Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 98/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.98/
Ședința publică de la 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participare procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de - cu domiciliul în C,-, -,.A,.2,.8 și C,-, împotriva sentinței penale nr.32/CEA din data de 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect revizuire.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul revizuient, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3936/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru apelantul revizuient, arată că cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, în sensul că împrejurările noi rezultă din declarațiile a trei martori audiați la momentul respectiv dar și în dosarul nr.1965/2004 al Judecătoriei Constanța. Consideră că prin reaudierea martorilor s-ar dovedi nevinovăția revizuientului, motiv pentru care, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Procurorul, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului declarat de revizuientul și de menținere a sentinței de fond, ca temeinică și legală. Învederează instanței că, dosarul nr.1965/2004 al Judecătoriei Constanța, în care se regăsesc declarațiile celor trei martori, a fost atașat cu ocazia judecării cererii de revizuire, astfel încât, apreciază că nu există elemente de natură a determina constatarea netemeiniciei unei hotărâri de condamnare. Apreciază că susținerile din cererea de revizuire sunt nefondate și solicită respingerea apelului declarat de apelantul revizuient ca nefondat.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.32/CEA din data de 4 iunie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art.403 alin.3 Cod procedură penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul - condamnat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat revizuientul - condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6/P/2004 din data de 31.03.2004 al Parchetului Național Anticorupție (actuala Direcție Națională Anticorupție) - Serviciul Teritorial Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.6 din Legea nr.78/2000 în referire la art.257 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.288 Cod penal, art.291 Cod penal, art.77 alin.2 din OUG 195/2002 raportat la art.31 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de agent principal în cadrul Secției 5 Poliție C, prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra unor funcționari din cadrul Autorității Vamale, Registrul Auto Român și Poliția Rutieră, în cursul lunii mai 2003 pretins și primit suma de 850 USD de la, lăsând să se înțeleagă că va interveni pe lângă autoritățile menționate pentru recarosarea, omologarea și înmatricularea unui autoturism marca Renault 19.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că a tăinuit certificatul de înmatriculare și cartea de identitate ale autoturismului, înscrisuri provenite din săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, pe care le-a predat ui spre a fi folosite pentru a circula pe drumurile publice.
Totodată, inculpatul a determinat punerea în circulație pe drumurile publice a autoturismului marca Renault 19 de culoare cu numere false de înmatriculare (CT - 04 - ) de către numiții și, care a acționat fără vinovăție.
Prin sentința penală nr. 815/21.12.2004 a Tribunalului Constanțas -a dispus:
- în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică privind pe inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea 78/2000 în referire la art.256 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2 Cod penal;
- în baza art.215 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și alin.2 raportat la art.76 lit.c Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
- în baza art.26 Cod penal raportat la art.288 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, alin.2 raportat la art.76 lit.a Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- în baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, alin.2 raportat la art.76 lit.d Cod penal condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- în baza art.77 alin.2 din OUG 195/2002 raportat la art.31 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, alin.2 raportat la art.76 lit.d Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare;
- în baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal.
Prin decizia penală nr.1/05.01.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr.652/P/2005, s-a dispus în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a apelurilor declarate în cauză.
Prin decizia nr.5634/29.09.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr.1/P/05.01.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, privind pe inculpatul, au fost casate decizia penală atacată și sentința penală nr. 815/21.12.2004 a Tribunalului Constanța - Secția Penală; rejudecând, în baza art. 257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 26 Cod penal raportat la art.288 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art.291 Cod penal, condamnă pe inculpat la 5 luni închisoare; în baza art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art.77 alin.2 din OUG 195/2002 condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea art.71, 64 lit.a, b, c Cod penal; în baza art.348 Cod procedură penală, dispune anularea actelor falsificate, și anume a certificatului de înmatriculare nr. C - T și Cartea de identitate a vehiculului înmatriculat sub nr. SB - 02 -; respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva acelorași decizii penale.
Potrivit art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, se poate solicita revizuirea când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar conform art.394 alin.2 Cod procedură penală, acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Acest caz de revizuire, invocat și de revizuientul, presupune ca elementul de noutate să privească probele, deci faptele probatorii, iar nu mijloace de probă prin care să se încerce prelungirea probatoriului administrat anterior.
Revizuientul susține că nu sunt reale afirmațiile ui, în sensul că la momentul depistării caracterului fals al documentelor autoturismului Renault 19 ar fi menționat în fața lucrătorilor de poliție, respectiv și că revizuientul este persona care i-a facilitat obținerea acestor documente, iar lucrătorii de poliție și pot confirma această ipoteză.
a menționat în declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că a relatat celor doi lucrători de poliție despre persoana revizuientului ca fiind cel care i-a facilitat obținerea documentelor pentru autoturism. Aspectul legat de indicarea de către denunțător a persoanei care i-ar fi obținut documentele a fost adus la cunoștința instanței prin declarațiile acestuia,astfel că împrejurarea invocată de inculpat în susținerea cererii de revizuire nu are un caracter de noutate. Prima instanță a menționat în considerentele hotărârii că din denunțul și declarațiile numitului rezultă că revizuientul s-a ocupat de recarosarea și înmatricularea autoturismului Renault 19, astfel că s-a cunoscut despre poziția ui asupra persoanei care i-ar fi obținut documentele autoturismului.
Prin cererea revizuientului se tinde la dovedirea unui fapt contrar celui reținut de prima instanță, iar nu la identificarea unei fapte sau împrejurări noi. Prin audierea celor doi lucrători de poliție se dorește a se dovedi că nu l-a indicat pe revizuient ca fiind persona care i-a obținut actele autoturismului, deși la soluționarea cauzei prima instanță tocmai acest aspect l-a reținut, astfel încât, cererea tinde la prelungirea probatoriului administrat în cauză.
