Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 297/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 297
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata recurentă împotriva deciziei penale nr. 7/10 ianuarie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpata recurentă, partea vătămată, personal, asistată de av., care răspunde și pentru partea vătămată, av. pentru inculpata intimată și av. pentru inculpatul intimat, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate, părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. solicită admiterea recursului și achitarea inculpatei, pentru motivele invocate în apel, iar în ceea ce privește latura civilă, reducerea cuantumului despăgubirilor conform probelor administrate.
Av., pentru părțile civile, solicită respingerea recursului, arătând că inculpații au ocupat în mod ilegal o suprafață din terenul cumpărat de părțile vătămate de la și că nici în prezent nu respectă hotărârea judecătorească.
Av. pentru inculpata intimată, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Av., pentru intimatul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat corect probatoriul administrat în cauză care arată că inculpata a ocupat abuziv terenul cumpărat de părțile vătămate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 529/20.02.2007 a hotărât următoarele:
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la dispozițiile art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, achită pe inculpații:, fiica lui și, născută la data de 30.07.1949 în comuna Popești, județul I;, fiul lui și, născut la data de 19.03.1942 în comuna Popești, județul I, pentru infracțiunea de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 220 al. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, în procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părților vătămate, fiul lui și, născut la data de 08.06.1954 în comuna, județul V și, fiica lui și, născută la data de 07.04.1956 în
II. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la dispozițiile art. 10 lit. "g" Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părților vătămate și, cu datele de stare civilă precizate mai sus, împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.09.1938 în comuna Popești, jud. I, pentru săvârșirea in fracțiunii de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 220 al. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal.
III. Condamnă pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 25.02.1943 în comuna Popești, județul I, necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa de 500 (cinci sute) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 220 al 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, în procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părților vătămate și, cu datele de stare civilă de mai sus.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631Cod penal. Respinge cererea inculpaților privind disjungerea acțiunii civile.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 998 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal și în consecință:
Obligă pe inculpata să plătească părților civile și suma de 838,88 lei cu titlu de daune materiale.
În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 170 Cod procedură penală, obligă pe inculpata să lase părților vătămate și în liniștită posesie suprafața de 857 mp, teren arabil situat în intravilanul satului, comuna Popești, județul I, potrivit raportului de expertiză nr. 2980/25.09.2006 care face parte integrantă din prezenta sentință.
În baza dispozițiilor art. 190 Cod procedură penală, obligă părțile vătămate să plătească suma de 400 lei, diferență de onorariu pentru expertul tehnic și suma de 150 lei, diferență de onorariu pentru expertul tehnic, în contul nr. - deschis la CEC
În baza dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală, obligă pe inculpata să plătească părților vătămate și suma de 1250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală, onorariile de avocați din oficiu în sumă totală de 600 lei vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției și incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, obligă pe inculpata să plătească statului suma de 300 lei, din care 150 lei onorariu de avocat din oficiu, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare, din care 450 lei onorarii de avocați din oficiu, rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a reconstituit moștenitorilor, G, și dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,89 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. - din 05.10.1993.
Prin sentința civilă nr. 12.714/12.11.2003 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 24591/2002, definitivă și irevocabilă, având ca obiect ieșirea din indiviziune, numitului i-a fost atribuită suprafața de 4.931 mp, teren situat în intravilanul satului, comuna Popești.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea notarului nr. 2051/23.11.2004, vânzătorii și au înstrăinat cumpărătorilor și imobilul situat în intravilanul localității, comuna Popești, jud. I, compus din teren în suprafață de 3700,50 mp și casă de locuit.
Primul dintre vânzători a dobândit terenul în baza sentinței civile nr. 12.714/2003 a Judecătoriei Iași, iar cel de-al doilea vânzător a dobândit casa prin construire în baza autorizației de construcție nr. 15/1994.
Părțile vătămate au intrat în posesia terenului, iar în luna aprilie 2005, pretinzând un drept de moștenire asupra grădinii, inculpații și soțul său, au ocupat o porțiune din terenul părților vătămate pe care au îngrădit-o cu Ť. și sârmă.
Urmare a identificării terenului dobândit de părțile vătămate în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2051/23.11.2004, expertul a constatat că din suprafața totală de 3.700,50 mp, o porțiune de 857 mp a fost ocupată și luată în stăpânire de inculpata.
Pe suprafața de 559,25 mp inculpata a cultivat porumb, iar pe restul de 297,75 mp lucernă, valoarea totală a producției realizate în anii 2005 și 2006 fiind stabilită la suma de 838,88 lei.
Din probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatelor și, declarațiile martorilor, și G, precum și din concluziile raportului de expertiză topografică a rezultat faptul că terenul în litigiu a fost ocupat de către inculpații și.
Deși martorii și au confirmat prezența inculpaților și în luna aprilie 2005 când între inculpați și părțile vătămate au avut loc discuții în legătură cu terenul, instanța a apreciat că în sarcina celor doi nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie", întrucât cei doi nu au ocupat și nu stăpânesc din suprafața în litigiu.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la dispozițiile art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpaților și pentru infracțiunea de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 220 al. 1 Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, decedat pe parcursul procesului penal, având în vedere dispozițiile art. 131 al. 4 Cod penal, potrivit cărora fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai cu privire la unul dintre ei, apreciind că în acest caz nu operează retragerea plângerii prealabile, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la dispozițiile art. 10 lit. "g" Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatei care, în luna aprilie 2005, fără drept, a ocupat o porțiune de 857 mp din terenul în suprafață totală de 3.700,50 mp proprietatea părților vătămate și deținut în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. 2051/23.11.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 220 al. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal. referitoare la limitele de pedeapsă fixate de textul de incriminare, împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, gradul de pericol social concret al acesteia și urmarea produsă, precum și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale.
Față de data la care a intervenit luarea în stăpânire a terenului - aprilie 2005, anterior modificării art. 220 Cod penal prin Legea nr. 247/19.07.2005, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 13 Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile și a aplicat inculpatei pedeapsa de 500 lei amendă penală.
La dezbaterea cauzei pe fond, prin apărător, inculpații au solicitat disjungerea acțiunii civile pentru ca soluționarea acesteia să se facă în contradictoriu și cu moștenitorii defunctului.
Potrivit dispozițiilor art. 347 Cod procedură penală, instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile și amânarea judecării acesteia într-o altă ședință, în cazul când rezolvarea pretențiilor civile ar provoca întârzierea acțiunii penale, condiție ce nu este satisfăcută în cauză.
Deși instanța a făcut demersuri pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, identificarea acestora nu a fost posibilă, condiții în care s-a apreciat că eventuale litigii între inculpata - soția supraviețuitoare a defunctului - și ceilalți moștenitori ai acestuia urmează a fi soluționate de instanța civilă.
Prin urmare, cererea inculpaților privind disjungerea acțiunii civile a fost respinsă.
În ceea ce privește acțiunea civilă, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică agricolă din care rezultă că valoarea producției de care au fost lipsite părțile vătămate în anii 2005 și 2006 este de 838,88 lei, în baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală cu referire la dispozițiile art. 998 Cod civil, instanța a obligat pe inculpata să plătească părților civile și această sumă cu titlu de daune materiale.
Totodată instanța a apreciat că acordarea unei indemnizații cu titlu de daune morale nu se justifică în prezenta cauză.
În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 170 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată să lase în liniștită posesie suprafața de 857 mp, teren arabil situat în intravilanul satului, comuna Popești, jud. I, potrivit raportului de expertiză topografică nr. 2980/25.09.2006 care face parte integrantă din prezenta sentință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului se arată că probele au fost apreciate greșit de instanța de fond care a stabilit greșit cuantumul daunelor materiale, fără a ține seama de faptul că pretențiile civile reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru anul 2006 au fost tardiv formulate cu încălcarea art. 15 pct. 2 Cod procedură penală. în același context se arată că și cuantumul cheltuielilor judiciare este nejustificat, impunându-se reducerea.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 7/2008 a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 529/20.02.2007 a Judecătoriei Iași, pe care a desființat-o în parte în latura civilă, în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale datorate de inculpata.
-se, s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de câte 211,46 lei daune materiale către părțile civile și.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
In cursul cercetării judecătorești efectuate instanța de fond a administrat în cauză toate probele necesare stabilirii adevărului cu privire la faptele sesizate de părțile vătămate și, împrejurările comiterii acestora și persoana făptuitorilor, situația de fapt reținută de prima instanță fiind în deplină concordanță cu ansamblul probelor administrate.
Astfel, din analiza coroborată a probelor administrate (plângerea și declarațiile părților vătămate și, copia titlului de proprietate nr. -/05.10.1993 și ale contractului de vânzare- cumpărare nr. 2051/23.11.2004, copia sentinței civile nr.12.714/12.11.2003 depuse de părți, depozițiile martorilor, G, și G, raportul de expertiză tehnică topografică și declarațiile inculpaților, și ) a rezultat că în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2051/23.11.2004 părțile vătămate și au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în intravilanul satului, comuna Popești, imobil compus din casă de locuit și suprafața de 3700,50.p teren.
Invocând un drept propriu de proprietate dobândit prin succesiune, în cursul lunii aprilie 2005 inculpații și au ocupat o parte din grădina aferentă imobilului părților vătămate, respectiv suprafața de 857.p teren, teren din care - așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară - o parte a fost cultivată de inculpați cu porumb - 559,25.p - iar diferența cu lucernă, terenul în litigiu fiind deținut de inculpata și în cursul anului 2006.
În raport de situația de fapt stabilită instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta inculpatei se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de tulburare de posesie incriminate prin dispozițiile art. 220 alin. 1 Cod penal, încadrarea juridică a faptei comise și soluțiile adoptate de prima instanță - de achitare a inculpaților și în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. "c" Cod procedură penală și respectiv de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului în baza dispozițiilor art. 10 lit. "g" Cod procedură penală, fiind pe deplin temeinice și legale.
Având în vedere mențiunile exprese ale părților vătămate privind retragerea plângerii prealabile doar cu privire la inculpatul, se apreciază că în mod just instanța de fond nu a conferit valoare juridică acestei manifestări de voință parțiale întrucât așa cum prevăd dispozițiile legale pentru a produce efectele prevăzute de 10 lit. "h" Cod procedură penală, retragerea plângerii trebuie să vizeze ansamblul faptelor și făptuitorilor descrise în actul de sesizare - context în care se apreciază că instanța de fond a interpretat corect manifestarea de voință a părților vătămate, criticile formulate de recurentă sub acest aspect nefiind întemeiate.
De asemenea, în raport de dispozițiile procedurale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare, modalitatea de soluționare de către instanța de fond a laturii civile și soluția de condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie imputate, se constată neîntemeiate criticile formulate de recurentă sub aspectul modalității stabilirii obligației de plată a cheltuielilor judiciare, dispoziția de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a celor făcute de părțile vătămate și, fiind în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dispozițiile art. 191 Cod procedură penală și art. 193 Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată însă întemeiate motivele de apel invocate întrucât așa cum rezultă atât din conținutul plângerii prealabile (dosar 10502/2005), declarația de constituire părți civile - fila 63 dosar fond - declarațiile părților vătămate - filele 59-60 și conținutul încheierii de ședință din data de 15.11.2005, despăgubirile civile pretinse de părțile vătămate au vizat doar contravaloarea lipsei de folosință a terenului aferentă anului 2005; având ca obiect acte materiale diferite această solicitare nu poate constitui o majorare a pretențiilor inițiale așa cum au susținut părțile vătămate, astfel încât se apreciază că formularea pretențiilor reprezentând contravaloarea recoltei aferente anului 2006 fost efectuată în afara cadrului legal prevăzut de art. 15 alin. 2 Cod procedură penală.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând achitarea sa întrucât este nevinovată și reducerea cuantumului despăgubirilor conform probelor administrate.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpata a comis o infracțiune de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, împotriva părților vătămate și, cauzându-le prejudicii.
Situația de fapt reținută de instanțele de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În cursul lunii aprilie 2005 inculpații și au ocupat o parte din grădina aferentă imobilelor părților vătămate și, respectiv 857. teren identificat prin expertiză tehnică judiciară, o parte cultivând-o cu porumb, iar alta cu lucernă, teren deținut de inculpata și în cursul anului 2006.
Coroborând probele administrate în cauză instanțele de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpata și s-a reținut în mod corect vinovăția acesteia, individualizarea judicioasă a pedepsei făcându-se în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal dar și de circumstanțele personale ale inculpatei. Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de apel, inculpata fiind obligată la plata lipsei de folosință a terenului ocupat fără drept pentru anul 2005, așa cum s-au constituit părți civile în cauză prin plângerea formulată și la termenul de judecată din 15 noiembrie 2005, părțile vătămate și, neputându-se extinde acțiunea și pentru anul 2006, fiind făcută cererea în afara cadrului legal stabilit prin art. 15 alin. 2 Cod procedură penală.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 7/10.01.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 7 din 10 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
--
18.06.2008
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
