Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 157/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 220 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 157
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 05 februarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect recursurile promovate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, inculpatul A și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 224 de la 08 iulie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 116 de la 30 iunie 2008, Judecătoria Segarcea dispus, în baza art. 220 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d pen. condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 20.12.1964 în C, domiciliat în S,-, jud. D, CNP - - la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 271 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. e pen. condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b raportat la art. 34 lit. b pen. a contopit cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni care constituie termen de în cercare.
În temeiul art. 71 alin. 1.pen. a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a pen.
În temeiul art. 71 alin. 5.pen. a suspendat măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a pen. pe perioada suspendării executării pedepsei.
A atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83.pen.
În temeiul art. 346.pr.pen. raportat la art. 14 alin. 3 lit. a pr.pen. a admis acțiunea civilă și obligă inculpatul să ridice gardul, vagonul și wc-ul de pe terenul proprietate reclamantului-parte civilă și, în temeiul art. 998 și urm. din Codul civil, respinge capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3 euro/ de teren pentru perioada 2002, 2003-2008, ca nedovedit.
A obligat inculpatul la 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
A obligat inculpatul către părțile civile și - la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul -A, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. 1.pen. și art. 271 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b pen.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 489/01.04.2002, numitul a vândut părților vătămate și -, terenul agricol extravilan în suprafață de 1.600. situat în localitatea S, tarlaua 66, parcela 31/2, având vecinătățile: S - De 31/1, N -, E - (restul proprietății) și V - DJ 1617 și, întrucât inculpatul exercita cu rea-credință posesia terenului care făcuse obiectul contractului anterior menționat, părțile vătămate au formulat o acțiune civilă, prin care au solicitat ca acesta să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren -menționată, precum și obligarea inculpatului de a-și ridica materialele de construcții și gardul ridicat pe respectivul teren.
Prin sentința civilă nr. 2144/05.12.2002, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 1572/2002, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de părțile vătămate (reclamanți în cauza respectivă) și -, împotriva inculpatului (pârât) -A și a fost obligat acesta din urmă să le lase părților vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1.600. situată în localitatea S, tarlaua 66, parcela 31/2, jud. D și, totodată, a fost obligat inculpatul să-și ridice materialele de construcție și gardul de pe terenul respectiv.
Împotriva sentinței civile anterior menționate, a formulat apel inculpatul iar TRIBUNALUL DOLJ, prin decizia civilă nr. 595/25.06.2004, a admis în parte apelul declarat și a schimbat în parte această sentință, în sensul obligării inculpatului -A să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie celor două părți vătămate suprafața de 1.356. situată în localitatea S, tarlaua 66, parcela 31/2, motivându-se că numai această suprafață de teren era ocupată de pârât. Ulterior, prin decizia nr. 453/28.02.2005 a Curți de APEL CRAIOVA, a fost respins recursul declarat de inculpat împotriva deciziei civile nr. 595/25.06.2004 a Tribunalului Dolj, iar prin procesul-verbal întocmit în data de 30.05.2005, părțile vătămate au fost puse în posesia terenului anterior menționat de către executorul judecătoresc.
Se reține că, după ce părțile vătămate au fost puse în posesia respectivei suprafețe de teren, inculpatul a ridicat bunurile pe care le depozitase pe acesta, respectiv: cisternă de textolit, remorcă, precum și gardul împrejmuitor, aspecte confirmate atât de partea vătămată -, cât și de martorul însă, ulterior, inculpatul a construit un alt gard, prin care a împrejmuit o porțiune din suprafața de teren de 1.356. asupra căreia părțile vătămate fuseseră anterior puse în posesie, împiedicându-le astfel pe cele două părți vătămate să folosească respectiva porțiune din suprafața de teren de 1.356. deținută în baza sentinței civile nr. 2144/05.12.2002 a Judecătoriei Segarcea, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 595/25.06.2004 a Tribunalului Dolj, porțiune de teren pe care, din dispoziția inculpatului, martorul a depozitat cu ajutorul unei macarale, un vagon (container) și a fost construit un wc, situație de fapt ce a rezultat din declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii și, coroborate cu declarațiile părții vătămate -.
A fost întocmită în cauză o expertiză topografică, concluziile acestui raport de expertiză întocmit de expertul tehnic, confirmând faptul că terenul pe care inculpatul a depozitat vagonul (containerul) este cel menționat în decizia civilă nr. 595/2004, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, respectiv cel situat în tarlaua 66, parcela 31/2, fapt ce a reieșit și din planul de situație redactat la fața locului.
S-a reținut astfel de către instanța de fond că săvârșirea infracțiunilor de către inculpat a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate; copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 489/01.04.2002 de - S; copia unui înscris sub semnătură privată intitulat "Chitanță", încheiat între inculpat și numitul, în data de 05.03.2002; copia sentinței civile nr. 2144/05.12.2002, pronunțată de Judecătoria Segarcea, copia raportului de expertiză tehnică - specialitatea topografie, întocmit în dosarul civil nr. 2636/2003 al acestei instanțe; copii ale deciziei civile nr. 595/25.06.2004, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ și ale deciziei nr. 453/28.02.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, învestite cu formulă executorie; copia procesului-verbal întocmit de " ", în data de 35.05.2005 cu ocazia punerii în posesie a părților vătămate; copia sentinței civile nr. 467/05.10.2005, pronunțată de Judecătoria Segarcea; copia sentinței nr. 21/20.01.2006, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - secția comercială și de contencios administrativ; copia unui proces-verbal întocmit în data de 03.06.2006 și copia " refuzului de executare din procesul-verbal din 03.06.2006", ale aceluiași executor judecătoresc; copia raportului de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr-(Număr în format vechi 1572/2006)al Judecătoriei Segarcea; copia contractului de concesiune nr. 12/02.06.2003; copia Hotărârii nr. 84/30.08.2002 dată de Consiliul Local -S; copia facturii fiscale nr. -/29.10.2002 și copia unei fișe de inventar a mijlocului fix; declarațiile numiților,; declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Prima instanță a constatat că, în drept, faptele inculpatului, așa cum au fost expuse anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tulburare de posesie prevăzută de 220 alin. 1.pen. respectiv de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2.pen. iar la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe baza acestor considerente, s-a reținut că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate inculpatului, prima instanță dispunând suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
Asupra laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. 1.pen. și respectiv art. 271 alin. 2.pen. de către inculpat, s-a provocat un prejudiciu părților vătămate - și - constând în împiedicarea părților vătămate de a folosi terenul, proprietatea acestora, inculpatul împrejmuind cu gard o porțiune a acestuia și edificând un WC, precum și de a-și depozita un vagon pe terenul respectiv, deși existau hotărâri judecătorești care atestau că părțile vătămate (reclamanți) sunt adevărații proprietari - motiv pentru care a fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul să ridice containerul și gardul împrejmuitor ridicat pe terenul proprietatea părților vătămate, precum și WC-ului construit pe acest teren, în așa fel încât părțile civile să fie repuse în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor de către inculpat.
Prima instanța a respins capătul de cerere în despăgubiri formulat de partea vătămată - constând din obligarea inculpatului la plata sumei de 3 Euro/ de teren, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat de inculpat pentru perioada 2002, 2003 - 2008 - ca fiind nedovedită, partea vătămată nefăcând nici o dovadă în susținerea pretențiilor sale, deși, potrivit dispozițiilor art. 1169 și urm. din Codul civil, sarcina probei revenea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A, considerând hotărârea netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 10 lit. d din C.P.P. arătând în esență că el nu a ocupat abuziv suprafața în litigiu, ci pe baza unui înscris sub semnătură privată.
Prin decizia penală nr. 224 de la 08 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. admiterea apelului declarat de inculpatul A; desființarea în parte a sentinței penale nr. 116/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Segarcea, sub aspectul laturii penale și modificarea acesteia, în sensul descontopirii pedepsei rezultante aplicată inculpatului - de 6 luni închisoare - în pedepsele componente de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare.
S-au înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 220 al. 1 pen și termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la C.P.P. art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 al. 1 și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 271 al. 2, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale aplicate.
S-a respins cererea părților civile și, privind acordarea cheltuielilor judiciare în instanța de apel; cheltuielile judiciare din apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, iar din probatoriul administrat, deși neanalizat de instanța de fond, s-a reținut că părților vătămate le-a fost admisă acțiunea în revendicare formulată împotriva inculpatului prin sen. civ.2144/5.12.2002 - rămasă definitivă prin dec. nr. 453/28.02.2005 a Curții e APEL CRAIOVA, respectiv prezentul inculpat a fost obligat în calitate de pârât să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1356. situată în orașul S, în tarlaua 66 parcela 31/2 având ca vecinătăți la - și, la Nord - drumul public, la est - și la vest - domeniul public.
Prin procesul verbal din 30.05.2005, părțile vătămate au fost puse în posesia terenului în suprafață de 1356. de către executorul judecătoresc, iar conform aceluiași proces verbal, la data de 03.06.2006, în momentul deplasării la fața locului cu ocazia demolării gardului și construcțiilor menționate în cuprinsul sentinței civile nr. 467 / 5.10.2005, după ce părțile vătămate fuseseră puse în posesie în urma hotărârii judecătorești de mai, inculpatul a construit un alt gard, prin care a împrejmuit o porțiune din suprafața de teren de 1356. împiedicându-le astfel pe cele două părți vătămate să folosească respectiva porțiune de teren.
Astfel, tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului - reținută mai - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 al. 2, constând în împiedicarea părților vătămate de a folosi o parte din imobilul deținut în baza unei hotărâri judecătorești, teren pe care părțile vătămate au fost puse în posesie, conform procesului verbal de punere în executare a hotărârii prin care s-a admis acțiunea de revendicare.
Toate aceste acte materiale (împrejmuire teren cu un gard, depozitarea pe teren a unui vagon container, construire WC, în condițiile în care imobilul respectiv este deținut în baza unei hotărâri judecătorești) echivalează cu o împiedicare a părților vătămate de a folosi imobilul, împiedicare care - în sensul textului de lege - se poate realiza prin orice acțiune sau chiar prin inacțiune, mijloacele să fie apte de a împiedica folosirea imobilului, cum este cazul de față, infracțiune care este una continuă, iar aspectele menționate nu conferă activității infracționale a inculpatului un caracter continuat în cadrul acestei infracțiuni, deoarece rezoluția infracțională odată luată, rămâne aceiași.
Astfel, pe această stare de fapt, nu s-a putut reține de către tribunal, simultan și în concurs, și săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, câtă vreme imobilul asupra cărora sunt împiedicate părțile vătămate în folosință, este deținut în baza unei hotărâri judecătorești pusă în executare și pe care inculpatul nu o respectă, pătrunzând pe acel teren și efectuând acele acte de împiedicare prin amplasarea gardului și a restului construcțiilor.
Ca atare, s-a apreciat că activitatea inculpatului se circumscrie unei singure infracțiuni, cea prevăzută de art. 271 al. 2, neputând fi întrunite concomitent elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, această reocupare a terenului respectiv de către inculpat, după pronunțarea hotărârii judecătorești de revendicare și după punerea în executare părților vătămate și repunerea lor în posesie, întrunind deci numai elementele infracțiunii prev. de art. 271 al. 2, care are un alt obiect juridic special, respectiv se încalcă și alte relații sociale privitoare la înfăptuirea justiției și nerespectarea hotărârii judecătorești prin acte posterioare punerii ei în executare, pe lângă obiectul juridic secundar referitor la posesia persoanelor asupra unor bunuri imobile.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, cât și inculpatul A, precum și părțile civile și.
Ministerul Public, prin motivele de recurs critică hotărârea pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prev.de art.3859pct.18 p, în sensul că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, părțile civile criticând hotărârea tot pentru nelegalitate, oral, prin apărător, deoarece în mod greșit, inculpatul ar fi fost achitat pentru infracțiunea prev.de art.220 alin.1 p, deși împotriva acestuia pentru această infracțiune existau probe certe de vinovăție, iar inculpatul, invocând cazul de casare prev.de art.3859pct.18 p, criticând hotărârea pentru nelegalitate, deoarece din cauza unei erori grave de fapt, s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea prev.de art.271 alin.2
Recursul formulat de inculpat este nefondat, iar recursurile promovate de Ministerul Public și părțile civile sunt fondate, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni, respectiv a infracțiunii prev.de art.220 alin.1 p și art.271 alin. 2 p, deoarece fără drept, ar fi ocupat o porțiune dintr-o suprafață de teren ce aparținea părților vătămate - și deoarece începând din anul 2002, ar fi ocupat fără drept, o porțiune din terenul părților vătămate, iar după ce, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, s-a făcut executarea acesteia față de inculpat, acesta a reocupat o altă porțiune din terenul părților vătămate, porțiune pe care o deține și în prezent.
Curtea mai reține că în recurs, inculpatul a depus sentința civilă nr.989 din 8.10.2009, rămasă definitivă prin nerecurare, hotărâre prin care se constată că inculpatul a cumpărat de la numitul - aceeași persoană care vânduse terenul celor două părți vătămate - suprafața de 200 mp, pe care o deține în prezent și pentru a cărei posesie nelegitimă, a fost trimis în judecată.
Pe baza acestei stări de fapt și a probelor existente, Curtea reține că inculpatul se face vinovat de comiterea ambelor infracțiuni, atât a celei prev.de art.220 alin.1, deoarece, ocuparea terenului părților vătămate s-a făcut fără consimțământul acestora și fără să existe vreo aprobare prealabilă primită în condițiile legii, iar ulterior, pentru că deși părțile vătămate i-au cerut în mod îndreptățit să părăsească terenul, inculpatul a refuzat, cât și a cele prev.de art.271 alin.2 p,deoarece inculpatul, cu intenție directă a împiedicat pe cele două persoane să folosească o parte din terenul asupra căruia se stabilise printr-o hotărâre judecătorească care fusese pusă în executare și cu știința inculpatului - inculpatul dând curs inițial executării.
Atât timp cât actele materiale ale inculpatului se situează la momentul și pe perioade diferite, iar ele au fost comise în baza unei rezoluții infracționale distincte, determinate de existența litigiilor dintre părți și ulterior de executarea silită a hotărârilor judecătorești civile, cele două infracțiuni de tulburare de posesie și respectiv de nerespectarea hotărârilor judecătorești, pot coexista în concurs real, cu atât mai mult, cu cât valorile protejate în cazul celor două infracțiuni sunt diferite, respectiv proprietatea și siguranța raporturilor juridice și a înfăptuirii justiției.
Hotărârea civilă obținută ulterior comiterii faptelor de inculpat, în contradictoriu cu o persoană, alta decât părțile civile, nu înlătură existența nici uneia dintre infracțiuni și nici intenția inculpatului în comiterea lor, atât timp cât până la data de 08.10.2009 acesta nu putea invocat nici un drept asupra terenului pe care îl reocupase fără titlu.
Cu motivarea arătată, existând cazul de casare prev.de art.3859pct.18 p, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b p, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar în baza art.38515alin.1 pct.2 lit.d p, recursurile declarate de Ministerul Public și de părțile civile sunt fondate și în consecință vor fi respinse, iar în rejudecare se va casa decizia și se va menține sentința.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 224 de la 08 iulie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția penală.
Admite ca fondate, recursurile promovate de Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și părțile civile și, împotriva aceleiași decizii penale, respectiv cea cu nr. 224 de la 08 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția penală.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 116 de la 30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat A la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului - din care, 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul d e Avocați D - care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, prin Curtea de APEL CRAIOVA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./T/IS/15.04.2010
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Doru Filimon