Totodată, nu constituie un element esențial cauzei, de natură să conducă la pronunțarea unei soluții contrare, împrejurarea dacă a comunicat lucrătorilor de poliție și identitatea persoanei care i-a facilitat obținerea documentelor pentru autoturism, întrucât activitatea infracțională a revizuientului a fost stabilită pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, iar doar pe baza simplei afirmații făcute în fața lucrătorilor de poliție. La pronunțarea soluției procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartele de expertiză tehnico - științifică grafologice, declarațiile martorilor, documentele autoturismului marca Renault 19, procesul verbal de transcriere a discuțiilor purtate între revizuient și martorul.
Drept urmare, motivul invocat de revizuient nu se constituie în cazul de revizuire prevăzute de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Revizuientul a apreciat că se impune audierea martorului, care ar putea susține nevinovăția sa, întrucât în dosarul nr. - al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțaa dat declarații care nu îl incriminează pe revizuient, astfel încât declarațiile martorului, date în prezenta cauză, nu ar fi reale.
În ceea ce privește acest motiv invocat se impune precizarea că revizuientul a considerat că se încadrează în prevederile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, dar din modalitatea de redactare a acestui motiv de revizuire, în care se face referire la afirmații mincinoase ale martorului, rezultă incidența cazului prevăzute de art.394 alin.1 lit.b Cod procedură penală (revizuientul a precizat explicit că martorul a mințit atunci când a relatat în legătură cu împrejurările în care a fost recarosat autoturismul marca Renault 19).
Invocarea de către revizuient a cazului prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală nu împiedică instanța să aprecieze că, în concret, motivul învederat s-ar putea încadra în prevederile art.394 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Apreciind că motivul invocat s-ar putea încadra în prevederile art. 394 alin.1 lit.b Cod procedură penală, dovedirea acestui caz este posibilă în condițiile art.395 alin.1 Cod procedură penală, respectiv prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului. Revizuientul nu a dovedit declarațiile necorespunzătoare făcute de martorul, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii, prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, ci a dorit ca aceste constări să se facă în cadrul procedurii judiciare a revizuirii. Întrucât nu s-a constatat existența unor cazuri de împiedicare a constatării săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă într-o procedură judiciară distinctă, nu este admisibil ca aceste constatări se aibă loc în procedura revizuirii, față de dispozițiile art.395 alin.2 Cod procedură penală.
Revizuientul a încercat să susțină incidența cazului prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, întrucât martorul ar urma să susțină o altă variantă decât cea declarată la soluționarea cauzei, dar această ipoteză nu este echivalentă cazului prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală. Săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă presupune că martorul să fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului, iar o eventuală nouă declarație corespunzătoare adevărului ar putea aduce elemente noi, însă acest caz are o reglementare distinctă, inclusiv sub aspectul dovedirii cazului de revizuire, care nu poate fi eludată prin asimilarea cu alt caz de revizuire, mai permisiv sub aspectul probațiunii.
Totodată, declarațiile date de în dosarul nr. - al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nu sunt relevante cauzei de față, întrucât faptele din acel dosar nu au legătură cu fapta din cauza supusă revizuirii, de aceea martorul nu a mai făcut referire la activitatea infracțională a revizuientului, privitor la autoturismul marca Renault 19, în dosarul nr. - al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța. Mai trebuie precizat că solicitarea reaudierii unui martor constituie tot o prelungire a probatoriului administrat la soluționarea cauzei, iar nu o împrejurarea nouă, de aceea și din acest punct de vedere nu este incident vreunul dintre cazurile de revizuire.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul revizuient.
Apelantul a criticat "de plano" sentința apelată, invocând incidența cazului de revizuire prevăzut de art.394 lit."a" Cod procedură penală și susținând acest caz de revizuire cu cererea de reaudiere a trei martori.
Verificând hotărârea apelată, potrivit art.371 Cod procedură penală, Curtea apreciază apelul ca nefondat.
Se constată că, în mod legal, prima instanță, față de aspectele concrete invocate în cererea de revizuire, față de referatul procurorului și față de datele reținute cu ocazia judecății cauzei în cele trei grade de jurisdicție, a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Este evident că revizuientul condamnat critică modul de analiză a probelor efectuate de instanțele care au soluționat acțiunea penală, încercând să obțină, pe calea rejudecării, după admiterea în principiu, o nouă verificare judiciară a condițiilor prevăzute de lege privind tragerea sa la răspundere penală.
În mod corect, prima instanță, față de prezumția de realitate constatărilor efectuate în hotărârile definitive, a constatat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru repunerea în discuție a fondului cauzei, prin rejudecare după admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Cazurile de revizuire invocate nu sunt dovedite legal și în măsură suficientă, astfel încât, să impună reexaminarea unei hotărâri definitive, și în final retractarea acesteia.
Caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii, și aptitudinea legală a acesteia de a conduce la verificarea unor raporturi juridice soluționate în mod definitiv, fac ca interpretarea condițiilor privind admiterea în principiu a cererii să se facă în mod strict, fără extrapolări sau analogii.
Pentru cele ce preced, și față de situația că, instanța de apel nu a constatat neregularități ale hotărârii apelate de natură să impună reformarea acesteia, Curtea va respinge prezentul apel ca nefondat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge apelul penal declarat de - cu domiciliul în C,-, -,.A,.2,.8 și C,-, împotriva sentinței penale nr.32/CEA din data de 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul în sumă de 40 lei pentru avocat se va plăti, conform art.189 cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./14.10.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure
