Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 133/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 257 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 133
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării pronunțată în ședința publică de la 03 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva sentinței penale nr. 445 de la 27 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 445 de la 27 octombrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art.10 lit.1și Cod Penal art. 181al. 1, 2.Cod Penal, achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la 22.04.1959 în, cu domiciliul în C,-, -.10,. 1,. 3, jud. D, CNP -, studii medii, agent comunitar la poliția municipiului C, căsătorit, 2 copii majori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 al. 1.
Cod PenalÎn baza art. 181al. 3.Cod Penal raportat la art. 91.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
A fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ nr. 115/PA/2008 din 18.04.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257.Cod Penal al. 1.pen.
În fapt, instanța de fond a constatat că nculpatul este agent de poliție în cadrul Poliției Comunitare a mun. C, dar și instructor auto în cadrul Școlii de șoferi "Academic " din C, iar în perioada noiembrie - decembrie 2007, numita a urmat cursurile școlii de șoferi " Academic ", în vederea obținerii permisului auto cu instructorul auto, contravaloarea școlarizării ridicându-se la 650 lei, preț în care era inclusă întocmirea actelor necesare pentru dosarul de concurs.
La începutul lunii noiembrie 2007, și-a achitat cursurile către inculpat, în două tranșe, fără a i se elibera vreun înscris în acest sens.
Pe parcursul efectuării orelor, inculpatul i-a pretins suma de 100 euro pe care urma să o dea polițistului examinator atunci când va susține practica.
La data de 15.02.2008, a susținut și promovat proba scrisă, fiind programată pentru susținerea probei practice pe data de 14 martie 2008.
În această perioadă, martora a mai susținut câteva ședințe de conducere care nu erau suplimentare, ci făceau parte din cele pentru care a plătit școlarizarea, inculpatul "reamintindu-i și insistând că trebuie să-i dea suma de bani pentru examinator".
Astfel, a sesizat la data de 18.02.2008 organele judiciare cu privire la pretinderea de către inculpat a sumei de 100 euro pentru a interveni la examinatorul probei practice, astfel încât, la data de 14.03.2008 i-a fost înmânată denunțătoarei suma de 350 lei, formată din șapte bancnote a câte 50 lei, marcate criminalistic.
În data de 14.03.2008, orele 12,30, inculpatul s-a prezentat cu autoturismul școală marca CIEWLO cu nr.de înmatriculare - în zona sediului facultății de medicină pentru a-l pune la dispoziție denunțătoarei în vederea susținerii probei practice.
După susținerea probei practice, în urma căreia denunțătoarea a fost admisă, această împreună cu inculpatul au plecat cu autoturismul școală spre stadionul " T" din C, timp în care inculpatul a primit de la suma de 350 RON, marcate criminalistic, pentru aoî nmâna examinatorului, după susținerea probei practice.
Deși inculpatul, audiat în fața instanței, a susținut că suma de bani i- a fost dată pentru ca denunțătoarea să-și achite orele suplimentare, instanța constată că susținerile acestuia sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv declarația denunțătoarei, recunoașterea inculpatului în urma prinderii în flagrant așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 14.03.2008 dar și procesul verbal încheiat la data de 13.03.2008 privind transcrierea parțială a înregistrării convorbirii între inculpat și, care confirmă că suma de bani a fost primită de la denunțătoare pentru a fi înmânată polițistului examinator.
Având în vedere modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, calitatea subiectului activ, dar și persoana inculpatului - vârsta și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale - instanța de fond a constatat că, prin săvârșirea faptei a fost adusă o atingere minimă valorii sociale ocrotită de lege, iar prin conținutul ei concret este vădit lipsită de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Ca atare, pe considerentele sus menționate și având în vedere dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. b și C.P.P. art. 181al. 1, 2.Cod Penal și art. 181al. 3.Cod Penal raportat la art. 91.Cod Penal, instanța de fond l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea in fracțiunii prevăzută de art. 257 al. 1.Cod Penal, urmând să-i aplice sancțiunea administrativă a amenzii.
În ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. e Cod Penal, instanța de fond a constatat că nu se impune aplicarea acesteia, întrucât organele de urmărire penală, la data de 14.03.2008 i-au înmânat denunțătoarei suma de 350 lei, formată din șapte bancnote a 50 lei ce au fost marcate criminalistic, sumă de bani ce a fost ridicată apoi de la inculpat cu ocazia fragrantului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, efectuarea unei încadrări juridice corecte a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin raportare la art.6 din Legea nr.78/2000, întrucât infracțiunile de corupție sunt prevăzute în legea menționată, iar pe fond condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență, întrucât în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol, social al unei infracțiuni, fiind o infracțiune de pericol a cărei existență nu este condiționată de producerea unui rezultat, cuantumul și valoarea sumelor pretinse și primite, neavând relevanță sub aspectul pericolului social al faptei, invocându-se și atitudinea nesinceră a inculpatului și calitatea acestuia de agent comunitar.
Apelul parchetului este fondat.
Verificând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, se constată că este fondat primul motiv de apel invocat de către parchet, impunându-se schimbarea încadrării juridice în raport de dispozițiile art.334 Cod pr.penală, în infracțiunea prev.de art.257 Cod penal, rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, în raport de necesitatea realizării unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acestuia.
Susținerea intimatului inculpat, în sensul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, deoarece acesta nu a acționat în calitatea pe care o avea de agent al Poliției comunitare, este nefondată, deoarece actul normativ menționat mai sus, prevede în art.1 categoriile de persoane cărora se aplică în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție prev.de art.254-257 Cod penal, precum și infracțiunile prevăzute în legi speciale, în funcție de calitatea persoanelor care săvârșesc astfel de fapte, indiferent dacă au fost sau nu săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Ori, intimatul inculpat era la data la care se presupune că a săvârșit fapta din prezenta cauză, agent de poliție la Poliția comunitară a Poliției municipiului C, făcând parte așadar, dintre persoanele la care se referă Legea nr.78/2000.
Este nefondată și apărarea acestuia formulată în apelul declarat de parchet, în sensul că din actele existente la dosar nu ar rezulta săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, deoarece banii primiți de la denunțătoare ar fi reprezentând contravaloarea orelor suplimentare de conducere, deoarece analiza de ansamblu a aprecierilor date materialului probator, infirmă susținerile acestuia menționate mai sus.
Sub acest aspect este de observat că denunțătoarea a relatat în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal că inculpatul i-a pretins suma de 100 euro pentru a interveni la examinatorul probei practice, aceste declarații cu conținut acuzator fiind confirmate și de celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și procesul-verbal de surprindere în flagrant a inculpatului.
Așadar, fapta reținută în sarcina intimatului inculpat și dovedită cu probele administrate în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, fiind nefondate apărările formulate deoarece din interpretarea acestui text de lege, rezultă că legiuitorul a condiționat existența acestei infracțiuni, între altele, de împrejurarea că făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar în ale cărei atribuții să intre actul pentru care se promite intervenția. Această condiție este îndeplinită nu numai atunci când făptuitorul precizează numele funcționarului, ci și când acesta este indicat prin calitatea sa în mod direct sau indirect.
Ori, în cauza de față, din probele administrate rezultă că inculpatul pretinzând suma de bani de la denunțătoare, a indicat calitatea persoanei pe lângă care își va exercita influența în vederea promovării probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere, ceea ce este suficient ca, sub acest aspect, cerința legală să fie îndeplinită.
Deși dispozițiile art.181Cod penal, pot fi aplicate oricărui gen de infracțiuni, punctul de incidență al acestuia nefiind limitat, în speța de față, nu este cazul a se face aplicarea acestor dispoziții, din moment ce, așa cum se precizează în alin.2 al acestui text, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana făptuitorului.
Ori, în cauza de față, așa cum se menționează în apelul declarat de parchet, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este o infracțiune de pericol, existența sa nefiind condiționată de producerea unui rezultat, iar în ceea ce privește persoana făptuitorului, care îndeplinea și funcția de agent comunitar, se constată că acesta nu a recunoscut faptele săvârșite și cu atât mai mult nu le-a regretat, astfel încât numai comportarea anterioară bună a inculpatului și vârsta acestuia nu justifică concluzia că fapta săvârșită ar fi lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, ci aceste împrejurări urmează a fi luate în considerare la individualizarea pedepsei care se va aplica.
În raport de aceste considerente, se apreciază că apelul declarat de parchet este fondat, astfel încât în baza art.379 pct.2 lit. Cod pr.penală, se va admite, se va desființa în parte sentința apelată, iar în baza art.334 Cod pr.penală, se va schimba încadrarea juridică a faptei din art.257 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.257 alin.1 Cod penal, rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, infracțiune în baza căreia se va dispune condamnarea inculpatului, vinovăția acestuia fiind dovedită cu probele administrate în cauză. La individualizarea judiciară a pedepsei care se va aplica, se vor avea în vedere în totalitate criteriile prev.de art.72 Cod penal, instanța urmând să se orienteze la un cuantum al pedepsei, care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, deoarece ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit și să-l determine la reflecție, fără a fi percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, putând fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele.
Ori, în cauza de față, inculpatul este infractor primar, a avut o comportare bună în societate anterior săvârșirii faptei, este căsătorit, are doi copii majori, fiind absolvent al Facultății de Drept, împrejurări care pot fi considerate circumstanțe atenuante, astfel încât în raport de dispozițiile art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare.
De asemenea, în raport de împrejurările menționate mai sus, se apreciază că scopul educativ și prevenția generală pot fi atinse și fără privarea de libertate a acestuia, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, în raport de dispozițiile art.81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, care se compune din durata pedepsei ce se va aplica, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii din nou, cu intenție a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În raport de dispozițiile Legii nr.78/2000, se va constata recuperată prin restituire către denunțător suma de 100 euro, dobândită de inculpatul prin săvârșirea infracțiunii.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare efectuate în această fază procesuală vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva sentinței penale nr. 445 de la 27 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Desființează în parte sentința apelată.
În baza art. 334 Cod procedură penală;
Schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din art. 257 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 76 lit. d Cod penal;
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Constată recuperată - prin restituire către denunțător - suma de 100 Euro dobândită de inculpat prin săvârșirea infracțiunii.
Menține dispozițiile din sentința atacată, privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare, în această fază procesuală, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2009
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
/9.07.2009
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Mereanu
