Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Scriminți Elena
GREFIER: - --
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Sedinta publica din data de 17.01.2008
DECIZIA PENALA NR. 23
La ordine fiind solutionarea recursului penal, avand ca obiect "art.220 Cod penal - Revizuire", promovat de catrerevizuienta, fiica lui si, nascuta la 20.11.1968, domiciliata in com., jud. I, impotriva deciziei penale nr.394 din data de 13.09.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipseste revizuenta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca procedura de citare este legal indeplinita, este al treilea termen de judecata, lipseste revizuienta.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza cauza in stare de judecata, este o revizuire la o hotarare definitiva la o tulburare de posesie.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita respingerea cererii de fiind nefondata, apreciaza ca solutiile sunt legale si temeinice.
Instanta pune in discutie si inadmisibilitatea pentru cealalta varianta de solutie, apelul a fost respins ca tardiv.
Reprezentantul Ministerului Public solicita instantei a confirma inadmisibilitatea recursului promovat de catre revizuienta.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Dupa deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 165 din 17 mai 2007 Judecătoriei Răducănenia fost respinsă cererea privind revizuirea sentinței penale nr. 650/20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin decizia penală nr. 1336/23 nov. 2004 Tribunalului Iași, formulată de revizuenta, fiica lui și, născut la 20 nov. 1968 în R, județul
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală revizuenta a fost obligată la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.650/20.11.2003 a Judecătoriei Răducăneni, revizuienta a fost condamnată la pedeapsa de 5.000.000 lei vechi amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.l Cod penal, pedeapsă grațiată potrivit art. l și art. 8 din Legea nr.543/2002 modificată. De asemenea, aceasta a fost obligată să plătească părții civile suma de 5.760.000 lei vechi, reactualizată la rata inflației la momentul executării, reprezentând contravaloarea producției de soarelui de pe suprafața de 0,4 ha pe anii 2002 și 2003, precum și la plata sumei de 4.000.000 lei vechi cheltuieli judiciare către stat reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu și la plata sumei de 3.000.000 lei vechi reprezentând diferență onorariu expert și a sumei de 500.000 lei vechi reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, potrivit titlului de proprietate nr.95737 din 25.11.1993, partea vătămată., deținea în proprietate în tarlaua 19/1, parcela 646/1 -, în extravilanul comunei, jud. I, suprafața de 1 ha teren agricol, cu vecinătățile: N - DC 645, E -, S - DC 699 și V - DC 642, iar în anul 1999, lângă terenul parohiei, în partea de vest a tarlalei, a fost pusă în posesie inculpata cu suprafața de 0,4 ha, conform procesului-verbal întocmit de comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 la data de 16.08.1999 și titlurilor de proprietate nr.96299 și 96300 din 2.09.1999, teren ce a fost stăpânit de aceasta de la data punerii în posesie. S-a mai reținut la data de 19.04.2002, a dispus însămânțarea suprafeței de 1 ha teren situat în tarlaua, cu soarelui, însărcinând în acest sens pe și. La fața locului a sosit inculpata care a solicitat tractoristului să nu mai efectueze lucrările de însămânțare și a doua zi a ocupat suprafața de 0,4 ha teren agricol pe care a însămânțat-o cu, motivând că această suprafață îi aparține conform titlului de proprietate ce i-a fost eliberat. La data de 25.04.2002, la fața locului s-a deplasat o comisie din cadrul Primăriei care, după efectuarea unor măsurători, a stabilit că terenul în litigiu aparținea Parohiei, inculpata deținând suprafața de 0,4 ha la marginea tarlalei "" și care la acel moment era pârloagă. De asemenea, expertiza topometrică efectuată în cauză a stabilit că este proprietara suprafeței de 0,49 ha teren agricol, care este ocupată de inculpate, acestea având în proprietate, conform titlului, suprafața de 0,4 ha, însă pe un alt amplasament, cu mențiunea expertului că prin procesul-verbal din 6.05.1999 inculpata a fost pusă în posesie cu suprafața de 0,4 ha pe un amplasament greșit, ce se suprapune peste terenul părții vătămate, însă, ulterior, prin procesul-verbal din data de 16.08.1999 situația a fost reglementată, stabilindu-se cu certitudine suprafețele de teren ce aparțin inculpatei și părții vătămate comunei.
Revizuienta a atacat această sentință, recursul fiind soluționat de către Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 1336/23.11.2004,decizie prin care instanța de control judiciar a admis recursul și a casat în parte, pe latură penală, sentința Judecătoriei Răducăneni, în sensul că a înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatei și, rejudecând cauza, a dispus în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin l Cod penal și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, din coroborarea mijloacelor de probă - plângerea și declarațiile reprezentantului părții vătămate, ortodoxă, copiile titlurilor de proprietate nr.-, nr.96300 din 02.09.1999, nr.95737 din 25.11.1993, procesele verbale și fișele de punere în posesie, declarațiile martorilor, raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și declarațiile inculpatei - rezultă că terenul în litigiu este amplasat în extravilanul comuna, tarlaua și până în primăvara anului 1999 în această au fost puși în posesie mai mulți cetățeni și, instituție căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren agricol și, deși inculpata și moștenitorii acesteia nu au deținut, anterior cooperativizării, teren în tarlaua menționată, Comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 a hotărât atribuirea din rezerva primăriei a suprafeței de 0,40 ha teren în parcela 646, astfel încât la data de 06.05.1999, a fost pusă în posesie cu această suprafață ce a fost înscrisă și în titlurile de proprietate nr. 96299 și nr. 96300 eliberate la 2.09.1999, la data punerii în posesie nefiind specificate subparcelele, ci doar vecinătățile. Deoarece procesul-verbal de punere în posesie a fost întocmit cu încălcarea normelor metodologice (întrucât la data emiterii nu era constituită rezerva de teren a primăriei, iar punerile în posesie au fost efectuate prin suprapunerea unor suprafețe de teren), această situație a condus la numeroase litigii și a necesitat solicitarea adresată de Comisia comunală OCOT I de a restitui, în vederea modificării, atât a fișelor de punere în posesie, cât și a titlurilor de proprietate eliberate anterior, precum și hotărârea Comisiei comunale consemnată în procesul-verbal din 16.08.1999 de a stabili amplasamentul terenului atribuit inculpatei la marginea tarlalei "", sens în care urma a fi efectuată și modificarea fișei de punere în posesie. În acest context, având în vedere și conținutul contradictoriu al rezoluțiilor date pe aceeași adresă din 2.09.1999 de Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 (la date diferite -28.05.2002 și respectiv, 5.06.2002), se apreciază că neclaritățile privind amplasamentul terenului în litigiu sunt rezultatul modalității defectuoase în care Comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 a procedat la stabilirea și punerea în posesie a suprafețelor de teren atribuite din rezervă în parcela menționată, situație în care este evident că acțiunea inculpatei nu se circumscrie, sub aspectul laturii subiective, elementelor constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie incriminate prin disp.art. 220 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr. 650/20.11.2003 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin decizia penală nr.1336/23.11.2004 a Tribunalului Iași, inculpata a formulat cerere de revizuire invocând faptul că au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute instanței în momentul pronunțării hotărârilor, precum și faptul că hotărârile se bazează pe acte declarate ulterior false.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, instanța constată că aceasta nu este întemeiată pentru motivele ce urmează a fi expuse mai jos.
Potrivit art. 394 alin. l lit. a și alin.2 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei numai dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. l lit. b și c și alin.3 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută și când un martor, un interpret sau un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, precum și atunci când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale.
În cauza de față, deși condamnată în primă instanță, inculpata a fost achitată în recurs, astfel încât aceasta nu prezintă interes în dovedirea netemeiniciei unei hotărâri prin care s-a constat lipsa de vinovăție în săvârșirea faptei, așa cum rezultă din motivarea deciziei penale nr. 1336/23.11.2004 a Tribunalului Iași.
De asemenea, împrejurarea nouă invocată de revizuienta constă în faptul că, după judecarea litigiului penal, instanța civilă prin sentința civilă nr. 169/07.06.2005 a constat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie încheiat la data de 16.08.1999 și a fișelor de punere în posesie întocmite pe baza acestui proces verbal și a dispus modificarea titlurilor de proprietate nr. 96.300 și nr. 96.299 din data de 02.09.1999 conform procesului verbal de punere în posesie din data de 06.05.1999, acte cu privire la care revizuienta a invocat că sunt false. Or, din motivarea decizie penale, rezultă că în momentul pronunțării deciziei prin care s-a dispus achitarea inculpatei, instanța, sesizând încălcarea normelor metodologice în momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie, precum și conținutul contradictoriu al actelor de punere în posesie și al titlurilor de proprietate, a constat că neclaritățile privind amplasamentul terenului sunt rezultatul modalității defectuoase de aplicare a Legii nr. 18/1991 și astfel a reținut lipsa vinovăției inculpatei în săvârșirea faptei. În consecință, simpla constatare a nulității actelor de punere în posesie în cadrul unei proceduri civile nu este de natură să constituie o împrejurare nouă, în condițiile în care instanța de control judiciar a constat ea însăși în cadrul litigiului penal neregularitatea acestor acte și, în consecință, a pronunțat achitarea inculpatei.
Referitor la celelalte acte invocate de revizuienta ca fiind false, respectiv adresa nr. 800/23.08.1999 emisă de Comisia comunală, adresa nr. 2502/24.01.2002 emisă de Primăria comunei, adresa nr. 855/02.09.1999, adeverința nr. 102/05.02.1992, raportul de expertiză întocmit de către expertul, instanța constată că aceste acte nu au servit ca temei al soluției Tribunalului Iași și, în consecință, nu au relevanță nici în prezenta cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuenta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta motivele.
Prin decizia penală nr. 394/13 septembrie 2007 Tribunalul Iașia respins ca tardiv apelul declarat de revizuenta, împotriva sentinței penale nr. 165/17 mai 2007 Judecătoriei Răducăneni, sentință care a fost menținută.
Apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia tribunalul a reținut:
Examinând apelul declarat de revizuienta, se constată că acesta nu a fost declarat în termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 Cod procedură penală.
Pentru revizuientă termenul de 10 zile curge de la comunicare, respectiv de la data de 30.05.2007 conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare ( fila 46 dosar fond) și s-a împlinit la data de 11.06.2007, ultima zi de declarare a căii de atac, iar apelanta a formulat apel la data de 12.06.2007 conform datei poștei de pe plic ( fila 4 dosar), deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 363 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca tardiv apelul declarat de revizuienta împotriva sentinței penale nr. 165 din 17.05.2007 a Judecătoriei Răducăneni, sentință care va fi menținută.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără a identifica motivele de critică.
Recursul de față este inadmisibil.
Prin decizia penală atacată apelul formulat de revizuentă a fost respins ca tardiv în mod legal, întrucât ultima zi de declarare a apelului era 11 iunie 2007 față de data comunicării hotărârii 30 mai 2007, iar revizuenta a declarat apelul la 12 iunie 2007 data poștei de pe plic, peste termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 363 Cod procedură penală.
Faptul că apelul este tardiv echivalează cu neutilizarea unei căi de atac, respectiv a apelului, așa încât potrivit art. 385 ind. 1 alin. 4, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele interesate nu au folosit calea apelului.
Așa fiind, recursul de față este inadmisibil.
Recursul de față este inadmisibil și pentru alte considerente. Conform art. 407 Cod procedură penală sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.
În speță, revizuirea se referă la sentința de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 Cod penal care la momentul judecății, anul 2004, era supus doar la două grade de jurisdicție, fond și recurs.
În consecință revizuirea de față este supusă tot la două grade de jurisdicție, fiind aplicabil art. 407 Cod procedură penală.
Așa fiind conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul formulat de revizuenta împotriva deciziei penale nr. 394/13 sept. 2007 Tribunalului Iași pe care o menține.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de revizuienta împotriva deciziei penale nr.394 din 13.09.2007 a Tribunalului Iași.
Obliga recurentul sa plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 17.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.02.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Juverdeanu TatianaJudecători:Juverdeanu Tatiana, Anton Dan, Scriminți Elena
