Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 60/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 257 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 60
Ședința publică de la 19 Martie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
G - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 188 de la 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat asistat de avocat ales, lipsind intimatul - parte vătămată.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat intimatul - inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, invocând dispozițiile art. 374 Cod procedură penală, precum și practica judiciară în materie, susține un motiv suplimentar de apel față de cel depus în scris la dosarul cauzei și critică sentința instanței de fond sub aspectul netemeinicie, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, dar și modalitatea de executare a acesteia.
Sub acest aspect, susține că sentința este netemeinică și solicită, raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat intimatul, majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81 Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal.
În acest sens, apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință cu încălcarea dispozițiilor art. 72 Cod penal și a prevederilor art. 52 Cod penal, motivând că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este în măsură să-și atingă scopul sancționator și să conducă la reeducarea inculpatului.
Referitor la motivul scrise de apel, apreciază că practica judiciară este neuniformă, opinând că suma care a făcut obiectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, în condițiile prevăzute de art. 257 Cod penal, nu poate fi restituită.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, apreciază că sentința este temeinică, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare și pune concluzii de respingere a motivului suplimentar de apel, ca nefondat, motivând că intimatul nu posedă antecedente penale, este încadrat în muncă, a manifestat sinceritate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, astfel că, în mod temeinic s-a dispus de către instanța de fond suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Referitor la motivul scrise de apel, susține că acesta este nefondat și, în consecință, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 188 de la 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-, în baza art.257 alin.1 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și,născut la 13 aprilie 1969 în comuna jud.O, domiciliat în S,- C,. 6C,.A,.4 jud.O, cetățean român, studii medii, căsătorit, CNP - - la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, conform art. 82.Cod Penal, din care, 2 ani pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp.
În baza art.359 alin.1 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
În baza art.71 alin.1 și 2.Cod Penal cu referire la art.8 din CEDO și cauza Sabou și împotriva României, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod Penal,s-a dispus suspendarea executării și acestei pedepse pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.257 alin.2 rap.la art.256 alin.2 Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2600 lei (26.000.000 lei), provenită din săvârșirea infracțiunii.
S-a respins cererea de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate, ca fiind neîntemeiată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată, precum și la 500 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 630/PA/2007 din 24 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped.de art. 257 al. 1, constând în aceea că, la data de 20 august 2007, inculpatul i-a promis persoanei vătămate că, în schimbul sumei de 1600 lei și a executării unei lucrări de reparații la imobilul lui în valoare de 1000 lei, îi va facilita acestuia obținerea permisului de conducere auto, lăsându-l să creadă că are cunoștințe la Serviciul de permise auto din cadrul MIRA care îl vor ajuta în acest sens. Pentru a-l convinge să-i dea banii și să-i efectueze lucrarea respectivă inculpatul i-a spus persoanei vătămate că a ajutat și alte persoane să obțină permisul de conducere sau să le fie restituite în urma suspendării.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în fapt că, în perioada martie - septembrie 2007 partea vătămată a lucrat ca muncitor fără contract de muncă la SC SRL S unde l-a cunoscut pe inculpatul cumnat cu patronul și administratorul acestei societăți pe nume.
Din declarația acestuia din urmă a rezultat că inculpatul îl ajuta fără a fi angajatul firmei să-i transporte muncitorii de la un punct de lucru la altul printre care și pe cei care lucrau la construcția pe care o ridicau la domiciliul martorului din S str.
Pe data de 20 august 2007, în timp ce se afla într-o cameră amenajată în garajul aparținând numitului, vecinul lui, împreună cu,G și (ulterior decedat) a intrat zis, care venise să le spună unde trebuie să meargă la lucru în ziua respectivă.
Observând pe pervazul camerei un dosar pe care era scris numele lui inculpatul a întrebat ce estre cu acesta și ce intenționează să facă cu el.
i-a explicat că l-a completat cu actele necesare în vederea obținerii permisului de conducere auto și atunci inculpatul s-a oferit să-l ajute în acest scop,promițându-i că în schimbul sumei de 1600 lei pe care urma să o primească de la pentru munca depusă ca paznic la domiciliul acestuia și în schimbul efectuării unei lucrări de reparații în valoare de 1000 lei, la domiciliul lui, l-a lăsat pe acesta să creadă că prin intermediul unor cunoștințe ale sale din cadrul Serviciului de permise auto O, îi va rezolva această problemă.
Întrucât s-a arătat neîncrezător în promisiunile inculpatului, pentru a-l determina să accepte,inculpatul i-a spus că a mai ajutat și alte persoane în același scop și pentru restituirea permiselor de conducere în urma suspendării reușind să-l convingă să fie de acord cu această înțelegere.
La discuție au asistat martorii,G și fapt confirmat în declarațiile lor iar primii doi martori și în declarațiile date nemijlocit la instanță.
După câteva zile inculpatul a revenit în camera în care locuia și i-a pretins și primit suma de 1600 lei spunându-i că îi trebuie pentru a-i unor persoane din cadrul Serviciului de permise auto
Întrucât avea asupra sa această sumă pe care o primise de la pentru orele prestate ca paznic la domiciliul acestuia, i-a dat inculpatului suma pretinsă pe care acesta a primit-o în prezența celor trei martori menționați fapt confirmat în declarațiile lor.
In ce privește lucrarea de reparații pe care partea vătămată a efectuat-o împreună cu și G la domiciliul lui, beneficiarul lucrării, i-a plătit inculpatului suma de 1500 lei din care 1000 lei urma să-i revină lui însă inculpatul nu i-a mai dat-o reținând-o așa cum au convenit inițial pentru serviciul promis.
Întrebat de în ce stadiu se află dosarul său, inculpatul îi răspundea invariabil să stea liniștit că polițistul din cadrul serviciului de permise auto la care a apelat este în concediu de odihnă și că atunci când va reveni îi va rezolva problema iar în situația în care nu va putea îi va da înapoi dosarul și banii.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii menționate mai sus chiar dacă inculpatul nu a indicat nominal funcționarul asupra căruia avea influență,fiind necesară numai precizarea actului pentru a cărei îndeplinire urmează a se exercita influența.
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin stabilită și dovedită cu materialul probator administrat în cauză, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 și care să-și atingă scopul preventiv educativ și sancționator așa cum prevăd dispoz. art. 52
Având în vedere pericolul social al faptei, dat de modalitatea comiteri ei, împrejurările concrete de săvârșirea infracțiunii, limitele de pedeapsă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - care nu are antecedente penale - instanța de fond a apreciat că pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege și fără executare efectivă a acesteia, prin suspendarea condiționată în condițiile art. 81 - 82, este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ și sancționator prevăzut de lege.
In conformitate cu art. 71 al. 1 și 2 cu referire la art. 8 din CEDO și cauza Sabou și împotriva României, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b, iar potrivit ar.t 71 al. 5, s-a dispus suspendarea executării și a acestei pedepse, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsie principale.
In ce privește cererea de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate - prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la restituirea sumei de 2600 lei - prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată, partea vătămată fiind cumpărător de rea-credință a influenței inculpatului în obținerea permisului de conducere auto.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că s-a dispus confiscarea sumei de 2.600 lei de la inculpat, cu încălcarea dispozițiilor art. 257 alin. 2 Cod penal, instanța dispunând confiscarea de la inculpat a sumei care a făcut obiectul traficului de influență, respingând cererea de despăgubiri a denunțătorului.
În acest sens, sunt invocate dispozițiilor Legii nr. 161/2003 de modificarea legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, incriminând fapta cumpărătorului de influență, în sensul introducerii în textul de lege a unor mențiuni speciale referitoare la confiscarea bunurilor, creându-se astfel un regim juridic asemănător cu cel de la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 254 Cod penal.
Prin urmare, se susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 4 din Legea nr. 78/2000, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în situația în care acesta denunță autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.
Concluzionând, sub acest aspect, Parchetul susține că, în cazul infracțiunii de trafic de influență prevăzută în legi speciale operează restituirea bunurilor către persoana care le-a dat, în scopul cumpărării influenței în varianta în care aceasta denunță autorităților fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, astfel că, "pentru egalitate de tratament juridic, se impune aplicarea dispozițiilor legale și în cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal".
Cu ocazia dezbaterilor, s-a formulat un motiv suplimentar de apel vizând netemeinicia sentinței, sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Apelul este fondat și urmează să fie admis, pentru următoarele considerente:
Critica formulată în scris cu referire la confiscarea sumei de bani și la respingerea cererii formulată de denunțătorul, este neîntemeiată.
Astfel, se susține că, în condițiile în care, printr-o lege specială, respectiv prin Legea nr. 78/2000 cu referire la dispozițiile art. 6 alin. 4 din acest act normativ, banii, valorile sau orice alte bunuri sunt supuse restituirii persoanei care le-a dat, în cazul în care aceasta denunță autorității fapta anterior sesizării organului de urmărire penală, astfel că, pentru egalitate de tratament juridic, aceste dispoziții legale sunt incidente și în cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal.
În materia confiscării speciale, nu se pot invoca dispozițiile din Legea nr. 78/2000 deoarece, acest act normativ se referă doar la celelalte infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție și în legătură directă cu faptele de corupție.
Prin urmare, susținerea că bunurile sau banii dați în cazul traficului de influență trebuie restituite persoanei vătămate, adică celui care cumpără influența, nu are temei legal nici anterior incriminării traficului de influență și cu atât mai mult în prezent deoarece, cumpărătorul de influență nu este o persoană de bună credință și nu poate fi considerat "persoană vătămată".
În consecință, Curtea apreciază că dispozițiile art. 257 alin. 2 Cod penal sunt de strictă interpretare, nu se poate susține că se impune restituirea sumei care a făcut obiectul traficului de influență în condițiile art. 257 Cod penal pentru egalitate de tratament juridic, cu dispozițiile din Legea specială nr. 78/2000.
Concluzionând, motivul de apel scris este nefondat.
Motivul invocat cu ocazia dezbaterilor, oral, este fondat și urmează să fie admis.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 374 Cod procedură penală, motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depuse la instanța de apel cel mai târziu până în ziua judecății.
Motivele de apel se pot formula și oral, în ziua judecății.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod legal a fost suplimentat apelul scris cu un motiv vizând netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond.
În acest sens, motivarea instanței cu privire la criteriile generale de individualizare care să justifice suspendarea condiționată a execută4ii pedepsei, sunt total neîntemeiate, tocmai ca urmare a pericolului social, dar și a modalității concrete de săvârșire a acesteia.
Circumstanțele personale ale inculpatului pot fi invocate numai cu privire la cuantumul pedepsei, Curtea apreciind că aplicarea unei pedepse minime este în măsură să își atingă scopul sancționator și educativ în cauză.
Având în vedere frecvența deosebită a acestui gen de infracțiuni și consecințele deosebite pentru raporturile sociale și pentru buna funcționare va instituțiilor statului, se apreciază că pedeapsa își poate atinge scopul sancționator și educativ numai prin executarea acesteia prin privare de libertate, într-un loc de detenție.
În consecință, apelul urmează să fie admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, să fie desființată sentința atacată numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal și a aplicării prevederilor art. 71 Cod penal.
Se vor interzice inculpatului drepturiler prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 188 de la 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Desființează sentința atacată, numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei.
Înlătură dispozițiile art. 81 - 83 Cod penal,
În baza art. 71 Cod penal;
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - G -
Grefier,
- -
Red. jud.: C-tin. -
Jud. fond: C-tin.
Dact. 3 ex./ 30 Martie 2009
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă
