Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 148/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 148/
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Epure
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal formulat de partea vătămată - domiciliat în loc.,-, județ C - împotriva deciziei penale nr. 504 din 10 noiembrie 2008 - pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, și a sentinței penale nr. 910/P din 23 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia - în dosarul nr-, privind pe inculpații și - inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.220 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă avocat - pentru intimatul-inculpat și avocat - - pentru intimata-inculpat.
Au lipsit:
- recurentul-parte vătămată și procuristul acestuia -;
- intimații-inculpați și.
Procedura legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a primit la dosar copia încheierii nr. 362 din 24 februarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins cererea de strămutare formulată de apelantul-parte vătămată.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se constate că sentința pronunțată de Judecătoria Medgidia și decizia penală Tribunalului Constanța sunt legale și temeinice.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată și menținerea - ca temeinică și legală - a deciziei penale nr. 504 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța prin care s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpați ca urmare a tardivității formulării plângerii. Cu aplicarea art. 189 cod procedură penală, în sensul acordării onorariului de avocat.
Avocat -, având cuvântul pentru intimata-inculpat, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Constanța. În mod corect în apel s-a dispus achitarea inculpaților constatându-se că lipsește plângerea prealabilă, aplicându-se inculpaților legea mai favorabilă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Judecătoria Medgidia județ C, prin sentința penală nr. 910/P din 23.05.2008, în baza prev. art. 220 alin. 1, 2 și 3 Cp - pentru infractiunea de tulburare de posesie:
A condamnat pe inculpatul la pedeaspa de 1 an închisoare.
În baza prev. art. 81 Cp:
A suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza prevederilor art. 359 Cod Procedura Penala, cu referire la prevederile art. 83 Cod Penal, s-a atras atentia inculpatului asupra conditiilor de revocare a suspendarii conditionate a execitarii pedepsei.
În baza prev. art. 71 Cp
A interzis condamnatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea tuturor drepturilor prevazute de art. 64 lit. a taza a II-a, b și c Cod Penal.
În baza prev. art. 71 alin. 5 Cp:
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza prev. art. 220 alin. 1, 2 și 3 Cp - pentru infractiunea de tulburare de posesie:
A condamnat pe inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza prev. art. 81 Cp:
A suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza prevederilor art. 359 Cod Procedura Penala, cu referire la prevederile art. 83 Cod Penal, s-a atras atentia inculpatei asupra conditiilor de revocare a suspendarii conditionate a execitarii pedepsei.
În baza prev. art. 71 Cp
A interzis condamnatei, pe durata executarii pedepsei, exercitarea tuturor drepturilor prevazute de art. 64 lit. a taza a II-a, b și c Cod Penal.
În baza prev. art. 71 alin. 5 Cp:
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza prev. art.14-16 Cpp rap. la art.998, 1000 alin. 3 si 1003. Civ:
A admis in parte actiunea civila a partii civile.
A obligat pe inculpații, ȘI la plata de despagubiri civile catre partea civila, în valoare de 5.000 RON - daune morale.
În baza prev. art. 191 Cpp:
A obligat pe inculpați la plata catre stat a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 200 RON fiecare.
În baza prev. art. 193 Cpp:
A obligat pe inculpați, în solidar, la plata către partea vătămată a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
Prin decizia penală nr. 504 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, În baza art. 379 pct 1 lit b) cod procedură penală, a respins apelul formulat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 910/P din 23 05 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală:
A obligat partea vătămată să plătească statului suma de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 379 pct 2 lit a) cod procedură penală:
A admis apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr 910/P din 23 05 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr -.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
În baza art. 11 pct 2 lit b) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit f) cod procedură penală, cu aplicarea art. 284 Cod procedură penală:
A încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, ca urmare a tardivității formulării plângerii prealabile de către partea vătămată.
În baza art. 346 alin 4 cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 192 alin 1 pct 2 lit c) Cod procedură penală, a obligat partea vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță.
În baza art. 192 alin 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaților au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut:
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că partea vătămată a cumpărat de la inculpați 2 camere și dependințe în suprafață construită totală de 48,23. conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1095/14.03.2002.
De asemenea, nu este negat de nimeni faptul că, ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1139/20.04.2004, inculpații au vândut numiților și 2 camere și 4 holuri în suprafață construită de 64,8.
Anterior vânzării din 2004, inculpații au procedat la zidirea forțată a ușilor de acces ale camerelor vândute părții vătămate, la cele două holuri în discuție, pe motiv că acestea le aparțineau și fuseseră folosite de partea vătămată cu acordul tacit al lor, din milă față de soția bolnavă a acestuia, care a și decedat (declarațiile inculpaților).
Întrucât părerile părților, ale inculpaților și părții vătămate asupra proprietății acestor holuri au fost și sunt opuse, în cauza civilă nr.4936/2005, Judecătoria Medgidia, prin sentința civilă nr.1701/02.10.2006 a reținut în considerente următoarele: "dreptul de proprietate asupra celor 2 holuri, în suprafață totală de 16,47. nu se mai află în patrimoniul pârâților și (inculpații de față), fiind înstrăinat reclamantului (partea vătămată de față), prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1095/2002, astfel că nu mai putea face obiectul înstrăinării către pârâții și ".
infracțiunii: posesia bunului, respectiv a holurilor, rezultă din toate declarațiile persoanelor audiate. Chiar dacă declarațiile inculpaților și părții vătămate sunt neconcordante sub aspectul proprietății, se constată că legea nu protejează numai posesia legitimă, ci chiar și pe cea nelegitimă pentru a nu permite părții să-și facă singură dreptate.
Lipsa acordului părții vătămate la zidirea ușilor de acces în hol rezultă din declarațiile acestuia, a martorilor rude și a concubinei și chiar din declarațiile inculpaților.
Referitor la despăgubirile solicitate de partea civilă - 7.200 RON, cu titlu de contravaloare a 3 uși înlocuire, reperații, zugrăveli, mobilă distrusă, chiuvetă, ca- instalație electrică etc:
Deoarece partea civilă nu a demonstrat niciuna dintre condițiile prejudiciului, astfel că instanța constată neîndeplinită o condiție esențială a răspunderii civile delictuale, fapt ce împiedică obligarea pârâtului la plata despăgubirilor către partea civilă.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă - 5000 RON:
Pentru prejudiciul adus părții civile, prin fapta ilicită a inculpatului, ca urmare a vătămării aduse imaginii părții vătămate și a încrederii acesteia în cuvântul dat, de numeroasele neînțelegeri și șicanări ale inculpaților, se apreciază că se impune despăgubirea părții civile cu suma de 5.000 RON cu titlul de daune morale.
În speța, din declarațiile martorilor audiați rezultă că blocarea celor două uși de acces de la camerelor părții vătămate în holurile cu pricina au determinat o îngreunare a folosirii proprietății acestuia, deci o afectare a traiului zilnic al părții vătămate. la o capacitate de munca normala, partea civila a rămas cu infirmitate fizică permanentă, pierzându-și capacitatea de muncă corespunzător gradului II de invaliditate cu protecție specială.
Așadar, din culpa exclusivă a inculpatului, ea a fost prejudiciată psihic și fizic o perioadă de timp.
În atare situație, instanța apreciază ca suma de 5.000 Ron reprezintă în realitate o echitabilă compensare a suferințelor fizice și psihice produse părții civile, prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Tribunalul Constanța, pentru a pronunța decizia penală nr. 504 din 10 noiembrie 2008 reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a făcut o examinare temeinică a probelor administrate, reținând corect că partea vătămată a intrat în posesia a două camere și dependințe preluate de la inculpați, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare 1095/14.03.2002, iar după aceea, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1139/20.04.2004, inculpații au zidit ușilor de acces ale camerelor vândute părții vătămate, la cele două holuri în discuție, pe motiv că acestea le aparțineau și fuseseră folosite de partea vătămată cu acordul tacit al lor
Între părți s-a purtat și o judecată civilă, în cauza civilă nr.4936/2005 soluționată de Judecătoria Medgidia prin sentința civilă nr.1701/02.10.2006.
În aceste condiții, tribunalul reține că partea vătămată a cunoscut încă de la data zidirii ușilor sale de acces atât faptul tulburării sale de posesie cât și pe persoanele care au săvârșit fapta. Acest fapt este probat și prin declarațiile părților și martorilor.
Având în vedere că între data săvârșirii faptei și data prezentei judecăți dispozițiile art. 220 Cod penal au suferit modificări, în temeiul art. 13 Cod penal instanța de judecată trebuie să ia în considerare legea cea mai favorabilă.
Astfel, anterior intrării în vigoare a Legii nr 247/2005, la data de 22 iulie 2005, art 220 Cod penal prevedea la alin 4 dispoziția că,dacă imobilul se află în proprietatea unei persoane privateacțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."
Această dispoziție are o dublă funcționalitate, atât pe planul dreptului material (penal) cât și pe planul dreptului procesual, în sensul că este o condiție prealabilă atât de pedepsibilitate (de tragere la răspundere penală) cât și de procedibilitate.
Tribunalul constată că Legea nr 247/2005 a intrat în vigoare mult după realizarea actelor materiale ce li se impută inculpaților, astfel încât între legea veche, în vigoare la data săvârșirii faptelor, care condiționa răspunderea penală a inculpaților de existența unei plângeri prealabile, și legea nouă, ce nu mai prevede această condiție, trebuie aleasă legea veche, mai favorabilă inculpaților din perspectiva art. 13 cod penal.
Astfel, cu privire la existența plângerii prealabile, ca act de care depinde tragerea la răspundere penală a inculpaților, tribunalul reține, potrivit art. 284 Cod procedură penală, că această plângere trebuia făcută în termen de 2 luni calculate din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Ori, astfel cum s-a reținut mai sus, având în vedere conjunctura în care s-au derulat faptele, precum și acțiunea civilă inițiată de partea vătămată în anul 2005, este evident că a cunoscut cine sunt autorii faptei de zidire a ușilor imobilului său încă de la data faptelor, adică înainte de contractul de vânzare cumpărare din 20 04 2004.
Din actele dosarului de urmărire penală tribunalul reține că partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, la data de 19 februarie 2007, mult după expirarea termenului de 2 luni prevăzut de lege.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs, susținând nelegalitatea acesteia, deoarece nu se poate susține că a formulat tardiv plângerea prealabillă împotriva inculpaților, dispunându-se încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1,2,3 cod penal, cu aplic, art. 13 cod penal.
Examinând din oficiu motivul de recurs, constată a fi fondat.
Prin incriminarea faptei prev. de art. 220 cod penal legiuitorul român a urmărit să ocrotească posesia bunurilor imobile, dând o gravitate sporită când acțiunea de ocupare fără drept prin violență, desființarea sau strămutarea de hotar și de mai multe persoane împreună.
Infracțiunea de tulburare de posesie, fiind o infracțiune continuă, ea se consumă fie în momentul când făptuitorul a încetat, din proprie inițiativă acțiunea ilicită de ocupare a imobilului aflat în posesia altuia, fie la pronunțarea hotărârii de condamnare.
De unde se poate concluziona că, perioada de consumare a infracțiunii de tulburare de posesie este cuprinsă în intervalul de timp scurs după ocuparea fără drept a imobilului și în continuare atât timp cât făptuitorul se află în situația ilicită.
Pentru infracțiunea de tulburare de posesie, așa cum s-a modificat prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, sesizarea instanței se face din oficiu, prin rechizitoriu.
Motivarea tribunalului că, dispozițiile Legii nr. 247/2005 au intrat în vigoare mult după realizarea actelor materiale ce li se impută inculpaților, astfel că, tragerea la răspundere penală, trebuie reținută potrivit art. 284 cod pr. penală și că plângerea prealabilă trebuia făcută in termen de 2 luni calculate din ziua când persoana vătămată a știut cine este făptuitorul, nu poate fi primită.
Având în vedere că, la data când partea vătămată s-a adresat cu plângere, inculpații se găseau în aceeași situație față de coproprietari ( chiar și după adoptarea Legii nr. 247/2005) susținând personal fiecare că la data de 31.01.2008, că cele două holuri au format obiectul litigiului civil, le aparține și le ocupă in continuare, nu se poate susține că sesizarea instanței trebuia făcută în temeiul dispozițiilor art. 278 cod pr. penală, având în vedere așa cum s-a precizat mai sus și natura continuă a infracțiunii de tulburare de posesie.
Ca atare, urmează a admite ca fondat recursul, urmând a casa decizia recurată și menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Văzând și art. 189 cod pr. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de opinii:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. "a" cod procedură penală
Admite recursul declarat de partea vătămată - domiciliat în loc.,-, județ C - împotriva deciziei penale nr. 504 din 10 noiembrie 2008 - pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și menține hotărârea primei instanțe.
În temeiul art. 189 cod procedură penală,
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, a onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu - avocat - și avocat - în sumă de câte 300 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2009.
Președinte de complet, Judecător,
- - - -
cf. art. 312 cp.p., semnează
Președinte de complet,
- -
Cu opinie separată, în sensul respingerii
ca nefondat a recursului.
Judecător,
- -
Grefier,
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Am opinat în sensul respingerii ca nefondat al recursului declarat de partea vătămată întrucât apreciez că apelul a fost corect admis, atât pentru considerentele deciziei recurate cât și, în plus, în raport de faptul că, în ce privește momentul de la care curge termenul de introducere a plângerii prealabile în cadrul infracțiunilor continue, cum este aceea de tulburare de posesie prev. de art. 220 cod penal, interpretarea corectă asupra aplicării art. 284 cod procedură penală a fost clarificată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care prin decizie general obligatorie a stabilit că și în cazul infracțiunilor continue, sunt incidente dispozițiile art. 284 cod procedură penală, termenul de două luni prevăzut de aceste dispoziții curgând de la data când partea vătămată a cunoscut identitatea făptuitorilor.
Ori în cauză, data când a început să curgă termenul de decădere prevăzut de art. 284 cod procedură penală a fost anterior datei de 20.04.2004, iar formularea plângerii prealabile la data de 19.02.2007 s-a făcut cu depășirea acestui termen și a avut ca efecte decăderea părții vătămate din dreptul de a sesiza instanța cu plângere prealabilă.
Deși la momentul actual condiția de pedepsibilitate și procedabilitate vizând necesitatea formulării în termen a unei plângeri prealabile pentru a se putea exercita acțiunea penală și trage la răspundere a făptuitorii, nu mai este prevăzută pentru această infracțiune, la data săvârșirii faptei, această condiție exista și, ca atare, ea va fi avută în vedere ca un impediment la tragerea la răspundere penală și exercitarea acțiunii penale - în baza art. 11 pct. 2 lit. "b" cod procedură penală rap. la art. 10 lit. "f" cod procedură penală, prin aplicarea efectivă a principiului legii penale mai favorabile, care în cauză, era chiar legea în vigoare la data săvârșirii faptei.
Aplicarea unei dispoziții procedurale mai grave în ce-i privește pe inculpați decât cele aflate în vigoare la momentul săvârșirii faptei reprezintă o încălcare a principiului legalității răspunderii penale, în sensul că, au lipsit de predictibilitate și previzibilitate normele ce reglementau răspunderea penală și condițiile de exercitare a acțiunii penale, și au agravat situația inculpaților doar ca efect a existenței unei modificări legislative ulterioare, pe care inculpații nu o puteau prevedea la momentul săvârșirii faptei și ca atare, nu puteau să-și adapteze conduita față de aceasta.
Reprezintă în conformitate cu doctrina și jurisprudența constantă lege penală mai favorabilă, inclusiv normele de drept procedural ce împiedică tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, nu doar cele de drept substanțial.
Ca atare, opinia minoritară pe care o exprim este în sensul respingerii ca nefondat al recursului.
Judecător
- -
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Epure, Viorica Costea
