Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 56/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 56
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
*
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentată legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și de inculpatul,împotriva sentinței penale nr. 7/P din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat, asistat de avocat ales, intimatul-inculpat, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța pune în vedere inculpaților dispozițiile art.70 al.2 pr.penală,cu privire la audierea acestora în fața instanței de apel.
Inculpații având cuvântul pe rând, arată că își rezervă dreptul la tăcere, nu au elemente noi de declarat.
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține motivele de apel invocate de parchet, privind netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate, față de cuantumul redus al pedepselor aplicate celor doi inculpați, cu aplicarea art.81 penal.
Apreciază că în cauză pedepsele aplicate sunt prea reduse în raport de natura infracțiunii și împrejurările în care a fost comisă fapta.
Cu privire la nelegalitatea sentinței procurorul arată că nu și le însușește, față de pedepsele aplicate sub 2 ani închisoare.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței penale față de cuantumul pedepsei, reținerea spre rejudecare și pe fond majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați și a termenului de încercare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Avocat ales pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului declarat de inculpat și în parte de parchet, doar sub aspectul înlăturării pedepselor complementare.
Cu privire la apelul declarat de inculpat,arată că acesta a negat săvârșirea faptei și a solicitat achitarea la instanța de fond. La termenul de azi,face aceeași solicitare, având în vedere probatoriul administrat-declarațiile inculpatului -fl.11 dosar tribunal, fl.12-declarația inculpatului (declarația ce nu i-a fost cunoscută inc.), declarația funcționarului public și declarația martorei, precum și faptul că suma de 200 euro nu a fost primită de inculpatul pentru că nu i se cuvenea.
Nu se poate reține beneficiul de acceptare sau promisiune, a se avea în vedere convorbirile telefonice, care nu fac referire la inculpatul -fl.21 și urm. dosar instanța de fond, martorii audiați, unele declarații fiind înlăturate, din probe nu rezultă că infracțiunea a fost săvârșită de inculpatul.
În concluzie, solicită achitarea, având în vedere că nu are antecedente penale, s-a depus la dosar anchetă socială, iar cazierul îi va afecta locul de muncă și familia.
Avocat ales pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea apelului declarat de parchet față de motivul de netemeinicie, instanța de fond a identificat corect circumstanțele atenuante față de inculpatul, parchetul nu a făcut o diferențiere a poziției sociale a celor doi inculpați, de recunoaștere a faptei, iar înregistrările audio nu erau elocvente.
Solicită a se avea în vedere poziția de recunoaștere și regret a săvârșirii faptei de către inculpatul, acesta a relatat exact situația de fapt, este tânăr, provine din familie organizată, iar în prezent este student în În cauză instanța de fond a aplicat o pedeapsă corectă față de inculpatul pe care îl reprezintă și nu se justifică apelul declarat de parchet cu privire la netemeinicia sentinței.
De asemenea, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin acest cuantum minim, inculpatul a realizat consecințele săvârșirii faptei, astfel că nu se impune o condamnare mai aspră față de inculpatul, așa cum a solicitat parchetul, fără a se avea în vedere persoana funcționarului public, care a fost implicat în infracțiunea de corupție și față de care nu s-au luat măsuri legale.
În consecință, solicită menținerea sentinței penale pronunțate, având în vedere că inculpatul se poate reintegra în societate.
Procurorul, față de apelul declarat de inculpatul, solicită respingerea, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor, având în vedere și motivele invocate de parchet.
Apelantul-inculpat, în cuvântul său, arată că este nevinovat. Se raliază concluziilor puse de apărător.
Intimatul-inculpat,în cuvântul său, arată că regretă fapta, nu a avut intenția de a obține foloase, a dorit doar să ajute. Achiesează concluziilor puse de apărător.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin nr.7/P din 22.01.2009,pronunțată de Tribunalul Neamț în dos- s-a dispus:
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din legea nr. 78/2000.
În baza art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din legea nr. 78/2000 și art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 12.11.1972 în P N, cu domiciliul în comuna, sat, jud. N, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a teza a -II -a, lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal si art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare doi ani și șase luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
II. În baza art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 74 lit. a și c art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui si, născut la 21.04.1987 în P N, cu același domiciliu, str. -.- nr.1, -.3,.C,.42, jud. N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a teza a -II -a, lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal si art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare doi ani și trei luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 257 alin. 2 și art. 118 lit. d Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul suma de 1300 euro și de la inculpatul suma de 200 euro.
S-a constatat că ambii inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 192 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
a lucrat anterior anului 2007 în Spania iar în luna mai a venit în concediu în țară. Chiar înainte de a veni în țară, l-a contactat telefonic, din Spania, pe inculpatul, cei doi fiind consăteni, ocazie cu care denunțătorul s-a plâns că ar vrea să obțină un permis de conducere întrucât această împrejurare l-ar ajuta mult la locul de muncă din Spania. În acel moment, inculpatul, în condițiile în care se cunoștea cu inculpatul (nepoata lui era prietenă cu inculpatul ) l-a asigurat pe denunțător că îl va pune în legătură cu o persoană care are relații și ar putea contra unei sume de bani să îi obțină permisul cât mai curând, având în vedere că denunțătorul urma să se reântoarcă în Spania într-o lună. În aceste împrejurări, cei doi inculpați și denunțătorul s-au întâlnit ulterior la restaurantul unde, inculpatul a luat inițiativa discuției și a spus că obținerea permisului costă 1700 de euro. s-a oferit să achite cât mai repede acești bani însă inculpatul i-a replicat că nu trebuie să-i dea nici un ci va trebui să achite plata orelor la școala de șoferi, aproximativ 200 de euro în echivalent lei iar pentru obținerea permisului va trebui întâi să discute cu persoana din cadrul poliției care urma să facă demersurile necesare pentru obținerea permisului.
Așa cum au stabilit de comun acord, denunțătorul, după ce și-a întocmit dosarul și l-a depus la școala de șoferi Permise P N, a și achitat aici contravaloarea orelor de conducere 750 lei.Inițial, în timpul discuției dintre cei trei, a întrebat cam ce sumă ar trebui să plătească pentru obținerea permisului și atunci inculpatul i-a spus că nu știe exact suma, că e posibil să fie în jur de 1000 și ceva de euro, moment în care a intervenit inculpatul care a spus că suma este de 1700 de euro. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus denunțătorului că pentru obținerea permisului va vorbi cu un anume care lucrează la Poliția N și care îi va facilita obținerea permisului.
După aproximativ o săptămână, denunțătorul efectuase în parte cursurile școlii de șoferi și l-a contactat telefonic pe inculpatul pentru a fi informat asupra procedurii ulterioare. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus că a luat legătura cu și trebuie să îi dea acestuia 1100 de euro pentru obținerea permisului. Așa fiind, cei doi s-au întâlnit și au mers în comuna unde denunțătorul i-a înmânat banii inculpatului. Între timp, denunțătorul s-a întâlnit și cu inculpatul, căruia i-a dat suma de 200 de euro tot pentru a fi înmânați lui. Atât inculpatul cât și inculpatul i-au confirmat și l-au asigurat pe denunțător că pentru suma plătită este suficient să se prezinte la examen și indiferent de gradul de pregătire teoretică și practică va fi declarat admis și va obține permisul.
Situația de fapt reținută anterior rezultă din declarațiile inculpatului, și, declarația denunțătorului dată la urmărirea penală, procesele-verbale în care s-au consemnat convorbirile telefonice între inculpați și denunțător, declarația martorului și autodenunțul lui.
Inculpatul s-a prezentat în instanță și audiat fiind nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că el a fost doar contactat de către denunțător și nu a făcut decât să îl pună în legătură cu inculpatul care s-a ocupat de ceea ce a urmat ulterior. Suma de 200 de euro despre care pretinde denunțătorul că i-ar fi dat-o a fost trimisă în realitate prin intermediul martorului care administrează un bar din satul, însă acești bani nu au fost ridicați nici până în prezent.
Apărarea inculpatului este nefundamentată și se bazează pe o situație de fapt greu verosimilă. În primul rând, atât din declarația denunțătorului cât și din declarația coinculpatului rezultă că denunțătorul a înțeles să îl gratifice și pe inculpatul cu suma de 200 de euro tocmai pentru a-i răsplăti serviciul de a-l fi pus în legătură cu inculpatul. Declarația martorei referitoare la împrejurarea că denunțătorul i-ar fi lăsat în mai 2007 suma de 200 de euro la bar cu mențiunea de aor emite inculpatului și că această sumă se află și în prezent în incinta barului nefiind ridicată de către inculpat care chiar s-a arătat ofensat și a replicat expres că el nu înțelege să ridice o sumă de bani care nu-i aparține, este pe cât de nesinceră și neverosimilă pe atât de hilară dacă este să o raportăm la conținutul convorbirilor telefonice purtate între părți din care rezultă dincolo de orice evidență că inculpatul a avut permanent reprezentarea obținerii unei sume de bani din intermedierea influenței pe care inculpatul o avea asupra martorului. Împrejurarea că actualmente suma de 200 de euro ar putea fi în posesia martorei, poate apărea ca o desistare însă una tardivă în condițiile în care inculpatul a pretins banii și a consumat astfel săvârșirea infracțiunii. În al doilea rând, este grăitoare împrejurarea în care cei doi inculpați și denunțătorul discutând despre condițiile de obținere a permisului, inculpatul peste condițiile pe care le prezentase inculpatului a intervenit în discuție și a impus un preț propriu pentru cumpărarea influenței.
Inculpatul prezent în instanță a fost audiat și a avut o atitudine sinceră față de acuzațiile ce i se aduc însă a făcut o recunoaștere calificată a situației de fapt.
Astfel, inculpatul a înțeles gravitatea faptei ce i se impută, a înțeles că ceea ce a întreprins intră în sfera penalului, și a justificat cu naivitate comportamentul avut arătând că nu a vrut decât să îl ajute pe inculpatul care era unchiul prietenei sale. Calificându-și recunoașterea, inculpatul a arătat în plus că sumele de bani primite de la 1100 de euro au fost dați martorului iar 400 de euro i-au fost dați inculpatului (200 de euro personal și 200 de euro lăsați la o persoană de la un bar din ).
Parte din susținerile inculpatului nu se confirmă. Astfel, martorul audiat fiind, a infirmat, evident, relatările inculpatului, astfel că aceste susțineri nu au putut fi coroborate cu nici o altă probă.
În drept, fapta inculpatului de a fi pretins și primit suma de 200 de euro precum și fapta inculpatului de a fi pretins și primit suma de 1300 de euro de la denunțătorul căruia i-au precizat în mod expres că au influență prin inculpatul asupra martorului pentru a-l determina să obțină eliberarea unui permis de conducere, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000.
Față de faptul că prin rechizitoriul procurorului s-a dispus trimiterea în judecată pentru art.257 alin. 1 Cod Penal, instanța la termenul din 30.10.2008 a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.257 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000 astfel încât s-a dispus în consecință în sensul condamnării inculpaților în baza textelor de lege suscitate.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepse prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana infractorului care nu are antecedente penale și a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, astfel că în cauză au fost aplicate dispozițiile art.74 lit.a cu referire la art.76 lit.d Cod Penal. Așadar, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea pentru a fi atins scopul prevenției speciale și al cărui cuantum a fost redus sub minimul special însă această reducere s-a făcut cu observarea atitudinii nesincere adoptată de inculpat în cursul judecării cauzei.
Față de inculpatul de asemeni, instanța la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepse prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana infractorului care nu are antecedente penale și a avut o conduită bună atât anterior săvârșirii infracțiunii cât și în cursul judecării cauzei prin comportare sinceră și prezentarea la toate termenele de judecată atunci când a avut posibilitatea, astfel că în cauză au fost incidente dispozițiile art.74 lit.a,c cu referire la art.76 lit.d Cod Penal. Prin urmare, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, singura în măsură să atingă scopul educativ al pedepsei al cărui cuantum a fost redus sub minimul special.
Având în vedere natura infracțiunii, modalitatea în care s-a procedat la săvârșirea acesteia, persoana ambilor inculpați care sunt infractori primari, pericolul social redus pe care îl prezintă inculpații, deducția logică a faptului că din chiar derularea procesului penal scopul preventiv al acțiunii penale este realizat într-o măsură consistentă, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, astfel încât fiind întrunite dispozițiile art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod Penal, față de inculpați s-a stabilit un termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
În baza art.359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea dispozițiilor art.83 Cod Penal, respectiv revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
Referitor la suma de 1500 de euro achitată de denunțător pentru cumpărarea influenței, instanța a dispus la toate termenele citarea lui pentru a se prezenta în instanță și pentru a-și preciza poziția față de declarațiile inculpaților însă, întrucât denunțătorul nu s-a prezentat deși a fost citat la toate domiciliile cunoscute, și deși s-a solicitat și Serviciului de evidență a populației să precizeze dacă acesta are vreun alt domiciliu, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei în cuantum total de 1500 euro, conform art.257 alin.2 și art.118 lit.d Cod Penal, după cum urmează, 1300 de euro de la inculpatul și 200 de euro de la inculpatul.Cu referire la cuantumul total al sumei, s-a impus a fi făcută precizarea că, din coroborarea tuturor declarațiilor denunțătorului și ale inculpaților rezultă că denunțătorul i-a înmânat inculpatului suma de 200 de euro iar inculpatului suma de 1300 de euro în două rânduri, odată 200 și odată 1100. Nu se confirmă susținerea denunțătorului că ar fi dat în total 1700 de euro ci, în realitate, diferența de 200 de euro a fost achitată de denunțător în lei pentru plata orelor de conducere la școala de șoferi.
Văzând și disp.art 192 alin.1 Cod Procedură Penală.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul fără a-l motiva în formă scrisă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei înțelege să invoce nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate sub următoarele aspecte:
S- nvocat netemeinicia hotărârii în ceea ce privește pedeapsa nejustificat de blândă aplicată celor doi inculpați în raport de pericolul social ridicat al faptei.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, instanța de fond trebuia să țină seama de o serie de aspecte, care conturează gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comisă - trafic de influență.
Faptul că inculpații au avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, că nu posedă antecedente penale, precum și celelalte elemente privind persoana inculpaților, nu sunt în măsură să justifice aplicarea unor pedepse atât de blânde.
La aplicarea unei pedepse trebuia să se țină seama nu numai de persoana infractorului, ci și de gravitatea faptei săvârșită și de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.
Instanța de fond a ignorat natura infracțiunii comisă de inculpați (trafic de influență), gravitatea accentuată a acesteia, cât și scopul pedepsei, astfel cum este definit în art.52 Cod penal.
S-a apreciat că soluția instanței este nelegală, deoarece în mod greșit s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară, cât timp pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani.
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai în cazul în care pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Față de împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni și pedeapsa aplicată inculpatului este de 3 luni, în mod greșit instanța de fond le-a aplicat acestora și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a-II-a și b Cod penal, în acest caz nefîind incidente dispozițiile art.64 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor legale, pedeapsa complementară se aplică având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, or instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În atare situație, aplicarea pedepsei complementare vine în contradicție cu circumstanțele reale și personale reținute în cauză.
În cadrul dezbaterilor în fond a apelului inculpatul prin apărătorul ales, reiterează aspectele arătate la instanța de fond, solicitând desființarea sentinței penale de condamnare pronunțată de prima instanță, susținând că probele în acuzare administrate cauză nu au aptitudinea de a releva cu certitudine vinovăția sa.
În raport de această apărare, inculpatul consideră că soluția ce se impune a se pronunța în cauză este achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit. a proc. pen.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că doar apelul procurorului este fondat.
Curtea, constată că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În mod judicios, Tribunalul Neamț în urma analizării ansamblului probator administrat în cauzapendinte, a reținut situație de fapt similară cu cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului, soluția de condamnare a acestuia fiind legală și temeinică.
Astfel, în mod just instanța de fond a reținut că inculpatul a pretins denunțătorului, o sumă de bani în scopul de a-și folosi indirect influența (prin intermediul coinculpatului ) ce o avea asupra unui funcționar cu atribuții în eliberarea permiselor de conducere, pentru a-l determina să faciliteze martorului sus menționat obținerea unui permis de conducere în condiții nelegale.
În concordanță cu opinia Tribunalului, instanța de apel constată că vinovăția apelantului inculpatului este relevată cu certitudine de probele administrate în cursul procesului penal, în principal de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile denunțătorului, care urma să "beneficieze" de pretinsa influență inculpaților asupra funcționarului cu atribuții în eliberarea permiselor de conducere, coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște că a primit suma de 200 de euro urmând să încaseze ulterior încă 200 de euro, sume de bani ce au reprezentat "prețul"traficării influenței.
Relevante la stabilirea corectă a situației de fapt, reprezintă și interceptările convorbirilor telefonice purtate între inculpați, între aceștia și terțe persoane precum și între inculpați și denunțătorul care sunt redate în formă scrisă la dosarul cauzei(file 20-49 dosar Tribunal).
Aceste mijloace de probă prezintă o importanță deosebită la aflarea adevărului judiciar, contribuind alături de celelalte probe în acuzare administrate în cauză, la dovedirea existenței infracțiunii de trafic de influență și a vinovăției inculpatului.
Hotărârea primei instanțe este defectuoasă în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și.
Criticile procurorului cu referire la clemența excesivă a instanței de fond, care a aplicat pedepse nejustificat de mici inculpaților este întemeiată.
Având în vedere natura faptelor comise de inculpați, ce se circumscriu în categoria infracțiunilor de corupție, deci fapte grave cu impact social deosebit, precum și valorile sociale lezate prin comiterea acestor fapte, respectiv buna desfășurare a activităților de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu suspiciunea că funcționarii pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, Curtea apreciază că pedepsele aplicate celor inculpați nu sunt suficiente pentru obținerea reeducării acestora și asigurarea prevenției generale.
Pentru cele arătate, Curtea, va admite recursul procurorului și va desființa sentinței primei instanțe numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și și termenele de încercare stabilite acestora.
Rejudecând cauza, se vor majora pedepsele aplicate inculpaților pentru faptele comise la un cuantum ce corespunde pericolului social al faptelor și nevoilor de îndreptare a acestora.
Ca urmare a majorării pedepselor,se vor majora și termenele de încercare a stabilite celor doi inculpați.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de procuror în apelul său, Curtea, nu le va mai analiza, având în vedere că în cadrul concluziilor orale puse de procuror cu ocazia judecării apelului, acesta nu a mai susținut aceste critici.
În ceea ce privește apelul inculpatului, având în vedere considerentele sus arătate Curtea urmează a-l respinge.
Va constata că apelanții inculpați au fost asistați de apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2,3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și și termenele de încercare stabilite acestora.
Desființează sentința apelată sub acest aspect.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pt infracț. prev. de art.257 al.1 penal cu aplicarea art.6 din Lg.78/2000 și art.74 lit.a, 76 lit.d penal de la 6 luni închisoare la 10 luni închisoare.
Majorează termenul de încercare stabilit inculpatului de la 2 ani și 6 luni la 2 ani și 10 luni.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.257 al.1 penal cu aplicarea art.6 din Legea nr. 78/2000 și art.74 lit.a, 76 lit.d penal de la 3 luni închisoare la 6 luni închisoare.
Majorează termenul de încercare stabilit inculpatului de la 2 ani și 3 luni la 2 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare din apelul procurorului rămân în sarcina statului.
II.În baza art.379 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Constată că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2 pr.penală obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored. /05.05.2009
3 ex.
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț
