul depus de inculpatul în copie xerox (fila 320 vol. II dosar urmărire penală) conține o adăugire în sensul că s-a predat și " cu 35.000 USD".

Caracterul fals al acestei adăugiri rezultă și din depoziția martorei care a remarcat modificările față de procesul-verbal original și a refuzat, atunci când inculpatul i-a cerut expres acest lucru, să declare atunci când va fi audiată de procurori că ea personal a dat bani băieților care au adus mașina din ia și a completat în acest sens procesul-verbal.

- declarațiile martorilor (filele 103-106 vol. I dosar urmărire penală și fila 116 vol. I dosar Tribunal B), (filele 113 -115 vol. I dosar urmărire penală și fila 69 vol. I dosar G), (filele 270 -272 vol. I dosar urmărire penală și filele 70,71 vol. I dosar G), funcționari în perioada respectivă la Ministerul Muncii, care au relatat despre intervențiile făcute la minister de inculpatul în vederea obținerii de aprobări pentru contingente de muncitori în ia.

- declarațiile martorului (filele 139-141 vol. I dosar urmărire penală și fila 117 vol. I dosar Tribunal B) care a arătat cum, într-o discuție purtată cu după arestarea lui în ia, acesta i-a precizat că omul de afaceri a fost susținut în România de inculpatul, care l-a ajutat în obținerea contingentelor de muncitori pentru ia, și că " i-a făcut cadou o mașină marca Mercedes pentru serviciile sale".

- comisiile rogatorii efectuate în cauză privind audierea lui și a translatoarei (filele 15-26 vol. II dosar urmărire penală) în care cei doi au infirmat apărările inculpatului în sensul achiziționării autoturismului în toamna anului 2002 contra sumei totale de 35.000 dolari (20.000 dați martorului și 15.000 dați la restaurantul Casa Românească).

De asemenea susnumiții au arătat că actul olograf în care se consemnează vânzarea autoturismului contra sumei de 33.000 Euro (filele 101,102 vol. I dosar urmărire penală) este un act fictiv, întrucât inculpatul nu a dat vreun pe autoturism despre acesta precizând expres că i l-a dat inculpatului conform înțelegerii anterioare, cu titlu de recompensă pentru ajutorul dat în obținerea aprobării contingentelor de muncitori.

- declarațiile martorilor T (filele 238-241 vol. I dosar urmărire penală) și (filele 242-248 vol. I dosar urmărire penală, fila 326 vol. I dosar G) care au asistat la încheierea actului dintre și inculpatul în seara zilei de 12.11.2002 și care au arătat că nu s-a discutat despre plata unui preț și că inculpatul nu a dat cu acea ocazie vreo sumă de bani cetățeanului cu titlu de diferență de preț astfel cum a susținut inculpatul.

- declarațiile martorului Copil (filele 144-154 vol. I dosar urmărire penală, fila 224 vol. I dosar G) care a arătat că în lunile septembrie-octombrie 2002 inculpatul i-a spus că are un autoturism Mercedes pe care i l-a trimis cineva din ia, că nu are acte de proprietate pentru acesta și că dorește să îl înscrie în circulație în baza unui contract fictiv de leasing cu o firmă de profil din străinătate pentru a plăti taxe vamale mai mici. Martorul a mai arătat că la insistențele inculpatului a luat legătura cu un cunoscut de-al său, din Viena, care a întocmit pentru autoturismul în cauză un contract fals de leasing. Totodată martorul a relatat modul în care, cu ajutorul polițiștilor de frontieră și a lucrătorilor vamali, a introdus fictiv autoturismul în România în ziua de 16.01.2003 pe autoplatforma - condusă de el și cum ulterior a făcut demersurile necesare pentru înmatricularea temporară a mașinii de către IPJ

- declarațiile martorilor (filele 180-186 vol. I dosar urmărire penală, fila 78 vol. II dosar G), (filele 190-193 vol. I dosar urmărire penală, fila 73 vol. II dosar G), (filele 195-201 vol. I dosar urmărire penală, fila 283 vol. I dosar G) și G (filele 204-210 vol. I dosar urmărire penală, fila 225 vol. I dosar G) care au arătat modalitatea în care au atestat în fals că autoturismul Mercedes ML 270 CDI a intrat în România la data de 16.02.2003 pe o autoplatformă condusă de martorul Copil.

- declarațiile martorilor (filele 221-224 vol. I dosar urmărire penală, fila 227 vol. I dosar G) și (filele 254-257 vol. I dosar urmărire penală, fila 226 vol. I dosar G) care au arătat că la data de 05.02.2003 au adus pe autoplatforma - de la T la O autoturismul Mercedes ML 270 CDI, acesta fiindu-le încredințat de inculpatul. Au mai precizat martorii că inculpatul le-a cerut inițial să ducă mașina în Austria după care să o aducă înapoi în România și că, la refuzul lor, acesta a fost de acord ca mașina să fie dusă doar până la O unde au predat-o martorului Copil care a introdus-o într-un garaj.

- declarațiile martorilor (filele 225-228 vol. I dosar urmărire penală, fila 77 vol. II dosar G) și (filele 229-230 vol. I dosar urmărire penală, fila 76 vol. II dosar G) care au precizat cum la insistențele inculpatului au procedat la înscrierea temporară în circulație a autoturismului Mercedes ML 270 CDI cu toate că actele de proveniență ale mașinii prezentate de inculpat erau contradictorii (din unele reieșea că a achiziționat autoturismul în leasing iar din altele că l-a dobândit prin înscris sub semnătură privată încheiat cu cetățeanul ).

Probele mai sus arătate dovedesc fără dubiu faptul că inculpatul a pretins de la cetățeanul importante sume de bani susținând că are influență asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Muncii, pentru a-i determina pe aceștia să acorde aprobări ale unor contingente de muncitori care să lucreze în ia, că în contul sumelor promise a primit de la un autoturism Mercedes ML 270 CDI și că pentru a ascunde proveniența ilicită a acestuia și a plăti taxe vamale mai reduse a obținut încheierea unui contract de leasing fictiv cu o firmă din Austria, în baza căruia a înscris autoturismul în circulație, astfel încât apărările inculpatului apar ca fiind atât inconsecvente cât și nesusținute.

II. Infracțiunea de "trafic de influență" la care calitatea de cumpărător de influență a avut-o administratorul.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, la începutul lunii martie 2002 și inculpatul au discutat telefonic și au ajuns la o înțelegere de principiu în sensul că cetățeanul să îi dea inculpatului o sumă cuprinsă între 200 - 300 Euro pentru fiecare persoană din cadrul contingentelor de muncitori pentru care inculpatul a promis că va obține aprobarea pretinzând că are influență asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Muncii.

Cu aceeași ocazie i-a mai spus inculpatului că dorește să obțină aprobare pentru cât mai mulți muncitori români și că dacă inculpatul îl va ajuta va obține și mai mulți bani iar în final au stabilit ca suma concretă pe care inculpatul urma să o primească să fie stabilită peste 10 zile când se vor întâlni din nou în România, ocazie cu care îi va aduce spre aprobare unul sau două contracte.

Ulterior acestei discuții, la cererea lui, martorul a luat legătura telefonic cu - administrator SC SRL T - transmițându-i să meargă urgent la B pentru a înmâna senatorului dosarul cu documentele necesare obținerii aprobării pentru un nou contingent de muncitori de la firma sa care să meargă la muncă în ia.

s-a conformat și în ziua de 04.03.2002 a mers la B unde a luat legătura cu inculpatul, sunându-l la numărul de telefon furnizat de cei doi întâlnindu-se la biroul inculpatului de la Senatul României.

Martorul i-a spus inculpatului că a fost trimis de pentru a-l ajuta la obținerea aprobării pentru muncitori de la firma sa la care inculpatul i-a spus că nu e nicio problemă privind obținerea aprobării.

A doua zi inculpatul i-a telefonat lui spunându-i să vină la B să își ia aprobarea acesta venind de la T ocazie cu care a adus și 20 kg carne de porc și un bidon de 20 litri cu vin nobil, bunuri pe care i le-a dat inculpatului. Apoi inculpatul l-a trimis pe martor la Ministerul Muncii, care era situat în același corp de clădire cu Senatul României, unde a luat legătura cu martora aceasta înmânându-i aprobarea nr. 3665/05.03.2002 ce fusese dată pentru un contingent de 35 de muncitori din cadrul firmei sale (fila 12, vol. I dosar urmărire penală).

Ulterior, cu câteva zile înainte de sărbătoarea din anul 2002 ( 5 mai 2002) inculpatul l-a sunat pe martorul rugându-l să-i aducă și lui un porc de Paști martorul conformându-se și ducându-i inculpatului la Toc arcasă de porc în greutate de 90- 100 kg.

Cu privire la motivul pentru care martorul a dat bunurile alimentare mai sus arătate este de precizat că în cursul urmăririi penale a susținut că acestea i-au fost cerute de inculpat în schimbul obținerii aprobării privind contingentul de muncitori de la firma sa ( declarații filele 3-9, vol. I dosar urmărire penală).

Audiat fiind în fața instanței de judecată martorul a precizat că de fapt inculpatul i-a cerut să-i aducă carne de porc și vin după ce și-a luat aprobarea și că el a dat acele bunuri ca formă de mulțumire pentru că inculpatul se interesase când este contractul (declarație filele 44-45, vol. I dosar G).

Mai este de menționat că soția lui, martora, care în cursul urmării penale a declarat că ar fi mers cu soțul ei la B în ziua de 05.03.2002 și ginerelui susnumitului, martorul, care în cursul urmării penale a declarat că ar fi mers cu socrul său la T pentru a duce cuiva carne de porc, au revenit asupra acestor afirmații în fața instanței, susținând că nu l-au însoțit pe și că au dat declarațiile inițiale la sugestia procurorilor ce instrumentau cazul (declarații filele 26-29 vol. I dosar urmărire penală, filele 67-68, vol. I dosar G).

Dincolo de caracterul contradictoriu al declarațiilor martorilor mai sus arătați Curtea va reține că din probele adminJ. în cauză rezultă cu certitudine că infracțiunea "trafic de influență" comisă de inculpatul în legătură cu obținerea de aprobări de contingente de muncitori s-a consumat în momentul în care acesta a pretins sume de bani în Euro de la cetățeanul, susținând că are influență asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Muncii și că va interveni la aceștia pentru obținerea aprobărilor privind plecarea unor contingente de muncitori care să lucreze în ia, situație în care nu se poate reține comiterea unei alte infracțiuni de "trafic de influență" atunci când inculpatul a pretins bunuri alimentare de la.

De altfel martorul a fost trimis de la inculpat tocmai datorită înțelegerii anterioare dintre cei doi ceea ce însemnă că inculpatul ar fi intervenit pentru obținerea aprobării date martorului indiferent dacă acesta îi dădea sau nu bunurile solicitate astfel încât Curtea nu poate reține că în speță această pretindere întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni distincte de "trafic de influență".

Faptul că bunurile alimentare pretinse de inculpat de la au fost date de acesta mai degrabă ca mulțumire pentru că s-a interesat de aprobarea sa și nu ca o condiție pentru a interveni și a obține acea aprobare rezultă de altfel și din disproporția vădită de valoare dintre aceste bunuri și sumele asupra cărora inculpatul s-a înțeles cu precum și din împrejurarea că inculpatul nu a condiționat obținerea celorlalte aprobări de primirea de la ceilalți administratori a unor alte bunuri suplimentar față de autoturismul Mercedes ML 270 CDI primit de la cetățeanul în contul căruia inculpatul a făcut demersuri pentru obținerea tuturor celor cinci aprobări.

Pentru aceste motive Curtea apreciază că în ceea ce privește fapta sesizată de, reținută în rechizitoriu ca infracțiune distinctă de "trafic de influență" nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefiind dovedit că inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale distincte de aceea cu care a acționat urmare a înțelegerii cu cetățeanul, a pretins aceste bunuri anume pentru a determina pe funcționarii din cadrul Ministerului Muncii să elibereze aprobarea pentru contingentul de muncitori de la firma lui, situație în care va dispuneachitarea inculpatului pentru infracțiunea mai sus arătată în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit.Cod procedură penală.

III. Infracțiunea de "trafic de influență" la care calitatea de cumpărător de influență a avut-o.

La data de 12.06.2001, organele de cercetare penală ale Poliției P, județul D au dispus reținerea pentru 24 de ore a învinuitului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 2, 4 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 02.03. - 02.04.2001, a ajutat alte persoane să ridice marfă de la P, în valoare de 115.000.000 lei ROL, pentru care s-a emis o filă CEC fără disponibil în cont și s-a prezentat la această societate sub o identitate falsă, unde a negociat livrarea unor mărfuri către C, în calitate de reprezentant legal al acestei societăți.

La data de 13.06.2001, la propunerea Poliției P, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasaa dispus, prin procurorul G, punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii mai sus menționate.

Este de precizat că la data reținerii a avut apărător pe avocata - desemnată din oficiu, iar la data arestării asistența juridică i-a fost asigurată de către același avocat, însă de data aceasta în calitate de apărător ales, angajat de către - tatăl inculpatului pentru suma de 3.000.000 lei ROL (contract asistență juridică, delegație, filele 61,87 vol. IV dosar urmărire penală).

În urma unor discuții pe care le-a purtat cu niște cunoștințe de-ale sale, si, acesta a renunțat la serviciile avocatei cei doi recomandându-i să-l angajeze pe avocatul senator din

Acceptând propunerea ce i-a fost făcută, în ziua de 15.06.2001, însoțit fiind de - soția lui și de, s-a deplasat la Tribunalul Târgoviște, cu toții mergând cu o mașină condusă de martorul.

Acolo s-au întâlnit cu avocatul, care s-a prezentat ca fiind senator și membru în Comisia de cercetare a abuzurilor, și discutând cu acesta despre angajarea sa cerându-i totodată să-i ajute să-i dea un pachet inculpatului.

În aceasta situație, inculpatul a acceptat cererea ce i-a fost făcută, după care s-au deplasat până la sediul D, unde le-a cerut susnumiților să aștepte, promițându-le că el merge să discute cu comandantul poliției despre aprobarea pachetului. La scurt timp inculpatul a revenit și le-a spus că nu l-a găsit pe comandantul poliției pentru a le semna cererea de aprobare a pachetului cerându-le ca în aceeași zi să se prezinte la biroul sau de avocatură din B, situat pe B-dul -,. 1, etaj 3,. 6, pentru a discuta despre angajarea sa ca apărător ales pentru.

Conform acestei înțelegeri, fiind însoțit de și de, s-a prezentat la apartamentul sus-menționat care de fapt aparținea numitei, avocat în Baroul Dâmbovița.

Aici inculpatul le-a spus că situația este foarte gravă iar după ce a purtat 3 sau 4 convorbiri telefonice de scurtă durată i-a zis lui, de față fiind și, că a vorbit cu comandanții Polițiilor D și P, precum și cu procurorul G - cărora le-a cerut să nu facă nicio cercetare față de, decât in prezența sa.

Inculpatul l-a asigurat pe că totul s-a aranjat și că în trei-patru zile își va avea băiatul acasă spunându-i că avut noroc că a dat de el.

Apoi inculpatul i-a dat telefon avocatei care, după ce a venit și ea în apartament, a mers cu inculpatul într-un birou separat unde au discutat cu ușile închise.

Când au revenit in biroul unde se aflau si inculpatul le-a spus că are mai multe probleme, că a mai făcut afaceri cu, perdele și cu produse petroliere despre care are cunoștință avocata.

În cele din urmă l-a întrebat pe cât îl costă la care acesta i-a cerut suma de 3.000 USD iar pentru a-i convinge avocata le-a spus că problemele lor sunt grave și că în mod obișnuit tariful domnului, care este cunoscut și este senator, este de 5.000 USD, dar că în cazul lor face o excepție.

De asemenea, tot pentru a-i convinge, inculpatul le-a mai spus celor doi că o parte din banii ceruți vor merge la comandanții poliției din T, la procuror și că va interveni la aceștia pentru obținerea eliberării lui, la finalul discuției asigurându-l pe:"3.000 de dolari și îl ai pe fiul tău acasă în trei-patru zile".

Dat fiind că era vorba de o sumă foarte mare, de care nu dispunea, inculpatul a fost de acord ca banii să fie plătiți în două rate cu mențiunea că la întrebarea lui dacă îi dă chitanță pentru această sumă inculpatul a negat cerându-le să aibă încredere în el.

În zilele următoare a reușit să strângă prima parte a sumei cerute de inculpat împrumutându-se de la mai multe persoane iar in ziua de 18.06.2001, conform celor stabilite la discuția din B, și s-au întâlnit cu inculpatul și avocata în fața Tribunalului Dâmbovița.

Avocații si veniseră în acel loc cu un autoturism condus de primul iar și s-au urcat pe bancheta din spate, la invitația lui.

În loc ca inculpatul să pornească mașina și să plece la poliție a coborât din autoturism și a plecat într-o direcție necunoscută iar imediat după plecarea inculpatului avocata l-a întrebat pe dacă a adus banii pretinși de inculpat, răspunzând afirmativ și dându-i avocatei suma de 1.500 de dolari, fără ca aceasta să-i dea chitanță de încasare a sumei.

După ce a primit banii a coborât și ea din mașină și a plecat, lăsându-i pe și în interior, revenind după aproximativ 15 minute moment in care le-a cerut lui si să coboare din mașină și să meargă să-i aștepte la ieșirea din T spre P, motivându-le că nu trebuie să fie văzuți de către comandantul Poliției D, deoarece ea și inculpatul vor merge la arestul acestei unități de poliție, de unde îl vor lua pe și îl vor duce în locul unde le-a indicat ca să-i aștepte.

În atare situație, și s-au deplasat la locul indicat, unde au așteptat aproximativ 2 ore, după care acolo au venit și inculpatul împreună cu avocata împrejurare in care inculpatul le-a spus că nu a rezolvat nimic la Arestul Poliției D, însă vor merge la Poliția P - timp in care ei să-i aștepte intr-un loc din apropierea acestei unități de poliție, unde îl vor aduce acolo pe.

si s-au conformat acestei noi cereri, au mers la locul indicat, unde nu după mult timp, a venit doar avocata care le-a spus că nu au reușit să facă nimic și că pentru a-l scoate din arest pe, trebuie să facă o cerere de revocare a măsurii arestării preventive.

A doua zi, 19.06.2001, a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, o plângere împotriva măsurii arestării preventive formulată de către inc., prin inculpatul, la care s-a anexat împuternicirea avocațială a acestui avocat, în care s-a menționat că a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 60 din 18.06.2001 deși în realitate inculpatul nu a încheiat în formă scrisă un astfel de contract.

Cererea a fost primită de către - prim procuror, iar la data de 21.06.2001 a fost înaintată pentru soluționare la Judecătoria Pucioasa pentru judecarea acestei cereri fixându-se termenul de 26.06.2001.

În acest interval, telefonic a fost anunțat de cei doi avocați să aducă și cea de-a doua tranșă a sumei solicitate, respectiv încă 1.500 USD.

În dimineața zilei de 26.06.2001, și s-au prezentat la sediul Judecătoriei Pucioasa unde s-au întâlnit cu și cu dar înainte de a intra in sala ședinței de judecată inculpatul a plecat de la sediul instanței rămânând numai avocata care l-a întrebat pe dacă a adus diferența de 1.500 dolari.

a încercat să negocieze cu aceasta, în sensul de a-i da numai 1.000 dolari, însă nu a reușit pentru că avocata i-a spus că în situația în care nu-i dă întreaga sumă nu va intra în sala de ședință iar băiatul său nu va ajunge acasă.

În aceste condiții i-a dat lui suma de 1.500 de dolari, fără ca aceasta să-i dea chitanță de încasare a sumei după care au intrat în sala de judecată cauza fiind luată la sfârșitul ședinței într-o camera de consiliu.

La judecarea plângerii împotriva măsurii arestării preventive formulată de către a pus concluzii doar avocata - aceasta depunând la dosarul cauzei, delegația avocațială nr. 92 emisa in baza contractului de asistență juridică nr. 92/26.06.2001 deși, la fel ca inculpatul nu încheiase în formă scrisă un astfel de contract.

Prin încheierea din 26.06.2001, Judecătoria Pucioasaa admis cererea și a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată împotriva lui.

După pronunțare avocata i-a asigurat pe și că la expirarea termenului de recurs va veni acasă dar după trei zile de așteptare avocata le-a comunicat telefonic că procurorul a declarat recurs pentru că "s-a dat o hotărâre de guvern care obligă parchetele să facă recursuri la astfel de cazuri".

La judecarea recursului, ce a avut loc in ziua de 06.07.2001, a fost asistat de data aceasta, de către inculpatul, care a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială in baza contractului de asistență juridică nr. 60/22.06.2001 dar nici la această dată inculpatul nu a încheiat în formă scrisă un astfel de contract.

După depunerea concluziilor în fața instanței de recurs, inculpatul i-a invitat pe și la un bufet din apropierea Tribunalului Târgoviște, loc unde i-a cerut lui încă 2.000 de dolari motivând că îi trebuie acolo pentru punerea în libertate a lui și că în caz contrar acesta nu va ajunge acasă.

Întrucât a fost surprins de această cerere inculpatul a sunat-o pe avocata reproșându-i că nu i-a spus susnumitului că trebuie să aducă și acești bani la care avocata a răspuns că vorbise cu și și despre această nouă sumă de bani dar că probabil aceștia nu au înțeles bine ce le-a spus.

În aceste condiții inculpatul i-a cerut imperativ lui să îi aducă încă 2.000 de dolari, motivând că "a pus de la el la judecători" și amenințând că dacă nu primește banii va rămâne în continuare arestat.

i-a răspuns că nu are bani asupra sa și că pentru a face rost de bani ar trebui să se împrumute și să-și pună casa sub gaj dar inculpatul i-a răspuns că nu-l interesează și să-i aducă banii, în aceeași zi, până in jurul orelor 18, pentru a-i da avocatei, după care vor merge cu aceasta la arestul poliției pentru a-l lua pe. I-a stabilit loc de întâlnire cu avocata, avertizându-l că în caz contrar nu-și va vedea fiul acasă.

După ce inculpatul i-a pretins lui să-i mai dea suma de 2.000 dolari a mers și a depus la conducerea Tribunalului Dâmbovițao cerere prin care a solicitat un certificat de grefă, privind încheierea ședinței de judecată din dosarul nr. 4888/2001 din care reieșea că prin decizia penală nr. 340/06.07.2001 s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 26.06.2001.

În aceste condiții, fiind însoțit de către, s-a întors la locuința sa din B și a căutat să împrumute bani de la diverse cunoștințe reușind însă să împrumute doar suma de 500 de dolari.

și l-au sunat pe inculpatul spunându-i că au banii ceruți și cerându-i să îi indice locul unde să îl întâlnească, acesta spunându-le să vină la orele 15.00-16.00 la Tribunalul Dâmbovița.

La ora și locul stabilit nu s-au prezentat însă nici inculpatul și nici avocata ci o asistentă a acesteia din urmă care le-a cerut banii.

Aflând că și nu au decât 500 de dolari asistenta avocatei a discutat la telefon cu unul din cei doi avocați după care le-a luat suma de 500 de dolari stabilind ca diferența de 1.500 să o dea, după ce va fi pus în libertate.

Apoi asistenta avocatei a plecat împreuna cu si spre sediul D iar în timpul deplasării le-a arătat certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Dâmbovița din care rezulta că a fost pus in libertate.

De la aceasta unitate de politie, li s-a comunicat că nu se mai afla în arest iar în această situație si au plecat spre B, însă la ieșirea din orașul T l-au găsit pe așteptând o mașina de ocazie pentru a se deplasa spre

ÎN DREPT, fapta inculpatului, care în calitate de avocat a pretins suma totală de 5.000 USD de la, sumă din care a primit efectiv 3.500 USD, susținând că are influență asupra organelor judiciare (comandanți de poliție, procuror, judecători) ce participau la soluționarea unui dosar penal în care inculpatul era arestat preventiv în scopul de a determina organele judiciare să dispună cercetarea în stare de libertate a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul a negat comiterea infracțiunii mai sus arătate prezentând însă variante diferite în declarațiile date pe parcursul procesului penal.

Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 282-308 vol. IV dosar urmărire penală) inculpatul a susținutcă în luna iunie 2001, ca urmare a unei intervenții din partea clientului său, a acceptat să-i acorde asistență juridică inculpatului discutând în acest sens doar cu soția inculpatului, martora, cu care s-a înțeles să primească pentru serviciile de avocat prestate suma de 15.000.000 lei ROL.

Inculpatul a mai arătat că nu a fost cu această ocazie în apartamentul lui din B și că nu a încheiat contract de asistență juridică pentru că martora nu avea banii la ea. - după aceea s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, unde a discutat cu procurorul G, care i-a spus că inculpatul are o poziție nesinceră și a cerut apoi să aibă contact personal cu inculpatul.

A mai precizat inculpatul că în urma discuției purtate cu acesta a înțeles să își schimbe poziția procesuală oferind date despre ceilalți participanți și că în zilele următoare a participat la o confruntare dintre și un alt inculpat în cauză, la un spital din

- după acea confruntare a depus o cerere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și că abia după depunerea acestei cereri a aflat de la soția lui că pentru aceeași cauză fusese angajată și avocata aflând ulterior de la această avocată că cererea de revocare a măsurii arestării preventive a fost admisă dar că nu a mai știut dacă soluția a fost sau nu atacată cu recurs.

În sfârșit inculpatul a susținut că nu s-a prezentat la judecarea recursului, întrucât în opinia sa nu mai exista pericolul care a determinat arestarea, cu atât mai mult cu cât prejudiciul se acoperise și că abia după două săptămâni a întrebat-o pe avocata dacă i-a dat cumva ei banii care i se cuveneau lui, însă cum a primit un răspuns negativ a căutat-o pe soția lui la locul de muncă cerându-i suma de 15.000.000 lei. Cu acea ocazie a început să plângă, motivând că nu are bani și că îi va da ulterior banii datorați, însă nici în prezent nu acest lucru nu s-a întâmplat.

Cu ocazia audierii în cursul judecății (filele 110 - 115 dosar - al Tribunalului Brăila ) inculpatul a susținut căde fapt, în prezența martorei, s-a înțeles cu clientul său ca acesta să îi avanseze suma de 5.000.000 lei ROL pentru asistența juridică a inculpatului și că după 3-4 zile a primit suma pretinsă drept onorariu.

A mai arătat inculpatul că nu știe cine a formulat cererea de revocare a măsurii arestării preventive a lui dar că în urma acestui demers respectivul a fost pus în libertate și că a promis că îi va da lui banii iar lui îi va mai da 2 - 3.000.000 lei.

De asemenea inculpatul a precizat că nu a mai primit vreo sumă de bani de la și că nici nu și-a primit înapoi cei 5.000.000 lei dați anterior motiv pentru care a mers la locul de muncă al susnumitei cerându-i plata acestor sume pentru care el tăiase chitanțe.

Totodată inculpatul a susținut că nu a discutat vreodată cu tatăl lui, martorul, despre care a aflat doar cu ocazia denunțului formulat de acesta la DNA.

Declarațiile inculpatului apar ca fiind nesincere, având în vedere contradicțiile majore dintre acestea precum și faptul că nu se coroborează cu niciuna dintre probele adminJ. în cauză.

Astfel martorii (declarații filele 21-32 vol. IV dosar urmărire penală; proces-verbal de confruntare cu inculpatul filele 33-45 vol. IV dosar urmărire penală) și (declarații filele 185-201 vol. IV dosar urmărire penală și fila 262, dosar G, vol. II) au arătat în mod constant că au discutat împreună cu inculpatul la apartamentul avocatei din B, unde inculpatul le-a pretins suma de 3.000 dolari promițând că prin influența pe care o are asupra organelor de poliție și a procurorului va obține liberarea lui.

De asemenea aceștia au negat că inculpatul le-a pretins pentru asistența juridică 5 sau 15.000.000 lei și au arătat că nu s-a pus problema ca cel care le-a făcut cunoștință cu inculpatul, respectiv, să se ofere să plătească el un avans de 5.000.000 lei, rolul acestuia rezumându-se la realizarea legăturii dintre ei și inculpat.

Cât privește întâlnirea din apartamentul avocatei dintre inculpat și și, negată de inculpatul, aceasta este confirmată de martorul ( declarații filele 220-223 vol. IV dosar urmărire penală) care a arătat cum a mers cu cei doi cu mașina personală la T după care au mers cu toții la un apartament în B unde a venit inculpatul iar mai apoi și avocata.

A mai arătat martorul că a văzut cum inculpatul a dat mai multe telefoane și că la plecare i-a spus că inculpatul i-a cerut suma de 3.000 dolari, în două tranșe promițându-i că îi scoate băiatul din arest.

Același martor a precizat că în zilele următoare i-a transportat din nou pe și la T și a văzut când cei doi au urcat pe bancheta din spate a unei mașini în care se aflau inculpatul și avocata.

De altfel această întâlnire precum și faptul că la discuții a participat și și nu doar este confirmată și de avocata, care audiată în calitate de învinuită în dosar (filele 265-266 vol. IV), a relatat cum la apartamentul său din Bad iscutat cu avocatul și cu situația fiului acestuia din urmă.

Cât despre participarea inculpatului la judecarea recursului în urma căruia a fost eliberat, judecată după care i-a pretins lui încă 2.000 dolari, împrejurarea negată constant de inculpat, aceasta rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul deciziei penale nr.340/06.07.2001 (fila 122 vol. IV dosar urmărire penală), din copia împuternicirii avocațiale depusă de inculpat la dosar (fila 108 vol. IV dosar urmărire penală) și din cererea formulată de inculpat privind eliberarea unui certificat de grefă privind soluția mai sus arătată (fila 120 vol. IV dosar urmărire penală).

Față de cele mai sus arătate rezultă că declarațiile inculpatului sunt nesincere, situație în care Curtea va reține ca veridică depoziția martorului denunțător care se coroborează și cu celelalte probe adminJ. în cauză astfel că situația de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea mai sus expusă este pe deplin dovedită.

Totodată Curtea nu poate primi susținerea inculpatului cum că și-a exercitat doar profesia de avocat, acordând asistență juridică și apărând în faza de urmărire penală interesele, arestat preventiv într-o cauză penală, câtă vreme din probe rezultă că încă de la prima întâlnire cu tatăl celui arestat și înainte de a consulta dosarul cauzei a pretins importante sume de bani susținând că doar prin influența pe care o are asupra organelor judiciare (comandanți de poliție, procuror) va obține punerea în libertate a susnumitului.

Este adevărat că în activitatea desfășurată, prin formularea de cereri și pledoariile făcute, avocatul duce o luptă de convingere a organelor judiciare privind interesele celor pe care îi reprezintă, situație în care se poate spune că încearcă să influențeze organele judiciare și că pentru această activitate primește un onorariu de la cei care îl angajează, însă nu este permis ca avocatul să pretindă sume de bani de la părți promițând soluții favorabile prin invocarea influenței extrajudiciare pe care "a priori" ar avea-o față de organele judiciare.

Cu alte cuvinte avocatul se poate angaja contra unei sume de bani să pledeze în favoarea intereselor părților pe care le reprezintă dar îi este interzis să promită că va obține o anumită soluție datorită cunoștințelor și relațiilor pe care le are sau pretinde că le are în rândul organelor judiciare pentru că în această ipoteză activitatea sa trece în domeniul ilicitului penal constituind infracțiunea de "trafic de influență".

Spre aceeași concluzie a reținerii săvârșirii infracțiuni mai sus menționate și nu a desfășurării de către inculpat a unei activități specifice profesiei de avocat conduce de altfel și modalitatea în care inculpatul a perceput sume de bani de la, respectiv fără a tăia chitanță și în valută, situație ce denotă de la bun început lipsa intenției inculpatului de evidențiere în documentele financiar contabile și implicit caracterul ilicit al acestor sume.

IV. Infracțiunea de "trafic de influență" la care calitatea de cumpărător de influență a avut-o.

Prin sentința penală nr. 196/20.06.2001 a Tribunalului Prahova, inculpatul Gaf ost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru două infracțiuni prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g, alin. 3 lit. a și ultim Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal combinat cu nr.OUG 10/2001, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 918/07.05.1998 a Judecătoriei Buftea, ca urmare a revocării beneficiului grațierii conform art. 83 Cod penal și art. 20 lit. a din Legea nr. 137/1997.

Prin aceeași sentință a fost condamnat si inculpatul, la o pedeapsă de 5 ani, 14 luni si 3 zile închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal.

Prin aceeași sentință inculpatul Gaf ost obligat in solidar cu un alt inculpat, la plata despăgubirilor civile in sumă de 3.470.516.000 lei ROL către partea civilă P, iar inculpatul a fost obligat împreună cu alți inculpați la plata despăgubirilor civile in sumă de 335.000.000 lei către aceeași parte civilă.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații G și, la data de 01.08.2001 având loc primul termen de judecată a apelului la Curtea de Apel Ploiești.

După această dată, concubina inculpatului G, a căutat să îi angajeze acestuia un avocat ales ocazie cu care a discutat cu mama inculpatului, martora pe care o cunoștea de la termenele de judecată acordate anterior în cauză.

a aflat că soțul martorei, cunoaște un avocat în T care s-ar putea ocupa de cazul celor doi inculpați mai sus menționați.

În aceste condiții, și, însoțiți fiind de martorul, au mers cu o mașină din B în T unde, la un restaurant din apropierea Tribunalului Dâmbovița, s-au întâlnit cu inculpatul.

Cu această ocazie, după ce și i-au prezentat faptele și pedepsele la care au fost condamnați inculpații G și, inculpatul le-a spus că până când nu vede dosarul, nu poate să spună nimic, dar că le poate ajuta în problema pe care o au, recomandându-le să ia legătura cu avocata care va merge să studieze dosarul și care îi va spune ulterior despre ce este vorba.

În atare situație și au mers în aceeași zi la locuința avocatei din T prezentându-i situația in care se aflau cei doi inculpați, ocazie cu care avocata a cerut fiecăreia câte 5.000.000 lei ROL, pentru activitatea de consultare a dosarului pe care o va desfășura.

Cele două martore au acceptat această cerere și i-au dat avocatei sumele pretinse fără însă ca să întocmească chitanțe de încasare a banilor.

Ulterior, la termenele de judecată care au urmat în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, inculpații G și au fost asistați de către avocata care a depus la dosar împuternicirea avocațială nr. 124/24.09.2001 dar nu a încheiat un contract de asistență juridică cu niciunul dintre inculpați.

În continuare în dosar au fost acordate mai multe termene, ultimul dintre acestea la data de 08.05.2002, judecata amânându-se în principal pentru obținerea unor precizări de la partea civilă SNP SA - Sucursala SA P referitoare la modalitatea de calculare a valorii prejudiciului reclamat de aceasta.

Este de menționat că în această perioadă avocata a pretins mai multe sume de bani de la martorele și însă doar prima dintre acestea, respectiv martora, a fost de acord cu solicitările formulate dându-i avocatei de două ori câte 1.000 dolari și o dată 1.900 dolari fără ca avocata să întocmească vreodată chitanță de primire a sumelor respective.

Cu privire la aceste sume avocata i-a precizat martorei că îi sunt necesare pentru a obține de la partea civilă o adresă de reevaluare a prejudiciului precum și pentru a interveni la judecătorii ce aveau cauza spre soluționare și la președintele Secției penale a Curții de Apel în vederea schimbării încadrării juridice ca urmare a reducerii prejudiciului.

De asemenea în această perioadă atât cât și s-au întâlnit cu inculpatul, inclusiv la biroul acestuia de la Senatul României, la una dintre aceste întâlniri inculpatul, aflând despre sumele pretinse de avocata, spunându-i martorei să nu îi mai dea bani avocatei fără știrea sa.

Cu aceeași ocazie inculpatul i-a mai spus că se va duce personal la SNP pentru a lua o adresă referitor la stabilirea prejudiciului, motivându-i că are pe cineva acolo și că va duce acea hârtie la judecătorii și cu care a discutat să schimbe încadrarea juridică pentru concubinul ei G, ca urmare a obținerii unui prejudiciu redus și că in acest fel pedeapsa acestuia va fi redusă.

Ulterior, la începutul lunii mai 2002, cu puțin timp înainte de ultimul termen de judecată a apelului, inculpatul i-a cerut expres martorei să se întâlnească cu el la restaurantul "" din T și să aibă asupra sa suma de 2.000 dolari.

În această situație a căutat să obțină suma de bani solicitată însă a reușit să împrumute doar 1.600 dolari de la martorul mergând apoi în ziua următoare la restaurantul ce i-a fost indicat însoțită fiind și de martora.

și au văzut că inculpatul și avocata se aflau într-un separeu împreună cu alte persoane și s-au așezat la o masă în același restaurant, loc unde a venit inculpatul, căruia i-a spus că nu a putut să facă rost de 2.000 de dolari ci doar de 1.600 dolari, înmânând totodată această sumă inculpatului, fără ca acesta să îi dea vreo chitanță de primire.

Inculpatul i-a explicat că această sumă îi este necesară pentru a obține acea hârtie de la cu care va reuși la Curtea de Apel Ploiești și a amintit iarăși numele judecătorilor și cu care va vorbi pentru schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei.

După această împrejurare, la data de 08.05.2002 a avut loc la Curtea de Apel Ploiești ultimul termen în dosarul privind apelul inculpaților G și, termen la care s-au pus concluzii și la care inculpații au fost asistați pentru prima dată de inculpatul conform delegației nr. 69/08.05.2002 (fila 279 vol. IV dosar urmărire penală), după dezbateri pronunțarea fiind amânată pentru data de 15.05.2002.

În perioada ce a urmat până la pronunțarea apelului, într-una din discuțiile telefonice pe care le-a purtat cu inculpatul, acesta i-a mai cerut suma de 5.000 dolari, motivându-i că se va duce direct la judecătorul de la Curtea de P pentru a-i da această suma de bani și va obține schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute pentru concubinul ei, inculpatul

După ce a intrat in posesia sumei de 4.000 de dolari primită de la părinții lui G (soții și luând un împrumut de 9.000 USD de la o persoană fizică pentru garantarea căruia au întocmit un act de vânzare-cumpărare la un notar public) i-a dat telefon inculpatului în seara zilei de 14.05.2002, împrejurare in care acesta i-a cerut să vină urgent la un restaurant din zona Hotelului.

a mers la locul întâlnirii însoțită fiind de, fratele lui G și de un prieten, martorul, a intrat in restaurant împreună cu împrejurare in care s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a dat suma de 4.000 dolari explicându-i că nu a reușit să facă rost de 5.000 de dolari. După primirea sumei de 4.000 dolari inculpatul i-a cerut să-i dea și diferența în ziua următoare, cerându-i să se prezinte la Curtea de Apel Ploiești, unde va veni și el și va discuta personal cu judecătorul de la Curtea de Apel pentru schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute pentru G și a-i reduce pedeapsa.

Conform celor stabilite, în dimineața zilei următoare, respectiv 15 mai 2002, a mers la Curtea de Apel Ploiești unde s-a întâlnit cu inculpatul acesta cerându-i să îl aștepte afară susținând că merge să vorbească cu judecătorul. Apoi inculpatul a intrat in sediul Curții de Apel Ploiești întorcându-se după aproximativ 30 de minute când i-a spus lui că a vorbit cu cine trebuie și că concubinul ei va primi cel mult cinci ani de închisoare, după care a plecat lăsând-o pe aceasta să aștepte pronunțarea.

În jurul orelor 14.30 Curtea de Apel Ploieștia pronunțat soluția în cauza privind pe inculpații G si, respingând apelul acestora, situație în care i-a dat telefon inculpatului căruia i-a adus la cunoștință această soluție, spunându-i că a nenorocit-o și că a rămas pe drumuri fără casă. Inculpatul i-a răspuns că nu se poate ca instanța să-i fi respins apelul, deoarece el a vorbit cu ca să-i rezolve problema, iar pentru a se convinge i-a zis: "acum, du-te la dânsul și spune-i să mă sune".

În această situație, după ce a identificat biroul în care lucra judecătorul i-a comunicat acestuia că a vorbit cu avocatul și că acesta l-a rugat să-l sune urgent. Judecătorul nu a dat curs cererii lui, spunându-i acesteia că nu a vorbit cu inculpatul despre dosarul concubinului ei și a sunat în arhivă pentru a întreba despre soluția dată aflând că apelurile fuseseră respinse.

din biroul judecătorului i-a dat telefon inculpatului și a mers la Senatul României pentru a discuta cu acesta, ocazie cu care inculpatul a pretextat că nu a putut face nimic în dosar pentru că " de la început a avut cineva ceva cu acesta" dar să nu-și facă probleme "că totul se rezolvă la Curtea Suprema de Justiție, întrucât 99% dosarul va ajunge la B; că el se afla la B și trebuie să facă ceva la Curtea Supremă de Justiție".

Ulterior, la câteva zile după respingerea apelului, la insistențele lui inculpatul s-a întâlnit cu aceasta la Curtea de Apel Ploiești pentru a discuta, la locul întâlnirii venind însoțită de - tatăl lui G, - fratele lui G și - prieten de familie.

Intenționând să înregistreze discuțiile purtate cu inculpatul martorii si au avut asupra lor un reportofon.

Inculpatul a venit la întâlnire iar în discuțiile ce s-au purtat în fața Curții de Apel Ploiești martora dar și cei care o însoțeau, i-au reproșat inculpatului că nu s-a ținut de promisiunile și asigurările făcute, în schimbul cărora le-a pretins și a primit bani in valută acuzații la care inculpatul le-a spus că judecătorii și la care a intervenit, nu au putut să schimbe încadrarea juridică, întrucât au fost amenințați de către procurorul șef, că a vorbit cu judecătorul despre cauză, la O, ocazie cu care l-a servit, la o masă cu păstrăvi și că a intervenit la conducerea pentru obținerea unor relații favorabile privind prejudiciul.

Inculpatul nu a mai restituit martorei vreo sumă de bani și nici nu a mai pledat la Curtea Supremă de Justiție pentru inculpatul G astfel cum promisese anterior.

ÎN DREPT, fapta inculpatului, care în calitate de avocat a pretins suma totală de 7.000 USD de la, sumă din care a primit efectiv 5.600 USD, susținând că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Ploiești în scopul de a-i determina pe aceștia să dispună schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse mai ușoare într-un dosar în care concubinul susnumitei avea calitatea de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracțiunea mai sus arătată, în cursul urmării penale (filele 342-351 vol. III) inculpatul a declarat următoarele:

- în primăvara anului 2002 s-a prezentat la biroul său de la Senatul României prezentându-i situația concubinului ei și solicitându-i să susțină la Curtea de Apel Ploiești apelul declarat; că a acceptat să fie angajat în calitate de apărător ales al inculpatului G, numai după ce va studia dosarul și că pentru studierea dosarului a depus o delegație avocațială, însă nu a încheiat contract de asistență juridică cu, pentru că în urma studierii dosarului a observat că nu existau elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul fusese condamnat de instanța de fond și că în opinia sa fapta comisă de G constituia infracțiune de tăinuire.

Inculpatula mai precizat că în nici un caz nu s-a pus problema unei corecte stabiliri a prejudiciului cauzat prin infracțiunea de furt, că s-a prezentat la doua termene la judecata în apel, iar la cel de-al doilea termen de judecată a pus concluzii orale si scrise prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei.

- anterior termenului de judecare a apelului a primit de la suma de aproximativ de 15.000.000 lei ROL dar că nu-și aduce aminte dacă a primit această sumă în lei sau în valută și de aceea nu a întocmit chitanță de încasare a banilor; că după respingerea apelului cei din familia lui au făcut scandal, împrejurare în care i-a restituit lui suma de 15.000.000 lei, în baza unui act privat, însă nu mai știe cine a scris actul.

Inculpatul a negat că a pretins că va interveni pe lângă judecători pentru obținerea unei soluții favorabile susținând că le-a spus celor din familia că el vorbește cu judecătorul, în sensul că va pleda în fața instanței de judecată.

A mai susținut inculpatul că nu-și aduce aminte dacă s-a întâlnit cu și în restaurantul "" din T și că nu-și aduce aminte dacă îl cunoaște sau nu pe judecătorul dar că niciodată nu s-a întâlnit cu acest judecător in vreun loc anume.

În cursul judecății (declarație filele 110-115, dosar Tribunalul Brăila ) inculpatul a susținut că nu-și mai aduce aminte ce sumă a primit de la, dar că a fost o sumă destul de mare și că, deși nu a încheiat contract de asistență juridică cu aceasta pentru concubinul ei G, a întocmit chitanță pentru suma de bani primită de la.

- a făcut demersuri către partea civilă din dosar, luând legătura cu directorul societății, dar că nu își aduce aminte dacă în adresa părții civile s-a comunicat un prejudiciu mai redus.

- în 2002 îl cunoștea de aproximativ un an pe președintele Secției penale a Curții de Apel Ploiești, judecătorul și că este adevărat că a servit masa cu acesta la dar că nu a discutat vreodată ceva referitor la dosarul lui

Inculpatul a mai susținut că într-una din discuțiile pe care le-a purtat cu aceasta i-ar fi spus că judecătorii din apel i-au cerut prin intermediul avocatei pe care concubinul ei l-a avut la fondul cauzei, suma de 1.000.000.000 lei ROL (un miliard de lei) pentru a da o soluție favorabilă inculpatul considerând din acest motiv că nu este o persoană responsabilă.

Susținerile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză.

Astfel declarațiile martorei (filele 7-27 vol. III dosar urmărire penală, filele 319-320 vol. I dosar G), în care aceasta descrie întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul și discuțiile pe care le-a purtat cu acesta, se coroborează cu declarațiile martorei (filele 111-118 vol. I dosar urmărire penală, fila 76 vol. II dosar G) aceasta din urmă asistând la o parte din discuțiile purtate de inculpat cu precum și la momentul în care i-a dat inculpatului suma de 1.600 USD în restaurantul "" din

Cele declarate de sunt de altfel confirmate și de martorii (filele 126-133 vol. III dosar urmărire penală) și (filele 134-140 vol. III dosar urmărire penală, fila 72 vol. II dosar G) - tatăl, respectiv inculpatului G care au avut cunoștință despre sumele pretinse de inculpat și au participat la discuția dintre și inculpatul purtată după soluționarea în apel a dosarului privindu-l pe G, înregistrând conținutul acestei discuții cu un reportofon (notă de redare filele 30-51 vol. III dosar urmărire penală).

Totodată afirmațiile inculpatului sunt combătute de declarația martorului (filele 149-150 vol. III dosar urmărire penală, fila 71 vol. II dosar G) care i-a însoțit în vara anului 2001 pe și pe soții și la T unde aceștia s-au întâlnit cu inculpatul ocazie cu care acesta i-a trimis să ia legătura cu avocata. A mai arătat martorul că ulterior a împrumutat de mai multe ori cu sume de bani (300, 5000, 1000 USD) pe membrii familiei precum și pe și că a asistat la discuțiile dintre aceștia din care reieșea că banii le-au fost ceruți de avocatul care le-a spus că va face o intervenție la Curtea de Apel Ploiești și că a aranjat dosarul pentru a se mai reduce din pedeapsa aplicată lui

La rândul său martorul (declarație fila 148 vol. III dosar urmărire penală) a arătat că a împrumutat-o pe cu 1.600 USD aceasta motivând că îi trebuie pentru a plăti un avocat care să o ajute în problema concubinului ei.

Faptul că inculpatul a pretins și primit de la sume mari de bani în valută promițând că va aranja la instanța de apel să îi fie redusă pedeapsa aplicată lui G este confirmat și de martorul (declarații filele 151-152 vol. III dosar urmărire penală, fila 74 vol. II dosar G) care a aflat despre aceste aspecte de la membrii familiei. În plus acest martor a relatat cum într-o seară din luna mai 2002 i-a însoțit pe și pe la o întâlnire cu inculpatul, ce a avut loc într-un restaurant din apropierea Hotelului, unde susnumiții trebuiau să îi dea inculpatului o sumă de bani în valută și a precizat cum a asistat apoi la discuția ce a fost înregistrată pe reportofon dintre inculpat și membrii familiei.

Nu lipsită de relevanță este depoziția judecătorului (filele 122-125 vol. III dosar urmărire penală, fila 75 vol. II dosar G) care a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în calitatea sa de președinte al Secției Penale a Curții de Apel Ploiești, că în anul 2001, cu ocazia unei deplasări către Ungaria cu familia, a luat masa la un hotel din cu inculpatul dar că nu s-a discutat nimic despre dosarele în care inculpatul avea calitatea de apărător penale și că nici în ziua de 15.05.2002 și nici înainte nu a discutat cu inculpatul despre soluția ce ar putea fi dată în dosarul în care era inculpat

Cât privește pe judecătorul, care a participat la soluționarea în apel a dosarului, acesta a arătat că nu a discutat vreodată cu inculpatul sau cu avocata despre soluția ce ar trebui dată în apel și că practic nici nu reține cum arată aceștia necunoscându-i personal (declarație filele 119-1200 vol. III, fila 76 vol. II dosar G).

Cele mai sus expuse dovedesc că inculpatul s-a prevalat în mod nereal de influența pe care ar avea-o asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Ploiești și a pretins în numele acestei influențe sume importante de bani de la (7.000 USD din care a primit efectiv 5.600 USD) afirmând că îi va determina pe judecători, inclusiv prin remiterea unei părți din banii primiți, să schimbe încadrarea juridică a faptei pentru care G fusese condamnat de instanța de fond și să reducă pedeapsa ce îi fuse aplicată acestuia.

Ca și în cazul denunțătorului, apărarea inculpatului, în sensul că a primit doar o sumă de bani cu titlu de onorariu, pentru care a tăiat chitanță și s-a angajat ca prin pledoaria sa să determine instanța de judecată să dispună pronunțarea unei soluții favorabile clientului pe care îl apăra, nu poate fi primită favorabil câtă vreme la dosar nu există probe care să o confirme iar din probele adminJ. rezultă că inculpatul s-a prevalat de influența pe care "a priori" ar avea-o asupra unor judecători și de faptul că le va da acestora bani în vederea obținerii unei soluții favorabile, pretinzând în aceste condiții sume de bani de la.

Referitor la apărările formulate de inculpat cu ocazia judecării fondului cauzei, apărări prin care s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele motive:

- nu se poate susține că faptele inculpatului nu există câtă vreme în cauză au fost adminJ. mai multe probe, analizate pe larg în cele ce preced, care dovedesc activitatea infracțională desfășurată de inculpat. De altfel chiar inculpatul a recunoscut anumite împrejurări din care rezultă că a avut discuții cu persoanele care au în cauză calitatea de cumpărători de influență și că a primit de la acestea bunuri (un Mercedes de la și sume de bani de la și ), pe care le-a considerat însă ca făcând parte din onorariul pe care îl putea pretinde pentru asistența juridică acordată acestor persoane, situație în care se poate pune în discuție doar existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate și nu însăși existența faptelor.

- în cauză nu există date certe privind faptul că mijloacele de probă adminJ. în faza de urmărire penală au fost obținute în mod ilegal și în consecință ar fi inutilizabile în procesul penal, conform art. 64 al. 2 Cod penal.

Aspectele invocate de inculpat referitoare la modul în care s-a desfășurat cercetarea penală (durata și condițiile în care au fost audiați unii martori, faptul că există unele contradicții între declarațiile date de anumiți martori în cele două faze procesuale, existența unor reformulări ale procurorului în cuprinsul declarațiilor date de martori) nu pot conduce la nulitatea întregului material probator administrat în faza de urmărire penală.

Astfel cu privire la martorii și, care și-au retractat în întregime în faza de judecată depozițiile date în cursul urmăririi penale, Curtea a reținut că faptele asupra cărora au depus aceștia (aducerea de către a unor bunuri alimentare pentru inculpatul ) nu au fost în principiu negate de inculpat și că oricum în legătură cu această faptă s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "trafic de influență".

De asemenea nu există date din care să rezulte, astfel cum a susținut inculpatul, că ar fi formulat denunțul împotriva sa ca urmare a unei promisiuni a organelor de anchetă privind admiterea unei cereri de revizuire promovată de concubinul ei iar faptul că această denunțătoare i-ar fi cerut să meargă martorei să dea declarație în fața procurorului nu poate atrage nulitatea acestui mijloc de probă de vreme ce nu există date că s-a cerut martorei să declare altceva decât ceea ce cunoștea.

De altfel declarațiile acestei martore se coroborează și cu alte mijloace de probă chiar inculpatul recunoscând că a luat legătura cu prin intermediul familiei situație în care modul în care a ajuns această martoră să depună mărturie în cauză are mai puțină importanță.

- împrejurarea că martorii, și și-au nuanțat în fața instanței de judecată declarațiile date în faza de urmărire penală, încercând să minimalizeze rolul intervențiilor făcute de inculpatul pentru obținerea aprobărilor pentru contingentele de muncitori, nu poate conduce la înlăturarea declarațiilor date în faze de urmărire penală câtă vreme aceștia au precizat expres că își mențin în întregime și depoziția dată în fața procurorului.

De altfel împrejurarea că inculpatul a intervenit mai mult sau mai puțin pentru obținerea respectivelor aprobări sau că acestea oricum s-ar fi eliberat firmelor solicitante, după ce dosarele erau completate cu actele necesare, nu poate conduce la inexistența infracțiunii de "trafic de influență" întrucât art. 257 Cod penal nu condiționează săvârșirea acestei fapte penale de exercitarea efectivă de către inculpat a unor acte de influențare a funcționarilor, simpla pretindere de bani sau alte foloase de către inculpatul care lasă să se creadă că are influență asupra funcționarilor respectivi fiind suficientă pentru a se reține comiterea infracțiunii mai sus arătate.

- aspectele relevate de inculpat cu privire la modalitatea de dobândire a autoturismului Mercedes (acesta susținând că a cumpărat respectivul autoturism) sunt infirmate de declarațiile martorilor, și, de afirmațiile făcute de și cu ocazia comisiilor rogatorii și chiar și de martorii T și, ce au asistat la încheierea actului fictiv dintre inculpat și, aceștia din urmă menționând că în acea împrejurare inculpatul nu a dat vreo sumă de bani lui ca preț sau ca diferență de preț pentru autoturismul în cauză.

- nu se poate reține, referitor la infracțiunea denunțată de, că susținerile acesteia nu se dovedesc și cu alte mijloace de probă câtă vreme martora a relatat condițiile în care i-a înmânat inculpatului la restaurantul "" suma de 1.600 USD, împrejurarea că există o anume diferență între depozițiile celor două cu privire la felul în care s-au dat efectiv banii (pe sub masă respectiv peste masă, într-un plic) nefiind în măsură să înlăture esența acestor declarații. În plus, așa cum s-a arătat cu ocazia dezbaterii probelor referitoare la această infracțiune, faptul că a dat importante sume de bani în valută inculpatului, care promisese că prin influența sa asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Ploiești va obține pentru schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei, este dovedită și de depoziția martorilor, și .

- referitor la infracțiunea de "trafic de influență" denunțată de, Curtea constată că într-adevăr martorii G, și, procuror respectiv polițiști în P, jud. D, au susținut că inculpatul nu a intervenit în vreun fel pe lângă ei pentru a obține punerea în libertate a lui, însă acest aspect nu poate înlătura reținerea infracțiunii mai sus arătate câtă vreme inculpatul a pretins și primit bani de la, susținând că prin relațiile pe care le are la poliție și parchet va obține eliberarea lui, chiar dacă în concret nu a făcut pe lângă organele judiciare demersurile promise.

Totodată, așa cum s-a mai arătat și mai sus, primirea unor importante sume de bani în valută, cu mult peste un onorariu obișnuit, fără a tăia chitanță și fără a încheia contract de asistență juridică, coroborată cu promiterea înainte de a vedea dosarul cauzei că îl va scoate din arest pe datorită influenței pe care o are asupra organelor judiciare din orașul P, denotă din partea inculpatului intenția de a obține sume de bani în afara limitelor exercitării în condiții de legalitate a profesiei de avocat, astfel că susținerile acestuia că nu a făcut decât să își practice profesia sunt neîntemeiate și nu pot înlătura răspunderea sa penală pentru infracțiunea de "trafic de influență".

Concluzionând Curtea reține că apărările formulate de inculpatul sunt nesusținute de ansamblul probator administrat în cauză și câtă vreme probele aflate la dosar dovedesc vinovăția acestuia cu privire la cele trei infracțiuni de "trafic de influență" reținute în sarcina sa, solicitarea de achitare pe motiv că faptele nu ar exista este vădit nefondată și poate fi primită.

În consecință Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate ținând seama la aplicarea pedepselor, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, de modalitatea de săvârșire a faptelor, de valorile însemnate în schimbul cărora a comis traficul de influență dar și de atingerea gravă adusă nu numai relațiilor de serviciu ci și încrederii populației referitoare la corectitudinea actului de justiție.

Se are în vedere că prin faptele comise în calitate de avocat inculpatul a obținut sume de bani însemnate formându-le părților convingerea că o parte din aceste sume vor ajunge la organele judiciare implicate în soluționarea dosarelor (polițiști, procuror, judecători), aruncând asupra acestora o umbră de îndoială referitoare la corectitudinea lor, expunându-i la aprecieri defăimătoare și contribuind astfel la formarea în rândul opiniei publice a unei percepții negative asupra justiției.

Curtea nu poate omite faptul că inculpatul nu are antecedente penale și prezintă grave probleme de sănătate dar va ține seama și de împrejurarea că, la momentul desfășurării activității infracționale, acesta deținea funcții și demnități (avocat, senator, membru al unei comisii senatoriale privind combaterea corupției) care îl obligau să ofere un exemplu pozitiv de cinste și corectitudine și deci cu atât mai mult la o conduită total opusă celei adoptate.

Va face aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 35 al. 2 Cod penal și va stabili o pedeapsă principală rezultantă cu închisoarea, cu executare efectivă, alături de care va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 li. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal.

Conform art.71 Cod penal va aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal iar în baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa principală rezultantă ce se va aplica durata reținerii și arestării preventive de la 09.02.2005 până la 14.02.2005.

În baza art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al. 2, teza I-a Cod penal va dispune confiscarea de la inculpat a autoturismului marca Mercedes iar conform art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al. 2, teza a II-a Cod penal va obliga pe inculpat la plata sumelor pe care acesta le-a primit efectiv de la și având în vedere că aceste sume nu au fost găsite la inculpat.

Văzând și prevederile art. 191 al. 1 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul (CNP:-, fiul lui și C, născut la data de 02 iulie 1955 în comuna, județul D, cu domiciliul în municipiul O,-, județul B, cu reședința în T, strada - -, bloc 23, scara A, etaj 3, apartament 13, județul D, fără antecedente penale, studii: Facultatea de Drept, ocupația - avocat în cadrul Baroului D, stagiul militar satisfăcut) pentru infracțiunea de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cumpărător de influență ).

Condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de4 aniînchisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cumpărător de influență ).

Condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de3 aniînchisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cumpărător de influență ).

Condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de2 ani și 6 luniînchisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență" prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (cumpărător de influență ).

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 al. 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la5 (cinci) ani închisoareși pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 66 Cod penal.

Conform art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 09.02.2005 până la 14.02.2005.

În baza art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al. 2, teza I-a Cod penal dispune confiscarea de la inculpatul a autoturismului marca Mercedes-Benz, tipul ML 270 CDI, serie șasiu -X-, serie motor ADJ-/2000, autoturism aflat în prezent în custodia inculpatului.

Menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului mai sus menționat.

În baza art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al. 2, teza a II-a Cod penal obligă pe inculpatul la plata către stat a echivalentului în lei al sumei de 9100 USD, la cursul oficial al Băncii Naționale a României din ziua plății.

Conform art. 191 al. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul în municipiul O,-, județul B, și în T, strada - -, bloc 23, scara A, etaj 3, apartament 13, județul

Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2009.

Președinte,

Grefier,

- -

Proces-verbal

Conform dispozițiilor art.195 alin.3 Cod procedură penală, dispozitivul Sentinței penale nr.112/F/03.06.2009 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr-, a fost îndreptat conform Încheierii din Camera de Consiliu din data de 29.06.2009, pronunțată în același dosar, parte integrantă din prezenta.

Președinte,

Grefier,

- -

Red. /23.06.2009

Tehnored. -/29.06.2009

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate

Vezi şi alte speţe de drept penal: