Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 12/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.12/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 13 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
GREFIER: - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public
- - procuror șef secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuienta împotriva sentinței penale nr. 302/S din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta revizuientă, apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al revizuientei, avocat învederează instanței că apelanta nu se poate prezenta la acest termen de judecată din cauza stării sale de sănătate. La acest termen revine asupra cererii formulate de fostul coleg care a pus concluzii în cauză și solicită audierea celor 2 martori și, practic declarațiile acestora vor fi avute în vedere de instanță în completarea celorlalte două declarații ale martorilor audiați și. De asemenea solicită a se încuviința și proba cu expertiză contabilă apreciind că se impune în cauză pentru aflarea adevărului, concluzia unui expert care să stabilească dacă în acea societate exista o lipsă de un miliard și dacă sumele de bani au fost ridicate de către . A se avea în vedere că la dosarul cauzei s-a depus și decizia Curții Europene care o privește pe apelantă și din această decizie rezultă că în faza de recurs revizuientei i s-au încălcat drepturile procedurale, dreptul la apărare la un proces echitabil prin neaudierea acesteia și prin neadministrarea directă probelor de către instanța de recurs. Solicită a se avea în vedere și reținerile instanței de apel care în decizia penală nr. 172/2006 a trimis cauza pentru continuarea judecății și din considerentele acestei hotărâri rezultă că în cauză urmează să se administreze toate probele care pot duce la aflarea adevărului.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea probelor solicitate în cauză urmând ca la un termen ulterior când starea de sănătate a revizuintei îi va permite aceasta să vină și să fie audiată.
Întrebată fiind apărătorul ales al revizuientei arată că pentru acest termen de judecată nu are nici un act medical care să ateste starea de sănătate a acesteia însă un act medical a fost depus la un termen anterior.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că pentru acest termen de judecată nu sunt motive temeinice pentru a se considera o absență justificată a apelantei. În ceea ce privește probele solicitate în cauză apreciază că în raportat de această instituție a revizuirii această instituție nu înseamnă o rejudecarea a cauzei. Într-adevăr Curtea de Apel Brașova apreciat că instanța de fond va face toate demersurile pentru aflarea adevărului însă această decizie de casare nu poate sta în loc pentru o cerere de revizuire ani întregi după ce aceste probe care au fost solicitate au mai fost administrate și readministrate în repetate rânduri.
Cu privire la Decizia Curții Europene la care se face referire nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, de aceea se opune la administrarea acestor probe și la amânarea cauzei.
Apărătorul ales al apelantei solicită a se avea în vedere prevederile dispozițiilor art. 405 Cod procedură penală în care se arată că în caz de rejudecarea, după admiterea în principiu judecata se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță. să dovedească că în cauză au existat anumite aspecte de care instanța nu a ținut seama la judecata cauzei.
Instanța, având în vedere că pentru acest termen de judecată apelanta revizuientă nu a prezentat dovada imposibilității prezentării la acest termen și ținând seama că această cauză s-a amânat de mai multe ori pentru motivul că aceasta nu s-a putut prezenta in vederea audierii deși a solicitat audierea ei și instanța a admis această probă, constată imposibilitatea audierii revizuientei motiv pentru care se va pronunța asupra celorlalte cereri de probațiune formulate.
În ce privește aceste cereri de probațiune, respectiv audierea denunțătorului, respectiv a martorului, cerere de probațiune suplimentată astăzi de către apărătorul ales al apelantei și cu martora. Instanța constata că aceste probe testimoniale nu sunt pertinente și concludente a fi readministrate având in vedere că au fost administrate in primul ciclu procesual iar din actele dosarul nu rezultă vreo împrejurare că se impune readministrarea lor. De asemenea apreciază ca nepertinentă și neconcludentă proba cu expertiză tehnică contabilă având în vedere obiectul judecății respectiv infracțiunea pentru care a fost condamnată inculpata și pentru care s-a declarat acum revizuire, este o infracțiune care nu presupune o expertiza contabilă unei societăți astfel că apare ca inutilă neavând nici o calitate în societate.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cererii de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză de către revizuienta.
Avocat pentru apelanta revizuientă, solicită admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de revizuire formulată de. Instanța de fond a respins cererea formulată de revizuientă ca fiind netemeinică. Deși li s-au respins cererile în probațiune pe care le-au formulat și în această instanță și la instanța de apel în cauză s-au administrat niște probe și au fost audiați în cauză și iar din declarațiile acestora rezultă aspecte care inițial la prima judecată nu au fost avute în vedere, respectiv rezultă aspecte legate de înțelegerea celor doi de a da vina pe apelantă pentru lipsurile din societate. Această înțelegere fost dovedită cu cei doi martori audiați la instanța de fond și consideră că instanța trebuie să țină seama de acele declarații care dovedesc nevinovăția revizuientei. Prin expertiza contabilă dacă s-ar fi admis ar fi făcut dovada că acea societate avea mari pierderi financiare și că înțelegerea celor doi era în acest sens în a-și găsi o persoană pe care să de-a vina.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de revizuientă. A se observa că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică această hotărâre a respectat întru-totul decizia de casarea prin care a fost admisă într-o primă fază și audierea revizuientei dar nu pentru a acoperi încălcările de procedură constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și pentru acuratețe juridică însă și la instanța de fond s-a constatat imposibilitatea audierii revizuientei. În rest instanța de fond ascultat martori audiați în cauză iar din depozițiile acestora astfel cum cere art. 394 Cod procedură penală și practica în materie trebuie să rezulte situați care nu au fost avute în vedere de instanța de fond și care să ducă la soluție diametral opusă, instanța de fond în mod corect după audierea acestor martori solicitați în cauză a dispus respingerea cererii.
Solicită respingerea apelului formulat considerând că toate temeiurile care au fost invocate în scris de apelantă sunt nefondate.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.302/S/2007, Tribunalul Brașova respins cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva sentinței penale nr.109/S/2000 a Tribunalului Brașov, modificată prin decizia penală nr.2800/31.05.2002 a Înaltei Curți de Casația și Justiție.
S-a constatat, analizând cele două probe testimoniale administrate în calea de atac a revizurii, prin prisma tuturor probelor administrate în cauză, interpretate în mod diferit de către instanțele care au participat la realizarea actului judiciar în prezenta cauză, că din interepretarea acestor noi probe nu se poate ajunge la o soluție contrară celei de condamnare, respectiv prin intermediul acestora nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
De la bun început, numita a cunoscut de existența celor doi martori și mai mult decât atât, ar fi putut cunoaște informațiile pe care cei doi martori le dețin, aceasta nu numai în cursul urmăririi penale, dar și cu ocazia judecării cauzei, deoarece în cazul martorei aceasta și-a manifestat disponibilitatea de a depune mprturie, iar martorul i-a comunicat numitei cele aflate la scurt timp după așa zisa percepție a evenimentului. Cu toate acestea numita a susținut că între ea și numitul au existat relații de afaceri, iar în urma prestațiilor efectuate a fost remunerată nicidecum că numiții li vor să justifice lipsa unor bani prin transferul de vină asupra ei.
Nu se poate reține că prin depozițiile de martori la cercetarea prezentei cauze în fond și căi de atac, că și și-au îmbunătățit situația în dosarul în care au fost cercetați în calitate de inculpați, cu atât mai mult cu cât banii luați ilegali de aceștia nu au fost folosiți numai la plata numitei. În plus martorul este cel care a denunțat activitatea numitei după arestarea acestuia, iar soluția . Curți nu s-a bazat numai pe interpretarea singulată a acestei probe.
Depozițiile celor doi martori audiați în calea de atac extraordinară, nu sunt în măsură să conducă la o soluție contrară celei din judecata ordinară nu numai prin faptul că prin conținutul lor nu aduc nimic în plus față de probatoriul inițial administrat în cauză și analizat, nu numai pentru faptul că acestea nici nu se coroborează cu declarațiile petentei date în cursul cercetării judecătorești, dată la care aceasta cunoștea de eventuale date cunoscute de martori, ci și pentru faptul că prezintă o puternică doză de subiectivitate.
Astfel, dacă martorul, avea doar 16 ani la data când i-a auzit pe martorii și discutând pe teresata Casa, despre faptul că vor da vina pe, dar deși nu avea nicio relație cu numita, și-a dat seama că cei doi vorbesc despre ea, deoarece cei doi erau împreună și la masă se râdea, pe lângă faptul că împrejurarea văzută, memorizată și relatată după o perioadă destul de lungă, percepția martorului ar putea fi influențată de trecerea timpului, nu există nicio certitudine că cei doi, în măsura în care au discutat, au vorbit de numita.
Referitor la depoziția martorei, care a luat la cunoștință despre relatările martorei în casa unei vecine a fratelui ei (la care mai venea pentru nevoi fiziologice, duș, preparatul hranei pentru soacra ei din spital vecină pe care o fregventa destul de des, pentru băutul cafelei), relatări care fac trimitere la poziția numitei care este o persoană cu relații și astfel se va da vina pe ea, de asemenea, nu răstoarnă probatoriul care, în urma administrării lui și a unei analize coroboratea probelor, a stabilit că susnumita se face vinovată de infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea ei.
La rândul ei, martora o cunoștea pe numita de la sora ei, fără a putea preciza amănunte sau relații despre această relație și după ce a citit articolele din mass media a făcut legătura că numita care vorbea în casa vecinei pe care ea o frecventa, despre o persoană că de fapt se vorbise despre numita.
Or așa cum s-a arătat mai sus, depozițiile martorilor și au fost analizate și coroborate cu celelate probe ale cauzei (depozițiile martorilor, ) inclusiv cu propriile consemnări ale numitei din agenda ei personală ( uite despre ce e vorba, tocmai ai fost felicitat pentru relațiile mari pe care le ai în B, pentru că știu persoana care a intervenit pentru tine, dosarul tău nu este în a demisionat, sunt valori mari aici, va veni altcineva în locul lui la care va trebui să intervin pentru tine, mâine e ziua lu șefu mare, e zi mare la, am înțeles că e zăpadăși nu poți veni, trimite-ți șoferul. Dacă până mâine la prânz nu am 30.000 consider că nu ne-am cunoscut ), inclusiv cu prinderea în flagrant a persoanei cercetate (ce a demonstrat că persoana cercetată era pregătită sprimescă o sumă de bani) și chiar și cu depozițiile acesteia din faza de urmărire penală, extrem de laborioase, (fiind puțin probabil ca acestea să fie rodul unei imaginații, aceasta și în condițiile în care se coroborau cu celelalte probe ale cauzei) pentru a căror modificare au fost invocate presiuni psihologice nedovedite, astfel că schimbarea poziției a urmărit înlăturarea acuzațiilor care i-au fost aduse.
În concluzie, depozițiile celor doi martori și nu sunt în măsură să răstoarne probatoriul administrat și analizat și deci nu sunt în măsură să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuienta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de apel, a invocat faptul că nu a fost audiată de către instanța de fond și că aceasta a revenit în mod greșit asupra cererii de suspendare a judecății formulată în temeiul art. 303 Cod procedură penală. Totodată, a criticat faptul că instanța de fond nu a dispus prelungirea probatoriului prin reaudierea martorilor și, precum și efectuarea unei expertize contabile la, firma martorului. De asemenea, apelanta a criticat respingerea depozițiilor celor doi martori noi ca fiind subiective, câtă vreme au fost audiați de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat hotărârea și a considerat că aceste două declarații fac dovada faptului că i s-a înscenat această faptă.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că apelul declarat de revizuientă este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală 109/S/30 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal 5155/1996, s-a dispus, în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera b Cod procedură penală, achitarea numitei pentru infracțiunea de trafic de influență, faptă prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod Penal. In acest sens s-a considerat că sumele de bani primite de petentă de la numitul au fost cu titlu de remunerație pentru serviciile prestate acestuia - furnizarea de informații despre piața bursieră, deplasări în scopul realizării unor parteneriate.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care prin decizia penală 24/Ap/26.01.2006, a Curții de Apel Brașov, cu majoritate de voturi, în complet de divergență, a respins apelul declarat, opinia separată fiind în sensul admiterii apelului și condamnării inculpatei.
Împotriva deciziei Curții de Apel s-a formulat recurs la înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia penală 2800 din data de 31 mai 2001, în dosarul penal 1191/2001, a admis recursul Ministerului Public și pe cale de consecință, casând respectiv desființând hotărârile pronunțate în cauză, cu ocazia rejudecării, a dispus în baza art. 257 aliniatul 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod Penal, condamnarea numitei la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. De asemenea s-a dispus confiscarea de la persoana condamnată a sumelor de bani și a unui bun, obținute de aceasta prin infracțiune.
Înalta Curtea analizat probele testimoniale cu martorii, și ale numitului, coroborate cu însemnările persoanei cercetate din agenda personală, concluzionând că din probatoriul cauzei reiese că, în perioada iunie 1995 - aprilie 1996, la repetatele întâlniri dintre apelanta revizuientă și, aceasta de fiecare dată, a lăsat să se creadă că are are influență asupra unor persoane de conducere, din poziții înalte, potrivit propriilor exprimări, la Ministerul d e Interne, Ministerul Public, Ministerul Finanțelor, Guvern. S-a concluzionat că activitățile intreprinse de numita nu au nimic în comun cu dreptul afacerilor, iar aceasta se face vinovată de infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, dispunându-se pe cale de consecință condamnarea acesteia.
După emiterea mandatului de executare nr. 152/2000, acesta a fost trimis Inspectoratului de Poliție al Municipiului B pentru a fi pus în executare.
Începând însă cu data de 25 iulie 2002, procurorul general a României a dispus în baza art. 412 alin.1 Cod procedură penală, ca urmare a promovării unui recurs în anulare în favoarea revizuientei apelante, suspendarea executării hotărârii de condamnare până la data de 27 noiembrie 2002.
Prin încheierea pronunțată la data de 9 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 168/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării hotărârii de condamnare, iar prin decizia penală nr. 24/17.02.2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în anulare formulat de procurorul general ca fiind nefondat.
Prin sentința penală nr. 34/S/28 ianuarie 2003, se dispune însă amânarea executării pedepsei aplicate apelantei pentru o perioadă de 4 luni, până la data de 17 mai 2003.
Prin sentința penală nr. 494/15.09.2004, Tribunalul Brașova dispus amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o perioadă de 6 luni cu începere de la data de 4 octombrie 2004.
La data de 30 august 2005, apelanta a formulat cerere de revizuire a hotărârii judecătorești de condamnare, în temeiul art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală întrucât a intervenit o împrejurare nouă care nu era cunoscută de instanță, respectiv că întregul dosar penal reprezintă o înscenare pusă la cale de în colaborare cu, și că există un act de control al organelor financiare la societatea lui privind ilegalitățile făcute de acesta.
Referatul întocmit de procuror a concluzionat că motivele de revizuire nu sunt fondate, și nu au un caracter de noutate, astfel că s-a propus respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Prin sentința penală nr.206/30.03.2006, Tribunalul Brașova respins cererea de revizuire ca nefondată, considerând că nu se poate obține pe calea revizuirii o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare (solicitarea aprecierii declarației martorului prin raportare la declarațiile acesteia dintr-un alt dosar, administrarea probei cu înscrisuri și, astfel o reapreciere a probelor). În ceea ce privește reaprecierea probelor, acest motiv de revizuire nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire enumerate limitativ de art. 394 alin. 1 Cod procedură penală. Mai mult decât atât, se observă că în cadrul fostei căi de atac a recursului în anulare, nu s-a solicitat decât aplicarea dispozițiilor cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, nu și a unor cazuri reglementate prin dispozițiile art. 410 alin. 1 pct. I Cod procedură penală în vigoare la data exercitării acestei căi extraordinare de atac.
Prin decizia penală nr. 172/2006, Curtea de Apel Brașova admis apelul declarat de revizuientă, a desfințat sentința atacată, a admis în principiu cererea de revizuire și a suspendat executarea sentinței penale nr. 109/2000 a Tribunalului Brașov, trimițând cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe. S-a arătat că, din împrejurările invocate de revizuientă, doar una are caracter de noutate și poate fi avută în vedere de instanță ca motiv al revizuirii, respectiv faptul că ar fi existat o înțelegere între și pentru aoa cuza pe revizuientă. În consecință, instanța de apel a dispus ca instanța de fond să audieze martorii și pentru a se lămuri această împrejurare nou invocată, precum și orice altă probă considerată necesară în acest sens.
În ce privește prima împrejurare invocată de revizuientă ( a avut în mod real o lipsă de 1 miliard lei), prima instanța de apel a apreciat-o ca neavând caracter de noutate, fiind cunoscută în primul ciclu procesual, astfel că nu se impune reaudierea martorilor și, atașarea dosarelor penale privindu-i pe aceștia, a unor acte de control financiar sau efectuarea unei expertize contabile, ceea ce ar constitui o prelungire a probatoriului din primul ciclu procesual, aspect ce nu poate fi admis în cadrul căii de atac a revizuirii.
După trimiterea cererii de revizuire la tribunal în vederea continuării judecății, instanța de fond a audiat martorii și (fila 49 - fila 52 dosar - Tribunalul Brașov ) și după analiza probelor, a respins cererea de revizuire ca nefondată, cu motivarea expusă anterior.
Revizuienta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, motivele fiind enunțate mai sus. În faza judecării din nou a apelului, revizuienta a reiterat cererea privind audierea sa și a solicitat reaudierea martorului și efectuarea unei expertize contabile la
În ce privește prima solicitare, față de împrejurarea relatată de apărătorul ales în sensul că revizuienta se poate deplasa, sănătatea permițându-i să se prezinte la instanță pentru a fi audiată (cu excepția cazurilor în care ar fi internată în spital) - fila 24 dosar - al Curții de Apel Brașov, noua instanță de apel a admis cererea de audiere a revizuientei.
A acordat în acest sens nu mai puțin de cinci termene de judecată pentru prezentarea apelantei în fața instanței fără ca aceasta să poată fi audiată. Apelanta a fost citată la fiecare termen la toate adresele indicate de aceasta personal în tot cursul procesului penal (B,-, scara A,. 3 și C,-,. 2, județul D, la sediul apărătorului ales) sau de apărătorul ales (strada -, nr. 6, sector 1, B), această ultimă adresă fiind învederată doar ca urmare a insistențelor instanței de apel. Pentru termenele de judecată din datele de 31 octombrie 2007 și 16 ianuarie 2008, apelanta revizuientă a depus adeverințe medicale care recomandă repaus total la pat pentru perioadele 29 occtombrie - 2 noiembrie 2007 și 14 ianuarie - 18 ianuarie 2008 ( filele 51, 72 dosar curtea de apel ), iar pentru termenul din 21 noiembrie 2007 apărătorul ales a învederat faptul că ar fi internată în spital, fără a fi în măsură însă să facă dovada acestei împrejurări. Totodată, la termenul de judecată din 13 februarie 2008, apărătorul ales a precizat că apelanta nu s-a putut prezenta pentru a fi audiată datorită stării de sănătate, fără a prezenta însă un act medical în acest sens. Apelanta a avut cunoștință de desfășurarea procesului, dovadă că la termenul din data de 30 ianuarie 2008, încunoștințat instanța de apel d espre dorința de a-și schimba apărătorul ales ( fila 76 dosar curtea de apel ).
Prin urmare, la data de 13 februarie 2008, constatând că atitudinea revizuientei (observată și în fața instanței de fond) este una de tergiversare a judecății cauzei: actele medicale recomandă repausul la pat doar în preajma termenelor de judecată, pentru unele termene nu există niciun act medical, inexistența unei expertize medico-legale care să ateste imposibilitatea prezentării la judecată a apelantei, reticența apărătorului ales de a indica o adresă de domiciliu viabilă - motiv pentru care a și fost atenționat de instanța de apel, acordarea a două termene pentru schimbarea apărătorului ales și având în vedere că, deși instanța de apel a depus toate diligențele pentru ca apelanta revizuientă să se prezinte și să fie audiată însă nu a reușit (revizuienta a fost citată cu mandat de aducere, s-au efectuat verificări la Direcția Generală Publică de Evidență a Persoanelor pentru exactitatea informațiilor legate de domiciliul acesteia fără a descoperi date noi, a fost citată și prin afișare la consiliul local), instanța de apel a revenit asupra probei, constatând imposibilitatea administrării acesteia. În cauză nu s-a putut dispune nici efectuarea unei comisii rogatorii deoarece, deși apelanta continuă să declare ca domiciliu aceleași adrese amintite mai sus la care a fost citată, din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere rezultă că nu ar mai locui acolo.
Cu toate acestea, se constată că revizuienta apelantă are cunoștință de desfășurarea procesului, în data de 30 ianuarie 2008, solicitând un nou termen pentru a-și schimba apărătorul (fila 76 dosar - Curtea de Apel Brașov - și de această dată precizează aceeași adresă de domiciliu în B,-,. 3, sect. 1) și angajându-și chiar un al doilea apărător pentru aor eprezenta în fața prezntei instanțe de apel. Cu toate că apelanta revizuientă are cunoștință de desfășurarea prezentului proces, iar pentru unele termene de judecată nu are nici o justificare medicală, aceasta nu a înțeles să se prezinte pentru a fi audiată, și mai mult, a refuzat să indice adresa actuală de domiciliu.
Relativ la celelate probe solicitate în apel, audierea martorilor și, precum și efectuarea unei expertize contabile la A, prezenta instanță de apel le-a respins întrucât nu sunt necesare pentru soluționarea cauzei ținând seama de motivul pentru care a fost admisă în principiu cererea de revizuire.
Prin hotărârea definitivă anterioară a Curții de Apel Brașov (decizia 172/2006), hotărâre cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit că s-a descoperit o singură împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanțe în primul ciclu procesual (înțelegerea dintre și pentru aos coate vinovată pe apelantă) și că doar aceasta se încadrează în prevederile art. 394 alin. 1 lit.a Cod procedură penală și poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire. Totodată, a stabilit doar necesitatea audierii martorilor și pentru dovedirea acestei noi împrejurări, precum și a oricăror alte probe ce pot clarifica acest aspect.
Solicitarea de a efectua expertiza contabilă la și de a reaudia martorii și a fost respinsă prin hotărârea susaminitită deoarece nu avea legătură cu împrejurarea ce a determinat admiterea cererii de revizuire, ci doar cu cel de-al doilea aspect invocat de revizuientă (existența reală a lipsei de bani la ), care nu a fost însă admis ca temei al cererii de revizuire, fiind cunoscut de instanțe în primul ciclu procesual.
În consecință, reiterarea administării acestor două probe în fața instanței de apel nu are nici un fundament juridic, neavând legătură cu noua și singura împrejurare care se dorește a fi dovedită pentru a determina revizuirea hotărârii de condamnare (decizia 172/2006 a Curții de Apel Brașov stabilind cadrul în care se rejudecă prezenta cerere de revizuire).
Trebuie precizat, de asemenea, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4081Cod procedură penală care vizează revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 30 august 2005, cu mult înainte de soluționarea cauzei aflată pe rolul CEDO (29 martie 2007) și a fost rezolvată în paralel cu procedura în fața CEDO, fără a avea legătură cu aceasta. De altfel, prin hotărârea pronunțată de CEDO, s-a constatat încălcarea prevederilor art.6 alin. 1 din Convenție datorită condamnării apelantei revizuiente de către fără ca ea să fi avut posibilitatea de a fi audiată personal.
În cazul de față, procedând la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, conform art. 405 Cod procedură penală, atât instanța de fond, cât și cea de apel au depus toate diligențele pentru ca revizuienta să fie audiată, însă aceasta nu a fost posibil datorită atitudinii acesteia de tergiversare a soluționării cauzelor, favorabilă ei prin prisma dispozițiilor art. 126 Cod penal, în sensul prescripției executării pedepsei. De altfel, chiar apărătorul ales al inculpatei a precizat în fața instanței de apel că revizuienta apelantă se poate deplasa și poate fi prezentă la audiere în fața instanței (cu excepția cazurilor când este internată în spital ) - fila 24 verso dosar - Curtea de Apel Brașov - termenul din 3 octombrie 2007 - aspecte învederate și în fața instanței de fond (fila 44 verso dosar - Tribunalul Brașov ), iar dovezile medicale nu au dovedit că apelanta a fost internată în spital pe parcursul procesului, la instanța de fond sau de apel.
Raportat la considerentele expuse, se constată că primele două motive de apel nu sunt întemeiate. Instanța de fond a depus toate diligențele pentru ca revizuienta să fie prezentă și a acordat numeroase termene în acest scop, însă aceasta nu s-a prezentat pentru a fi audiată, împrejurare constatată și de curtea de apel. Totodată, motivele invocate nu au fost suficiente pentru a dispune o expertiză medicală conform art. 303 Cod procedură penală, o astfel de expertiză nici nu a mai fost cerută în faza apelului, iar apărătorul ales al revizuientei a declarat constant în fața instanței de apel că revizuienta se poate prezenta la judecată și se poate deplasa, cu excepția cazurilor în care este internată în spital (fapt nedovedit).
În ce privește al treilea motiv de apel, instanța a analizat anterior pe larg considerentele pentru care nu a dispus efectuarea expertizei contabile la și reaudierea martorilor și. În plus, trebuie precizat că declarația atașată cererii de revizuire, a fost dată de (fila 10 dosar 2588/P/2005 Tribunalul Brașov ) într-un alt dosar penal, decât cel de față, ce nu o implica și pe apelanta revizuientă. Acesta este și motivul pentru care nu se face nicio referire la apelantă, respectiv cercetările în dosarul respectiv nu au vizat-o pe ea, iar nu motivul insinuat de revizuientă în sensul că relatările din prezentul dosar nu ar fi reale.
Referitor la al patrulea motiv de apel, art. 292 alin. 2 Cod procedură penală prevede că " completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor ".
În cauză, componența completului s-a schimbat cu mult înaintea începerii dezbaterilor (din motive obiective), astfel că nu s-a adus nici o atingere dispozițiilor legale antemenționate. Totodată, noul complet a preluat cauza la acel moment procesual cu toate actele valabil efectuate, în prezența apărătorului ales și cu înregistrările ședințelor de judecată, inclusiv a celei în care s-au audiat martorii, astfel că a putut percepe în mod direct (chiar dacă nu a audiat nemijlocit) declarațiile martorilor.
În ce privește ultimul motiv de apel, se constată că nici acesta nu este întemeiat.
Instanța de fond a analizat pe larg declarațiile celor doi martori propuși de revizuienta apelantă (motivare pe care și-o însușește și instanța de apel) și a constatat în mod corect că declarațiile celor doi martori nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză până în prezent, datele furnizate de aceștia nefiind de natură a exonera de răspundere penală pe apelantă.
Analizând declarațiile acestor martori, se constată că există o serie de contradicții raportat la declarațiile apelantei date în cursul procesului penal care indică serioase semne de întrebare asupra bunei credințe și sincerității celor doi martori, cu atât mai mult cu cât unul din ei este sora vitregă a revizuientei, iar declarațiile au fost date pentru prima dată după circa 11 ani, respectiv 7 ani de la constatarea faptelor.
Astfel, martora arată că a cunoscut-o pe martora în 1996, după sărbătorile de iarnă (deci decembrie 2006), iar ulterior precizează că a văzut-o din nou în martie 1996, date care nu corespund cronologic. De asemenea, surprinde raționamentul martorei care, auzind discuția martorei în sensul că o să rezolve problema altfel întrucât Iuli are pe cineva la B, respectiv o doamnă cu care are afaceri, că are multe cunoștințe și că o să dea vina pe ea, că are relații și se descurcă, a tras concluzia după izbucnirea scandalului, fără niciun alt detaliu, că martora s-a referit la sora sa vitregă, revizuienta apelantă. Dimpotrivă, datele pe care le-a auzit martora sunt insuficiente și imprecise și nu îndreptățesc, în lipsa altor probe, concluzia că discuția pe care martora pretinde că a auzit-o o viza pe revizuienta apelantă.
Totodată, martora a declarat că a relatat acest aspect apelantei după circa 2-3 ani de zile, aceasta spunându-i că nu mai este nevoie să depună mărturie întrucât a fost achitată. Este greu de crezut că martora, soră (chiar vitregă) cu revizuienta, fără relații de dușmănie între ele, a ținut secrete aceste lucruri și nu i le-a spus imediat acesteia, lăsând-o să fie arestată preventiv și să execute 8 luni închisoare și nedându-i posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția.
Mai mult, trebuie remarcat faptul că, deși potrivit declarației martorei, revizuienta știa de această înțelegere din perioada 1998-1999, ea nu a făcut niciodată referire în apărarea sa la o atfel de înțelegere frauduloasă dintre și, în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești în primul ciclu procesual. Dimpotrivă, apelanta a recunoscut constant la urmărirea penală, în prezența apărătorului ales comiterea faptelor, iar în fața instanței de fond, fiind audiată la data de 27 mai 1999, cu toate că nu a mai recunoscut faptele, nu a relatat în nici un fel despre o astfel de împrejurare. Nici, după pronunțarea apelului, apărarea inculpatei nu s-a bazat pe o astfel de susținere, deși opinia minoritară în apel în sensul condamnării sale ar fi trebuit să o determine să se apere sub toate aspectele, astfel că susținerea apelantei în sensul că nu avea interes să invoce această împrejurare, fiind achitată la fond, nu este reală.
Aceleași aspecte ce pun la îndoială credibilitatea martorului se regăsesc și în declarația lui. Acesta aude o discuție între un și o femeie cu accent ardelenesc în sensul că "ce bine că am găsit soluția să dăm vina pe că altfel nu eram în B și nu scăpam fără 10 ani" ( fila 51 dosar tribunal ). Martorul omite să spună însă cum a aflat că pe ul respectiv îl cheamă sau că doamna respectivă, se numește și sau să relateze alte amănunte din discuția celor doi. Nu a putut preciza nici cum a ajuns la concluzia că discuția respectivă o viza pe apelantă.
De asemenea, martorul a declarat că ar fi spus imediat apelantei revizuiente ceea ce a auzit însă pe aceasta nu a interesat-o deoarece problema s-a rezolvat. Dacă acest fapt ar fi fost real, în condițiile în care apelanta ar fi avut cunoștință despre această posibilă înțelegere între cei doi martori încă din cursul anului 2000 (când procesul ajunsese în apel ), se ridică întrebarea de ce aceasta nu a adus-o la cunoștința instanțelor de apel sau recurs, existând interes în acest sens, deoarece exista o opinie minoritară în apel pentru condamanrea revizuientei.
În final, trebuie precizat un fapt deosebit de important, sesizat și de prima instanță. Ambii martori au pretins că au auzit și au dedus din cele auzite că martorii și ar fi dorit să dea vina pe revizuientă pentru a scăpa de problemele de la firmă. Chiar dacă martorul ar fi dorit în realitate acest lucru, aruncarea vinovăției asupra revizuientei nu l-ar fi ajutat în niciun fel deoarece urma să răspundă pentru celelalte fapte penale descoperite în legătură cu activitatea sa. Așa cum rezultă din rechizitoriul întocmit în cauza respectivă (fila 47-66 dosar 2588/2005 Tribunalul Brașov ), martorul a fost trimis în judecată pentru diverse infracțiuni ce nu au legătură cu revizuienta, fapte pe care le-a recunoscut în materialitatea lor, menționând în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 194 pct.5 din Legea 31/1990 că o parte din banii însușiți de la societate i-a dat apelantei, împrejurare ce nu l-ar fi exonerat de răspunderea penală.
Față de considerentele expuse, analizând și coroborând declarațiile martorilor și cu celelalte probe administrate în cauză (declarațiile martorilor, și, și, cu procesul verbal de prindere în flagrant a revizuientei și însemnările proprii din agenda personală a acesteia - relevate și de instanța de fond -, cu declarațiile amănunțite și detaliate date în prezența apărătorului ales) instanța de apel constată că aceste noi declarații nu sunt în măsură să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului, prin înlăturarea tuturor celorlate probe.
În consecință, în mod corect prima instanță le-a înlăturat și a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Prin urmare, raportat la cele expuse, Curtea de Apel Brașov va respinge - în baza art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală - apelul declarat și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta revizuentă împotriva Sentinței penale nr. 302/S/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă apelanta revizuentă să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./07.04.2008
Dact./23.04.2008
2 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa
