Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 11/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 11/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președintele secției penale
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, împotriva deciziei penale nr. 335/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, privind pe inculpatul
La apelul nominal au răspuns intimatul inculpat G asistat de avocat - apărător ales și pentru intimatul parte vătămată, lipsă, a răspuns avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatului parte vătămată depune la dosar proces verbal de punere în posesie și schița privind suprafețele din procesul verbal. Invederează instanței că nu dorește să se împace cu inculpatul.
Intimatul - inculpat G invederează instanței că nu mai dorește să dea alte declarații suplimentare și își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea este fondat pentru motive de nelegalitate și netemeinicie a celor două hotărâri pronunțate în cauză. Critica formulată are în vedere greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută prin actul de sesizare, respectiv pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.1 Cod penal. Temeiul achitării a fost cel prevăzut de disp.art. 10 lit. d Cod procedură penală, ambele instanțe reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii întrucât din probele administrate nu a rezultat cu certitudine faptul că partea vătămată folosea acel teren și că problemele între partea vătămată și inculpat au apărut când inculpatul ar fi săpat șanțul care desparte cele două terenuri. Apreciază că în mod greșit instanțele au apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie pe această motivare întrucât infracțiunea de tulburare de posesie prevede foarte clar "ocuparea fără drept a unui teren aflat în posesia celuilalt". Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată era proprietarul terenului, avea posesia acestuia, teren pe care se aflau construcții, grajduri și culturi. Motivarea instanțelor apare ca o adăugare la dispozițiile codului penal în sensul că partea vătămată nu folosea terenul și de aceea au achitat inculpatul, legea nu prevede o asemenea cerință. Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, restabilirea situației anterioare întrucât cele două instanțe au omis să se pronunțe cu privire la cererea formulată de procuror privind restabilirea situației anterioare și de asemenea apreciază că în mod greșit partea vătămată a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat întrucât nu s-a reținut nici o culpă procesuală și avându-se în vedere și temeiul în baza căruia a fost achitat inculpatului.
Apărătorul intimatului- parte vătămată, având cuvântul arată că își însușesc concluziile puse de reprezentantului Parchetului și lasă la aprecierea instanței dacă în cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 181cod penal.
Apărătorul intimatului- inculpat, având cuvântul, consideră că în mod corect, având în vedere probele administrate în cauză, ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice, reținând că faptei de tulburare de posesie îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al acesteia. Condiția esențială, așa cum au arătat cele două instanțe, ca acțiunea de ocupare fără drept sau de refuzul de a elibera un teren ocupat, este aceea ca partea vătămată să fi exercitat posesia acelui teren. Ori, din declarațiile martorilor, declarația inculpatului și a părții vătămate, rezultă că nu a folosit niciodată acest teren. Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză și obligarea părții vătămate la cheltuieli de judecată. Depune chitanța privind onorariu de apărător și concluzii scrise.
Intimatul- inculpat G, având cuvântul, arată că este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 179/2007 a Judecătoriei Adjuda fost achitat inculpatul G în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod proc.pen. pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev.de art. 220 alin. 1 Cod penal. S-au respins pretențiile pentru daunele morale ale părții vătămate și privind restabilirea situației anterioare.
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului cu fapta prev.de art. 220 Cod penal considerând că inculpatul a ocupat fără drept suprafața de 5 mp. din spatele grajdului părții vătămate și a săpat un șanț în dreptul acestuia.
Instanța de fond a reținut că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii deoarece nu există dovada că partea vătămată a stăpânit acea suprafață din spatele grajdului, iar prin săparea acelui șanț inculpatul nu a folosit acea suprafață reclamată. Se mai reține însă că între părți există neclară problema dreptului privind acea suprafață care se poate soluționa pe calea unor acțiuni civile de grănițuire sau revendicare. În această situație s-au respins și pretențiile privind daunele morale pretinse cu restabilirea situației anterioare.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud care a susținut netemeinicia sentinței deoarece partea vătămată, ca proprietar al suprafeței, nu trebuia să facă dovada posesiei dar oricând își poate manifesta dorința de a-l poseda. Instanța trebuia să se pronunțe asupra refuzului de a elibera terenul ceea ce nu a făcut. De asemenea trebuia să dispună restabilirea situației anterioare deoarece se săpase un șanț. Nici partea vătămată nu trebuia obligată la cheltuieli judiciare sau cheltuieli către inculpat deoarece nu are culpă procesuală.
De asemenea a declarat apel și partea vătămată deoarece instanța nu a obligat inculpatul să-i proteze peretele și nu i s-a acordat daune morale.
Tribunalul Vranceaa constatat că apelurile declarate sunt nefondate.
