Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 82/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul A, împotriva sentinței penale nr. 38/PI din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru inculpatul-apelant A lipsă, avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-apelant depune la dosar adeverință medicală eliberată pe numele inculpatului, pentru a justifica absența acestuia în fața instanței.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art.379 Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, ca nelegală, arătând că în minuta sentinței s-a făcut o corectură cu privire la sumele de bani la a căror restituire a fost obligat inculpatul. Pe de altă parte, arată că și cuantumul sumelor ce urmează fi restituite este greșit. Mai arată că sentința atacată este netemeinică, pedeapsa aplicată inculpatului nefiind corect individualizată și că în mod greșit s-a reținut art. 64 lit. a teza I.Cod Penal Prin urmare, solicită ca în rejudecare să se aplice inculpatului o pedeapsă în regim de detenție.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că primul motiv de apel formulat de parchet nu își găsește rostul, inculpatul atributul de cibtrik. Solicită ca în deliberare să se constate că obiectul judecății este altul decât cel din actul de sesizare și prin urmare, solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond.
În legătură cu corecturile din minuta sentinței atacate, arată că din însumare nu rezultă sumele ce au fost reținute de instanța de judecată, iar tranșele concordă cu cele spuse de cumpărător.
În susținerea apelului inculpatului, arată că sentința este nelegală sub aspectul reținerii vinovăției cu privire la infracțiunea de trafic de influență, ci mai degrabă este vorba de infracțiunea de înșelăciune. Mai arată că l-a provocat pe inculpat să recunoască împrumutul, iar cumpărătorul este cel de folosește termenul de "împrumut", nu inculpatul. Solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b În C.P.P. subsidiar, solicită a se constata că este vorba de infracțiunea de înșelăciune și să se redozeze pedeapsa aplicată. precum și să se aprecieze că o condamnare la pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere ar corespunde exigențelor prevenției generale, avându-se în vedere circumstanțele pentru care inculpatul a ajuns să comită fapta, precum și conduita acestuia.
În privința apelului formulat de inculpat, procurorul solicită admiterea acestuia doar în privința art. 64 lit.a teza I-a
C.P.P.CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 38 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 257 Cod penal a fost condamnat inculpatul A, fiul lui și, născut la 2 noiembrie 1973 în A, studii 12 clase, fără loc de muncă, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat în A,-, la 3 (trei) ani închisoare pentru trafic de influență.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și obligă pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor obligații:
-să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, conform programului ce se va stabili de către consilierul de probațiune;
-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864Cod penal.
A fost obligat inculpatul să restituie martorului suma de 1.700 lei și suma de 1.000 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 333/P/2008, înregistrat la instanță la 27 octombrie 2008 fost trimis în judecată inculpatul A pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal, reținându-se că în perioada martie-septembrie 2008 inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul, în mai multe tranșe, diferite sume de bani în lei și în euro, în total 1.300 euro și 650 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A și că prin intermediul acestora, cărora le va da banii primiți, va "rezolva" ca denunțătorul să nu fie trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice. a promis, totodată, că denunțătorul își va recăpăta permisul de conducere ce i-a fost ridicat ca urmare a depistării sale conducând autoturismul sub influența alcoolului.
La urmărirea penală inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, declarând că sumele primite de la denunțător au constituit un împrumut.
În fapt, prima instanță a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 16 martie 2008, martorul a provocat un accident de circulație datorită consumului de băuturi alcoolice. În urma producerii acestui eveniment rutier, la locul unde se găseau autoturismele avariate s-a deplasat un echipaj de poliție, din care făcea parte și, din cadrul IPJ Întrucât la testarea conducătorului auto cu aparatul alcooltest s-a constatat că acesta consumase alcool, martorului i s-au recoltat probe biologice, stabilindu-se că la ora 10:35 acesta prezenta o alcoolemie de 1,50 g/1000 ml de sânge, iar la ora 11:35 - 1,40 g/1000 ml de sânge. Întrucât alcoolemia depășea limita maximă admisă de lege, martorul a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1000 ml, prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002 și i s-a întocmit dosarul penal cu nr. 2048/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
După producerea accidentului, martorul a discutat cu martorul, acesta din urmă spunând că are o cunoștință care poate să "rezolve" problema, în sensul că lui să nu i se întocmească dosar penal și să-și redobândească permisul de conducere ce îi fusese ridicat, astfel că martorul a mijlocit o întâlnire între martorul și inculpat, inculpatul fiind la acea dată lucrător de poliție în cadrul Secției 1 de poliție din cadrul Poliției municipiului Cu ocazia discuției dintre inculpat și martorul, inculpatul a creat martorului convingerea că are influență asupra unor polițiști care se ocupă de caz, precum și asupra unor medici de la Serviciul județean de Medicină Legală A, inculpatul spunând martorului că în schimbul sumei de 600-700 euro va "rezolva" problema, în sensul că martorul va scăpa cu o "amendă penală".
Discuția dintre inculpat și martor a avut loc după 2 sau 3 zile de la producerea accidentului de circulație, la cererea inculpatului, cu ocazia primei întâlniri a martorului cu inculpatul martorul a predat inculpatului suma de 400 euro, o copie după permisul de conducere și cartea sa de identitate, banii fiind destinați medicului în vederea "rezolvării" probelor de sânge. La predarea acestei sume de bani a asistat și martora, prietena martorului.
După câteva zile, martorul a sunat pe inculpat, care a comunicat că situația este gravă și că sunt necesari alți bani, 3-400 euro ce vor fi dați polițistului care se ocupă de caz, fiindcă nu s-a putut rezolva nimic cu medicul, inculpatul menționând numele doctorului. Întrucât martorul nu se afla în localitate, la cererea inculpatului ca banii să îi fie înmânați cât mai repede, martorul a luat legătura cu martorul și a rugat pe acesta să dea suma de 400 euro inculpatului, dar, la cererea acestuia, martorul a predat banii într-un plic martorului, acesta din urmă înmânând plicul inculpatului.
În jurul datei de 7 sau 8 aprilie 2008, inculpatul a sunat din nou pe martorul și a solicitat alți bani pentru a fi dați altor polițiști, inculpatul pomenind numele martorului, polițistul care a instrumentat cauza privind pe martorul, cu ocazia întâlnirii dintre cei doi, martorul predând inculpatului suma de 300 euro.
Înainte de sărbătorile de Paște ale anului 2008, inculpatul a solicitat martorului încă 700 de euro pentru "rezolvarea" problemei, în ziua în care a avut loc această discuție martorul dând inculpatului suma de 300 euro și 1.050 lei, iar în cursul zilei următoare, prin intermediul martorului, suma de 650 lei.
Cu ocazia tuturor discuțiilor dintre inculpat și martor, inculpatul a dat asigurări că "problema" va fi rezolvată, în caz contrar, martorului urmând să-i fie restituite sumele de bani pe care le-a dat.
Întrucât promisiunea și angajamentul inculpatului nu a fost onorat și datorită faptului că inculpatul nu a restituit martorului suma primită, martorul a denunțat fapta comisă, iar în data de 13 octombrie 2008 inculpatul a restituit martorului denunțător suma de 400 euro, rămânând de restituit 1.000 euro și 1.700 lei, conform celor arătate supra.
Starea de fapt mai sus descrisă a fost reținută de către prima instanță din declarațiile martorilor (filele 13 instanță, 28 urmărire penală), (filele 15 instanță, 33 urmărire penală), (fila 29 instanță, fila 36 urmărire penală), (filele 24 instanță, 35 urmărire penală), (filele 25 instanță, 31 urmărire penală) și (filele 36 instanță, 34 urmărire penală), dar și din autodenunțul martorului de la fila 8 dosar urmărire penală, probă avută în vedere de către instanța de fond pentru calcularea cu exactitate a sumelor de bani dați inculpatului. Au fost înlăturate astfel declarațiile date de inculpat în fața instanței și la urmărirea penală, prin care inculpatul a susținut că a primit banii de la martorul cu titlu de împrumut, declarații considerate neconforme cu realitatea, câtă vreme inculpatul și martorul s-au cunoscut în împrejurarea arătată, fiind greu de presupus că între cei doi s-a stabilit o relație de încredere care să conducă la împrumutarea unor sume mari de bani. S-a înlăturat, de asemenea, parte din declarația martorului - vărul inculpatului, care confirmă susținerile inculpatului, potrivit cărora banii au fost dați inculpatului cu titlu de împrumut, din ansamblul probelor administrate rezultând starea de fapt descrisă mai sus.
S-a apreciat de către tribunal că fapta inculpatului A de a pretinde și primi în mai multe rânduri suma de 1.400 euro și 1.700 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici ai A, respectiv A cărora le va da banii pentru a nesancționa infracțiunea comisă de martorul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 Cod penal.
Au fost înlăturate, astfel, susținerile apărării, potrivit cărora fapta inculpatului constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, întrucât "fapta mincinoasă" prezentată de inculpat drept adevărată, respectiv influența pe care inculpatul a lăsat să se creadă că o are asupra unor funcționari pentru a-i determina să facă ceva ce intră în atribuțiile lor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, așa cum s-a arătat supra.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptei, modalitatea de săvârșire a faptei și cuantumul sumelor pretinse de inculpat, precum și persoana acestuia care a fost nesincer pe parcursul procesului, dar care are un copil minor în întreținere, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aprecierea că în acest cuantum, pedeapsa își poate atinge scopul preventiv-educativ.
Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a apreciat de către prima instanță că pedeapsa aplicată își va putea atinge scopul și fără privarea de libertate a inculpatului, prevenția generală și specială putându-se realiza cu inculpatul în libertate, fiind avută în vedere împrejurarea că inculpatul are în întreținere un copil în vârstă de 7 ani, executarea efectivă a pedepsei putând avea consecințe negative asupra familiei condamnatului, astfel că tribunalul, în baza art. 861, 861și art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor obligații:
-să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, conform programului ce se va stabili de către consilierul de probațiune;
-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864Cod penal.
În ceea ce privește cuantumul sumelor ce au fost date de către denunțător inculpatului, în condițiile în care martorii audiați confirmă că au cunoștință că s-a dat o sumă în jur de 2000 euro, denunțătorul arătând în fața instanței că a dat în total suma de 1980 euro din care i-au fost restituiți 400 euro, Tribunalul Arada avut în vedere sumele menționate de către denunțător în autodenunț (fila 9 dosar urmărire penală), adică la o dată mai apropiată de predarea sumelor, urmând a se reține că denunțătorul a dat inculpatului 1400 euro și 1700 lei, din care s-a restituit suma de 400 euro.
În baza art. 257 alin. 2, raportat la art. 255 alin. 3 Cod penal, prima instanță l-a obligat pe inculpat să restituie martorului suma de 1.700 lei și suma de 1.000 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plății.
Împotriva sentinței penale nr. 38/PI/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 27.10.2008 au declarat apel în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD (la data de 17.02.2009) și inculpatul A (la data de 19.02.2009), înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 26.03.2009.
În motivarea apelului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, arătând că:
- o primă nelegalitate constă în faptul că minuta sentinței întocmită de mână pe verso la pag. 5 din rechizitoriu a fost ulterior corectată în privința sumelor de bani supuse restituirii, instanța nerespectând prev. art. 195.proc.pen. conform cărora erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însăși instanța ce a întocmit actul, întocmind în acest sens o încheiere și făcând mențiune la sfârșitul actului corectat;
- o altă nelegalitate constă în obligarea inculpatului să-i restituie martorului sumele de 1.700 lei și 1.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, neținându-se seama de sumele reținute de procuror în rechizitoriu pe baza declarației numitului dată la 08.10.2008, declarație dată anterior celei din fața completului de judecată și fiind cea mai apropiată de realitate;
- sentința apelată este și netemeinică, sub aspectul greșitei aplicări a unei pedepse apropiate de minimul special și, mai mult, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, nedându-se eficiență circumstanțelor reale în care inculpatul a comis infracțiunea, pretinzând și încasând bani pentru prezumtiva lui influență asupra unui coleg ce instrumenta un dosar penal în care martorul denunțător avea calitatea de învinuit, cerându-i bani în repetate rânduri inducându-i că nu se va întocmi dosar penal, indicând pe parcursul procesului penal diverse scenarii pentru a justifica sumele de bani primite de la martor și restituind doar o mică parte din banii primiți, precum și, indirect, privându-l de dreptul la apărare pe care îl avea martorul denunțător în dosarul întocmit pe numele lui pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală. În drept, au fost invocate disp. art. 379 pct. 2 lit. a) proc.pen. (filele 46-50 dosar apel).
La motivele de apel a fost atașată copia deciziei penale nr. 308/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 51-54 dosar apel).
Pentru al doilea termen de judecată în apel, din 07.05.2009, procurorul a completat motivele de apel în sensul schimbării încadrării juridice în art. 257.pen. rap. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul avea calitatea de subofițer de poliție în cadrul A (fila 13 dosar recurs).
Apelul inculpatului nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform celor consemnate în parte introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de apel precum și din oficiu, Curtea constată că apelul procurorului este fondat sub aspectul greșitei individualizări a executării pedepsei închisorii, iar apelul inculpatului este fondat sub aspectul greșitei aplicări de către prima instanță a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege.
Astfel, din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant Aac omis infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina sa.
Astfel, autodenunțul martorului (filele 8-14 dosar urmărire penală) se coroborează cu declarațiile acestui martor denunțător ( 28 dosar urmărire penală, 13-14 dosar primă instanță), cu declarațiile martorilor ( 32, 33 dosar urmărire penală, 15 dosar primă instanță), ( 36 dosar urmărire penală, 23 dosar primă instanță), ( 35 dosar urmărire penală, 24 dosar primă instanță), ( 31 dosar urmărire penală, 25 dosar primă instanță) și ( 34 dosar urmărire penală, 36 dosar primă instanță), precum și cu procesul-verbal de redare a înregistrărilor de convorbiri ambientale și imagini (filele 91-97 dosar urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut în parte activitatea sa și sumele de bani cerute și primite de la martorul denunțător, însă a susținut că banii i-a cerut și primit cu împrumut.
Această susținere este fără relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei în infracțiunea de trafic de influență și a angajării răspunderii penale a inculpatului, întrucât, așa cum s-a statuat în mod constant și în practica judiciară a instanței supreme, există trafic de influență și atunci când făptuitorul a pretins o sumă de bani cu împrumut pentru a interveni pe lângă un funcționar în vederea rezolvării cererii solicitantului, deoarece întrebuințarea banilor o perioadă de timp constituie un folos pentru cel care îi obține pe această cale.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, se observă că prima instanță în mod just a considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 257.pen. Nu poate fi primită critica procurorului în sensul că încadrarea juridică ar fi cea în art. 257.pen. rap. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul avea calitatea de subofițer de poliție în cadrul Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, dacă infracțiunile prevăzute la art. 256 și 257 din Codul penal au fost săvârșite de una dintre persoanele menționate la alin. 1 și 2, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani. Conform art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, prezenta lege se aplică persoanelor care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice. Instanța de apel apreciază că art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 prevede ca o circumstanță agravantă calitatea persoanei care exercită o funcție publică, însă, pentru a fi în prezența acestei forme agravate a infracțiunii de trafic de influență, este necesar ca făptuitorul să fi pretins sau primit banii sau foloasele în exercitarea atribuțiilor pe care i le conferă funcția publică, aspect care în cauză nu s-a demonstrat. Calitatea specială inculpatului poate constitui o circumstanță agravantă judiciară de care instanța să țină cont la individualizarea pedepsei.
Tot în privința încadrării juridice a faptei, Curtea înlătură susținerile apărătorului inculpatului conform cărora fapta ar constitui infracțiunea de înșelăciune în forma simplă, deoarece s-au dat sume de bani și după ce denunțătorul știa că va ajunge în instanță. Obiectul infracțiunii de trafic de influență îl constituie prestigiul de care trebuie să se bucure funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, legea necerând nominalizarea funcționarului asupra căruia urmează să exercite influența, după cum nu pretinde nici ca influența traficantului să fie reală. Esențial pentru existența acestei infracțiuni este referirea la un funcționar, chiar nenominalizat, dintr-un serviciu în competența căruia intră rezolvarea solicitării beneficiarului traficului de influență pentru că, prin asemenea acțiune, traficantul lezează prestigiul funcționarilor din serviciul vizat de el și de beneficiarul de trafic, indiferent dacă făptuitorul nominalizează sau nu funcționarul, ori dacă are sau numai lasă să se creadă că are influență asupra acelui funcționar. Inculpatul a pretins și primit importante sume de bani de la denunțător în vederea intervenirii pe lângă funcționari care exercită funcții publice (medic legist și polițist) pentru a nu se întocmi dosar penal denunțătorului și pentru restituirea permisului de conducere ridicat, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257.pen.
În privința sancțiunii, se observă că pedeapsa principală a fost aplicată în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege (3 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 2 la 10 ani), în condițiile în care a inculpatul nu are antecedente penale, dar conduita procesuală a acestuia a fost necorespunzătoare prin încercarea de inducere în eroare a organelor judiciare, inculpatul a pretins și primit în repetate rânduri importante sumele de bani, restituind doar o mică parte din banii primiți (400 euro din 1.400 euro și 1.700 lei).
Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În mod corect s-a dispus și obligarea inculpatului la restituirea către martorul denunțător a sumelor de 1.700 lei și de 1.000 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plății. Instanța de apel nu își poate însuși punctul de vedere exprimat în apelul procurorului în sensul că la stabilirea sumelor de bani supuse restituirii ar trebui să se țină seama de sumele reținute de procuror în rechizitoriu pe baza declarației numitului dată la 08.10.2008, declarație dată anterior celei din fața completului de judecată și fiind cea mai apropiată de realitate. În rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi primit suma totală de 1950 euro și 1.700 lei, iar în sentință 1.400 euro și 1.700 lei. Curtea consideră că prima instanță a procedat corect reținând sumele indicate de martorul denunțător în autodenunț, pe de o parte pentru că autodenunțul s-a făcut la o dată mai apropiată de cele ale predării sumelor iar pe de altă parte, în situația existenței unor dubii date de contradicțiile referitoare la cuantumurile sumelor, ele nu pot profita decât inculpatului, acesta urmând a fi obligat în cuantumul mai redus.
Instanța de apel va înlătura susținerea din apelul procurorului conform căreia sentința ar fi nelegală pentru că minuta sentinței întocmită de mână pe verso la pag. 5 din rechizitoriu a fost ulterior corectată în privința sumelor de bani supuse restituirii, instanța nerespectând prev. art. 195.proc.pen. conform cărora erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însăși instanța ce a întocmit actul, întocmind în acest sens o încheiere și făcând mențiune la sfârșitul actului corectat. O asemenea corectură de natura celei existente pe minută nu poate constitui motiv de nulitate a hotărârii, atâta timp cât rezultatul deliberării consemnat în minută este clar și în concordanță cu considerentele hotărârii.
Apelul procurorului este întemeiat însă sub aspectul greșitei suspendări sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Potrivit art. 861.pen. nstanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Curtea consideră că executarea pedepsei trebuie să ai bă loc în regim de detenție, având în vedere aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea potrivit naturii acesteia, respectiv prin privarea de libertate. Inculpatul a pretins și încasat bani pentru prezumtiva lui influență asupra unui coleg ce instrumenta un dosar penal în care martorul denunțător avea calitatea de învinuit, cerându-i denunțătorului în repetate rânduri importante sume de bani și dându-i că nu se va întocmi dosar penal. Fapta inculpatului este cu atât mai gravă cu cât în prezent indisciplina rutieră reprezintă un fenomen de amploare, împrejurare care conferă un pericol social sporit intervenției pe lângă un medic legist și/sau un lucrător de poliție în vederea neîntocmirii unui dosar penal pentru o infracțiune rutieră. Totodată, inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei calitatea de lucrător de poliție, persoană învestită cu autoritatea statului de a aplica legea, prin comportamentul său infracțional aducând atingere atât prestigiului și statutului profesional cât și încrederii cetățenilor în corectitudinea celor abilitați să exercite atribuții importante ale autorității statului. Lipsa antecedentelor penale și buna conduită înainte de săvârșirea infracțiunii nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante sau ca împrejurări care îi oferă inculpatului accesul automat la suspendarea executării pedepsei. Aceasta pentru că lipsa antecedentelor penale și buna conduită constituie condiții intrinseci de acces la o funcție de natura celei îndeplinite de inculpat - lucrător de poliție.
Și apelul inculpatului A este fondat, sub aspectul greșitei aplicări de către prima instanță a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I
Cod PenalÎn cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Referitor la cauza de față, instanța de apel consideră că față de infracțiunea de serviciu săvârșită de inculpat (trafic de influență) nu se impune a se aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a proc.pen. vor fi admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD și de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 38/PI/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 27.10.2008, va fi desființată în parte, în latura penală, sentința primei instanțe și, rejudecându-se cauza, vor fi înlăturate suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicarea disp. art. 359.proc.pen. și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I pen.; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 2 lit. a proc.pen. admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD și de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 38/PI/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 27.10.2008.
Desființează în parte, în latura penală, sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:
Înlătură suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și aplicarea disp. art. 359.proc.pen.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red.23.06.2009
Tehnored. 25.06.2009
Primă instanță: jud.-- - Tribunalul Arad
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu
