Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 18/A/2008
Ședința publică din 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș Președintele
Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 127 din 19 martie 2002 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 55/2001, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 8 februarie 2008, concluzii scrise de către inculpatul, prin avocați și, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea, s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 12 februarie 2008 concluzii scrise de către inculpata, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 5 februarie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12 februarie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.127 din 19 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Cluj au fost condamnați inculpații:
1., fiul lui și, născut la 14.10.1961 în -, cetățean româno-palestinian, studii superioare, fără antecedente penale, arestat în lipsă, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 pen. art.41 alin.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 cu aplic.art.41 alin.2 pen.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 pen.
2., fiica lui și, născută la 2.01.1947 în C-N, cetățean român, studii superioare, fără ocupație, divorțată, fără copii, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
În temeiul art.81,92 pen. modificat prin OUG207/2002 s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 pen.
În temeiul art.14, 346.proc.pen. rap.la art.998 civ. inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile R 100 USD sau echivalentul în lei la data plății, 100 USD, sau echivalentul în lei la data plății, R 100 USD, sau echivalentul în lei, 100 USD, sau echivalentul în lei, 820.000 ROL și s-a respins cererea de acordare a dobânzii, 800.000 ROL, G 800.000 ROL, G 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, G 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 780.000 ROL, 780.000 ROL, 300.000 ROL, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 800.000 ROL, 780.000 ROL, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei, 100 USD sau echivalentul în lei.
S-a constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a stabilit onorariu avocațial în favoarea Baroului C, în sumă de 300.000 ROL, sumă ce s-a avansat din fondul Ministerul Justiției.
În temeiul art.191 proc.pen. inculpatul a fost obligat la 1.500.000 ROL cheltuieli judiciare în favoarea statului iar inculpata la 1.200.000 ROL cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Cluja reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 9.09.1999 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. reținându-se că în perioada octombrie-decembrie 1997 inculpatul a pretins și primit, singur sau prin intermediul inculpatei de la 38 de părți vătămate echivalentul a 3.800 USD lăsând să se înțeleagă că ar avea influență la Ambasada SUA în vederea obținerii de vize pentru acele persoane.
Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. reținându-se că în perioada octombrie-decembrie 1997 pretins și a primit, singură sau împreună cu inculpatul de la 26 de părți vătămate echivalentul a 2.600 USD lăsând să se înțeleagă că ar avea influență la Ambasada SUA pentru a obține vize în vederea efectuării vizelor medicale.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 20.07.1998 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 pen. reținându-se că inculpata a pretins și a primit de la mai multe părți vătămate câte 100 USD ori echivalentul în lei, lăsând să se înțeleagă că prin relațiile sale și ale fostului său soț de la Ambasada SUA și de la Spitalul din B, le rezolvă vizele medicale și vize pentru SUA pentru 1 an.
Prin sentința penală nr.293/11 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Cluj
s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3 art.41 alin.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 pen. art.41 alin.2 pen. precum și a inculpatei la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 pen. art.41 alin.2 pen.prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 pen. Prin aceeași sentință au fost obligați cei doi inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile.
Prin decizia penală nr.342/2000 pronunțată de Curtea de APEL CLUJa fost admis apelul declarat de inculpata, apel care a fost extins și asupra inculpatului, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond, reținându-se că instanța de fond nu a dat curs dispozițiilor art.334 proc.pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților.
Rejudecând cauza în limitele deciziei de casare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În cursul lunii octombrie 1997 cei doi inculpați au publicat un anunț îân ziarul ""cu următorul anunț: "SC SRL B intermediem locuri de muncă în SUA, viză SUA curs - 7 săptămâni de limba engleză", precizând și numerele de telefon la care pot fi contactați.
Inculpatul a înființat în 1997 firma Import Export 97 SRL, inculpata fiind angajată la această firmă în calitate de manager cu probleme sociale, culturale și secretară, începând cu data de 9.10.1997. În urma anunțului publicat, cei doi inculpați aui fost contactați telefonic de mai multe persoane interesate să plece în SUA, acestea fiind invitate la reședința inculpatei din C-N-,.5, unde li se aduce la cunoștință că li se facilitează locuri de muncă în SUA, în principal în domeniul construcțiilor, cei doi inculpați ocupându-se de obținerea vizelor la Amasada SUA și de vizele medicale necesare, precum și faptul că trebuie să plătească suma de 100 USD sau echivalentul acestei sume în lei, aproximativ 780.000 lei, iar cheltuielile ocazionate de deplasarea în SUA urmau să fie reținute din primul salariu ce-l vor obține în SUA.
Persoanelor care se prezentau la reședința inculpatei li se solicita să prezinte copii xerox de pe certificatele de absolvire, copie după cartea de muncă, de pe certificatul de naștere, două poze tip pașaport, curiculum vitae și să achite suma menționată mai sus. Astfel s-au prezentat la reședința inculpatei R, R, R G, aceștia achitând câte 780.000 lei, echivalentul a 100 USD, și care au achitat câte 100 USD și și care au achitat câte 300.000 lei.
După ce părțile au achitat avansul, așa cum rezultă din declarațiile acestora, primeau asigurări că până la sfârșitul anului vor pleca în SUA. Întrucât cei doi inculpați nu le-au facilitat obținerea vizelor celor care au achitat avansul în cursul lunii mai 1998 un număr de 38 de părți vătămate au depus sesizări la Poliția Sesizările unui număr de 12 părți vătămate au făcut obiectul dosarului 454/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cei doi inculpați fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului din 20 iulie 1998 dispunându-se de asemenea disjungerea cauzei față de cei doi inculpați și continuarea cercetărilor pentru cele 26 de sesizări. Astfel, în dosarul 454/P/1998 s-a reținut că 12 părți vătămate au achitat inculpaților sume de bani pentru a le facilita obținerea vizei după cum urmează:, câte 800.000 lei, câte 780.000 lei, câte 100 USD și suma de 300.000 lei.
Inculpatul a fost arestat în lipsă la 6.05.1998, nefiind audiat nici în cursul urmăririi penale și nici pe parcursul cercetării judecătorești.
Inculpata a precizat că nu se consideră vinovată de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa întrucât a avut doar calitatea de angajată la firma inculpatului care avea ca obiect de activitate, printre altele, intermedierea obținerii unor locuri de muncă în SUA, obținerea de vize și organizarea unui curs de limba engleză de 7 săptămâni și le-a adus doar la cunoștință părților vătămate condițiile impuse de inculpatul. Susținerile inculpatei au fost infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din adeverința eliberată de SC SRL pentru a-i servi inculpatei la Ambasada SUA rezultă că aceasta era angajata societății din 1.10.1997. Din declarațiile părților vătămate a rezultat că discuțiile despre plecarea în SUA au fost purtate cu ambii inculpați, iar începând cu luna februarie 1998, fiind căutați de părțile vătămate inculpata nu a putut fi contactată.
S-a reținut în drept că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 C,pen. cu aplicarea art.41 alin.2. pen. împrejurare față de care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
De asemenea, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3. Cu aplicarea art.41 alin.2 pen. instanța dispunând schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.
În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța a reținut că deși cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 pen. încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite de aceștia este aceea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 pen.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.257 pen. săvârșește infracțiunea de trafic de influență acela care primește ori pretinde bani sau alte foloase direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, prevalându-se de influența reală sau presupusă asupra unui infractor, spre a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Ori, în speță, cei doi inculpați nu au pretins și nu au primit banii în acest scop sub pretext că aceste sume ar reprezenta contravaloarea serviciului de intermediere de locuri de muncă în străinătate, vizele medicale și vize pentru SUA, servicii pe care inculpații urmau să le presteze în beneficiul părților vătămate. Relevant este de asemenea că după primirea banilor cei doi inculpați nu au întreprins nici un demers pentru a convinge părțile vătămate că vor beneficia de serviciile promise, mulțumindu-se să-i amâne pe cel păgubiți până când aceștia au sesizat organele de poliție.
În consecință, prin încheierea din 5 martie 2002, în temeiul art.334 proc.pen. instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.257 pen. în infracțiunea prev. de art.215 alin.2,3 pen. cu aplicarea art.41 pen.
La individualizarea judiciară pedepsei aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de aceștia, numărul de acte infracționale ce intră în conținutul infracțiunii continuate dar și persoana inculpaților - inculpatul fiind arestat în lipsă iar inculpata fiind prezentă la toate termenele de judecată, apreciind că o pedeapsă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului și o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei fiind de natură să asigure reeducarea acestora, reținând că aceasta nu are antecedente penale, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Referitor la latura civilă, s-a reținut că s-au constituit părți civile în cauză R, R G, cu câte 100 USD, 820.000 lei 100 USD + 1 milion lei, 200 USD, 100.000 lei, 100 USD +500.000 lei, 780.000 lei, 780.000 lei, 300.000 lei, 800.000 lei, 800.000 lei, 800.00 lei, 800.000 lei, 800.000 lei, 780.000 lei, 300.000 lei, instanța obligând inculpații la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile în cuantumul solicitat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel peste termen (inculpatul lipsind atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare și introducându-l în 10 zile de la data începerii executării pedepsei - 1.09.2007) inculpatul, solicitând în principal desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină, coinculpata fiind vinovată de înșelarea părților vătămate, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate și aplicarea art.81 pen. respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit că inculpatul împreună cu coinculpata în perioada octombrie - decembrie 1997 indus și a menținut în eroare un număr de 38 de părți vătămate, de la care a primit echivalentul sumei de 3800 USD (câte 100 USD de la fiecare parte vătămate) în schimbul căreia urma să obțină vize pentru SUA și pe care nu le-a obținut în cele din urmă, faptă ce întrunește așa cum bine a încadrat prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3.pen.
Astfel, potrivit art.215 alin.3 pen. inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la alin.2 a aceluiași articol. Inculpatul a încheiat contacte de intermediere cu părțile vătămate, contracte ce se află la dosarul de urmărire 5,29,43,60,66,83 etc. și prin acele contracte societatea inculpatului, Import Export 97" SRL se obliga ca ca în cazul în care părțile vătămate nu îndeplineau condițiile de a pleca în SUA să restituie acestora sumele achitate,respectiv 680 000 lei vechi.Deși nu au obținut nici una dintre părțile vătămate vize pentru plecarea în SUA (vize pe care inculpatul a declarat că le va obține),sumele respective nu au fost restituite părților vătămate.
Inculpatul în declarația dată în fața instanței (37-39) a arătat că el personal nu a luat nici un de la părțile vătămate, ci coinculpata s-a ocupat exclusiv de această problemă și deși i-a spus să nu ia nici un de la părțile vătămate, se pare că aceasta a încasat acei bani. Mai mult în decembrie 1997 avut o ultimă discuție cu aceasta și i-a spus atunci că nu se mai poate ocupa de dosarele persoanelor care doresc să plece la muncă în SUA pentru că avea afaceri mult mai importante și să oprească toate demersurile și să restituie banii încasați.
Aceste afirmații sunt însă contrazise inclusiv de probele administrate în apel. Astfel au fost audiate un număr de 3 părți vătămate, respectiv (152), (153) și (154) care au relatat faptul că s-au întâlnit într-o garsonieră din cartierul cu inculpata și soțul acesteia,prin intermediul cărora urmau să obțină viza pentru și vizitele medicale, pentru acest scop remițându-le suma de 100 USD și primind chitanțe pe aceste sume. Este adevărat că au discutat mai mult cu inculpata, însă aceasta le-a spus să soțul ei urma să se ocupe de obținerea vizelor, soțul ei fiind la acea vreme inculpatul, acesta fiind prezent la acele discuții.
De asemenea, este explicabilă și poziția părților vătămate în sensul că nu au putut afirma cu siguranță că inculpatul era ul prezent la acele discuții, aceasta datorită perioadei lungi de timp, respectiv 10 ani de când s-au derulat evenimentele. De asemenea este explicabil și de ce și-o aminteau însă pe inculpata, având în vedere că aceasta a discutat mai mult cu părțile vătămate pe de o parte, iar pe de altă parte, pe aceasta au văzut-o și mai recent, cu ocazia soluționării pe fond a cauzei - respectiv în cursul anilor 2001, 2002. Însă părțile vătămate au fost audiate și la instanța de fond (58-66, 98-100), când au declarat că la discuții au participat ambii inculpați.De asemenea,pe parcursul urmăririi penale au fost audiați o seria de martori,de ex. -2, -12, 17, 22, 27, 31,etc.aceștia declarând cu privire la activitatea desfășurată de ambii inculpați în acea perioadă,declarații din care rezultă cu precizie că și inculpatul a fost mai mult decât implicat în activitatea infracțională.
Declarația care însă a venit să întărească ideea că inculpatul nu era de loc străin de acele contracte, ci dimpotrivă a participat la încheierea lor,este declarația martorului G (166-167), șoferul inculpatului din acea perioadă, martor propus în apărarea inculpatului. Acesta a arătat că cei doi inculpați au discutat în repetate rânduri despre trimiterea unor persoane în străinătate, că inculpata racola persoane pe care le aducea la C și cărora le spunea că inculpatul are calitate de avocat autorizat în Statele Unite și că își amintește că într-o toamnă-iarnă a sosit de la B un microbuz de circa 11-12 persoane, iar o parte din acestea au fost primite într-o garsonieră de pe strada - (cartierul ) de ambii inculpați, care le-au luat niște date, semnau un înscris și plăteau câte 100 USD fiecare. După câtva timp de la acea dată inculpatul i-a spus coinculpatei să se oprească și să restituie banii persoanelor respective întrucât plecarea acestora în străinătate nu se mai putea realiza și nu-și mai asumă nici o răspundere, însă inculpata a refuzat să restituie banii, pe care însă i-a dat într-un final inculpatului, după care i-a intentat un proces, după acest demers inculpatul restituindu-i acei bani, ocazie cu care inculpata a și semnat o declarație (pe care martorul a depus-o la dosar 168).
S-a acreditat ideea că acea sumă reprezintă contravaloarea unui teren, însă martorul a precizat că nu este adevărat, ci acei bani - 1800 USD și 4900 DM- reprezintă suma primită de la persoanele cărora li s-au promis locuri de muncă în SUA.
De asemenea s-a susținut că la cele întâlniri cu părțile vătămate inculpata ar fi fost însoțită de un alt, chiar depunându-se la dosar poza acelui de către apărătorii inculpatului, însă nici această împrejurare nu a fost dovedită, nici una dintre părțile vătămate nu a recunoscut ul respectiv (a se vedea încheierea din 22 ianuarie 2008), iar martorul l-a recunoscut pe acel ca fiind un prieten de-al inculpatului, însă sigur la discuțiile de atunci a participat inculpatul.
A fost audiată și coinculpata (53-55) care și-a menținut declarațiile date cu ocazia soluționării pe fond a cauzei și care a arătat că a fost angajată la firma inculpatului și că acesta i-a spus să semneze cu numele lui contractele de intermediere încheiate cu părțile vătămate, că a participat și el la discuțiile avute cu acestea și le-a spus părților vătămate că are viză pe 10 ani pentru SUA și că-i poate ajuta să-și găsească de lucru acolo. De asemenea le-a spus și că are cunoștințe la ambasada SUA și că le poate rezolva și vizele. Inculpata a declarat că toți banii obținuți de la părțile vătămate i-a dat inculpatului, aproximativ o sumă de 3000 USD.
În concluzie, raportat și la probatoriul administrat cu ocazia judecării pe fond a cauzei, Curtea apreciază ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3.pen.
În ceea ce privește cererea de reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată. Astfel instanța a avut în vedere la momentul individualizării pedepsei aplicate inculpatului toate criteriile prevăzute de art.72 pen. legate atât de comiterea faptei -respectiv un număr mare de părți vătămate, prejudiciul ridicat - suma de 3800 USD la nivelul anului 1997 reprezentând o sumă importantă, modalitatea de comitere, acesta fiind principalul vinovat în comiterea infracțiunii, coinculpata fiind doar complice și acționând la indicațiile acestuia, cât și de persoana inculpatului, care a lipsit la judecarea pe fond a cauzei,fiind la acea vreme arestat în lipsă. În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost în mod judicios individualizată, astfel că nu o va reduce.
De asemenea Curtea apreciază că modalitatea de executare a pedepsei a fost corect aleasă de către prima instanță,aceasta fiind în măsură să realizeze scopul coercitiv și educativ pe care trebuie să-l îndeplinească o pedeapsă.
Apelul inculpatului este de admis însă sub un alt aspect, respectiv cel al pedepselor accesorii aplicate, în sensul că va interzice în baza art.71 pen. pe durata prevăzută de lege doar drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pen.având în vedere practica CEDO în materie (a se vedea cazul și împotriva României ), desființând astfel sentința atacată doar sub acest aspect.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 379 pct.2 lit.a Cod proc.penală, admite apelul peste termen, formulat de inculpatul, fiul lui și născut la 14.10.1961 în -, cetățean româno-palestinian, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 127/19.03.2002 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie.
Rejudecând sub acest aspect, în baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata prevăzută de lege drepturile prev.de art. 64 lit.a și b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpata și de la comunicare cu inculpatul.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./27.o2.2007
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan
