Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 61/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.61/
Ședința publică din data de 27 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - domiciliat în M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.173 din data de 19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal cu (nr. vechi 1785/2005) și nr. unic -, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.257 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, se constată lipsa apelantului inculpat și a avocatului ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.1598/2007, emisă de Baroul C - Cabinet individual și a martorei.
Curtea față de lipsa apelantului inculpat și a apărătorului ales al acestuia, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa apelantului inculpat și a avocatului ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.1598/2007, emisă de Baroul C - Cabinet individual și a martorei.
Curtea față de lipsa apelantului inculpat și a apărătorului ales al acestuia, dispune lăsarea cauzei la a treia strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a treia strigare,se constată lipsa:
- apelantului inculpat pentru care răspunde avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.1598/2007, emisă de Baroul C - Cabinet individual de Avocat;
- martorei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că a fost executat mandatul de aducere emis pe numele martorei la adresa din oraș Cernavodă, Str.- -, 12, Ap.8 iar din procesul verbal întocmite de lucrătorul de poliție rezultă că aceasta a luat la cunoștință să se prezinte în instanță.
Ulterior, martora, a depus la dosar un înscris prin care solicită instanței a nu mai fi citată în vederea audierii, întrucât nu se va afla în țară. Precizează că își menține declarațiile date în cază și nu mai are nimic de adăugat.
În conformitate cu disp.art.327 alin.3 Cod procedură penală, instanța a dispus citirea depoziției date de martora - fila 96 din dosarul de fond, urmând a ține cont de aceasta la judecarea cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.366-374 Cod penal și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate pe care o apreciază ca nefiind legală și temeinică în raport de următoarele considerente:
- reținerea stării de recidivă în raport de o anterioară condamnare a inculpatului este nelegală întrucât există o hotărâre de lucru judecat care constată reabilitarea acestuia iar a nu ține cont de aceste hotărâri, înseamnă a încălca legea;
Instanța de fond a înlăturat acele hotărâri, cât timp există alte proceduri și anume, proceduri legale strict reglementate de codul d e procedură penală și de codul penal, în care se poate produce revocarea sau anularea reabilitării în condițiile în care s-ar descoperi că nu erau realizate condițiile legii, la data când ea a fost acordată.
Precizează că instanța de fond a menționat că nu ține cont de această hotărâre definitivă, considerând că sub acest prim aspect, hotărârea pronunțată de este nelegală.
- în privința faptului propriu-zis, care a constituit obiectul judecății și anume traficul de influență, solicită a se observa că nu se regăsește conținutul aceste infracțiuni iar probatoriile, acuzele aduse inculpatului, strecoară un dubiu foarte puternic cu privire la existența reală a faptelor.
Solicită a se observa că cercul persoanelor pe care pretinșii denunțători încearcă să le implice, este foarte vast, fiind vreo 2-3 judecători de la tribunal, 1 judecător de la Curtea de Apel, un procuror, neverificându-se nimic în privința susținerilor pe care le-au făcut aceștia.
Mi mult decât atât, de-a lungul timpului, declarațiile denunțătorilor au fost fluctuante, mergând de la o acuzație explicită la retractarea acestei acuzații, pe considerentul că s-ar fi convins între timp că este vorba despre alte lucruri și nu acelea pe care le-au învederat inițial organelor de urmărire penală, fiind cazul lui și parțial și al lui.
Cu privire la martora ce a fost considerată unul dintre martorii esențiali în construcția inculpării și apoi în condamnarea inculpatului, apreciază că instanța nu o poate lua foarte în serios. Consideră că instanța de fond a greșit pentru că a dat credit nelimitat declarațiilor acestei martore.
Precizează de asemenea că martorul - concubinul martorei, a relatat în declarația sa că o primă sumă de fost de 1.000 USD pe care i-a solicitat fratelui său, sumă pe care acesta i-a trimis-o din Germania. Din această sumă trimisă, martora oprește suma de 500 USD pentru ea și pretinde că i-a trimis inculpatului suma de 500 USD pentru a face ceea ce a promis.
Consideră că din stare se constată că își înșeală fratele pretinzând că cel care urma să intervină în favoarea lui i-a cerut 1.000 USD în sensul că din 1000 USD, în timp ce aceasta îi dă doar 500 USD și 500 USD și însușește personal, declarând chiar aceasta că a procedat în acest mod.
Arată că, o altă sumă de 300 USD, este expediată de, la cererea lui, dar lui. Cu alte cuvinte și cu, au primit J din sumele pretins traficate în aceste circumstanțe.
Apreciază că față de modalitatea în care s-a procedat, pretențiile solicitate, trebuie văzut cine a expediat banii întrucât susține că numai el a procedat la expedierea lor dar și susține același lucru.
Consideră că nu există dovada că inculpatul a ridicat vreo sumă de bani din sumele incriminate iar pentru a se stabili vinovăția unei persoane, este nevoie să se dovedească cu certitudine, în mod neechivoc, că persoana a săvârșit vreo infracțiune prevăzută de legea penală.
Totodată, precizează că există dubii cu privire la existența infracțiunii și nu este necesar ca influența să fie reală și să existe o conexiune reală între traficant și persoana oficială de numele căruia uzează, dar nici acest lucru nu a fost dovedit în cauză, în nici un mod.
Dacă ar fi valabilă varianta inițială în care inculpatul s-ar fi prezentat drept avocat, se poate discuta despre altceva, dar nu acesta este rolul și rostul apărătorului de a învedera o anumită faptă penală ce s-ar putea reține în sarcina inculpatului, acest aspect putându-se discuta în alt cadru.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală.
În subsidiar, având în vedere că în nici un caz nu poate fi reținută starea de recidivă, existând o hotărâre definitivă și trecută în puterea lucrului judecat care nu a fost revocat și desființată, constatând reabilitarea inculpatului, solicită instanței să aprecieze în cazul în care va găsi ca întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență că realizarea scopului pedepsei poate avea loc și fără executarea efectivă a acesteia, prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanță.
Procurorul, având cuvântul, cu privire la primul motiv de apel solicitat - admitere, desființarea sentinței instanței de fond și achitarea în temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală, apreciază că din întreg materialul probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, rezultă vinovăția inculpatului.
Din declarația citită astăzi a martorei reiese că i-a trimis inculpatului sume de bani, prin și chiar prin bancă, aspect rezultant și din dosarul Curții de APEL CONSTANȚA în care există 3 recipise, traduse, trimise de către inculpat, din data de 08, 10, și 13 septembrie.
De asemenea, din probele de la urmărirea penală cât și cele din faza de cercetare, relevantă este declarația martorului care a fost constrâns și amenințat de inculpat că "dacă nu va spune cum dorește el, va pierde banii", aspect confirmat și de concubina sa -.
Pe cale de consecință, apreciază că nu se impune achitarea întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.257 alin.2 Cod penal.
Cu privire la starea de recidivă, precizează că nu există în dosar o hotărâre de reabilitare, motiv pentru care apreciază că aceasta este corect reținută.
Solicită respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Avocat,având cuvântul, în replică,referitor la 2 aspecte:
Cei 1.000 USD, nu i-a trimis lui ci surorii sale, iar din cei 1.000 USD, și-a însușit 500 USD.
Pe de altă, parte, precizează că a solicitat de nenumărate ori Ministerului Public de a face dovada ridicării banilor de către și nu a trimiterii lor, lucru care nu s-a realizat.
Procurorul, având cuvântul, în replică, precizează că recipisele sunt pe numele inculpatului, fapt ce denotă cu certitudine că acesta i-a ridicat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 173 din data de 19 aprilie 2007, pronunțată în dosarul penal nr.vechi 1785/2005 (nr.nou-), Tribunalul Constanța În baza art.257 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit."a" Cod penal.
A condamnat pe inculpatul:
- fiul lui și, născut la 12.07.1965 în
M, jud.C, 10 clase, stagiul militar
nesatisfăcut, căsătorit, are 3 copii minori, recidivist,
domiciliat în M,-
jud.C,
la pedeapsa de 2 (doi) ani si 2 (două) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal,
A revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepselor dispuse prin sentința penală nr.527/29 februarie 2000 si prin sentința penală nr. 590/8 martie 2000.
A cintopit pedepsele componente ale sentinței penale nr.527/29 februarie 2000 definitivă la 26.03.2000; 1 (un ) an si 6 (sase) luni pentru infracțiunea prev. art.37 alin.1 din Decret 328/1966 si 6 luni pentru infracțiunea prev. de art.36 alin.1 din Decret 328/1966 cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.590/2000 definitivă la 30.05.2000, si a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an si 6 (sase) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal,
A dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În final, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 (trei) ani si 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.71 al.1,2 cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit."a" si "b" cod penal.
Conform art.257 al.2 Cod penal,
A confiscat de la inculpat suma reprezentând echivalentul a 2950 Euro, sumă ce a include si contravaloarea laptopului.
În baza art.191 alin.1 cod procedură penală.
A obligat inculpatul la plata sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.2101/P/1998 din 22.11.1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, în temeiul dispozițiilor art.262 pct.1 lit."a" Cod procedură penală, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpatului- martor, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de disp. art.197 alin.1Cod penal.
Prin sentința penală nr.1690 din 19 iunie 2000 Judecătoriei Medgidia, a fost condamnat, în baza disp. art.197 alin.1 Cod penal, la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani.
La data de 26 iunie 2000, a declarat apel, iar prin decizia penală nr.875 din 15 septembrie 2000, pronunțată în dosarul nr.1436/2000 al Tribunalului Constanța, a fost respins apelul inculpatului ca fiind nefondat.
Prin decizia penală nr.731/P din 26 noiembrie 2002 Curții de APEL CONSTANȚAa fost respins ca tardiv, recursul declarat de.
După respingerea apelului formulat de, față de acesta s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1690 din 23 octombrie 2000.
Atât la data la care s-a dispus trimiterea în judecată a lui cât și la data la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de condamnare,acesta nu se afla în România.
Așa cum rezultă din declarația ce i s-a redactat martorului la data de 08.02.2005, acesta a precizat că, în perioada în care se derula procesul penal în care era implicat, având calitatea de inculpat, se afla în Germania unde lucra.
In dovedirea susținerilor sale, a prezentat copia permisului de muncă care-i fusese eliberat de autoritățile germane.
După ce martorul a aflat de hotărârea judecătorească de condamnare, acesta a luat legătura telefonic cu sora sa, martora, de la care a primit asigurări cu privire la faptul că afacerile judiciare pe care le avea în România se vor rezolva.
Potrivit afirmațiilor martorului coroborate cu declarația martorei, afacerile judiciare ale martorului urmau să fie soluționate cu ajutorul unui avocat pe care-l cunoscuse.
Persoana care inițial și-a atribuit calitatea de avocat și care a avut contacte repetate cu martora s-a dovedit a fi inculpatul.
Astfel, martora a precizat că inculpatul i-a făcut promisiuni în sensul soluționării afacerilor judiciare ale fratelui său, dar pentru rezolvarea acestor probleme i-a solicitat martorei suma de 15.000.000 ROL.
Ca urmare a discuției pe care a avut-o cu inculpatul, aceasta l-a contactat telefonic pe, pe care l-a încunoștiințat despre conținutul discuției avute cu inculpatul, iar acesta din urmă a acceptat condițiile impuse de inculpatul și i-a trimis surorii sale suma de 1.000 USD, conform recipisei - fila 75, prin.
Din suma primită de la, a oprit 500, iar suma de 500 D i-a înmânat-o inculpatului.
a declarat că inculpatul nu a întreprins demersuri care să-i fie favorabile fratelui său, deși primise suma de 500, iar această situație a determinat-o să-l contacteze pe.
In aceste condiții, l-a contactat pe inculpat, care i-a promis martorei că "va transfera dosarul" lui de la la C, dar pentru materializarea acestui "transfer", inculpatul a solicitat martorei suma de 300 USD.
Cu privire la această sumă, inculpatul a susținut că urma să o înmâneze unei persoane din justiție care ar fi avut posibilitatea de a grăbi procedura acestui "transfer".
a acceptat cererea inculpatului, i-a transmis mesajul telefonic fratelui său, iar acesta i-a trimis această sumă de bani prin, conform recipisei de la fila 76.
La scurt timp de la primirea sumei de 300 USD, inculpatul i-a solicitat suma de 500 USD, sumă pe care a primit-o, fiind trimisă de.
Pe parcursul cererilor bănești formulate de inculpatul, în vederea rezolvării problemelor martorului, inculpatul a pretins un laptop care, de asemenea urma să fie oferit unor persoane care aveau posibilitatea să soluționeze situația lui.
Deși sumele de bani au fost pretinse de inculpat pentru că, prin influența pe care o are asupra unor persoane cu calitatea de magistrat, poate să determine rezolvarea favorabilă a situației martorului, nu a onorat promisiunile făcute către.
Situația creată a determinat-o pe să-i ceară explicații inculpatului și, împreună cu acesta să facă mai multe deplasări la în vederea verificării modului în care acest s-a ocupat de afacerile judiciare ale fratelui său.
a făcut aceste deplasări împreună cu martorii și -.
, și inculpatul au mers la sediul Curții de APEL CONSTANȚA, unde inculpatul a pătruns în incinta instituției, împreună cu.
Aici, conform declarației lui, cei doi au intrat în audiență la judecătorul care a îndrumat-o pe martoră să redacteze o cerere pentru "redeschiderea" dosarului lui, așa cum a înțeles martora.
Intrucât i-a cerut explicații inculpatului cu privire la destinația pe care a avut-o laptop-ul, a condus-o pe aceasta la parchetul constănțean, la procurorul -.
Martora a discutat cu procurorul de la care a aflat că plătise laptop-ul primit de la inculpat și că nu cunoștea nimic despre situația martorului.
Deoarece a avut probleme familiale, nu s-a mai ocupat de situația fratelui său.
In schimb, i-a trimis direct inculpatului sume de bani prin, astfel cum rezultă din conținutul recipiselor (filele 26-28).
Conform celor trei recipise, în luna septembrie 2002, i-a trimis inculpatului suma de 1300 USD.
Deoarece inculpatul nu a onorat promisiunile formulate în schimbul pretinderii sumelor de bani de la martorii și, acesta din urmă a fost încarcerat la momentul sosirii în România, respectiv la data de 25 august 2003, moment în care s-a formulat plângerea penală.
Pe parcursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
In declarația de la filele 34-36, inculpatul a susținut că ar fi avut o relație extraconjugală cu în anul 2000, primind de la aceasta, în acea perioadă, suma de 1.000 USD.
Inculpatul a negat că ar cunoaște-o pe martora, poziție pe care a susținut-o cu prilejul confruntării cu aceasta.
Deși a susținut că ar fi avut o relație intimă cu, cu prilejul confruntării sale cu martora, inculpatul nu a știut să indice dacă aceasta ar prezenta pe corp semne particulare.
La rândul său, a precizat că, nu a discutat cu inculpatul decât la telefon, iar în ceea ce privește semnele particulare, martora a prezentat chitanța nr.28 din 06 iulie 2005 emisă de doctor, din conținutul căreia rezultă că are "cută cicatricială după operație cezariană".
De altfel, la data de 29 iunie 2004, martora a susținut că - soția inculpatului - ar fi de acord să-i restituie suma de 2350 Euro, cu condiția ca martora să-și retragă plângerea.
Pe de altă parte, pentru a crea aparența legalității primirii sumei de bani de către a fost încheiat un contract de împrumut legalizat sub nr.930 din 6 mai 2003, la Biroul Notarului Public.
Din conținutul acestui contract a rezultat faptul că ar fi împrumutat suma de 2350 Euro martorei.
Se apreciază faptul că acest contract nu exprimă relitatea, având în vedere declarațiile martorei, declarația martorului, precum și destinatarul sumelor de bani trimise prin în luna septembrie 2002, respectiv inculpatul, precum și susținerile martorei referitoare la încercările familiei de aod etermina pe martoră
să-și retragă plângerea.
In cursul cercetării judecătorești martorul a revenit asupra declarației date la procuror și a arătat că nu i-a fost pretinsă suma de 2950 Euro în schimbul rezolvării afacerilor judiciare și că concubina sa ar fi avut o legătură sentimentală cu inculpatul iar banii trimiși de el erau cheltuiți de cei doi.
Deși a retractat susținerea de la Parchet, martorul a arătat că sora sa s-a întâlnit cu inculpatul, i-a dat suma de bani tocmai pentru a-i rezolva problema judiciară și mai mult, martorul a trimis bani pe numele inculpatului. de ce ar susține martorul, instanța va înlătura parțial declarația acestuia, susținerea în legătură cu o relație amoroasă dintre cei doi nefiind credibilă.
Si mai greu este de crezut susținerea martorului că a trimis banii inculpatului pentru ca acesta să-i distreze concubina.
Ulterior, pentru că nu și-a primit toți banii potrivit înțelegerii cu inculpatul, martorul revine asupra declarației date la cercetarea judecătorească și a arătat că desfășurarea evenimentelor s-a realizat conform celor reținute în rechizitoriu, situație confirmată constant de martorii și.
Aceasta din urmă a arătat în declarația sa că martorul a fost constrâns de situație să facă declarații neadecvate tocmai în ideea de a recupera diferența de la 4500 lei la 2950 Euro. A arătat că acesta a fost permanent amenințat de inculpat în sensul că dacă nu va spune cum dorește el va pierde banii. A prezentat și o înregistrare audio ce surprinde discuțiile dintre părți în legătură cu recuperarea sumelor de bani, înregistrare ce a fost atașată la dosarul cauzei.
A mai arătat că posedă semne particulare pe care inculpatul ar fi trebuit să le vadă dacă susține relația amoroasă dintre aceștia.
A fost atașat la dosar și contractul de împrumut de bani și fără dobândă, realizat între părți tocmai în ideea recuperării diferenței pe care inculpatul trebuia s-o restituie martorului, unde apare creditor al inculpatului cu suma de 14.009,60 echivalent a 4000 Euro.
Faptul că inculpatul și martora se cunosc este dovedit atât de declarațiile martorilor, -, cât și elementele concrete ale situației de fapt expuse de martora (deplasări la la Curtea de Apel și Parchet, discuții cu magistrați, procurori și judecători, deplasări la udecătoria Medgidia ).
Situația de fapt astfel reținută de prima instanță, a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal, fila 19, chitanța nr.28/6 iulie 2005 (fila 23 emisă de doctor, din conținutul căreia rezultă că martora prezintă "cută cicatricială după operație cezariană"; contract de împrumut legalizat nr.930/6 mai 2003 - Biroul Notarului Public (fila 25); proces verbal de confruntare (fila 85-86) când inculpatul nu a putut indica semnele particulare ale martorei; declarațiile martorilor audiați în cauză, care într-un context sau altul au luat la cunoștință de activitatea desfășurată de inculpat sau au însoțit-o pe sora martorului pentru rezolvarea problemelor judiciare ale acestuia din urmă.
Împotriva sentinței penale nr.173 din 19 aprilie 2007 Tribunalului Constanțaa declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de apel, se solicită desființarea sentinței penale și rejudecând să se constate că:
1. în mod greșit s-a reținut starea de recidivă pentru inculpat, întrucât în cauză există o hotărâre de reabilitare judecătorească definitivă;
2. în baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.
3. să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, în care se constată că, inculpatului nu i se poate reține starea de recidivă.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale, apelate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.1127/P/2004 din 06.09.2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.256 al.1 cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal, reținându-se că în anul 2002, pretins și a primit sume de bani de la martorii și, lăsându-i să înțeleagă că ar avea influențe asupra unor magistrați, în vederea soluționării favorabil a afacerilor judiciare ale martorului.
1. Cu privire la primul motiv de apel se constată că inculpatul prin sentința penală nr.527 din 29 februarie 2002 Judecătoriei Medgidiaa fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de asrt.37 alin.1 din.328/1996, iar prin sentința penală nr.527/25.02.2000 a Judecătoriei Medgidiaa mai fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 al.2 Cod penal.
În raport de aceste fapte penale și pentru care a fost condamnat definitiv, iar fapta de trafic de influență a fost săvârșit în termenul de încercare prevăzut de art.83 Cod penal, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie. În dosarul cauzei, este dispusă sentința penală nr.2173/13.10.2006 a Judecătoriei Medgidia, prin care s-a constatat reabilitarea de drept pentru pedeapsa de 350.000 lei ROL, aplicată prin sentința penală nr.208/20.01.1998a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.527/29.02.2000 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la 26.03.2000 și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.590/08.03.2000 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr.230/30.05.2000 a Tribunalului Constanța.
În speță, nu se poate înlătura starea de recidivă întrucât fapta de trafic de influență a fost săvârșită în termenul de încercare prevăzut prin sentințele penale nr.527/2000 și 590/2000 ale Judecătoriei Medgidia, situație necunoscută când s-a dispus reabilitarea de drept, deși la data sesizării prin rechizitoriu, respectiv 06.09.2005, Parchetul a sesizat cazierul judiciar cu punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prevăzută de art.257 Cod penal.
2. Cu privire la al doilea motiv de apel, infracțiunea de trafic de influență prevăzut de art.257 Cod penal constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care ar influență sau lasă să se creadă că are influențe asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu".
În speța în cauză, din declarațiile martorilor, rezultă că, numitul fiind plecat în Germania și având afaceri judiciare pe rolul Judecătoriei Medgidia, respectiv comiterea unei infracțiuni de viol, au apelat la inculpat, care l-a cunoscut pe inculpat, care se dădea drept avocat și i-a promis acesteia că îi poate rezolva cererea fratelui său, favorabil, dacă îi va da suma de 15.000.000 ROL, pe care urma să îi dea unor magistrați. Martora a luat legătura cu fratele său, comunicându-i ce i-a spus inculpatul și întrucât a fost de acord, acesta i-a trimis surorii sale suma de 1.000 USD, prin (recipisa nr.75).
Din suma primită, martora și-a oprit suma de 500 USD iar diferența de 500 USD a dat-o inculpatului. Întrucât inculpatul nu rezolvase nimic, martora l-a contactat pe acesta, ocazie cu care i s-a comunicat că va transfera dosarul de la medgidia la, dar pentru care trebuie să mai dea suma de 300 USD. Martora a comunicat fratelui său, cererea inculpatului, motiv pentru care acesta i-a trimis suma respectivă tot prin (recipisa de la fila 76).
În scurt timp de la primirea acestei sume, inculpatul i-a mai solicitat suma de 500 USD, sumă pe care a primit-o fiind trimisă de. În cauză, inculpatul i-a mai cerut martorei un laptop, pe care trebuia să îl ofere unui procuror, pentru rezolvarea favorabilă a dosarului fratelui său, laptop pe care l-a primit.
Întrucât inculpatul nu a rezolvat nimic, martora i-a cerut explicații și a făcut mai multe deplasări la, ocazie cu care a fost însoțită și de martorii și -. În aceste deplasări, au mers la sediul Curții de APEL CONSTANȚA și la parchet, ocazie cu care martora a constatat că procurorul plătise laptopul inculpatului, iar judecătorul doar a îndrumat-o să facă o cerere pentru redeschiderea dosarului fratelui său. Întrucât martora a avut probleme familiale, numitul i-a trimis direct inculpatului suma totală de 1.300 USD prin, conform recipiselor (filele 26-28). Întrucât inculpatul nu a rezolvat nimic, la data când a revenit în România, a fost încarcerat, motiv pentru care la data de 25.08.2003, acesta a făcut plângere penală. Toate aceste probe, stabilesc indubitabil vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență și care coroborate cu recipisele trimise și declarația martorei, în care soția inculpatului i-a cerut să-și retragă declarația în schimbul sumei de 2.350 Euro, înlătură actul notarial ca fiind nelegal, că sumele primite ar fi împrumutate martorului, după ce a fost eliberat din penitenciar.
3. În ce privește al treilea motiv de apel, se constată că acesta nu poate fi admis întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior, pentru alte fapte penale, cu pedeapsă mai mare de 1 an și pentru care nu se încadrează în prevederile din art.38 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, se va respinge apelul inculpatului ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care 50,4 lei reprezintă onorariu traducător (traducerea recipiselor ), sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul - domiciliat în M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.173 din data de 19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal cu (nr.vechi 1785/2005) și nr. unic -.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei, din care suma de 50,4 lei - reprezintă onorariu traducător (sumă decontată din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 02.06.2008
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Valentin Iancu
