Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 176/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.176/
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 281 din 6.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA, privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul inculpat, lipsă, avocat - apărător desemnat din oficiu în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind și recurentul- parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că s-a atașat dosarul de executare nr. 566/2001, după care;
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale. Consideră că în mod greșit instanțele au dispus achitarea inculpatului întrucât din situația de fapt se putea reține săvârșirea infracțiunii de către inculpat chiar dacă partea vătămată nu a avut posesia terenului.
Solicită desființarea celor două hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, urmând ca pentru pedeapsa aplicată să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia.
Cu privire la latura civilă solicită să se dispună ca inculpatul să elibereze terenul.
Cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită admiterea acestuia.
Avocat, având cuvântul, consideră că în mod corect instanțele au apreciat că infracțiunii îi lipsește latura obiectivă întrucât partea vătămată nu a avut posesia terenului și este necesar ca terenul să fi fost în posesia acesteia pentru a fi deposedată.
Solicită, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea soluției de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. d Cod pr.penală.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 765/20.05.2008 a Judecătoriei Focșani, în baza art. 11 pct.2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod proc. penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 26.02.1957 în comuna Tulnici, Jud. V, cu același domiciliu, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art. 220 al.1 cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile de la inculpat.
In baza art.192 pct.1 lit.a Cod proc.penală, partea vătămată a fost obligată la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că, asistența juridică a inculpatului a fost asigurată de apărător ales.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții vătămate în ce privește obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de apărător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că suprafața de teren de 500 mp. adjudecată prin avizare prin licitație publică în anul 2005, nu a fost niciodată în posesia lui și cum dispozițiile art. 220 cod penal impun ca o primă condiție pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie ca partea vătămată să fi fost în posesia terenului, s-a concluzionat faptul că în speță lipsește elementul material al infracțiunii.
Ca mijloace de probe au fost reținute: plângerea părții vătămate, actul de adjudecare, declarațiile martorilor, coroborat cu declarațiile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și partea vătămată.
In motivele de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania susținut că instanța de fond greșit a dispus achitarea inculpatului, întrucât acesta cunoștea de faptul că partea vătămată cumpăraseră prin licitație suprafața de 500 mp. în satul Cozia, comuna Tulnici, Jud. V, și cu toate acestea, a refuzat să elibereze terenul respectiv.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței criticate, înlăturarea achitării și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 cod penal.
Partea vătămată în susținerea apelului a arătat că actul de proprietate este legal și în consecință trebuie să fie respectat de inculpat, prin eliberarea terenului și astfel să-și exercite toate drepturile ce îi revin în calitate de proprietar.
Prin decizia penală nr. 281 din 6.10.2008 a Tribunalului Vranceas -au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și de partea vătămată.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, partea vătămată fiind obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie este necesar ca terenul, anterior acțiunii de ocupare sau de refuz de a-l elibera, să se fi aflat în posesia părții vătămate.
In cauză această condiție nu este îndeplinită întrucât din întregul material probator administrat rezultă că partea vătămată nu a exercitat dreptul de posesie asupra terenului.
Este incontestabil faptul că partea vătămată a cumpărat terenul prin licitație dar, pentru realizarea dreptului dobândit, partea vătămată are la îndemână alte mijloace prevăzute de dreptul comun în materie întrucât din perspectiva normelor cuprinse în art. 220 cod penal, cererea sa nu poate fi satisfăcută.
Chiar și în varianta refuzului de a elibera terenul, se cere ca anterior partea vătămată să fi avut posesia. Această cerință rezultă din sintagma folosită de legiuitor "astfel ocupat" care trimite la condițiile din prima variantă de comitere a infracțiunii ce constituie premiza existenței infracțiunii în cea de-a doua variantă.
Prin urmare, constatând că soluția de achitare dată de prima instanță este legală și temeinică și în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod proc.penală, Tribunalul a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și partea vătămată, reiterând motivele invocate în calea de atac a apelului.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu în limitele art. 3859al. 3 Cod procedură penală Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate, urmând să le respingă ca atare pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 220 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de tulburare de posesie, ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesie altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.
Prin incriminarea faptei, legiuitorul a urmărit să apere posesia asupra bunurilor imobile împotriva oricui, chiar împotriva proprietarului, în cazul deținerii posesiei legale de către o altă persoană, situație permisă presupunând că imobilul ocupat fără drept să se găsească în momentul luării în stăpânire, în posesia unei alte persoane.
Cum partea vătămată nu s-a aflat niciodată în posesia suprafeței de teren în discuție, în mod corect, atât prima instanță cât și cea de apel au constatat că nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie în modalitatea reținută de acuzare și anume refuzul de a elibera suprafața de teren cu 5002ocupată fără drept în cursul lunii mai 2007, atât timp cât nu a existat o acțiune de deposedare a părții vătămate.
Latura obiectivă a acestei infracțiuni ar fi fost întrunită atunci când persoana vătămată s-ar fi aflat efectiv în posesia imobilului și urmare acțiunii de ocupare fără drept, inculpatul ar fi refuzat eliberarea imobilului astfel ocupat.
Așadar, nefiind întrunite condițiile obiective ale infracțiunii de tulburare de posesie în modalitatea prevăzută de art. 220 al. 1 Cod procedură penală, în mod corect instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, dispunând, respectiv menținând soluția de achitare a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și partea vătămată, domiciliat în com.Vidra, jud.V, împotriva deciziei penale nr. 281 din 6.10.2008 a Tribunalului Vrancea ( sentința penală nr. 765 din 20 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani ), privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la 26.02.1957, CNP - -) domiciliat în com.Tulnici, sat, jud.
Obligă pe recurentul - parte vătămată la plata către stat a sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat, va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /3.04.3009
Tehn. / 10.04.2009
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
