Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 171/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 257 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 171
Ședința publică de la 12 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării din datele de 27 noiembrie 2008, 04 decembrie 2008 și respectiv 11 decembrie 2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile declarate de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul, denunțătorul, precum și de părțile civile, județ O și GRUP, județ O, împotriva sentinței penale nr. 496 de la 06 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 496 de la 06 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolj - Secția Penală a dispus, în baza art. 257 alin 1. p, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin 2 pen. condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 27 August 1955, în municipiul T S, județul M, domiciliat în DTS str. - nr. 30, județul M - la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat prevederile art. 71, 64 lit. a,b,c Cod Penal, iar în baza art. 88.Cod Penal rap. la art. 350 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv de la 5.12.2003 la l3. iulie 2006, inclusiv.
S-a luat act că părțile civile SC GRUP SA jud. O -lichidator BNP SRL C și SC SA S lichidator SC SRL C, nu s-au constituit părți civile și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de denunțătorul, obligându-l pe inculpatul la plata sumei de 46. 000 lei, actualizată cu coeficientul de devalorizare a leului la data plății, către această parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către denunțătorul, precum și la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului, la urmărirea penală și instanță.
1. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și Organizate cu nr. 462/P/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, faptă prevăzută de art. 257 alin. 1 combinat cu art. 6 din legea 78/2000 și art. 41 alin.2 din pen. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. 1 Cp. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cp.
Prin același act procesual s-a dispus eînceperea urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 61alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și isjungerea cauzei față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 și 256 Cp. urmând ca cercetarea penală referitoare la bunurile pretinse și primite de la reprezentanții legali ai societăților AG și L, precum și pentru evidențierea întregii activități infracționale a acestuia și altor persoane, să fie efectuată într-un nou dosar.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, deținând funcția de director în cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri C, a cunoscut în baza atribuțiilor de serviciu pe denunțătorul, în calitate de administrator la și la GRUP S, precum și pe reprezentanții societății italiene de construcții - drumuri și poduri -, a pretins și a primit de la denunțător suma totală de 460.000.000 lei ROL în perioada aprilie - decembrie 2003, precum și suma de 10.000 euro la data de 05 decembrie 2003, când a fost surprins în flagrant, pentru a interveni pe lângă reprezentanții firmei italiene în vederea încheierii unui contract cu denunțătorul, privind furnizarea cantitatea de 150.000 mc. balast în intervalul martie 2003 - iunie 2004, precum și pentru efectuarea plăților la timp.
Astfel, s-a reținut că firmele administrate de denunțător dețineau o balastieră, având calitatea de furnizor de materiale de construcții (balast și refuz de ) pe raza județului O, iar efectua lucrări de reabilitare a tronsonului de drumuri pe ruta C - F, administrate de
În aceste condiții, s-a arătat că denunțătorul a solicitat inculpatului să-i faciliteze încheierea unor contracte comerciale de furnizare a materialelor de construcții - C, unitate al cărei director era inculpatul, având competența de a efectua analize de laborator pentru probe de balast - propunere acceptată de inculpat, care a pretins denunțătorului, în perioada aprilie - decembrie 2003 remiterea a diverse sume de bani, între 10.000.000 și 50.000.000 lei ROL, totalizând suma de 460.000.000 lei ROL, precum și la 02 decembrie 2003 suma de 10.000 euro.
S-a reținut că inculpatul a intermediat o întâlnire între denunțător și martorul - director de proiect în cadrul și coordonatorul șantierului din C - în luna martie 2003, prezentându-i reprezentantului firmei italiene pe denunțător, în calitate de potențial furnizor materiale de construcții, asigurându-l că aceste materiale sunt de calitate superioară, conform buletinelor de analiză emise de
În acest fel, a fost încheiată o convenție de furnizare materiale de construcții pentru perioada martie 2003 - iunie 2004, la prețul de 3,3 euro/mc. balast și 4 euro/mc. refuz de, inculpatul asigurând pe denunțător și că îi garantează realizarea plăților contractuale fără întârziere, însă pretinzându-i achiziționarea unui apartament situat în B, la jumătatea intervalului stabilit în contract.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut și fapta inculpatului de a pretinde, în mod repetat, de la denunțător, diverse sume de bani, în cadrul unor convorbiri telefonice - inculpatul apelând pe denunțător - în perioada aprilie - decembrie 2003, arătându-se că aceste împrejurări sunt susținute probator de înregistrările din registrul de casă aparținând, care evidențiază sumele de bani ridicate de denunțător pentru a fi remise inculpatului, precum și de depozițiile martorilor: - care atestă că, la sfârșitul lunii iulie 2003 primit dispoziție de la denunțător să plătească din casă suma de 15.000.000 lei ROL, cu titlu de avans drepturi bănești pentru, după care să remită această sumă martorei -; - care relatează că, din dispoziția denunțătorului a primit suma de 15.000.000 lei ROL și i-a predat inculpatului la sediul C -: - care confirmă prezența martorei la sediul C -: G și C - angajați ai denunțătorului, care au relatat că în mod frecvent, în anul 2003, i-a anunțat că trebuie să strângă bani pentru a-i remite inculpatului, pentru totalizarea contravalorii apartamentului pretins de acesta.
La data de 02 decembrie 2003, denunțătorul a formulat autodenunț, reclamând că inculpatul i-a pretins suma de 10.000 euro, în vederea continuării raporturilor contractuale încheiate între GRUP și, situație în care s-a procedat la organizarea prinderii în flagrant a inculpatului la data de 05 decembrie 2003.
În acest scop, denunțătorul a prezentat suma de 150.000.000 lei ROL, schimbată în suma de 3.075 euro, iar a pus la dispoziție suma de 8.400 USD, procedându-se la capcanarea cu fluorescent a bancnotelor și la montarea de aparatură tehnică audio-video în vederea realizării interceptărilor ambientale, asupra denunțătorului, obținându-se și autorizație de percheziție a acestuia.
La data de 05 decembrie 2003, ora 1300, denunțătorul a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul, cei doi întâlnindu-se la ora 1320, iar din înregistrarea discuției dintre aceștia rezultă că denunțătorul a precizat că a venit cu suma de bani pretinsă, respectiv 3.075 euro, precum și, suplimentar, cu suma de 8.400 USD, folosind expresiile "m-am dat peste cap și am rezolvat așa cum mi-ați cerut dumneavoastră, integral! Am făcut rău ?", la care, răspunsul inculpatului a fost "Nu".
După aceasta, cei doi s-au deplasat cu autoturismul denunțătorului de la sediul C la Facultatea de Medicină C și Baza de, din cadrul C, fiind urmați de autoturismul de serviciu al inculpatului, în care se afla soția acestuia, martora.
La sediul acestei instituții, inculpatul și denunțătorul au urcat la etajul I al clădirii, intrând în sufragerie, împreună cu martora, căreia, inculpatul i-a precizat că denunțătorul urmează să-i împrumute o sumă de bani și, după plecarea martorei, denunțătorul i-a prezentat inculpatului pachetul cu bani acoperiți cu o coală de format A4, împăturită și capsată, inculpatul indicându-i prin semne denunțătorului să depună pachetul pe masă, după care, ambii au părăsit clădirea, ajungând în curtea imobilului.
În acest moment, au intervenit lucrătorii operativi, procedând la identificarea și percheziționarea corporală a inculpatului în prezența martorilor asistenți, precum și la interogarea acestuia asupra pachetului găsit în sufragerie, despre care inculpatul a învederat că nu cunoaște nimic.
Procedându-se la decapsarea pachetului, s-a constatat că acesta conține sumele de 3.075 euro și 8.400 USD, ale căror serii corespund cu acelea consemnate în procesul verbal de capcanare criminalistică din 04 decembrie 2003, reținându-se și că, pe mâinile și hainele inculpatului nu s-au evidențiat urme de fluorescent.
S-a trecut la percheziționarea autoturismului de serviciu al inculpatului - marca OPEL VECTRA nr. B- 83 - - descoperindu-se o geantă de culoare maro care conținea sumele de 20.340 euro, 2.940 USD și 129.200.000 lei ROL, a căror proveniență nu a fost explicată de inculpat.
În cursul urmăririi penale, suma de 3.075 euro a fost restituită denunțătorului, conform procesului - verbal din 06 decembrie 2003.
Față de inculpatul s-a dispus reținerea pe o perioadă de 24 de ore de la data de 05-12-2003 ora 22.30 până la data de 06-12-2003 ora 22,30, iar la data 6-12-2003, Tribunalul Bucureștia dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, măsură procesuală ce a fost prelungită ulterior.
2. Într-un prim ciclu procesual, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, formându-se dosarul nr. 8009/P/2003 soluționat prin sentința penală nr. 363 din 8-iulie-2005, prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de10 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu executare în detenție, din care s-a dedus detenția preventivă de la 05.12.2003 la zi, cu menținerea stării de arest a inculpatului.
S-au respins acțiunile civile promovate în cauză de SC GRUP SA S și SC SA S și s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă, obligându-l pe inculpat la 460.000.000 ROL (46.000 RON) despăgubiri civile către partea civilă.
Totodată, s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător și, în final, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000.000 ROL (4000 RON) cheltuieli judiciare statului, din care suma 1.000.000 ROL (100 RON) reprezentând onorariu apărător oficiu la instanță.
Au fost respinse, ca nefondate, excepțiile nelegalei sesizări a instanței, invocate în cererile de restituire a cauzei la procuror și de extindere a procesului penal, cereri formulate de inculpat.
3. Sentința a fost atacată cu apel d e denunțător, inculpat și părțile civile GRUP S și S, înregistrându-se dosarul nr. 1267/P/2005 pe rolul Curții de care, prin decizia penală nr. 25 din 25-ianuarie-2006, dispus admiterea apelului inculpatului, desființarea în parte a sentinței, în sensul reducerii pedepsei de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate, precum și cu menținerea stării de arest, alături de deducerea detenției de la 8 iulie 2005, la zi.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile SC GRUP SA S, SC SA S, și denunțătorul, împotriva aceleași sentințe penale.
4. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție și toate părțile din cauză, înregistrându-se dosarul nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia penală nr. 4506 din 13-iulie-2006 admis recursurile declarate, a casat hotărârile pronunțate în cauză, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Dolj; s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia, la data de 13 iulie 2006.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că, în cauză au fost încălcate prevederile art. 171 alin. 41Cod procedură penală, privind dreptul la apărare al inculpatului, deoarece, cu ocazia dezbaterilor în fond, în fața primei instanțe, inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu, în mod greșit fiind dispusă înlocuirea apărătorilor aleși ai inculpatului, care nu au lipsit nejustificat la două termene consecutive și, de asemenea, apărătorului din oficiu nu i-a fost acordat termenul de 3 zile, prevăzut de lege, în vederea pregătirii unei apărări efective.
Reținând astfel că inculpatul a fost lipsit de dreptul la apărare, s-a constatat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 171Cod procedură penală, deoarece instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 171 alin. 41Cod procedură penală, pronunțând o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, art. 6 Cod procedură penală și art. 6 din Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu invocarea jurisprudenței CEDO în materie (cauza Artico vs. Italia 1980; cauza Daud vs. Portugalia 1988).
Privitor la măsura preventivă, s-a apreciat că, în speță nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și h Cod procedură penală, analizate la aplicarea, prelungirea și menținerea arestării preventive, deoarece s-ar încălca durata rezonabilă a măsurii, arestul preventiv primind semnificația unei modalități de executare a unei pedepse care nu a fost aplicată.
5. Primind cauza în rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat dosarul cu nr- (număr în format vechi 2482/P/2006), procedând la readministrarea probelor testimoniale (fiind audiați martorii, ), audierea denunțătorului și interogarea inculpatului, precum și la administrarea probei cu înscrisuri.
S-a reținut că, în cursul cercetării judecătorești, pentru GRUP S și S, s-a declanșat procedura lichidării judiciare, fiind desemnați lichidatorii: și respectiv
Prima instanță a reținut, coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, următoarea situație de fapt: denunțătorul a remis mai multe sume de bani inculpatului, în perioada aprilie - decembrie 2003, la cererea inculpatului, în scopul ca acesta - îndeplinind funcția de director la. C - să faciliteze încheierea unei tranzacții comerciale între denunțător și un reprezentant al firmei având ca obiect livrarea de materiale de construcții, prin firmele administrate de denunțător, precum și ca inculpatul să influențeze pe reprezentanții firmei italiene privitor la plata, la termenul convenit, a prestațiilor contractuale. Astfel, s-a reținut că inculpatul a primit, în mod repetat, sume cuprinse între 10.000.000 și 50.000.000 lei ROL, totalizând suma de 460.000.000 lei ROL, precum și suma de 3.075 euro și 8.400 USD, la data de 05 decembrie 2003, când a fost surprins în flagrant.
În acest sens, s-au reținut depozițiile martorilor, care au arătat că denunțătorul le-a cerut să elibereze din casieria GRUP diferite sume de bani, cunoscând de la denunțător că urmează să-i fie remiși inculpatului, pentru ca acesta să intervină pe lângă reprezentanții firmei în scopul executării plăților datorate de această firmă către societatea denunțătorului, aferent contractelor de livrare materiale de construcții, precum și împrejurarea că una dintre plăți, în vara anului 2003, fost efectuată de martora, care a predat suma de 15.000.000 lei ROL inculpatului, la sediul din C al; înscrisurile atașate la dosar, constând în copii ale registrului de casă ce evidențiază sumele de bani ridicate de denunțător - totalizând suma de 460.000.000 ROL - alături de extras asupra mențiunilor din registrul intrări-ieșiri la sediul, ce atestă prezența martorei; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și ambientale dintre denunțător și inculpat, cu ocazia surprinderii în flagrant în perioada 02 - 05 decembrie 2003.
Totodată, s-a reținut că, în cursul cercetării judecătorești (audierea din 11 decembrie 2006), denunțătorul a prezentat o altă situație de fapt, respectiv că suma de 460.000.000 lei a fost remisă inculpatului pentru a-l determina să nu-i mai aplice sancțiuni contravenționale, dar aceste susțineri au fost respinse de prima instanță ca nesusținute de probatoriul administrat.
În acest ultim sens, s-a reținut că înșiși martorii audiați în apărare ( și ), au relatat că societățile administrate de denunțător au fost sancționate contravențional, întrucât efectuau o activitate comercială de transport mărfuri, fără a deține licențele prevăzute de lege, iar procesele - verbale de constatare a contravențiilor au fost contestate de către denunțător în fața instanțelor civile, în anul 2003.
Se constată astfel că, în realitate, denunțătorul a utilizat procedurile legale în scopul exonerării de plată a amenzilor contravenționale, depunând la dosar copii ale unor sentințe civile de anulare a proceselor - verbale de sancționare contravențională, astfel că, susținerile sale privitor la finalitatea remiterii sumelor de bani, sunt lipsite de suport probator.
Față de acestea, Tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit cu intenție directă infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, astfel cum este incriminată în art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, procedându-se la condamnarea acestuia la o pedeapsă principală privativă de libertate orientată către mediu, respectiv 6 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal - interzicerea dreptului de a exercita o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii - pe o durată de 3 ani, prima instanță reținând că natura, gravitatea și urmările socialmente periculoase produse în speță, justifică această interdicție.
Pentru drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, din conținutul pedepsei complementare prevăzută de art. 64, art. 65 alin. 1 Cod penal, prima instanță a reținut că aceste drepturi vizează exercitarea dreptului la viața privată și, în aceste condiții, nu se impune interzicerea exercițiului lor.
Corespunzător pedepsei principale privative de libertate, pentru care s-a dispus executarea în regim de detenție, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, cu deducerea corespunzătoare a detenției preventive, conform art. 350 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, de la 05 decembrie 2003 la 13 iulie 2006, inclusiv.
Sub aspect civil, s-a reținut că denunțătorul a promovat acțiuni civile în speță, solicitând atât restituirea sumei de 460.000.000 ROL, împreună cu dobânzile legale aferente și coeficientul de inflație, cât și daune morale, alături de despăgubiri pentru folosul nerealizat de societățile al căror reprezentant este - și GRUP
Tribunalul, analizând aceste cereri, a reținut ca întemeiată acțiunea privind restituirea sumei rezultate din săvârșirea infracțiunii, astfel că, în temeiul art. 61pct. 4 din Legea nr. 78/2000, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 46.000 lei RON, actualizată cu coeficientul de devalorizare, la data plății, către partea civilă.
Pentru cererile formulate de denunțător, în calitate de reprezentant al societăților comerciale, s-a reținut caracterul nefondat, în sensul că aceste societăți se află în procedura de lichidare judiciară, iar pentru folosul nerealizat pretins nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că se datorează activității infracționale a inculpatului.
În cazul cererii de daune morale, s-a arătat că prejudiciul moral invocat nu s-a probat în cauză, denunțătorul acceptând pe o perioadă îndelungată de timp să cumpere influență, astfel că și această cerere a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul, denunțătorul și părțile civile și GRUP, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
În apelul Parchetului s-a invocat critica de nelegalitate privitoare la indicarea greșită a temeiului obligării inculpatului la restituirea sumei rezultată din infracțiune, arătându-se că sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin.2 Cod penal, precum și criticile de netemeinicie privind individualizarea pedepselor principală și complementară, solicitându-se majorarea pedepsei principale, în raport de urmările produse, de împrejurările concrete de săvârșire și persoana inculpatului, precum și aplicarea pedepsei complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În apelul părților civile GRUP și, s-a solicitat acordarea de despăgubiri către GRUP în cuantum de 3.529.800 RON, iar în concluziile scrise (fila 22 în dosar), s-a solicitat extinderea procesului penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 Cod penal, art. 2531Cod penal și art. 296 Cod penal și conceptarea în cauză - în calitate de parte responsabilă civilmente - a Regionalei de Drumuri și Poduri
În apelul denunțătorului, s-a solicitat extinderea procesului penal față de făptuitorii, C, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal și față de inculpatul pentru art. 25 raportat la art. 246 Cod penal, abuzul constând în aplicarea abuzivă a sancțiunilor contravenționale ca urmare a înșelăciunii la măsurarea greutății mijloacelor de transport deținute de societățile administrate de denunțător; s-a solicitat și acordarea daunelor morale și a majorării sumei de 46.000 RON cu valorile rezultate din inflație și dobânzile aferente.
În apelul inculpatului, s-a solicitat - în primă teză - achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, motivându-se că faptele de pretindere și primire de bani nu au fost dovedite în cauză, pe de o parte întrucât nu s-a probat în mod cert că inculpatul a primit suma de 46.000 RON, existând dubiu asupra existenței și provenienței acestei sume de bani, asupra denunțătorului, precum și că procedura surprinderii în flagrant s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 911Cod procedură penală, solicitându-se înlăturarea din materialul probator a proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice și ambientale și de consemnare a efectuării percheziției. În acest ultim sens, a arătat că percheziția a fost efectuată în alte intervale orare decât cele permise de lege și anterior obținerii autorizației de percheziție, înregistrările efectuându-se în alte condiții decât pe suport magnetic, cum dispune legea; totodată, s-a arătat că, pe mâinile și hainele inculpatului nu s-a descoperit fluorescent, situație în care nu se poate susține că acesta a primit suma de bani.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 Cod penal, deoarece inculpatul nu avea influență pe lângă reprezentanții firmei italiene, întâlnirea și înțelegerea intervenită între denunțător și aceștia realizându-se independent de intervenția inculpatului.
A fost invocată și contradicția între dispozitivul și considerentele hotărârii, privitor la pedepsele accesorii și complementară; pe latură civilă, s-a invocat lipsa calității procesuale a societăților comerciale, solicitându-se respingerea acțiunilor promovate de acestea.
Analizând apelurile promovate în speță, Curtea reține:
1.Criticile referitoare la greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției inculpatului, sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, au fost administrate probe testimoniale și cu înscrisuri, care atestă, fără dubiu, că inculpatul, în calitate de director al Direcției Generale de Drumuri și Poduri C, a cunoscut atât pe denunțătorul - comerciant, care desfășura activități de producător materiale de construcții (exploatând o balastieră situată pe raza județului O - ) și de transportator al acestor materiale, prin cele două societăți comerciale pe care le administra în anul 2003 - GRUP S și S - cât și firma - firmă italiană care câștigase licitația pentru lucrări de reabilitare drumuri la tronsonul C - F, având ca reprezentant, în teritoriu, pe directorul de proiect și asociat unic pe martorul.
În aceste condiții, se reține că inculpatul a intermediat întâlnirea între denunțător și martorul, în perioada luna martie - aprilie 2003, după ce, anterior (februarie - martie 2003), GRUP înaintase oferta de livrare materiale de construcții (balast și refuz de ) firmei italiene, aspecte care rezultă din declarația martorului (fila 129 - volumul I dosar urmărire penală).
În urma întâlnirii dintre cei doi se încheie o convenție între GRUP S și pentru livrarea de 300.000 mc. balast și 100.000 mc. refuz de, pe o perioadă de 20 de luni începând cu 01 aprilie 2003, la prețul de 3,3 euro/mc, respectiv 1,83 euro/mc. (fila 6, 7 - volumul II, dosar urmărire penală), iar din declarația martorilor cetățeni - italieni (filele 129, 137) și a martorului (fila 134), rezultă că relațiile comerciale dintre cele două societăți s-au derulat numai în baza acestei convenții, fără întocmirea altor documentații, respectiv înscris notarial.
Totodată, din declarația martorului, rezultă că inculpatul a organizat întâlnirea dintre denunțător și martor, în sensul că i-a invitat pe amândoi la biroul său din C, l-a prezentat pe denunțător și a întrebat pe martor dacă denunțătorul ar putea să le furnizeze materiale de construcții pentru firmă, în acest mod fiind încheiată convenția dintre cele două societăți.
Mai mult, martorul a relatat că asociatul său, martorul îi telefona anterior datei scadenței plăților, pe perioada aprilie - decembrie 2003, cerându-i să nu întârzie plata (declarația de la fila 137), iar martorul a arătat că, în ultima săptămână din luna noiembrie 2003, inculpatul i-a telefonat și i-a cerut să nu facă plata aferentă acestei luni (declarație de la fila 129).
Aceste împrejurări se coroborează cu declarațiile denunțătorului și ale martorilor C, G, angajați la societățile denunțătorului în calitate de casier, secretară, respectiv șoferi și care, în aceste calități, au executat dispozițiile denunțătorului de a ridica bani din casieria societăților, în repetate rânduri, sume cuprinse între 10.000.000 ROL și 50.000.000 ROL, în perioada aprilie - decembrie 2003, care erau predate denunțătorului cu titlu de avansa salariu, acesta informându-i pe martori că urmează să le remită inculpatului, în vederea continuării contractului cu firma italiană; totodată, martora a declarat că a realizat ea însăși o plată pentru denunțător, inculpatului, la sediul C, împrejurare confirmată atât de mențiunile din Registrul intrări-ieșiri persoane (fila 327 în volumul I dosar urmărire penală), pentru data de 29 iulie 2003, cât și de declarația martorei - secretara inculpatului.
Se rețin, de asemenea, în dovedirea acestei situații de fapt, mențiunile din Registrul de casă privind sumele ridicate de denunțător în perioada iunie - decembrie 2003 (volumul II, dosar urmărire penală), precum și evidența convorbirilor telefonice efectuate de la aparatul telefonic deținut de inculpat și aparatul telefonic deținut de denunțător, din perioada 01 aprilie 2003 - 05 decembrie 2003, respectiv 14 convorbiri (filele 234 - 265, volumul I dosar urmărire penală), prima convorbire realizându-se la 01 aprilie 2003, iar ultima la 03 decembrie 2003.
Față de acestea se constată că prima instanță a reținut în mod corect fapta inculpatului de a pretinde diferite sume de bani în scopul intermedierii unei întâlniri de afaceri dintre denunțător și reprezentantul firmei italiene, facilitării încheierii unui contract de furnizare materiale de construcție, întrucât buletinele de analiză a calității materialelor erau întocmite tocmai de autoritatea al cărei director era inculpatul - C - precum și în scopul efectuării plăților contravalorii, la termenele convenite, influența exercitată pe lângă reprezentanții firmei italiene rezultând din calitatea de director al unei direcții naționale, cu atribuții de administrare, verificare și control în sectorul de activitate în care urma să se încheie convenția (construcția de drumuri și furnizarea de materiale de construcții, în acest scop).
Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu raportare la art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpatul aflându-se în situația subiecților activi reglementați în art. 8, respectiv "constituie infracțiunile prevăzute la art. 254 - 257 din Codul Penal și faptele incriminate în aceste texte, săvârșite de directori la companiile și societățile naționale".
Apărarea inculpatului invocată atât în fond, cât și în apel, în sensul că existența și plata sumei de 46.000 RON este incertă, respectiv că sumele de 3.075 euro și 8.400 USD, despre a căror primire s-a realizat prinderea în flagrant, nu au fost în realitate primite de inculpat, deoarece nu s-au găsit urme de fluorescent asupra sa, iar înregistrarea video-audio a procedurii încalcă dispozițiile art. 911Cod procedură penală privind condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor, respectiv dispozițiile art. 100 - 104 Cod procedură penală privind procedura percheziției, va fi înlăturată pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, probatoriile analizate anterior demonstrează că inculpatul a pretins și a primit, prin acte repetate, sume de bani cuprinse între 10.000.000 ROL și 50.000.000 ROL, totalizând suma de 460.000.000 lei ROL, în perioada aprilie - decembrie 2003, traficând influența pe care o avea și pe care a exercitat-o asupra reprezentanților firmei italiene, cu finalitatea încheierii și executării convenției de livrare materiale construcții și plată a prețului convenit la termenele scadente.
Pe de altă parte, declarația martorului - care relatează că, la sfârșitul lunii noiembrie 2003 inculpatul i-a cerut să nu facă plata datorată societății denunțătorului - se coroborează cu datele rezultate din înregistrarea convorbirii dintre denunțător și inculpat din data de 05 decembrie 2003, reținută și de prima instanță, privitor la pretinderea de către inculpat a sumei de 10.000 Euro - respectiv exprimarea de către acesta a acordului pentru primirea sumei de 3.075 Euro și 8.400 USD - în scopul continuării executării contractului de către firma italiană, confirmând săvârșirea ultimului act material din cadrul infracțiunii continuate de trafic de influență.
Criticile vizând încălcarea prevederilor art. 911și art. 100 - 104 Cod procedură penală, formulate de apelantul inculpat, sunt nefondate, organele de urmărire penală respectând în totalitate dispozițiile legale în prezenta cauză.
Astfel, se constată că articolul 911Cod procedură penală, în reglementarea introdusă prin Legea nr. 281/2003, reglementa în conținutul alin. 1 "interceptările și înregistrările pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri sau comunicări", după modificare prin Legea nr. 356/2006 precizându-se numai domeniul de aplicare al interceptărilor, respectiv că acestea pot viza numai convorbirile sau comunicările efectuate prin telefon sau prin orice mijloc telefonic de comunicare, fără a fi pus în discuție suportul tehnic pe care se face înregistrarea.
În motivele de apel d ezvoltate de inculpat, s-a invocat împrejurarea că nu s-a utilizat suport magnetic, ci aparatură audio-video mai performantă, critici care, în raport de considerentele anterioare apar ca irelevante pentru cauză.
Sub aspectul criticilor vizând modul de realizare a percheziției în data de 05 decembrie 2003, se constată că autorizația de percheziție (filele 93 - 97 volumul I dosar urmărire penală) a fost dată de Tribunalul Dolj la data de 05 decembrie 2003, la ora 1700, iar din conținutul procesului - verbal privind efectuarea percheziției rezultă că percheziționarea inculpatului, a sediului - Baza de și a autoturismului de serviciu al acestuia, s-a efectuat în intervalul orar 1800- 2200- împrejurări confirmate și de martorii asistenți (fila 127), (fila 128) ȘI (fila 129), care au fost reaudiați în apel, la 02 octombrie 2008 -.
Ori, fiind vorba de o infracțiune flagrantă, în cauză era aplicabilă dispoziția art. 103 teza a II-a Cod procedură penală, care permitea efectuarea percheziției și în alte ore, cu excepția intervalului 0600- 2000.
Concluzionând, se reține că, la data de 05 decembrie 2003,inculpatul a primit de la denunțător sumele de 3.075 Euro și 8.400 USD, aflate în pachetul depus de denunțător pe masa din sufrageria de, la indicația inculpatului, gesturile și afirmațiile anterioare ale acestuia - astfel cum rezultă din procesul verbal de interceptare a convorbirilor și comunicărilor dintre aceștia - din 03 decembrie 2003 (filele 212, 213 - volumul I) și din 05 decembrie 2003, ora 1347(fila 217, volumul I) - confirmând fapta de pretindere a banilor, în scopul influențării reprezentanților firmei italiene pentru continuarea contractului încheiat cu denunțătorul.
În aceste condiții, împrejurarea că, pe îmbrăcămintea și pe mâinile inculpatului nu s-au constatat urme de fluorescent, rezultat din capcanarea criminalistică a bancnotelor, nu este de natură a releva nevinovăția inculpatului, ci, dimpotrivă, abilitatea acestuia în vederea ascunderii comiterii faptei.
În consecință, se reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, constatând săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care a aplicat o pedeapsă principală just individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal și art. 52 Cod penal, respectiv reținând că gravitatea deosebită a infracțiunii (relevată de calitatea profesională a inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire și intervalul de timp în care s-au realizat actele materiale din conținutul infracțiunii continuate) justifică aplicarea unei pedepse privative de libertate orientate către mediu.
Sub aspectul pedepsei complementare, soluția este însă criticabilă, fiind fondate criticile de netemeinicie invocate de Parchet, întrucât, în cauză se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor de "a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective public", respectiv de "a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat", astfel cum sunt prevăzute în art. 64 lit. a și b Cod penal, calificarea infracțiunii deduse judecății - infracțiune de corupție - atrăgând și nedemnitatea în ceea ce privește exercitarea drepturilor cetățenești.
De asemenea, se constată întemeiată critica de nelegalitate vizând temeiul juridic de restituire a sumei de 46.000 RON, urmând să se rețină următoarele considerente:
Legiuitorul, prin instituirea normelor speciale de sancționare a faptelor de corupție prin Legea nr. 78/2000, a înțeles să instituie un regim derogator pentru măsura de siguranță a confiscării banilor, valorilor sau altor bunuri date pentru a determina săvârșirea infracțiunii, pentru a răsplăti pe infractor, sau cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, în conținutul art. 19 din lege, care devine astfel drept comun în materia infracțiunilor reglementate prin această lege.
Totodată, se constată că a fost prevăzută și o situație particulară de nepedepsire a făptuitorului, implicit de restituire a banilor, valorilor sau altor bunuri - care constituie obiectul material al infracțiunii - către persoana care le-a dat, în cazul infracțiunii prevăzute în art. 61din Legea nr. 78/2000, care incriminează fapta cumpărătorului de influență, distinct de fapta traficantului de influență, care se supune condițiilor prevăzute în art. 257 Cod penal, la care articolul 6 din Legea nr. 78/2000 trimite.
De asemenea, prin decizia nr. 59/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a dispus că dispozițiile art. 61alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000 sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute de legea specială, din considerentele hotărârii rezultând că, în cazul traficului de influență incriminat prin art. 257 Cod penal, nu este instituită o asemenea cauză de nepedepsire, adiacent de restituire, fiind deci aplicabilă măsura confiscării bunurilor care au format obiectul material al infracțiunii.
În aceste condiții, se reține că în speță, este incident art. 19 din Legea nr. 78/2000 privitor la confiscarea sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii, față de limitele investirii instanței, numai cu acțiunea penală exercitată împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru fapta denunțătorului de a cumpăra influența - incriminată în art. 61alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Sub aspectul acțiunilor civile promovate în procesul penal, urmează să se rețină că, pe de o parte, pretențiile formulate de denunțător referitor la restituirea sumei de 46.000 RON actualizată și cu dobânzile aferente, nu au suport legal raportat la considerentele anterioare, iar capătul de cerere vizând acordarea de daune morale este nefondat, întrucât infracțiunea de trafic de influență nu este o infracțiune de prejudiciu; de asemenea, potrivit legii civile, nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine în justificarea unei pretenții civile, prima instanță reținând corect că denunțătorul a obținut foloase prin activitatea infracțională dedusă judecății, urmare a cumpărării influenței fiind încheiată și executată o convenție comercială.
Pe de altă parte, în privința acțiunilor civile formulate de și GRUP, urmează să se rețină lipsa calității procesuale a acestor persoane juridice față de obiectul procesului penal - tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență - dispozițiile art. 257 Cod penal având ca finalitate ocrotirea relațiilor sociale create în cadrul activităților de interes public, reglementate prin lege.
În ceea ce privește cererile de extindere a procesului penal formulate atât de denunțător, cât și de părțile civile, se reține că, în condițiile art. 336 și art. 337 Cod procedură penală, titular al unor asemenea cereri nu este decât procurorul, singurul abilitat prin lege să exercite acțiunea penală împotriva unei persoane, după îndeplinirea prioritară a unei condiții referitoare la probațiune - descoperirea unor date referitoare la participarea și altor persoane la săvârșirea faptei dedusă judecății, respectiv a altor fapte penale de către persoana trimisă în judecată, ori săvârșirea unei alte fapte penale de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului -.
Ori, în cauză, cererile au fost motivate pe simplele susțineri ale denunțătorului, atât în nume propriu, cât și în calitate de administrator la societățile părți civile, fără a se justifica raportul de conexitate sau indivizibilitate, în condițiile art. 33 sau 34 Cod procedură penală, între infracțiunea prevăzută de art. 257 Cod penal dedusă judecății și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, respectiv de înșelăciune la măsurătoare prevăzută de art. 296 Cod penal, pentru a se putea analiza, consecutiv, cererile de extindere a procesului penal.
Față de acestea, se constată că aceste solicitări sunt nefondate, probatoriul administrat și analizat în cauză fiind relevant numai pentru infracțiunea dedusă judecății.
În raport de toate considerentele expuse prin prezenta decizie, se reține incidența prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ceea ce privește apelul Parchetului, care va fi admis, cu desființarea în parte a sentinței, iar în rejudecare urmând să se reindividualizeze pedeapsa, în sensul aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani, cu menținerea pedepselor principală și accesorie aplicate inculpatului de prima instanță; să se dispună confiscarea sumei de 46.000 RON de la inculpat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 61al. 3 din Legea nr. 678/2000.
Totodată, pentru acțiunile civile promovate în procesul penal, față de motivarea anterioară, se va reforma sentința în sensul respingerii acțiunii civile formulate de, ca nefondată și de și GRUP, pentru lipsa calității procesuale active.
Pentru apelurile promovate de inculpat, denunțător și părțile civile, se va reține incidența dispozițiilor art. 379 pct.l 1 lit. b Cod procedură penală, urmând să fie respinse ca nefondate.
Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art. 322 alin. 2 Cod procedură penală și vor fi menținute, inclusiv cele referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul ca urmare a culpei procesuale derivate din soluția de condamnare, în condițiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 190 alin. 1 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva sentinței penale nr. 496 de la 06 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul, denunțătorul și părțile civile, județ O prin lichidator C și GRUP, județ O prin lichidator C, împotriva aceleiași sentințe penale menționate mai sus.
Desființează în parte sentința penală atacată.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a, b, Cod penal, pe perioadă de 3 ani.
Respinge acțiunile civile formulate de denunțătorul, ca nefondată, și de părțile civile și Mai, pentru lipsa calității procesuale.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 61al. 3 din Legea nr. 678/2000;
Dispune confiscarea sumei de 46.000 lei de la inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe apelantul - inculpat, pe apelantele - părți civile și pe apelantul - denunțător, la plata a câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 decembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: ---
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 06 Ianuarie 2009
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Valentina Trifănescu
