Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 72/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.72/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata - împotriva sentinței penale nr. 23/S din 16 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 593/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată,lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 07.10.2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2009 și apoi la data de 20.10.2009, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 23 pronunțată la data de 16 martie 2005, în dosarul penal nr. 593/2004, Tribunalul Covasna în baza art. 257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 257 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 24 iunie 1966 în mun. Sf. G, jud. C, cetățean român, de naționalitate maghiară, studii 12 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, căsătorit, 3 copii minori, stagiu militar satisfăcut, soldat, C, cu antecedente penale, cu ultimul domiciliul cunoscut în mun. Sf. G,-,.3,.C,.13, jud. C, al două pedepse de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.
În baza art. 36, 33 lit. și 34 lit.b Cod penal a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 237 din 16 iunie 2003 judecătoriei Sf. G, definitivă prin neapelare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, revocată prin sentința penală nr. 250 din 25 mai 2004 Judecătoriei Sf. G, definitivă prin neapelare, cu pedepsele aplicate mai sus și a dispus executarea pedepsei cele mai grele aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 257 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 257 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpata -, fiica lui și, născută la data de 06.02.1977 în mun. B, cetățean român, de naționalitate română, studii 12 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, necăsătorită, un copil minor, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu cunoscut în Sf. G,-,.10,.D,.10, jud. C, fără forme legale în mun. Sf. G,-,.3,.C,.13, jud. C, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.
Pe durata prev. de art. 71 Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, inculpații au pierdut drepturile prev. de art. 64 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
S-a dispus confiscarea specială a sumelor de 1000 USD și 20.000.000 lei de la inculpatul și a sumelor de 200 USD și suma de 6.000.000 lei de la inculpata -.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în luna februarie 2002 inculpata - a pretins și primit sumele de 200 USD și 6.000.000 lei de la martorul, pentru ca în schimb să determine pe, asupra căreia are influență, ca în calitatea sa să îi efectueze recalcularea valorii alcoolemiei sub limita legală.
În cursul lunilor aprilie și octombrie 2002 inculpatul a pretins și primit sumele de 20.000.000 lei de la martorul și respectiv 1.000 USD de la martorul Csont, în scopul și în situația coinculpatei -.
Întrucât hotărârea nu a fost atacată cu apel în termenul legal de 10 zile de la comunicare, tribunalul a constatat că hotărârea a rămas definitivă, astfel că, la data de 5 aprilie 2005, emis mandatul nr. 38 pentru executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei -.
Mandatul a fost pus în executare, iar la data de 21 martie 2009, inculpata - a fost încarcerată în Arestul IPJ
La data de 23 martie 2009, inculpata a declarat apel împotriva sentinței nr. 23/2005 a Tribunalului Covasna criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia.În principal, inculpata a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece cauza a fost judecată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare, astfel că hotărârea pronunțată de tribunal este lovită de nulitate absolută. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse cu reținerea circumstanțelor atenuante și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată, inculpata a cerut aplicarea art. 364 și 365 Cod procedură penală privitoare la repunerea în termen și apelul peste termen, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea apelului.
Examinând apelul declarat de inculpata -, la data de 29 aprilie 2009, Curtea de APEL BRAȘOVa constat că apelul este declarat în termen, astfel că, în temeiul art. 370 Cod procedură penală, a dispus anularea mandatului de executare nr. 38/2005 și a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a dispune în acest sens, curtea a constatat că sentința penală atacată nu a fost comunicată inculpatei potrivit dispozițiilor legale în vigoare, astfel că neexistând o comunicare legală a hotărârii către aceasta, inculpata se află încă în termenul legal de declarare a apelului. Astfel, după pronunțarea sentinței de către Tribunalul Covasna, hotărârea a fost comunicată inculpatei la reședința sa și la domiciliu. Adresa de domiciliu a fost menționată însă greșit (în loc de apartamentul 9, unde figura inculpata, a fost trecut apartamentul nr. 10), astfel că procedura de comunicare a fost viciată. De asemenea, inculpata nu mai locuia la ambele adrese încă din cursul cercetării judecătorești (fapt ce rezultă din mandatele de aducere îndeplinite pe parcursul procesului și aflate la dosar), astfel că prima instanță a dispus citarea ei în cursul cercetării judecătorești și la consiliul local, potrivit dispozițiilor art. 177 Cod procedură penală. Prin urmare, instanța de fond trebuia să procedeze la comunicarea hotărârii și în acest loc, potrivit art. 360 Cod procedură penală. În consecință, având în vedere că sentința nu a fost comunicată legal inculpatei, la adresele cunoscute sau cerute de lege, apelul inculpatei - este legal declarat, urmând a fi examinate susținerile acesteia pe fondul cauzei. Față de această împrejurare, examinarea aplicării dispozițiilor art. 364 și 365 Cod procedură penală, invocate de inculpată, nu se mai impune.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, curtea constată că apelul declarat de inculpata -este fondat însă pentru următoarele considerente:
Solicitarea inculpatei privind casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe nu este întemeiată, din materialul probatoriu administrat rezultând că procedura de citare a inculpatei pentru termenul din data de 16 martie 2009, când au avut loc dezbaterile la fond, a fost legal îndeplinită, inculpata având cunoștință de existența procesului (situație diferită de cea a comunicării hotărârii). Astfel, inculpata - a fost citată atât la reședința sa, cât și la domiciliu, la adresele corecte. Deși în încheiere s-a menționat în continuare eronat că inculpata locuiește la apartamentul 10, mandatul de aducere a fost realizat la adresa corectă, respectiv apartamentul nr. 9 (fila 178 vol. II dosar instanță de fond). Din consemnările organului de cercetare penală, rezultă chiar că lucrătorul de poliție a luat legătura cu tatăl inculpatei, pe care l-a găsit la această adresă și că acesta l-a încunoștințat despre faptul că inculpata este plecată în din 2001. Aceeași situație se regăsește și pentru termenele anterioare din datele de 9 februarie 2005 (fila 156 vol. II dosar instanță fond) și 23 iunie 2004 (fila 308 vol. I dosar instanță fond), când mandatele de aducere au fost corect executate, identificându-se adresa corectă de domiciliu a inculpatei și luându-se legătura cu familia acesteia. Totodată, pentru termenul când au avut loc dezbaterile la tribunal, inculpata a fost citată și la consiliul local, potrivit dispozițiilor art. 177 Cod procedură penală, procedură legal îndeplinită.
Prin urmare, se constată că procedura de citare cu inculpata pentru termenul când s-a dezbătut fondul cauzei la tribunal a fost corect îndeplinită, cu respectarea tuturor normelor de procedură în materie, ea putând lua cunoștință de existența procesului pe rolul Tribunalul Covasna, astfel că solicitarea privind trimiterea cauzei spre rejudecare nu are niciun temei legal.
În ce privește vinovăția inculpatei, instanța de apel constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de apel. Întreg materialul probatoriu administrat în cauza dovedește cu certitudine și fără urmă de îndoială vinovăția inculpatei, soluția de condamnare a acesteia pentru fapta dedusă judecății fiind legală și temeinică. Inculpata a recunoscut la urmărirea penală, fiind audiată de către procuror, comiterea faptelor, încercând însă să își scuze fapta, prin aceea că a încercat să ajute o cunoștință, apărare ce nu poate fi primită deoarece un ajutor nu poate fi acordat cu încălcarea legii. În fața instanței de fond inculpata nu s-a prezentat, fiind plecată în străinătate, iar în fața instanței de apel nu a dorit să dea declarație (fila 22 dosar instanță de apel), cu ocazia acordării cuvântului pe fond arătând că recunoaște și regretă fapta.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, ținând seama de criteriile art. 72 Cod penal, instanța de apel constată că pedeapsa aplicată inculpatei - răspunde exigentelor legii penale. Instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă de 2 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de textul legal sancționator, de natură a asigura scopul ei de prevenire a comiterii de noi infracțiuni.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, curtea de apel constată însă că modalitatea de executare stabilită de prima instanță - detenția - este excesivă. Instanța de fond a ales cea mai gravă dintre modalitățile de executare a unei pedepse, detenția, fără a avea suficiente argumente care să justifice o asemenea alegere. Afirmația în sensul că inculpata nu a fost sinceră și s-a sustras urmăririi penale nu este susținută de actele dosarului și nu este suficientă pentru a justifica executarea efectivă a pedepsei, trebuind a fi avute în vedere și circumstanțele reale ale faptei, precum și cele personale, extrem de favorabile inculpatei, elemente ce demonstrează că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată și că aceasta, chiar și fără executarea efectivă a pedepsei, nu va mai comite infracțiuni.
În declarația dată la urmărirea penală, precum și cu ocazia acordării ultimului cuvânt la instanța de apel, inculpata recunoaște fapta și o regretă. Totodată, după punerea în libertate de către instanța de apel, inculpata s-a prezentat la fiecare termen de judecată, dovedind un real regret cu privire la comiterea infracțiunii. Inculpata nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală și a avut o comportare bună în familie și societate anterior comiterii infracțiunii. Are un copil minor în întreținere, contribuie la susținerea financiară a mamei sale bolnave, beneficiind de resursele financiare câștigate în străinătate.
Referatul de evaluare întocmit în cursul judecării apelului caracterizează favorabil persoana inculpatei, constatând că aceasta prezintă bune perspective de reintegrare în societate și dispune de resurse individuale optime în vederea realizării schimbării comportamentale. Astfel, lucrătorul serviciului de probațiune a descris comportamentul actual al inculpatei ca fiind unul schimbat - inculpata își asumă răspunderea pentru fapta comisă, conștientizează efectele negative ale acesteia, depune eforturi pentru ocuparea unui loc de muncă potrivit calificării sale profesionale, vrea să rupă legătura cu concubinul ei, este decisă să nu reitereze comportamentul infracțional (fila 36 dosar instanță de apel).
Mai mult, așa cum a arătat inculpata (fila 27 dosar instanță apel) - afirmații ce nu sunt infirmate de materialul probatoriu administrat -, ea nu a intenționat să se sustragă de la judecată, a plecat în Spania pentru a lucra și a-și putea întreține copilul, iar în momentul în care a aflat că trebuie să execute o pedeapsă privativă de libertate, a luat legătura cu organele de poliție din cadrul IPJ C, oferindu-se să vină în țară pentru a-și clarifica situația, astfel că a fost preluată de la graniță și condusă la arest în 21 martie 2009.
Toate aceste elemente caracterizează pozitiv persoana inculpatei, conducând instanța de apel la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 861Cod penal, fiind îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Atât circumstanțele reale ale faptei, cât și cele personale - extrem de favorabile -, comportamentul său după comiterea faptei demonstrează că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta și că ea, chiar și fără executarea efectivă a pedepsei, nu va mai comite infracțiuni.
Adoptarea unei alte modalități de executare nu ar atinge scopul pedepsei, acela de a preveni comiterea de noi infracțiuni și a se asigura resocializarea inculpatei, fără a se putea vorbi de o reală adaptare a modalității de executare la persoana inculpatului, detenția fiind o măsură extrem de aspră și cu consecințe negative asupra inculpatei (aflată la prima confruntare cu legea penală) și familiei sale.
Pe lângă considerentele expuse, mai trebuie făcută o singură precizare cu privire la fapta comisă de inculpată. În sarcina acesteia s-a reținut prin actul de sesizare și s-a dispus condamnarea pentru o singură infracțiune (a pretins o sumă de 200 dolari și 600 lei de la martorul, pentru a determina un membru al comisiei de recalculare a valorii alcoolemiei din cadrul Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, să efectueze o recalculare favorabilă martorului). În declarația dată la procuror, ea a arătat detaliat modul în care a acționat, fiind în strânsă legătură cu coinculpatul, concubinul ei la acea dată. Singurul element ce nu a putut fi lămurit de procuror este faptul că inculpata susține că banii primiți de la martor nu au rămas la ea, ci i-a dat mai departe numitei, care urma să intervină în favoarea martorului, variantă susținută constant și de coinculpatul, însă negată de numita. Prin urmare, în lipsa unor alte probe care să lămurească împrejurările comiterii faptei sub acest aspect și întrucât nu a putut stabili cu certitudine implicarea și a altor persoane în activitatea infracțională a inculpatei apelante, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita. Această deficiență a urmăririi penale nu poate fi însă imputată inculpatei sub forma nesincerității câtă vreme era obligația organului judiciar să efectueze toate cercetările necesare în cauză pentru aflarea adevărului.
Raportat la considerentele expuse, Curtea de APEL BRAȘOV, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpata - și va desființa sentința atacată sub aspectul modalității de executare și al pedepsei accesorii. Va înlătura dispoz. art. 71, 64 Cod penal și va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 863alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, conform programului stabilit de acest organ, cel puțin trimestrial;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În ce privește pedeapsa accesorie pedepsei principale, văzând și dispozițiile art. 71 al.1, al.2, al.5 Cod penal prin raportare la art. 64 lit.a teza II- a și lit.b Cod penal, văzând data faptei ( anterioară modificării aduse prin Legea nr. 278/2006) rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 13 Cod penal, pedeapsa accesorie fiind și ea suspendată de drept, urmare suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatei asupra dispoz. art. 864Cod penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni.
În baza art. 381 Cod procedură penală, va constata că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 21 martie 2009- 29 aprilie 2009.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
În baza art. 189.pr.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, heltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpata - împotriva sentinței penale nr.23/2005 Tribunalului Covasna pe care o desființează sub aspectul modalității de executare.
Rejudecând cauza în aceste limite,
Înlătură dispozițiile art. 71, 64 Cod penal și dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 ind.3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, conform programului stabilit de acest organ, cel puțin trimestrial;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra dispoz. art. 864Cod penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni.
În baza art. 381 Cod procedură penală, constata că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 21 martie 2009- 29 aprilie 2009.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
În baza art. 189.pr.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, heltuielile judiciare rămâne în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
+
Red./11.11.2009
Dact./18.11.2009
3 exemplare
Jud fond/ /
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban, Laura Popa