În motivarea hotărârii se arată că în cursul urmăririi penale s-a făcut expertiză tehnică judiciară prin care, în urma măsurătorilor, s-a stabilit că terenul în litigiu este al părții vătămate fără a fi marcat de un hotar sau gard față de terenul inculpatului. Această situație poate fi rezolvată numai pe calea unei acțiuni în grănițuire neexistând dovada ocupării vreunei suprafețe. Împrejurarea că s-a săpat un șanț în afara celor 5 mp din spatele grajdului, care apoi a fost acoperit, nu echivalează cu o ocupare în accepțiunea legii. Chiar părțile și-au exprimat punctul de vedere în ce privește închiderea litigiului ca fiind acela al construirii unui gard pentru protejarea zonei din spatele grajdului, situație ce poate fi rezolvată pe cale amiabilă sau în urma unei acțiuni civile.
De asemenea s-a arătat că instanța de fond, analizând elementele constitutive ale infracțiunii și ajungând la concluzia că fapta nu întrunește cerințele în ceea ce privește latura materială, în mod corect s-a pronunțat prin respingerea laturii civile a cauzei iar obligarea părții vătămate la cheltuieli judiciare are ca temei juridic disp. art. 192 al.1 pct.1 lit.a Cod proc.pen. cheltuielile fiind determinate de plângerea sa care s-a dovedit a fi neîntemeiată.
Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 335/2007, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și partea civilă.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod proc. pen. pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.1 Cod penal și respingerea cererii de restabilire a situației anterioare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele au dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod proc. pen. deoarece lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Conform raportului de expertiză, partea vătămată este și proprietara suprafeței de 5 mp. din spatele grajdului său, suprafață de are o lățime medie de 30 cm. măsurată din peretele acelui grajd.
O condiție esențială pentru ca acțiunea de ocupare fără drept sau refuz de a elibera terenul astfel ocupat este ca subiectul pasiv -partea vătămată - să fi exercitat posesia asupra acelei suprafețe. În cazul de față, atât martorii și, cât și inculpatul și chiar partea vătămată au susținut că aceasta din urmă nu a folosit niciodată terenul din spatele grajdului, în nici un mod. Este evident că partea vătămată este proprietara acelei suprafețe de teren pe care inculpatul a avut-o în posesie mai mulți ani și consideră că îi aparține, dar aceasta nu l-a posedat anterior acțiunilor inculpatului de săpare a șanțului lângă grajd. De fapt și lipsa oricărei portițe la gardul de lângă acest grajd vine să întărească convingerea instanței că partea vătămată nu a avut posesia asupra acestei suprafețe de teren. Anterior datei de 09.09.2006, când inculpatul a săpat un șanț în spatele grajdului, lângă perete, partea vătămată nu a utilizat suprafața de 5 mp. în litigiu, pe care nu aop utea cultiva, fiind prea îngustă și nu a folosit-o în nici un mod, fapt recunoscut și de aceasta. Din cele două elemente ale posesiei, animus și corpus, lipsește acesta din urmă, esențial din punct de vedere al infracțiunii de tulburare de posesie, partea vătămată neutilizând sub nici o formă acea suprafață, neavând acces la aceasta.
Prin lipsa acestei condiții, acțiunea inculpatului de ocupare a acelei suprafețe și săparea unui șanț pe aceasta, nu constituie elementul material al infracțiunii de tulburare de posesie, lipsind astfel un element constitutiv al acestei infracțiuni.
De asemenea, verificând probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate (fila 12 dosar fond) și ale inculpatului (fila 11 dosar fond), Curtea reține ca situație de fapt că inculpatul a săpat un șanț pe terenul părții vătămate cu intenția ca apa de la ploaie, care se scurgea de pe acoperișul grajdului părții vătămate, să nu se mai scurgă pe proprietatea sa, iar partea vătămată a reproșat inculpatului că șanțul săpat de acesta afectează stabilitatea pereților grajdului. Ulterior, inculpatul a astupat acest șanț.
Deci intenția inculpatului nu a fost aceea de a tulbura posesia părții vătămate, deoarece prin șanțul creat pe terenul părții vătămate nu a ocupat în nici un moment fără drept suprafața de teren a acestuia.
De asemenea, având în vedere concluziile raportului de expertiză, în mod corect instanțele, dispunând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod proc. penală, au lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei deoarece terenul în litigiu ce aparține părții vătămate nu este marcat cu un gard sau urme de hotar față de terenul inculpatului, fiind necesară, dacă nu se apreciază pe cale amiabilă, o acțiune în grănițuirea proprietăților, instanțele penale rezolvând acțiunea penală, rămânând la dispoziție suficiente elemente pentru a putea să se pronunțe cu autoritate de lucru judecat pe latura civilă a cauzei, respectiv repunerea în situația anterioară în condițiile în care, prin fapta inculpatului de săpare a unui șanț pe terenul părții vătămate, acesta nu a acoperit nici o suprafață de teren a părții vătămate.
Față de aceste considerente, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 335/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea ( sentința penală nr. 179 din24.04.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud ) privind pe inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 02.06.1939 în com. Homocea, jud.V, CNP --) domiciliat în mun.Adjud, cartier Adjudu, jud.V.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./30.01.2008
Tehnored./07.02.2008 /2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
