Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 63/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr.RJ-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.63/
Ședința publică de la 03 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.144 din data de 17 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.257 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat G - personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.71363/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, procedează la audierea inculpatului G, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, susține că apelul vizează greșita achitare a inculpatului G în temeiul dispozițiilor art.10 lit.a) Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.257 și art.194 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
Solicită în temeiul dispozițiilor art.379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și pe fond, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea ambelor infracțiuni.
Învederează instanței că soluția de achitare a inculpatului este în contradicție cu tot probatoriul administrat în cauză. Sunt probe din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea ambelor infracțiuni care i se rețin în sarcină. Critică soluția instanței de fond, pentru faptul că fără a da o motivare convingătoare a făcut o interpretare personală și s-a bazat doar pe intima convingere, fără să țină cont că probele nu au o valoare dinainte stabilită și că trebuie coroborate pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut că sunt dubii ce profită inculpatului și că există declarații contradictorii, astfel încât, se impune achitarea acestuia. În mod nejustificat instanța a îndepărtat ca nesincere declarațiile date de martori în faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptei și a reținut doar anumite declarații date în fața instanței ca fiind sincere, deși erau date la o distanță foarte mare de timp, iar neconcordanțele au fost explicate prin trecerea timpului de la comiterea faptei. Consideră că nu există o motivare serioasă pentru ca declarațiile din timpul urmăririi penale să fie înlăturate. Declarația martorului care relatează în faza de urmărire penală că a fost însărcinat de către inculpat să strângă bani de la colegi și prin intermediul acestuia banii să fie remiși comisiei de examinare. Latura obiectivă pentru infracțiunea de trafic de influență fiind constituită în forma pretinderii. Martorul declară de asemenea că inculpatul i-a spus că a intervenit pe lângă comisie pentru a-i mări nota. Martorul precizează că inculpatul i-a spus că în situația în care nu îi va da 1.000.000 lei vechi nu va promova examenul, însă acesta a refuzat. Fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. Declarația acestui martor este confirmată și de declarația martorului.
Toate declarațiile martorilor duc la concluzia că sumele de bani au fost cerute în scopul traficării influenței pe lângă comisia de examinare. Probele înlătură susținerea inculpatului că banii pretinși n-ar fi fost destinați "Protocolului" ci intervenției în fața comisiei.
Consideră că sunt suficiente probe la dosar, care duc la concluzia că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni care i se rețin în sarcină. Solicită ca pentru fiecare infracțiune să fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea, să fie contopite, iar pedepsei rezultante să i se aplice dispozițiile art.861Cod penal, în raport de gravitatea faptelor comise și natura acestora.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat G, învederează instanței că timp de 4 ani și J de zile, poliția, parchetul și instanțele de judecată au cercetat o persoană care este nevinovată. Cercetarea judecătorească a durat peste 1 an de zile și a fost una riguroasă în final, pronunțându-se o soluție care este rezultatul probelor administrate și prin care s-a constatat nevinovăția inculpatului. Nu sunt menționate probele pe care se bazează acuzarea procurorului. Învederează instanței că inculpatul nu a solicitat de la nimeni nicio sumă de bani și nu a purtat discuții cu niciun membru al comisiei de examinare, care au și declarat că nu-l cunosc pe inculpat. Consideră că proba concludentă în cauză o constituie transcrierea convorbirii telefonice. Din înscrisurile depuse la dosar atât în faza de urmărire penală cât și la instanță, rezultă că în comisia de disciplină au intrat cinci agenți de pază, însă acest lucru s-a întâmplat după susținerea examenului. telefonică nu a avut loc înainte de susținerea examenului și nici după, ci la o perioadă de o lună de zile. Ceea ce s-a discutat a fost organizarea unei petreceri, banii fiind strânși de martorul.
Apreciază că instanța de fond a dat o soluție bazată pe probe, ce a fost ulterior analizată de către instanța de apel, care a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune condamnarea inculpatului. În urma declarării recursului de către Parchet cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de apel.
Solicită a se reanaliza probatoriul și apoi să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute deart.257 și art.194 Cod penal. Inculpatul G este o persoană integră, este colonel în rezervă al armatei române. Susține că nicio persoană nu a declarat că i-a dat inculpatului G vreo sumă de bani, respectiv nu a primit nicio sumă de bani.
În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală, din probele administrate în cauză nu rezultă existența faptelor.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat G susține că acuzațiile aduse de procuror sunt aberante. Nu a făcut altceva decât să discute cu plutonierul său suma de bani pentru a se organiza o masă festivă. Arată că de patru ani de zile de când este cercetat a suferit două intervenții chirurgicale. Susține că nu a primit nicio sumă de bani și nu a intervenit pe lângă nimeni. Nu a demonstrat nimeni că ar fi primit ceva. Precizează că este ofițer în rezervă.
- CURTEA -
Deliberând asupra apelului penal de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 144/17.03.2008, TRIBUNALUL CONSTANȚAa hotărât:
În baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.a) Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art.257 Cod penal și de șantaj prevăzută de art. 194 Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, TRIBUNALUL CONSTANȚAa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 917/P/2005 emis la data de 14.12.2006 de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență și șantaj, prevăzută de art. 257 Cod penal și art.194 alin.(1) Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
Prin actul de inculpare și totodată de trimitere în judecată a inculpatului G s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul G este angajat al A B, Sucursala AR C, începând cu data de 8.02.2002, îndeplinind succesiv mai multe funcții, în perioada 2002-2003 fiind șef sector cazare, în perioada 2003-2005, șef serviciu pază, iar în perioada 2005 până în prezent, fiind șef al departamentului securitate și facilități portuare.
În calitate de șef serviciu pază, inculpatul avea mai multe atribuții conform fișei postului aflată la dosarul cauzei, precum și dispozițiilor art. 48 din Lg. nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, printre care:
-organizarea, conducerea și controlul activității de pază și a modului de executare a serviciului de personalul din subordine;
-informarea de îndată a conducerii sucursalei și a poliției despre evenimentele produse în timpul activității de pază și ținerea evidenței acestora;
-ținerea evidenței armamentului și muniției din dotarea personalului de pază, asigurarea păstrării, întreținerii, depozitării și folosirii acestora conform legii.
În perioada februarie-martie, agenții de pază din cadrul AR au urmat cursurile de calificare profesională pentru această funcție, la finele lor să susțină un examen pentru obținerea certificatului de absolvire și a testatului pentru executarea activităților de pază, conform Lg.nr.333/2003.
Aceste cursuri au fost organizate ca urmare a contractului de prestări servicii încheiat de către AR cu Corpul Gardienilor Publici C, formatorul desemnat pentru seria agenților de pază din luna februarie 2005 fiind martorul.
Membrii comisiei de examinare au fost numiți de către Direcția Județeană de Muncă și Solidaritate Socială, fiind desemnați doi ofițeri de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C, precum și directorul adjunct al Corpului Gardienilor Publici.
La data de 18.04.2005, lucrătorii din cadrul Secției nr. 1 Poliției Municipiului C au fost sesizați de către numitul, agent de pază în cadrul A B, Sucursala C, cu privire la faptul că, în cursul lunii martie, inculpatul, care era șeful pazei, a solicitat subordonaților săi diverse sume de bani pe care să le înmâneze membrilor comisiei în vederea promovării examenului.
TRIBUNALUL CONSTANȚA, examinând mijloacele de probă administrate în cauză, a constatat că în cauză există un dubiu serios în legătură cu destinația sumelor de bani despre care se reține în rechizitoriu că ar fi fost pretinse de către inculpat, declarațiile martorilor neputând stabili cu certitudine că inculpatul a cerut bani pentru a-i remite membrilor comisiei de examinare, lăsând să se creadă că i-ar putea influența în vederea promovării examenului de către toții agenții de pază.
Instanța de fond a reținut că din convorbirile telefonice menționate de martor, care au fost ascultate și transcrise de procuror conform procesului verbal mai sus menționat, nu rezultă că inculpatul ar fi lăsat să se creadă că are influență asupra membrilor comisiei de examinare și nici că suma de 400.00-500.000 lei ROL se solicita pentru a fi dată comisiei în vederea promovării examenului agenților de pază ci, dimpotrivă, astfel cum am precizat, referirile la suma de bani respectivă, susțin apărarea inculpatului, inculpatul susținând în esență că, s-a discutat, într-adevăr de strângerea unor sume de bani, însă pentru protocolul specific unui examen, în vederea organizării unei mese festive după finalizarea acestuia, și nicidecum pentru a fi remiși membrilor comisiei de examinare în vederea promovării examenului de către toți agenții de pază și totodată că, în zilele în care s-a desfășurat examenul s-a prezentat, dimineața în sălile în care se desfășura examenul și a dat indicații, adresându-se tuturor agenților de pază, cu privire la modul de completare a testului grilă, la grija și atenția pe care aceștia trebuie să le manifeste în întocmirea lucrării, ținând seama de faptul că mulți agenți nu mai completaseră un asemenea test și aveau un nivel redus de pregătire.
Din procesul-verbal întocmit de către procuror ( fila 516 dosar de urmărire penală) cu prilejul ascultării suportului magnetic pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către martorii și care au afirmat că acesta privește discuțiile purtate de ei cu inculpatul, rezultă că, într-adevăr, a avut loc o discuție în legătură cu o sumă de bani de 400.00-500.000 lei ROL, însă destinația sumei, menționată în discuția în cauză, confirmă apărarea inculpatului.
Nici împrejurarea că pe unele dintre lucrări întocmite de către agenții de pază cu prilejul susținerii examenului s-au făcut anumite însemnări nu înlătură acest dubiu.
Astfel, chiar dacă martorii au recunoscut că au făcut un anumit semn pe lucrare, semn care astfel cum rezultă și din copiile lucrărilor precum și din fotografiile aflate la dosar, este uneori un punct, alteori un x, vizând rubrica nr.10 sau rubrica nr. 40 din formularul de test tip grilă, nu s-a putut stabili cu certitudine că însemnarea s-a făcut la solicitarea inculpatului și totodată că a avut drept scop recunoașterea lucrărilor pentru a fi notate mai bine persoanele care i-ar fi dat bani inculpatului, declarațiile martorilor fiind contradictorii în acest sens.
Astfel, anumiți martori au declarat că, în dimineața examenului, inculpatul le-a spus să însemneze lucrarea, însă în privința semnului s-au contrazis, unii susținând că inculpatul a indicat să pună un punct( martorii, martor care și-a contrazis și propriile susțineri din faza de urmărire penală ), alții au precizat că este vorba de un x (ex. martorul )
Martorii se contrazic, de asemenea, cu privire la motivul pentru care au însemnat lucrările, din depozițiile acestora evidențiindu-se în general o confuzie cu privire la acest aspect, mulți dintre martorii audiați în instanță, făcând precizarea că nu au auzit personal de la inculpat indicația de însemnare a lucrărilor, ci de la alți colegi.
Astfel, martora - a făcut precizări contradictorii în cuprinsul aceleiași declarații date în instanță, susținând inițial că nu l-a auzit pe inculpat să ceară însemnarea lucrărilor, pentru ca ulterior, fără vreo justificare, să revină și să arate că "crede" că inculpatul a spus, inclusiv ei să pună un punct în căsuța cu nr.40 pentru ca lucrările să fie distinse.
Martora a declarat în instanță că, între colegi s-a hotărât ca, în situația în care nu știau să răspundă la o întrebare mai dificilă, să pună un semn la acesta pentru a le fi mai ușor să revină după ce se gândesc.
Martora a susținut că punctul a căsuța cu nr. 40 s-a pus pentru a întrebarea a fost dificilă, ea personal neștiind să răspundă.
Din lecturarea conținutului declarațiilor martorilor rezultă că aceștia se contrazic și cu privire la poziția din testul tip grilă în care au auzit că trebuie făcută însemnarea, indicând rubrica cu nr.40, 48, 68, subsolul formularului sub coloanele cu întrebări ori rubrica cu nr. 10.
Declarațiile contradictorii ale martorilor, lipsa acestora de credibilitate datorată inconsecvenței în susțineri dar și relațiilor tensionate dintre inculpat și martorii care au susținut unele aspecte reținute în rechizitoriu, nu pot conduc la concluzia că materialul probator existent la dosar demonstrează în mod temeinic, fără echivoc acuzațiile aduse inculpatului.
Existând așadar dubii serioase cu privire la existența faptelor penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, dubiu care, potrivit principiului "in dubio pro reo" profită acestuia, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Prin decizia penală nr. 3/13.01.2009 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost respins apelul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA împotriva sentinței penale nr. 144/17.03.2008 a Tribunalului Constanța, constatându-se că în mod corect prima instanță a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului nu există.
Prin decizia penală nr. 1433/16.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, decizia penală nr. 3/13.01.2009 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de APEL CONSTANȚA, reținându-se că din motivarea instanței de apel nu reiese că s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, potrivit art. 378 alin. 1-3 Cod procedură penală, ci în motivarea deciziei de respingere a apelului s-a rezumat la simple constatări a unor activități procesuale desfășurate ori aspecte reținute de instanța de fond fie la concluzii nemotivate.
S-a format dosar cu număr nou - al Curții de APEL CONSTANȚA.
Făcând aplicarea prevederilor art. 385/18 Cod procedură penală, cu ocazia rejudecării cauzei în apel urmează a se examina sentința penală nr. 144/17.03.2008 a Tribunalului Constanța în raport de motivele de apel ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Curtea constată că prin apelul formulat în cauză de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a solicitat condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni prevăzute de art.257 și art.194 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal reținute prin rechizitoriu în sarcina acestuia, ca pentru fiecare infracțiune să fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea, pedepsele să fie contopite, iar pedepsei rezultante să i se aplice dispozițiile art.861Cod penal, în raport de gravitatea faptelor comise și natura acestora.
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, astfel cum au fost expuse în scris la data de 02.02.2008 cât și oral cu ocazia dezbaterilor, s- arătat că soluția de achitare a inculpatului este în contradicție cu tot probatoriul administrat în cauză, fiind probe din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea ambelor infracțiuni care i se rețin în sarcină.
S-a criticat soluția instanței de fond, pentru faptul că fără a da o motivare convingătoare a făcut o interpretare personală și s-a bazat doar pe intima convingere, fără să țină cont că probele nu au o valoare dinainte stabilită și că trebuie coroborate pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală.
S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt dubii ce profită inculpatului și că există declarații contradictorii, astfel încât, se impune achitarea acestuia; în mod nejustificat instanța a îndepărtat ca nesincere declarațiile date de martori în faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptei și a reținut doar anumite declarații date în fața instanței ca fiind sincere, deși erau date la o distanță foarte mare de timp, iar neconcordanțele au fost explicate prin trecerea timpului de la comiterea faptei, nefiind astfel o motivare serioasă pentru ca declarațiile din timpul urmăririi penale să fie înlăturate.
Astfel martorul a relatat în faza de urmărire penală că a fost însărcinat de către inculpat să strângă bani de la colegi și prin intermediul acestuia banii să fie remiși comisiei de examinare, latura obiectivă pentru infracțiunea de trafic de influență fiind constituită în forma pretinderii; martorul a declarat de asemenea că inculpatul i-a spus că a intervenit pe lângă comisie pentru a-i mări nota; martorul a precizat că inculpatul i-a spus că în situația în care nu îi va da 1.000.000 lei vechi nu va promova examenul, însă acesta a refuzat, declarația acestui martor fiind confirmată și de declarația martorului, astfel fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
S-a mai arătat în dezvoltarea motivelor de apel că toate declarațiile martorilor duc la concluzia că sumele de bani au fost cerute în scopul traficării influenței pe lângă comisia de examinare, probele înlăturând susținerea inculpatului că banii pretinși n-ar fi fost destinați "Protocolului" ci intervenției în fața comisiei.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând că există dubii serioase cu privire la existența faptelor penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Astfel, Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel constând în faptul că prima instanță făcut o interpretare personală și s-a bazat doar pe intima convingere, fără să țină cont că probele nu au o valoare dinainte stabilită, având în vedere că instanța de fond a efectuat o analiză amănunțită a tuturor mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, a verificat motivația schimbării unor declarații și a făcut aplicarea principiului liberei aprecieri a probelor, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, în mod greșit se arată că TRIBUNALUL CONSTANȚAa făcut o interpretare personală mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constatând din verificarea motivării sentinței penale nr. 144/17.03.2008 a Tribunalului Constanța că s-a efectuat o coroborare a declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către martorii, și cu declarațiile date de acești martori în fața instanței precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză ( suportul magnetic conținând înregistrarea discuțiilor dintre martorii, și inculpat, din care reiese că sumele cerute de către inculpat nu erau pentru promovarea examenului ci pentru organizarea unei mese festive după promovarea examenului, în convorbire făcându-se referire la " câte 400-500 mii lei fiecare, nu mai mult, cât se cheltuie cu masa și dansul" ), cu declarațiile martorilor, - care au menționat ipoteza ca acei bani au fost strânși pentru protocol.
