Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 50/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 50/A/2008
Ședința publică din 29 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
Grefier - -
DNA - Serviciul Teritorial Anticorupție AIa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de DNA - Serviciul Teritorial Anticorupție A I și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 12/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul asistat de apărători aleși, avocat și avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de inculpat prin avocat și motive de apel formulate de inculpat prin avocat.
Instanța, având în vedere că prin apelul declarat de DNA se urmărește înrăutățirea situației inculpatului, în temeiul art. 378 al. 11Cod procedură penală procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar o cerere, pe care o susține și verbal și prin care solicită să se constate nulitatea absolută a actelor de urmărire penală din prezentul dosar și să se dispună restituirea cauzei la DNA pentru a fi refăcute actele de urmărire penală, întrucât în Monitorul Oficial nu s-a publicat nici un ordin al Procurorului General privind numirea ofițerilor de poliție judiciară. Solicită efectuarea unor adrese către Procurorul General și Ministerul d e Interne pentru a ne comunica dacă există acest ordin.
Reprezentanta DNA solicită acordarea unui termen pentru efectuarea de verificări în sensul celor susținute de apărătorul inculpatului.
Curtea, în deliberare, consideră cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, avocat, ca fiind un motiv de apel, motiv pentru care se va pronunța asupra acestuia la sfârșitul dezbaterilor, prin decizie.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DNA arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, trafic de influență și luare de mită, iar potrivit dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că fapta de luare de mită nu există. Apreciază raționamentul instanței de fond ca fiind eronat, arătând că relația de dușmănie este ulterioară săvârșirii infracțiunii, așa cum rezultă din declarațiile martorilor. Arată că, în baza probelor administrate în cauză, fapta inculpatului există și a fost săvârșită cu vinovăție, motiv pentru care solicită condamnarea acestuia și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Mai arată că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență este netemeinică deoarece inculpatul a avut o atitudine nesinceră, motiv pentru care solicită majorarea cuantumului pedepsei.
În subsidiar, arată că instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei dar de la data săvârșirii faptei a intervenit o modificare legislativă, și anume, Legea nr. 278/2006 care prevede la art. 71 al. 2 că în caz de condamnare la pedeapsa închisorii se aplică și prevederile art. 64 Cod penal, iar la al. 5 se prevede că în caz de suspendarea condiționată a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii. Apreciază că legea mai veche este legea mai favorabilă.
În ce privește motivul de nulitate, ca motiv de apel, arată că în caz de corupție urmărirea penală este efectuată de procuror, organul de poliție efectuând cercetări în urma delegării de la procuror, delegare care există la dosar.
Pentru motivele arătate mai sus solicită admiterea apelului și desființarea parțială a sentinței penale atacate.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că acest dosar e un exemplu de înscenare, condamnarea inculpatului făcându-se pe bază de prezumții și supoziții, neexistând probe certe. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni. Pentru infracțiunea de trafic de influență arată că totul a fost pus la cale de o persoană numită, care a fost direct interesată și cu care inculpatul a avut anterior conflicte. Mai arată că toată acuzarea și condamnarea inculpatului se bazează pe caseta în care a purtat diverse convorbiri cu inculpatul, casetă care reprezintă o înregistrare privată, făcută de o persoană privată și care nu poate constitui probă la dosar, așa cum rezultă din prevederile art. 74 al. 2 Cod procedură penală. Mai arată că respectivele convorbiri nu au nici un element care să ducă la data înregistrării convorbirii.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului declarat de inculpat și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de trafic de influență.
În ce privește recursul Parchetului, solicită respingerea acestuia, învederând instanței că nu subzistă vinovăția pentru infracțiunea de luare de mită, singura probă existentă la dosar fiind declarația lui și confruntarea acestuia cu inculpatul.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, învederează instanței faptul că, în ce privește infracțiunea de luare de mită, la data respectivă nu mai era în vigoare marca germană, precum și faptul că acțiunea de a pretinde o sumă de bani trebuie să fie anterioară acțiunii de a face ceva. Apreciază că hotărârea instanței de fond cu privire la această infracțiune este legală și temeinică.
Cu privire la infracțiunea de trafic de influență arată că la dosar există doar proba cu înregistrarea convorbirilor și declarația martorei. Cu privire la declarațiile martorei arată că există mari inadvertențe între declarațiile date de aceasta în faza de urmărire penală și în faza de judecată, precum și între declarația acesteia și declarația martorului.
Învederează instanței faptul că pentru a exista infracțiunea de trafic de influență trebuie ca făptuitorul să convingă persoana că are influență asupra comisiei de licitație, în speță, iar inculpatul nu avea nici o influență, așa cum rezultă și din probele de la dosar, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Cu privire la caseta cu înregistrarea convorbirilor arată că înregistrarea nu este efectuată în condițiile stabilite de lege iar această casetă trebuia expertizată.
Pentru aceste motive solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la cealaltă infracțiune, admiterea excepției invocate și restituirea dosarului la DNA.
Reprezentanta DNA solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că raționamentul instanței de fond este corect și se bazează pe probele administrate în cauză. Arată că potrivit prevederilor art. 916al. 2 Cod procedură penală caseta este obținută în mod corect. Mai arată că declarațiile martorilor au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. În ce privește susținerea datei certe a casetei arată că este adevărat că aceasta nu este datată dar învederează instanței faptul că din conținutul convorbirilor rezultă cu certitudine că momentul pretinderii este anterior.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat de nimic.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 12/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în baza art. 257 al. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durată de 4 ani, care reprezintă termenul de încercare în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
S-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunii prevăzute de art. 254 Cod procedură penală, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a făcut aplicarea art. 191 al. 1 Cod procedură penală.
vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse mai sus (art. 257 al. 1 Cod penal) Tribunalul a reținut în fapt următoarele:
În perioada anilor 2000-2004, inculpatul a îndeplinit funcția de director al SC Dealul SA S, societate care, în decursul timpului, a acumulat datorii însemnate la bugetul de stat, motiv pentru care, creditorii acestei societăți, respectiv Casa Județeană de Pensii S, Direcția Generală a Finanțelor Publice S, au procedat la executarea silită a activelor acestei societăți pentru acoperirea creanțelor datorate.
În acest context, creditoarea Casa Județeană de Pensii S, demarează procedura de vânzare silită a fermei nr. 3 porcine aparținând debitoarei SC SA Dealul, încheind procesele verbale de afișare a publicației de vânzare ( 287-290 dosar urmărire penală) și emițând publicația de vânzare, din 17.09.2001 (fila 294 dosar urmărire penală).
La data de 28.09.2001, în urma licitației desfășurate la sediul debitoarei,
ferma nr. 3 porci este adjudecată de martorul, administrator la
SC SRL, la prețul de 2.425.000.000 lei și TVA, în condițiile în care,
prețul de evaluare al imobilului fusese stabilit la suma de 3.450.000.000 lei (fila
189 dosar urmărire penală).
Anterior acestei licitații, respectiv din primăvara anului 2001, între inculpat și martora, s-au purtat mai multe discuții legate de intenția cestuia din urmă de a achiziționa una dintre fermele aparținând SC SA Dealul.
În septembrie 2001, inculpatul, cunoscând intenția martorei de a achiziționa o fermă, îl contactează telefonic pe martorul, asociat la SC SRL alături de martora -, pentru a afla dacă aceștia mai sunt interesați în achiziționarea unei ferme a societății administrate de inculpat, dând de înțeles martorului că ar avea influență asupra membrilor comisiei de licitație, în sensul de a facilita adjudecarea fermei la un preț inferior.
La îndemnul martorului, inculpatul este contactat telefonic, din Canada de martora, ocazie cu care, îi comunică acesteia faptul că prețul de vânzare al fermei ar putea fi scăzut, chiar sub 2.000.000.000 lei, în condițiile în care inculpatul ar discuta cu președintele comisiei de licitație, și ar oferi 10.000 dolari fiecărui membru al comisiei de licitație ( 58-60 dosar urmărire penală). Această discuție este reluată în cea de-a doua convorbire telefonică purtată de inculpat cu martora, în cursul căreia, inculpatul îi comunică faptul că ferma este intabulată pe numele SC SA Dealul, iar creditorul nu poate vinde această fermă fără concursul inculpatului, acesta arătând că are promisiuni în sensul vânzării la un preț mic al fermei, în schimbul achitării sumei de 10.000 dolari pentru toți membrii comisiei de licitație ( 62- 65 dosar urmărire penală).
Aceste convorbiri telefonice, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (declarațiile martorilor și - filele 63-66 dosar fond) și procesele-verbale de confruntare (filele 16-19 dosar urmărire penală) a format instanței convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, săvârșită sub forma pretinderii unor sume de bani, atât pentru sine, cât și pentru alții, în scopul de a determina membrii comisiei de licitație ca, prin influența pe care a pretins că o are asupra acestora să îndeplinească un act ce intra în atribuțiile lor de serviciu.
Pentru ca infracțiunea de trafic de influență să subziste, nu este necesară existența unei influențe reale asupra funcționarului determinat să facă actul ce intră în atribuțiile sale, ci este suficient ca făptuitorul să lase să se creadă că ar avea influență asupra funcționarului, iar această influență să se refere la un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui ce solicită intervenția.
In acest sens, inculpatul, prin asigurările pe care le-a dat martorei -, în contextul în care aceasta nu avea cunoștințele necesare în domeniul vânzărilor prin licitație publică, cunoscând unele aspecte, doar din discuțiile purtate cu inculpatul și cu martorul, i-a creat acesteia convingerea că are influență asupra comisiei de licitație, acești funcționari fiind și cei care aveau în atribuții vânzarea la licitație publică a activelor SC Dealul.
Sub acest aspect, apărarea inculpatului potrivit căreia, una dintre condițiile existenței infracțiunii de trafic de influență nu este îndeplinită, anume aceea că persoana cumpărătoare a traficului să fie convinsă că făptuitorul dispune de relațiile necesare pentru a da curs promisiunii făcute, nu a putut fi reținută, în ceea ce privește pe martora -, această martoră cunoscând condițiile în care urma să se desfășoare licitația, doar din informațiile primite de la inculpat și de la martorul, informații care erau neconcordante între ele.
Alta este, însă, situația, în ceea ce-1 privește pe martorul care, încă din faza de urmărire penală arată că știa faptul că inculpatul nu poate influența prețul licitației, martorul cunoscând dispozițiile legale în această materie ( 27 dosar urmărire penală, 65 dosar fond), astfel că, față de acest martor, instanța nu va putea reține săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În schimb, această infracțiune subzistă în ceea ce privește martora -, declarațiile acesteia, fiind credibile, în ciuda unor mici inadvertențe, nesemnificative, invocate în apărare, declarațiile acestei martore, coroborându-se cu declarațiile martorului și ale celorlalți martori, precum și cu transcrierile convorbirilor telefonice.
Din cuprinsul acestui probatoriu, a rezultat faptul că martora a fost convinsă de împrejurarea că inculpatul ar putea influența, în vreun fel, pe membrii comisiei de licitație, în acest sens fiind și convorbirea telefonică din 27.09.2001, în care martora solicită inculpatului să nu facă nici un demers pentru a influența licitația, într-un fel sau altul, ci să o lase să se desfășoare în condiții obișnuite.
În ceea ce privește aceste convorbiri telefonice, deși nu au fost contestate în instanță, s-a invocat, totuși, în apărare, veridicitatea acestora, fără a se face vreo probă în acest sens, astfel că, instanța, a constatat că ele se încadrează în dispozițiile art. 91 ind. 6 al. 2.C.P.P. urmând a ține seama de ele, cu atât mai mult cu cât ele se coroborează cu declarațiile martorei și cu procesele verbale de confruntare ale martorei cu inculpatul.
sancțiunea penală, Tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și aspectele ce au conturat pozitiv profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la conduita socială adecvată a acestuia și la calitatea sa de infractor primar.
Vizând cea de-a doua infracțiune reținută în actul de sesizare și anume, luarea de mită, Tribunalul a apreciat că fapta nu întrunește exigențele textului de lege sus arătat, potrivit următoarelor argumente:
Date fiind datoriile acumulate de SC SA Dealul, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicită vânzarea la licitație publică a Fermei nr. 2 aparținând debitoarei, emițând, în acest sens, publicația de vânzare (fila 131 dosar urmărire penală) și procesul verbal de identificare a bunurilor supuse vânzării (fila 116 dosar urmărire penală), cu prealabila întocmire a raportului de evaluare a acestui activ ( 118-130 dosar urmărire penală).
La data de 25.06.2002 se desfășoară licitația, în baza căreia, ferma nr. 2 este adjudecată la SC SRL ( 32, 34 dosar urmărire penală).
La data de 26.06.2002, sub nr. 5222/2002 se înregistrează pe rolul Judecătoriei Sibiu contestația la executare formulată de SC Dealul, prin administratorul judiciar SC Active SRL S, împotriva formelor de executare silită imobiliară efectuate de Direcția Generală a Finanțelor Publice S (fila 77 dosar fond), contestație semnată și ștampilată de administratorul judiciar al societății debitoare, SC Active SRL, împrejurări care formează instanței convingerea că inculpatul nu și-a mai exercitat atribuțiile de administrator al debitoarei, în această fază procesuală, de vânzare silită a activului fermei 2 aparținând debitoarei.
Sub aspect probator, această faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este probată prin plângerea formulată de administratorul SC SRL - martorul, declarația acestui martor, procesul-verbal de confruntare, declarația martorului.
Analizând aceste probe, tribunalul a constatat că, singurele referiri la fapta pretins a fi fost săvârșită de inculpat, aceea de a pretinde suma de 10.000 mărci germane pentru a nu contesta licitația pentru ferma nr. 2, sunt cele din plângerea SC și, declarațiile martorului (filele 6, 33, 36 dosar urmărire penală, fila 22 dosar urmărire penală, fila 68 dosar fond).
Susținerile acestui martor, care, în realitate este și, astfel cum a relatat martorul în fața instanței de fond, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, astfel că, actul de trimitere în judecată se bazează, exclusiv, pe susținerile și declarațiile ui.
În ceea ce privește credibilitatea acestui martor, este de remarcat starea conflictuală existentă între martor și inculpat, și multiplele procese prestate între cei doi, împrejurări ce formează instanței convingerea că declarația acestuia nu este obiectivă.
In acest context, se încadrează și inadvertențele existente în declarațiile, martorului, și procesul verbal de confruntare, și privitoare la momentul la care i-a fost pretinsă suma de bani de către inculpat, martorul arătând, inițial, în procesul-verbal de confruntare (fila 23 dosar urmărire penală), că această sumă i-a fost pretinsă la o lună după adjudecare, iar în declarația dată în fața instanței (fila 68 dosar fond), arătând că suma i-a fost pretinsă la o săptămână de la licitație, în condițiile în care contestația la executare a fost depusă de administratorul judiciar a doua zi după licitație, în 26.06.2002 (fila 77 dosar fond).
Tot în contextul obiectivității declarației acestui martor este și susținerea acestuia privitoare la pretinderea, de către inculpat, a sumei de 300.000.000 lei de la martorul pentru a facilita cumpărarea unei ferme (filele 34, 37 dosar urmărire penală), susținere neconfirmată de martorul (filele 25, 26 dosar urmărire penală).
În aceste condiții, declarațiile martorului denunțător, fiind singurele probe ce susțin afirmațiile acestuia, însă, declarațiile martorului sunt, și ele, neconcordante, și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, tribunalul a apreciat că, aceste declarații nu fac dovada, în afara oricărui dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat C.P.P. la art. 10 al. 1 lit. a C.P.P. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 Legea 78/2000 modificată și completată, apreciind că fapta nu există.
Împotriva hotărârii a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 Cod procedură penală - Serviciul Teritorial Alba și inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Serviciul Teritorial Alba:
- greșita achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 254 al. 1 Cod penal;
- greșita individualizare a sancțiunii penale aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 al. 1 Cod penal;
II. Inculpatul (f 23):
- actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută întrucât în cauză nu s-a probat publicarea în Monitorul Oficial a normelor de numire a ofițerilor de poliție judiciară.
- în cauză nu există probe certe de vinovăție în ce privește infracțiunea de trafic de influență, întrucât mijloacele de probă pe care s-a fundamentat acuzația au fost obținute ilegal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 371 al. 2 Cod procedură penală Curtea constată că apelurile nu sunt fondate pentru considerentele ce vor urma:
1. Instanța fondului a reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul actelor și probelor de la dosar: procesele verbale de confruntare, depozițiile martorilor, -,; procese verbale se licitație; transcrierile convorbirilor telefonice; rapoartele de evaluare; contestații la executări, depozițiile martorilor -, - administrate în fața tribunalului, decizia de imputare nr. 1667/97 și contestația la executare nr. 5222/26.06.2002.
2. Tribunalul a realizat o evaluare judicioasă a probelor sus arătate, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 257 al. 1 Cod penal.
3. Vizând această infracțiune Curtea reține că acuzația a fost fundamentată pe probe puternice de vinovăție și care nu au putut fi răsturnate de apărarea inculpatului.
4. În ce privește critica adusă mijloacelor de probă și a obținerii ilegale a acestora, Curtea constată că aceasta este vădit nefondată, în speță acestea întrunind exigențele instituite de art. 91 ind. 62)al. 2 Cod procedură penală, întrucât vizează propriile convorbiri ale martorei cu inculpatul. Mai mult, acestea se coroborează cu declarația martorei -, cât și cu procesele verbale de confruntare ale martorei cu inculpatul.
5. Este fără putință de tăgadă că inculpatul a dat asigurări martorei -, în contextul în care aceasta nu avea cunoștințele necesare în domeniul vânzărilor prin licitație publică, creându-i convingerea că are influență asupra comisiei de licitație, acești funcționari fiind și cei care aveau atribuții în vânzarea la licitație publică a activelor Dealul.
6. Critica adusă de inculpat asupra incertitudinii datei convorbirilor nu va putea fi primită de către C, aceasta reieșind, fără dubiu, din conținutul dialogului și din care rezultă că a avut loc înainte și nu după desfășurarea licitației.
7. Curtea apreciază, de asemenea, că nici critica adusă acordării valorii probante depozițiilor martorilor - și nu este fondată, aceste depoziții coroborându-se cu celelalte probe din dosar.
8. Referitor la motivul de apel expus de - vizând individualizarea sancțiunii penale, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptei, cât și cu elementele ce au definit pozitiv profilul socio-moral al inculpatului.
Curtea reține că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, că are o conduită socială ireproșabilă și o pregătire profesională de excepție.
În acest sens, o agravare a răspunderii penale a inculpatului ar reprezenta pentru acesta o sarcină suplimentară și disproporționată raportat la circumstanțele cauzei.
9. Vizând critica adusă de referitoare la greșita achitare pentru infracțiunea de luare de mită, Curtea constată că aceasta este nefondată.
În cauză nu există probe puternice de vinovăție, acuzația DNA-ului întemeindu-se pe o probă singulară, și anume, declarația ui (filele 6,33,36 dos urm. pen. fila 22 dos. urm. pen. file 68 dos. fond).
În aceste circumstanțe, având în vedere calitatea martorului, relațiile concrete dintre acesta și inculpat, Curtea nu va acorda valoare probantă depoziției ui, cu atât mai mult cu cât și unele referiri ale acestuia nu sunt pertinente și concludente, avându-se în vedere inadvertențele pe care le conține.
arată în faza urmăririi penale că pretinderea a avut loc la o lună după adjudecare, ca în faza cercetării judecătorești să releve faptul că solicitarea s-a realizat la aproximativ o săptămână după organizarea licitației.
Curtea reține că, pe lângă faptul existenței elementelor contradictorii în declarațiile martorului, credibilitatea acestuia se află sub semnul îndoielii, atâta timp cât formele de executare imobiliară au fost atacate cu contestație la executare chiar a doua zi după licitație, și anume în 26.06.2002 (fila 77 dos. fond).
În aceste circumstanțe, pretinderea sumei de bani apare ca ilogică, considerent pentru care Tribunalul, în mod corect, a dispus achitarea inculpatului.
11. Referitor la excepția nulității absolute invocată de inculpat, privind actele efectuate în cursul urmăririi penale, Curtea constată că în cauză nu poate fi reținută această sancțiune procedurală.
În cauză nu există nici un element care să confirme susținerile inculpatului cu privire la lipsa calității de organe de poliție judiciară a persoanelor care au efectuat acte de urmărire penală.
Conform art. III al. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului d e procedură penală, organele de poliție judiciară își desfășoară activitatea în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire toate dispozițiile acestuia.
Or, în cauză, actele și lucrările dosarului atestă fără tăgadă că în cauză actele au fost efectuate de organe de poliție judiciară sub stricta supraveghere a procurorului.
12. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de - Serviciul Teritorial Alba și inculpatul, cu consecința obligării acestuia din urmă la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 12 din 21 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 09.06.2008
Jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș
