Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 48/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 48/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 2 iunie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Sandu
- - - grefier
Cu participarea procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 105/S din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2008, dată la care din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat apoi pronunțarea pentru data de astăzi 2 iunie 2008.
Constată că, prin sentința penală nr. 105/1.02.2008 a Tribunalului Brașov, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit g Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal, raportat la art. 7 din Legea nr.78/2000, ca urmare a decesului inculpatului.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în perioada 21.12.2006-27.03.2007.
În baza art. 346 alin. 1 raportat la art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, a respins pretențiile civile formulate de martorul denunțător.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală s-a dispus revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra autoturismului marca Audi A 6 3.0I, cu nr. de înmatriculare B-74-, serie șasiu - dispusă prin ordonanța procurorului din data de 4.12.2006.
În baza art. 357 alin. 2 lit. e raportat la art. 109 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, către moștenitorii inculpatului decedat a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliul și locul de muncă ale inculpatului, bunuri ce constituie mijloace materiale de probă, aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov astfel:
-laptop marca 1350 series, model 1353 LM și unitatea harddisk ce afost demontată marca, model, seria -, de capacitate 40 GB
-17 CD și 2 diskete ridicate din biroul inculpatului precum și 25 de diskete ridicate de la domiciliu.
În baza art. 264 Cod penal, raportat la art. 17 lit. a din Legea 78/2000 a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus și suspendarea pedeapsei accesorii. În baza art.862Cod penal, a stabilit termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 863Cod penal, a obligat pe inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 18.01.2007.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din data de 22.05.2007 a Tribunalului Brașov.
În baza art. 357 alin. 2 lit. e raportat la art. 109 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea după rămânerea definitiva a prezentei hotărâri către inculpatul a bunurilor ridicate în urma percheziției domiciliare respectiv: harddiskul marca Maxtor seria - de capacitate 30 GB, harddiskul marca seria -, capacitate 80 GB și 5 suporți optici, bunuri ce constituie mijloace materiale de probă și se află la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brașov.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul să plătească statului suma de 3200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 Cod penal, raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitatea de funcționar public cu atribuții de control, respectiv consilier evaluare examinare, grad superior în cadrul Ministerului Integrării Europene - Corpul de control al Ministerului și apoi de consilier șef oficiu în cadrul Ministerului Economiei și Comerțului - Oficiul Participațiilor Statului și în industrie, a pretins pentru sine, în cursul anului 2005 de la denunțătorul un procent de 10/5 din valoarea câștigului afacerii sale, iar în perioada 28 aprilie 2005- 1 septembrie 2005- 1 septembrie 2006 primit prin intermediari suma totală de 107.900 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare-DGFP V, respectiv din cadrul BVp entru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intrau în atribuțiile lor de serviciu, a decedat la data de 28 martie 2007, în cursul procesului penal.
În ceea ce privește cererea denunțătorului de restituire a sumei traficate, aceasta a fost respinsă întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6/1 alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000, iar sub aspect formal, aceste pretenții nu pot fi acordate deoarece constituirea de parte civilă a avut loc după citirea actului de sesizare și audierea inculpatului.
În privința inculpatului, prima instanță a constatat următoarele:
Inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul numitului, afirmând unul altuia că sunt ofițeri acoperiți la diferite servicii de informații. Inculpatul avea o situație familială grea, o soție bolnavă psihic, trei copii minori, fără loc de muncă, era administrator la SC Club SRL B și i-a solicitat inculpatului ajutor pentru obținerea unui post. În luna noiembrie 2006 inculpatul i-a relatat că va fi un post de referent III la concurs în cadrul Ministerului Economiei și Comerțului (aspect ce i-a fost confirmat de șef serviciu resurse umane din cadrul Oficiului Participațiunilor Statului și în Industrie, instituție în care-și desfășura activitatea inculpatul ) pentru care i-a înmânat unele formulare ce cuprindeau atât întrebări cât și răspunsurile pentru concursul ce urma să aibă loc în 13 februarie 2007. Datorită acestor promisiuni inculpatul a considerat că ori de câte ori inculpatul are nevoie de el îl poate chema oferindu-i ajutorul său în orice problemă.
Astfel, pentru a scăpa de răspundere penală și pentru a îngreuna urmărirea penală declanșată împotriva sa de DNA la 7 noiembrie 2006, inculpatul a beneficiat de ajutorul inculpatului care, auzind de la inculpatul că este cercetat în două dosare penale ale DNA (28/P/2005 și prezentul dosar 43/P/2006) a apreciat că o informare adresată Administrației Prezidențiale fie va opri urmărirea penală declanșată deja de organele judiciare fie o va îngreuna.
În baza acestei rezoluții infracționale inculpatul l-a ajutat pe inculpatul să conceapă un document intitulat "raport informativ" în conținutul căruia se afirmă despre existența unui grup operativ în cadrul "" condus de colonel (r), grup din care ar face parte și "subcomisarul - - 0472 - ofițer acoperit" "unul din cei mai buni ofițeri acoperiți pe care România îi are la ora aceasta". Se arată în raport că acest ofițer nu a ținut cont de amenințările formulate la adresa sa și a raportat despre toți șefii din, magistrați, procurori, etc. care aveau strânsă legătură cu mafia petrolieră, motiv pentru care cu mare ușurință i s-au înscenat două dosare de trafic de influență, instrumentate de DNA B cu nr. de 43/P/2006 și DNA I cu nr. 28/P/2006. În final se solicită prin raport președintelui României să verifice activitatea ofițerului prin solicitarea dosarului de evidență informativ operativă de la sub criptonimul și ajutor pentru el și familia sa întrucât "puțini ofițeri devotați are România la această oră".
După redactarea documentului, la data de 12.12.2006 inculpații l-au introdus într-un plic, împreună cu 41 de documente anexe (rapoarte informative) urmând ca inculpatul să-l depună a doua zi la Administrația Prezidențială. În aceeași seară, la orele 20:00 inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul, relatându-i supărat că a uitat să introducă în plic lista cu echipa specială (fila 227 vol. II urmărire penală) de sprijin a Președintelui României angajându-se că va rezolva el problema prin dezlipire atentă a plicului și introducerea listei, stabilind să se întâlnească a doua zi.
In data de 13.12.2006 cei doi inculpați s-au întâlnit, au introdus în plic și această listă și au depus la Administrația Prezidențială așa-zisul raport informativ, așteptând reacția organelor judiciare. Aceste documente au fost transmise ulterior către Parchetul de pe lângă ICCJ, apoi prin adresa nr.4398/C/06 către procurorul șef al DNA, iar prin adresa nr.12/C/4.01.2007 către Serviciul Teritorial Brașov.
După arestarea inculpatului la 21.12.2006 inculpatul a continuat să țină legătura cu acesta telefonic în penitenciar și la îndemnul inculpatului de a găsi toate soluțiile pentru punerea sa în libertate; prin orice mijloace (publicarea de articole defăimătoare la adresa procurorului, intervenții la procuror și judecător, publicarea unor articole defăimătoare la adresa unei organizații a masoneriei din care inculpatul afirma că face parte, sprijinirea altor inculpați - să publice articole defăimătoare la adresa procurorilor, propunerea ca martora să fie trimisă în Republica M pentru a nu fi găsită și audiată) inculpatul a continuat activitatea de ajutorare în același scop sens în care a conceput un articol de presă în cotidianul Zona interzisă intitulat " - victima unor grupuri de interese".
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașova criticat sentința pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și pentru nelegalitate în ceea ce privește latura civilă. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, în raport de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, urmarea socialmente periculoasă, antecedentele sale penale, pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure reeducarea acesteia, decât într-un cuantum mai mare. Referitor la soluționarea laturii civile, se arată că martorul denunțător nu a figurat ca parte civilă în procesul penal, astfel că solicitarea acestuia de restituire a sumei de bani ca fiind o pretenție civilă este nelegală. Se mai arată că în cauză se impunea și aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, respectiv publicarea hotărârii după rămânerea definitivă, într-un ziar central.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării achitarea sa pentru că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Pe latura civilă, în temeiul art. 192 Cod procedură penală, a solicitat respingerea cheltuielilor solicitate prin rechizitoriu ca neîntemeiate. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, încetarea procesului penal pentru că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, având în vedere eroarea de fapt, invocând dispozițiile art. 10 pct. 1 lit. i/1 Cod procedură penală și respingerea cheltuielilor solicitate prin rechizitoriu, deoarece parchetul nu a făcut dovada sumei solicitate cu niciun fel de act din punct de vedere financiar. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că nu există infracțiunea de favorizare a infractorului deoarece inculpatul nu a săvârșit acte concrete de favorizare.
Examinând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal, raportat la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în perioada decembrie-ianuarie 2007, cunoscând că inculpatul este cercetat de DNA-Serviciul teritorial Brașov, l-a ajutat pentru a zădărnici urmărirea penală și a fi pus în stare de libertate prin conceperea și depunerea unui vast material, în mare parte fictiv la Administrația Prezidențială în sensul că inculpatul ar fi ofițer acoperit și ar face parte dintr-un grup operativ "", din subordinea, însoțit de mai multe anexe "strict secrete", prin conceperea unui articol în cotidianul "Zona interzisă" în favoarea inculpatului, arestat preventiv, cu denigrarea procurorilor DNA.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că după data de 7.11.2006, când s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 Cod penal, raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a beneficiat de ajutorul inculpatului. Astfel considerând că o informare adresată Administrației Prezidențiale, va atrage atenția asupra nevinovăției inculpatului, inculpatul, împreună cu inculpatul, a conceput un document intitulat "raport informativ", despre existența unui grup operativ "", la care a anexat o listă cu o așa zisă echipă specială de sprijin a Președintelui României, condusă de inculpatul și din care făcea parte și inculpatul și în data de 13.12.2006 a depus la Administrația Prezidențială așa zisul raport informativ.
După data de 21.12.2006, când inculpatul a fost arestat preventiv, inculpatul a ținut legătura telefonic cu acesta în Penitenciarul Codlea, hotărând împreună conceperea de către inculpatul a unor articole în presă din care să rezulte că inculpatul, mare ofițer al Marii Naționale, este arestat preventiv, abuziv. Inculpatul l-a asigurat pe inculpatul că va face demersuri prin intermediul unui prieten din Germania la "Agenția pentru drepturile omului din Germania" și astfel va fi eliberat din penitenciar.
Starea de fapt descrisă rezultă din probele administrate în cauză, respectiv interceptările telefonice, raportul de constatare tehnico științifică IT asupra celor 2 hard diskuri și mai multe exemplare(7) ale cotidianului "Zona interzisă" nr. 81, în care a apărut articolul semnat de inculpat " -victima unor grupe de interese", ridicate de la domiciliul inculpatului.
Se reține în rechizitoriu că inculpatul a considerat că o informare adresată Administrației Prezidențiale fie va opri, fie va îngreuna urmărirea penală, însă, totodată, se arată că "ilaritatea documentului" este lesne de observat, subliniindu-se caracterul derizoriu al documentului întocmit de către inculpat, cât și neseriozitatea inculpatului, care, pe parcursul timpului reușit în mod surprinzător să convingă diferite persoane că ar fi ofițer acoperit cu sarcina de a culege informații din penitenciare, prin acest comportament inculpatul încercând să își ascundă trecutul infracțional (în 1979 și în 1986 suferind condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie) și să se prevaleze de o eventuală influență.
În rechizitoriu s-a mai reținut că inculpatul a refuzat să se prezinte la citația organului de urmărire penală în data de 12.01.2007 și 18.01.2007, deși între timp îi fusese percheziționată locuința, fiind astfel necesară aducerea sa cu mandat de aducere. Trebuie menționat faptul că prin rezoluția din data de 8.01.2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal, raportat la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000, astfel că nu este posibil ca această inacțiune a inculpatului să intre în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu alte cuvinte, acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii de favorizarea infractorului, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță constau în conceperea "raportului informativ" și depunerea acestuia la Administrația Prezidențială, precum și în conceperea de articole de presă pentru discreditarea organelor judiciare și ale denunțătorului, astfel cum au fost evidențiate mai sus.
Infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. În speță, s-a reținut ajutorul dat de inculpatul inculpatului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. Se explică astfel în rechizitoriu sensul cuvântului "a îngreuna" în acest context: a face dificultăți, a face greutăți, a provoca amânări sau complicații, a pune piedici, a căuta să inducă în eroare sau să abată atenția, a deruta.
Ceea ce s-a omis a se menționa este însă cerința legii referitoare la latura obiectivă a infracțiunii de favorizarea infractorului, care indică destinația obiectivă a ajutorului dat infractorului, respectiv că ajutorul trebuie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, respectiv că ajutorul dat de inculpat trebuie să aibă aptitudinea de a îngreuna sa zădărnici urmărirea penală. Deoarece urmarea periculoasă a acestei infracțiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției penale, deci ajutorul dat în scopul arătat trebuie să fie de natură a să creeze o astfel de stare de pericol.
Or, în speță s-a stabilit că inculpatul nu avea calitatea de care se prevala în discuțiile cu inculpatul sau cu alte persoane ori în "raportul informativ" pe care l-a depus la Administrația Prezidențială, de ofițer al UM 0110 și de membru al unei echipe de sprijin a Președintelui României. Totodată, chiar în rechizitoriu se menționează că se poate lesne observa "ilaritatea documentului" de pus la Administrația Prezidențială. În aceste condiții este evident faptul că demersul inculpatului de a întocmi acel document care nu corespunde realității și care este adresat instituției Președintelui României, instituție ce nu are nici un fel de atribuții în activitatea judiciară, nu are aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Pe de altă parte, conform art. 51 alin. 1 din Constituția României, care reglementează dreptul de petiționare, cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul a purtat convorbiri telefonice cu inculpatul în timp ce acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Codlea, concepând împreună conținutul unor articole de ziar prin care inculpatul dorea sa atragă atenția opiniei publice asupra situației sale juridice, considerându-se victima unor abuzuri, cât și faptul că inculpatul s-a preocupat de redactarea și publicarea unui articol în ziarul "Zona interzisă" și îi oferea asigurări inculpatului că va face tot posibilul să îl elibereze din penitenciar, nu au aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. Inculpatul nu putea îngreuna urmărirea penală prin demersurile sale făcute în scopul de a evidenția că inculpatul este victima unor abuzuri sau chiar în scopul de a discredita organele judiciare, întrucât acestea din urmă își desfășoară activitatea independent de presiunile mediatice. Probele care susțineau acuzațiile inculpatului de săvârșire a infracțiunii de trafic de influență, fuseseră deja în cea mai mare parte administrate, iar activitatea desfășurată de inculpatul după momentul începerii urmăririi penale față de inculpatul nu are legătură cu infracțiunea săvârșită de către acesta sau cu probele pe care se sprijineau acuzațiile aduse acestui inculpat, astfel încât să poată avea aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Chiar dacă apărările inculpatului în sensul că ar fi fost ofițer acoperit și în această calitatea a primit banii de la denunțător, bani pe care ulterior i-ar fi remis șefului său, un ofițer de servicii secrete, apărări pe care inculpatul prin activitatea desfășurată, respectiv prin depunerea memoriului la Președinția României și prin conceperea unor articole de presă, a încercat să le confirme, ar fi fost adevărate, oricum nu puteau să conducă la concluzia că ajutorul dat în acest fel de către inculpatul ar fi avut aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, atribuțiile instituțiilor statului fiind clar reglementate prin legi, iar activitatea judiciară este exclusiv apanajul organelor judiciare.
Acțiunile exercitate de inculpatul, împreună cu inculpatul, se pot circumscrie unor drepturi constituționale, cum sunt dreptul de petiționare sau dreptul de apărare, în sens larg. Inculpatul face demersurile pe care le consideră cele mai potrivite pentru apărarea sa, inclusiv publicarea unor articole de presă în scopul de a-și dovedi nevinovăția și atâta vreme cât această activitate nu are aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, chiar exercitată de o altă persoană, nu poate avea caracter penal.
Având în vedere aceste considerente, curtea apreciază că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal, în ceea ce privește fapta săvârșită de inculpatul, astfel cum a fost descrisă mai sus.
Drept urmare, curtea constată că apelul declarat de inculpat este fondat, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță fiind neîntemeiată. În concluzie, sunt neîntemeiate motivele de apel invocate de către parchet, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, din moment ce se impune achitarea sa.
Apelul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov este însă fondat în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei. Martorul denunțător nu are calitatea de parte civilă în cauză, astfel că solicitarea acestuia de restituire a sumei de bani remise inculpatului, în condițiile în care procesul penal a fost încetat ca urmare a decesului inculpatului, deci fără a se stabili starea de fapt și a se pronunța o soluție de condamnare, nu poate fi apreciată ca fiind o pretenție civilă.
În ceea ce privește critica formulată de către parchet referitoare la neaplicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, respectiv publicarea hotărârii după rămânerea definitivă, într-un ziar central, curtea, o apreciază ca fiind neîntemeiată. Art. 30 din Legea nr. 78/2000 prevede că hotărârea judecătorească definitivă de condamnare sau de achitare se poate publica în ziarele centrale sau, după caz, locale, menționate în hotărâre. Deci publicarea unei astfel de hotărâri este facultativă, fiind apreciată de instanță de la caz la caz.
În ceea ce privește hotărârea apelată, apreciem că, în raport de soluția intervenită în cazul inculpatului, a cărui activitate a făcut obiectul principal al acestui dosar, o soluție de condamnare sau de achitare a inculpatului, trimis în judecată pentru o infracțiune în legătură directă cu infracțiunea de corupție pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, nu ar avea un asemenea impact pentru opinia publică, astfel încât să fie publicată într-un ziar și nici nu se impune în scop sancționator sau de reabilitare, cauza fiind mediatizată în cazul inculpatului.
Pe cale de consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 105/01.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o va casa sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului, al obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare și al aplicării art. 346 alin. 1, raportat la art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, referitor la cererea martorului denunțător.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 11 alin. 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpatul va fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal, raportat la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță vor rămâne în sarcina statului.
Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către martorul denunțător privind restituirea sumei de 107.900 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 189, 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 105/01.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului, al obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare și al aplicării art. 346 alin. 1, raportat la art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, referitor la cererea martorului denunțător.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 11 alin. 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal, raportat la art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță rămân în sarcina statului.
Respinge cererea formulată de către martorul denunțător privind restituirea sumei de 107.900 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, ce se suportă din fondurile Ministerului Justiției, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2008.
Președinte Judecător
- - pt. - - aflată
în concediu de odihnă
semnează
PREȘEDINTE COMPLET
- -
GREFIER
- -
Red.EB/04.07.2008
Tehnoredact.DS/04.07.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Daniela Sandu