Curtea constată că instanța de fond a efectuat o analiză atentă și amănunțită a tuturor mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și cursul cercetării judecătorești ( filele 6-10 din hotărârea apelată ), neputându-se reține că soluția primei instanțe de achitare a inculpatului este în contradicție cu tot probatoriul administrat în cauză, astfel cum s-a arătat în motivele de apel.
Astfel, Curtea apreciază că în mod temeinic instanța de fond a reținut că raportul de expertiză grafoscopică nr. 52196/2005 nu este pertinent, neavând așadar legătură cu faptele pentru care a fost sesizată instanța, prin acest raport de expertiză grafoscopică concluzionându-se că scrisul de pe legitimațiile pentru port armă, emise de Sucursala ar C pe numele numiților, R, și a fost executat de către inculpatul G ( 355-362 ) însă acest aspect nu are nici o legătură cu faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că procesele-verbale de percheziție și fotografiile judiciare întocmite cu prilejul efectuării percheziției ( 90- 97, 122-132 ), nu evidențiază date concludente în ceea ce privește existența faptelor de trafic de influență ori șantaj și nu sunt relevante nici prin coroborarea cu alte mijloace de probă.
Susținerea din dezvoltarea motivelor de apel, în sensul că nu există o motivare serioasă a instanței de fond în sensul înlăturării ca nesincere a declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către martorii, și nu este temeinică, Curtea reținând că fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul a declarat că, înainte de examen, inculpatul i-a spus să strângă bani pentru protocol dar că "acum nu știe ce înseamnă acest protocol", că în declarația dată în instanță de către martorul acesta a făcut afirmații contradictorii în legătură cu banii despre care a susținut că au fost pretinși de către inculpat, susținând inițial că inculpatul i-a cerut, pentru ca în continuare martorul să precizeze că a aflat de la colegi și că, la momentul respectiv "a luat de bune" spusele colegilor săi în legătură cu destinația acestei sume de bani, în sensul că urma fi dată de inculpat comisiei, însă în finalul declarației martorul a ținut să menționeze că nu poate avea încredere în cele spuse de colegii săi, și că, tot de la colegi ar fi auzit că inculpatul ar fi avut nevoie de bani pentru organizarea mesei festive iar în declarațiile sale, martorul a susținut că i s-au cerut 400.000-500.000 lei prin colegii săi și, pentru a promova examenul.
În mod justificat instanța de fond a reținut că suma de bani menționată de acest martor coincide cu cea despre care se susține că trebuia strânsă pentru protocol, percepția martorului în legătură cu destinației sumei fiind astfel incertă, incertitudine evidențiată și de faptul că martorul a aflat indirect alte persoane despre banii despre care s-a afirmat că erau pretinși de inculpat.
Curtea constată că doar martorul a susținut, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, ipoteza din rechizitoriu referitoare la pretinderea de către inculpat a sumei de bani cu scopul de aoa vansa membrilor comisiei de examinare, însă acest mijloc de probă nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă neechivoc administrat în cauză.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că în cauză s-a dovedit fără echivoc starea conflictuală dintre martorii, și inculpat, pornind de la relațiile tensionate de la locul de muncă dintre inculpat și agenții de pază, continuând cu sesizarea adresată de către inculpat comisiei de disciplină, în final inculpatul formulând împotriva ultimilor martori plângere penală pentru infracțiunile de insultă, calomnie, denunțare calomnioasă, pronunțându-se de către procuror soluție de netrimitere în judecată; în acest sens este și declarația martorului care a arătat că, între inculpat și agenții de pază erau animozități, întrucât inculpatul a fost cadru militar și avea o anumită rigoare, martorul susținând că "poate chiar această rigoare a deranjat" precum și declarația martorului R care a arătat că în acea perioadă exista o situație mai puțin colegială între inculpat și agenții de pază rezultată mai mult din relațiile interumane, este edificatoare în acest sens.
De asemenea, curtea reține că martorul a declarat în fața instanței de fond că, în perioada în care s-a declanșat conflictul, între colegi erau discuții pro și contra, unii dintre aceștia susțineau că le-au fost pretinși bani, alții nu, precizând că "într-o asemenea colectivitate mare este suficient să i se fi făcut unuia dintre colegi un apropo sau să fi avut o anumită discuție, aceasta se afla imediat și toată lumea spunea că s-au cerut asemenea sume de bani" și că "în anumite perioade, inculpatul obișnuia să fabuleze, să se dea mai mare decât este.și de aceea colegii au avut impresia că el poate interveni la comisia de examinare".
Prin urmare, Curtea constată că susținerea din dezvoltarea motivelor de apel, în sensul că nu există o motivare serioasă a instanței de fond în sensul înlăturării ca nesincere a declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către martorii, și iar contradicțiile au fost explicate prin trecerea timpului de la data comiterii faptei, nu este temeinică, instanța de fond reținând în mod corect anumite precizări exprese ale martorilor, starea conflictuală dintre inculpat și acești martori precum și faptul că declarațiile acestora din cursul urmării penale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel cum s-a expus mai sus.
Curtea constată faptul că împrejurarea că pe unele dintre lucrări întocmite de către agenții de pază cu prilejul susținerii examenului s-au făcut anumite însemnări nu dovedește fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina lui.
Astfel, Curtea reține că martorii au recunoscut că au făcut un anumit semn pe lucrare, semn care astfel cum rezultă și din copiile lucrărilor precum și din fotografiile aflate la dosar, este uneori un punct, alteori un x, vizând rubrica nr.10 sau rubrica nr. 40 din formularul de test tip grilă, nu s-a putut stabili cu certitudine că însemnarea s-a făcut la solicitarea inculpatului și totodată că a avut drept scop recunoașterea lucrărilor pentru a fi notate mai bine persoanele care i-ar fi dat bani inculpatului, declarațiile martorilor fiind contradictorii în acest sens: martorii, au declarat că, în dimineața examenului, inculpatul le-a spus să însemneze lucrarea, însă în privința semnului s-au contrazis ( punct sau un x ), martorul a declarat că a auzit de la că inculpatul a cerut însemnarea lucrărilor cu un x, numai a doua zi de examen, celor care dăduseră bani, martorul a declarat în instanță că a susținut examenul în prima zi și totodată că inculpatul nu a făcut atunci nici o precizare cu privire la completarea chestionarului, martorul a declarat că și el a auzit de la alți colegi care au susținut examenul a doua zi că inculpatul le-ar fi spus să însemneze lucrarea cu un punct, și, văzând că aceștia au însemnat lucrarea a făcut și el la fel.
Curtea mai reține că acești martori s-au contrazis, de asemenea, cu privire la motivul pentru care au însemnat lucrările, din depozițiile acestora evidențiindu-se în general o confuzie cu privire la acest aspect, mulți dintre martorii audiați în instanță, făcând precizarea că nu au auzit personal de la inculpat indicația de însemnare a lucrărilor, ci de la alți colegi; astfel, martora a declarat în instanță că nu s-a gândit să pună acel punct ca un semn distinctiv pentru ca lucrarea să fie diferențiată de cele susținute de agenții de la alte firme iar martora a declarat în instanță că, între colegi s-a hotărât ca, în situația în care nu știau să răspundă la o întrebare mai dificilă, să pună un semn la acesta pentru a le fi mai ușor să revină după ce se gândesc iar martora a susținut că punctul a căsuța cu nr. 40 l-a pus pentru că întrebarea a fost dificilă, ea personal neștiind să răspundă.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge, în baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, ca nefondat apelul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și va menține hotărârea ca legală și temeinică.
Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.144 din data de 17 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul,ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Potrivit art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
tehnored.dec.jud.: -/2 ex./23.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase
