Traficul de influență (art.257 cod penal). Sentința 24/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 24
Ședința publică din 06.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
*
GREFIER -- -
**************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de
PROCUROR -
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul nr.52/P/2006 din 11.01.2007 al Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și aplicarea art.7 al.3 din Legea nr.78/2000.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul - Serviciul Teritorial Bacău din data de 11.01.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. art.257 al. Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.7 al.3 din Legea nr.78/2000.
În esență, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că la data de 23 august 2006 inculpatul a primit suma de 2000 euro de la denunțătorul, căruia i-a lăsat impresia că are cunoștințe în cadrul conducerii B, prin intermediul cărora poate să-i faciliteze admiterea concursului pentru ocuparea unui post de agent de poliție
Prin sentința penală nr.25/2.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art.71 al.1 și 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal. În baza art.81 al.1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale iar în baza art.71 al.5 Cod penal și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni. În baza art.359 Cod pr.penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal cu privire la cazurile de revocare a suspendării condiționate.
În baza art.88 al.1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată prin arest preventiv și o zi reținere, începând cu 18.12.2006 și până la 02.02.2007 inclusiv.
În baza art.6 al.4 din Legea nr.78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului suma de 7.100 lei și în baza art.193 Cod pr.penală să îi plătească cheltuielile judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
În baza art.353 Cod pr.penală s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin încheierea din 28.02.2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, asupra autoturismului aparținând inculpatului, înmatriculat cu numărul -.
În baza art.191 al.1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul.
Prin Decizia nr.4780/16.10.2007 pronunțată de secția penală a s-a admis recursul inculpatului s-a casat sentința penală nr.25/2.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Prin decizia de casare s-a reținut faptul că prima instanță nu și- manifestat rolul activ impus de lege, în sensul de a clarifica dacă inculpatul a solicitat audierea și respectiv expertizarea CD-ului privind înregistrarea convorbirii dintre denunțător și inculpat pentru confirmarea identității vocii de pe aceasta cu cea a inculpatului și a corectitudinii transcrierii cu înregistrarea efectuată, în întregul ei sau a fost vorba doar despre formularea apărării, acest sens, în absența unei asemenea verificări. Aceeași verificare o putea dispune, din oficiu și instanța de fond.
De asemenea la fila 50 verso, a dosarului de fond, apare consemnat cuvântul apărătorului inculpatului, avocat I, acesta solicitând achitarea inculpatului conform art. 10 lit. a șiC.P.P. arătând că s-a solicitat depunerea convorbirilor telefonice pentru a verifica pasajele transcrise fiind necesar ca inculpatul să le audă întrucât limba vorbită este diferită de cea scrisă; a mai arătat, de asemenea, că pasajele transcrise, scoase din context, un alt înțeles.
Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului fără a fi administrat toate probele necesare aflării adevărului în cauză, deci inclusiv proba comentată mai sus.
Având în vedere aceste aspecte instanța de recurs dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei în vederea administrării probelor solicitate precum și a oricăror alte probe reieșite din dezbateri ca necesare cauzei.
II. În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 13 martie 2008, inculpatul prin apărători a ridicat excepția neregularității actului de sesizare al instanței, motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței de judecată. Astfel, a susținut că rechizitoriul a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art.264 al.3 și 4 Cod pr.penală, întrucât urmărirea penală a fost făcută de un parchet specializat - - în speță sunt aplicabile prevederile art.222din OUG43/2002 care stabilește că atunci când rechizitoriul este întocmit de procurorul șef al serviciului teritorial, acesta este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul șef al secției, ceea ce nu s-a făcut în această cauză, toate actele de urmărire penală fiind efectuate de către procurorul șef serviciu. În consecință - a susținut apărătorul - actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate absolută, situație prevăzută de art.197 al.2 Cod pr.penală, iar cauza se impune a fi restituită - Serviciul Teritorial Bacău în vederea refacerii urmăririi penale.
Totodată inculpatul a invocat nulitatea absolută a dispozițiilor relative privitoare la sesizarea instanței de judecată. A susținut că prin rechizitoriul inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Lg.78/2000, fără a fi atașate la dosarul cauzei încheierea nr.0013 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU la data de 16.11.2006 și minuta acesteia, astfel încât nu a fost posibil să se realizeze controlul judiciar asupra rezultatului deliberării, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute prev.de art.197 al.2 Cod pr.penală. De asemenea, s-au încălcat prevederile art.91/3 al.3 Cod pr.penală, nefiind puse la dispoziția instanței o copie a înregistrărilor și procesul-verbal întocmit de procurorul șef serviciu. A mai susținut că procurorul nu i-a prezentat procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate și nu a asigurat ascultarea acestora de către inculpat, încălcându-i-se acestuia dreptul la un proces echitabil. În concluzie, a solicitat restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Instanța a respins excepțiile ridicate.
Conform prevederilor art.5 al.2 și 4 din OUG43/2002, în cadrul sunt organizate servicii teritoriale, conduse de procurori șefi. Astfel, la nivelul județului B este organizat Serviciul Teritorial Bacău. condus la data de 11.01.2007 de procuror șef serviciu. În cauză rechizitoriul a fost întocmit de procuror și conform prevederilor art.222din OUG43/2002 a fost verificat de procurorul șef serviciu, astfel încât prevederile privinde sesizarea instanței sunt respectate (art.264 al.3 pr.pen. și art. 222din OUG43/2002)
În adresa de înaintare către instanță a dosarului, procurorul șef serviciu face precizarea că la procesul verbal de redare a interceptărilor și înregistrărilor se află atașat un plic ce conține 6 suporți magnetici tip CD-R, mențiunea confirmată de președintele de secție prin viza aplicată. Față de acest aspect și prevederile art.913al.3 pr.pen. au fost respectate.
magnetici au fost la dispoziția organelor de urmărire penală pe parcursul acestei faze procesuale, a urmăririi penale, iar inculpatul a avut posibilitatea procedurală să ceară și să-i fie asigurat dreptul de a asculta aceste înregistrări și de a le contesta. Ori din actele dosarului nu rezultă că s-a formulat o asemenea cerere pe parcursul urmăririi penale, contestația acestor înregistrări făcându-se abia în faza judecății.
În fine, se constată că la dosarul cauzei la cererea inculpatului a fost depusă minuta întocmită de judecător (președintele instanței), care a dispus interceptarea convorbirilor telefonice, minută aflată la fila 28 dosar curte de apel și de altfel rezultatul deliberării cu privire la autorizarea interceptării convorbirilor telefonice rezultă din încheierea dată în data de 16.11.2006 și care s-a aflat până în acest stadiu procesual în dosarul de urmărire penală.
Cu ocazia rejudecării cauzei inculpatul la termenul de judecată din data de 14 februarie 2007 inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere și a arătat că nu dorește să dea declarație în cauză.
Ca urmare a deciziei de casare instanța a reaudiat pe denunțătorul, care și-a menținut susținerea că banii au fost dați inculpatului pentru a putea fi admis la concursul de încadrare în poliție și martorii, ta (părinții denunțătorului), (părinții inculpatului), C-tin, și, care a confirmat că a fost contactat de inculpat pe motivul că are un nepot care candidează la un concurs de admitere în poliție. Cu privire la martora, deși a fost citată cu mandat de aducere la domiciliul (a se vedea adresa de la. B) s-a constat că nici aceasta și nici părinții ei nu mai locuiesc acolo.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2008 inculpatul a arătat că nu mai insistă în proba ce expertizarea înregistrărilor. Instanța având în vedere decizia de casare nr.4780/16.10.2007 a dispus din oficiu efectuarea acesteia, c/v ei fiind suportată din fondul În vederea efectuării acesteia instanța de judecată a trebuit să audieze integral cele 6 CD pentru a stabili 10 fișiere pentru expertiză,aspect care a avut un rol importat la formarea convingerii judiciare. Expertiza tehnică efectuată a concluzionat că este "probabil" va vocea în litigiu să aparțină inculpatului. ( termen tehnic - a se avea în vedere limitele opiniei expertului în funcție de rata de asemănare LR de la pag.5 din expertiză).
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză, instanța și-a format convingerea că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată reținând următoarea situație de fapt:
Inculpatul a îndeplinit funcția de inspector principal la Serviciul de cercetări penale din cadrul B - Poliția stațiunii Tg.Ocna - și a făcut parte din cadrul poliției judiciare și se cunoaște cu denunțătorul din anul 2005. Cu ocazia întâlnirilor dintre aceștia, denunțătorul i-a comunicat inculpatului dorința de a se angaja în cadrul poliției, aceste discuții fiind reluate și în vara anului 2006.
Față de această situație inculpatul l-a informat pe denunțător că în cursul lunii august se organizează concurs pentru ocuparea unor posturi de agenți de poliție și la data de 21 august 2006, i-a înmânat anunțul privind organizarea concursului, tematica și bibliografia. Cu acea ocazie denunțătorul l-a întrebat pe inculpat dacă ar trebui să dea vreo sumă de bani pentru a-și asigura reușita la concurs, inculpatul indicându-i să-i dea lui suma de 2000 de euro.
În cursul aceleiași zile, denunțătorul le-a relatat această discuție părinților său, și ta și au convenit împreună ca denunțătorul să facă un împrumut la bancă, din care să plătească suma de 2000 de euro, aspect materializat prin împrumutul în sumă de 13.500 lei efectuat la data de 23 august 2006 de la. Sucursala Tg.Ocna. În aceeași zi, denunțătorul i-a dat inculpatului suma de 7100 RON, reprezentând echivalentul a 2000 euro, întâlnirea în acest scop având loc în garsoniera inculpatului.
Deoarece denunțătorul nu și-a făcut fișa medicală, nu a depus dosarul în vederea participării la concursul organizat în perioada 28.08-30.08.2006.
Ulterior s-a organizat concurs în luna noiembrie 2006.
După depunerea denunțului, și-a menținut față de inculpat intenția de a participa la acest concurs, convorbirile dintre acesta și inculpat purtându-se legat de această sesiune.
Astfel, în convorbirea din 15 noiembrie 2006 denunțătorul și-a exprimat nemulțumirea că a dat 2000 de euro și nu are nici o certitudine în ce privește admiterea la concurs. Din replicile inculpatului, rezultă că acesta a primit suma, lăsând impresia că a dat-o șefului de la. "și că ar dori să" fie scos din "ecuație", cerându-i celui căruia i-a dat banii să ia legătura cu denunțătorul. Mai mult decât atât, în cadrul aceleiași convorbiri, inculpatul i-a comunicat denunțătorului că i-a cerut acelei persoane restituirea sumei (fl.96, vol.I). Din examinarea acestei probe rezultă că discuția s-a purtat în jurul sumei concrete de 2000 de euro, iar inculpatul nu și-a exprimat nici un moment ezitarea sau nelămuririle privind existența acesteia, așa cum ar fi fost firesc să procedeze, dacă nu ar fi primit-o și nu ar fi avut cunoștință de ea.
În convorbirea din 21 noiembrie 2006, ora 16,44 după ce denunțătorul i-a comunicat inculpatului că a fost la Inspectoratul Județean de Poliție, la persoana indicată de inculpat, l-a întrebat dacă acea persoană este cea cărui i-a dat banii, întrebare la care inculpatul a răspuns "Nu, nu este el" (fl.25, vol.II).
Lista convorbirilor telefonice dintre ei și mai ales interceptările convorbirilor dovedesc că aceștia au păstrat o legătură permanentă, iar insistența denunțătorului manifestată prin apelarea frecventă a inculpatului (de mai multe ori în intervale scurte de timp) este o dovadă că el se considera îndreptățit la aceste discuții. Din examinarea conținutului proceselor verbale de transcriere rezultă că niciodată inculpatul nu a luat o atitudine de stopare a acestor convorbiri, ci doar încerca să se eschiveze de la întâlniri cu denunțătorul sau de la discuții mai lungi ori directe, pretextând că este ocupat.
Față de precizarea denunțătorului că discuția dintre el și inculpat privind suma de 2000 de euro a avut loc în biroul acestuia din urmă, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a solicitat ca Poliția Tg.Ocna să comunice dacă în registrul de intrare - ieșire în sediul instituției figurează în perioada 15 - 23 august 2006 și denunțătorul. Răspunsul negativ (fl.34) nu constituie o probă că inculpatul nu a primit banii, întrucât este posibil ca, datorită relațiilor de prietenie dintre cei doi, să nu fi fost trecut în registru. De altfel, pentru existența infracțiunii în forma reținută în cauză, respectiv a primirii sumei de 2000 euro - nu are relevanță unde s-au purtat discuțiile anterioare.
Față de probele administrate în cauză instanța consideră dovedită vinovăția inculpatului și reține că fapta acestuia de a primi suma de 2000 euro de la promițându-i că îi va facilita admiterea la concurs datorită cunoștințelor pe care le are în cadrul conducerii, ulterior precizând că e vorba de șeful Serviciului Management și Resurse Umane al cărui nume l-a și indicat, constituie infracțiunea de trafic de influență, prev.de art.257 al.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
În cauză se va reține și agravanta prev.de art.7 al.3 din Legea nr.78/2000, deoarece în calitate de inspector principal la Serviciul cercetări penale inculpatul avea atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor.
Constatând dovedită vinovăția inculpatului, instanța va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, respectiv cuantumul și modalitatea de executare a acesteia, se va avea în vedere gradul de pericol social concret, conferit printre altele de calitatea pe care o avea inculpatul, dar și de natura relațiilor existente între el și denunțător, precum și împrejurările în care s-a comis fapta.
În același timp se va avea în vedere persoana inculpatului, respectiv că este tânăr, are 1 copil minor, criteriu în raport de care instanța apreciază și că reeducarea sa se poate realiza și fără executarea pedepsei. În consecință, în baza art.81 al.1 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de încercare prev.de art.82 Cod penal, urmând a i se atrage atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Față de natura pedepsei principale, i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, urmând ca executarea acesteia să fie suspendată în temeiul art.71 al.5 Cod penal.
Instanța apreciază că nu se impune și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-a folosit de funcție pentru comiterea infracțiunii, denunțătorul fiind cel care a tras concluzia că în virtutea funcției de polițist inculpatul se bucură de o "trecere" reală în cadrul conducerii
Inculpatul a fost arestat preventiv și reținut o zi în cauză, urmând ca în baza art.88 al.1 Cod penal să se deducă din durata pedepsei această perioadă, respectiv 18 decembrie 2006-2 februarie 2007.
În cursul procesului penal, denunțătorul a solicitat restituirea sumei de 7100 Ron.
Având în vedere că acesta a denunțat săvârșirea infracțiunii mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat în alt mod despre săvârșirea ei, denunțătorul se află în situația prev.de art.61 al.4 din Legea nr.78/2000, text de lege în baza căruia inculpatul va fi obligat la restituirea sumei.
Față de dispozițiile art.24 Cod pr.penală privind calitatea părților în procesul penal, denunțătorul a fost audiat ca parte civilă, ceea ce nu aduce atingere vreunui drept al inculpatului, dar în ce privește temeiul restituirii sumei de bani, instanța consideră că acesta îl constituie numai dispozițiile art.61 al.4 din Legea nr.78/2000, prin care legiuitorul instituie de fapt o măsură de încurajare a denunțării faptelor de corupție, similară cu cea instituită în art.61 al.2 din aceeași lege.
Prin încheierea din 28.02.2007 instanța a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului aparținând inculpatului, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare din 14.06.2006 (fila 233 vol.I). Având în vedere că situația juridică a autoturismului este incertă, că nu a fost înmatriculat pe numele inculpatului, în cadrul urmăririi penale și nici după luarea măsurii de către instanță nu a fost identificat, neexistând astfel o evaluare a acestuia, în baza art.353 Cod pr.penală se va dispune ridicarea măsurii.
Având în vedere că s-a admis cererea de restituire formulată de denunțător, în baza art.193 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acesta, iar în baza art.191 al.1 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.257 al. Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.7 al.3 din Legea nr.78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 19.01.1978 în orașul Tg.Ocna, județul B, CNP - -, necăsătorit, 1 copil minor, studii superioare, serviciul militar îndeplinit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 al.1 și 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a și b Cod penal.
În baza art.81 al.1 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și în baza art.71 al.5 Cod penal și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art.359 Cod pr.penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal cu privire la cazurile de revocare a suspendării condiționate.
În baza art.88 al.1 Cod penal deduce din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv și o zi reținere, începând cu 18.12.2006 și până la 02.02.2007 inclusiv.
În baza art.6 al.4 din Legea nr.78/2000 obligă inculpatul să restituie denunțătorului suma de 7.100 lei.
În baza art.353 Cod pr.penală ridică măsura sechestrului asigurator dispusă prin încheierea din 28.02.2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, asupra autoturismului aparținând inculpatului, înmatriculat cu numărul -.
În baza art.193 Cod pr.penală obligă inculpatul să plătească denunțătorului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
- act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.191 al.1 Cod pr.penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.000 cheltuieli judiciare în care s-a inclus și contravaloarea expertizei tehnice.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.E/3ex
16.02.2008
Președinte:Gabriel Crîșmaru
Judecători:Gabriel Crîșmaru
