Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 359/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 359
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile civile, și împotriva deciziei penale nr. 100 din 28 februarie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, asistat de av., substituind pe av., av. pentru inculpatul, inculpatul personal, asistat de av., substituind pe av., inculpata, personal, asistată de av., inculpatul, personal, asistat de av., substituind pe av., av. pentru inculpatul, lipsesc celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelate părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpata reiterează concluziile de la termenul anterior, în sensul respingerii recursurilor declarate de părțile vătămate.
Av. pentru inculpatul, formulează aceleași concluzii de respingere a recursurilor declarate de părțile vătămate.
Av., pentru inculpații, și, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de părțile vătămate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de părțile vătămate recurent, ca nefondate.
Inculpații, achiesează la concluziile apărătorilor săi.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 232/30 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Răducănenis -au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.12.1972 în mun. I, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal împotriva părții vătămate, decedată.
În baza art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpații, fiica lui și, născută la data de 14.11.1961 în localitatea, jud. S și, fiul lui și, născut la data de 18.01.1948 în loc. Moșna, jud. I, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 220 alin. 1 Cod penal împotriva părții vătămate, decedată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.05.1971 în mun. I, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal împotriva părții vătămate, decedată.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat a art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal împotriva părții vătămate.
În baza disp. art. 14 și art. 346 alin. 4 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă și continuată de moștenitorii acesteia, și, în contradictoriu cu inculpații, și.
În baza art. 14 și 346 alin. 2 Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă și continuată de moștenitorii acesteia, și împotriva inculpatului.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală obligă moștenitorii părții vătămate, respectiv, și la plata sumei de 670 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, respectiv câte 134 lei pentru fiecare moștenitor.
În baza art. 193 alin. 5 Cod procedură penală obligă moștenitorii părții vătămate, respectiv, și să plătească inculpaților, și suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește terenul de 0,40 ha. în legătură cu care partea vătămată
susține că au fost săvârșite faptele de către inculpați, din actele existente în dosar, instanța reține că acesta este situat în extravilanul satului Moșna, comuna Moșna, județul I, T 19/1, parcela 646 în punctul numit "".
Instanța constată că prin titlul de proprietate nr. 95737/25.11.1993, Moșna primește în proprietate prin reconstituirea dreptul de proprietate o suprafață totală de 4 ha. și 4022 situată în comuna Moșna, satul Moșna, jud. I, din care suprafața de 1 ha. teren arabil este situată în tarlaua 19/1, parcela 646/1 și se învecinează la N - 645, la E -, la S - 699 și la V - 642.
Astfel cum rezultă din adresa 2502/24.01.2002 a Primăriei Comunei Moșna, în anul 1999, în urma remăsurării suprafeței de teren atribuită Parohiei Moșna în s-a constatat că aceasta deținea în plus suprafața de 0,40 ha, motiv pentru care surplusul a fost atribuit părții vătămate.
Prin procesul verbal de punere în posesie parțială din data de 06.05.1999, partea vătămată a fost pusă în posesie cu o suprafață de teren de 0,40 ha situată în T 19, P 646 (fără indicarea subparcelei) având următoarele vecinătăți: la N - E.645, la S - 649, la E - și la - Moșna. Conform expertizei efectuată în dosarul nr.1101/2002 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Răducăneni, procesul verbal de punere în posesie realiza o suprapunere peste titlul de proprietate emis pentru Moșna.
Pentru partea vătămată se întocmesc fișele de punere în posesie numerele 487 - 3 - 46 și 480 - 178 în care potrivit vecinilor, această suprafață de teren de 0,40 ha este situată între Moșna și.
Ulterior, la data de 16.08.1999, Comisia Comunală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 stabilește ca amplasamentul suprafeței în discuție să fie la marginea tarlalei, lângă drum.
La data de 02.09.1999 sunt eliberate titlurile de proprietate pe numele părții vătămate și a altor persoane cu privire la suprafața de teren situată în, 646. Astfel, prin titlul de proprietate nr. 96300/02.09.1999, se reconstituie pe numele părții vătămate (și a altor persoane) dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0.24 ha. situată în T 19, 646/3, având ca vecini la N - 644, la -, la S - 649 și la V - 642. Prin titlul de proprietate nr. 96299/02.09.1999 se reconstituie pe numele părții vătămate (și a altor persoane) dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,16 ha situată în 19, 646/2, având ca vecini la N - 644, la E - Moșna, la S - 642 și la V -.
La aceeași dată de 02.09.1999, având în vedere hotărârea Comisiei Comunale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din data de 16.08.1999 prin care s-a stabilit ca amplasamentul terenului de 0.40 ha să fie la marginea tarlalei, prin adresa nr. 855/02.09.1999, Comisia Comunală solicită Comisiei Județene de I de Aplicare a Legii nr. 18/1991 modificarea titlurilor de proprietate eliberate pe numele părții vătămate prin schimbarea vecinătăților, așa încât terenul reconstituit pe numele părții vătămate să fie situat la marginea tarlalei. Așa cum rezultă din expertizele efectuate în dosarele nr. 1101/2002 și dosarul nr. 168/2003, amplasamentul suprafeței de 0,40 ha. este schimbat de către Comisia Locală Moșna de Aplicare a Legii nr. 18/1991, iar prin adresa nr.174/04.03.2002, Primăria Moșna aduce la cunoștința părții vătămate schimbarea amplasamentului terenului la marginea tarlalei.
Concluziile raportului de expertiză efectuată în dosarul nr.168/2003 (din care rezultă că partea vătămată este proprietara suprafeței de teren de 0,40 ha amplasată între terenul Parohiei Moșna și cel aparținând numitei ) au în vedere situația de fapt inițială, respectiv cea de la data punerii în posesie prin procesul verbal din 06.05.1999, expertul concluzionând că titlurile de proprietate emise pe numele părții vătămate "au fost modificate de către primar fără știrea reclamantei și în mod abuziv", prin schimbarea amplasamentului la marginea tarlalei.
În urma modificării amplasamentului, despre care partea vătămată susține că nu i-a fost adusă la cunoștință, atât Ortodoxă Moșna, în baza titlului de proprietate nr. 95737/1993, cât și partea vătămată, invocând procesul verbal de punere în posesie și nelegalitatea modificărilor titlurilor de proprietate, invocă dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,40 ha in discuție.
Instanța reține că în baza procesului verbal de punere în posesie (și nu a titlurilor de proprietate astfel cum au fost modificate), partea vătămată, la începutul lunii octombrie 2001, însămânțat suprafața de teren de 0,40 ha. situată între Moșna și. Ulterior, în luna noiembrie 2001, inculpatul, în calitate de administrator al Parohiei Moșna, l-a angajat pe inculpatul să are cu tractorul terenul de 1 ha. proprietatea parohiei, teren în care era cuprinsă și suprafața de teren de 0,40 ha. însămânțată de partea vătămată.
Cu toate că din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul l-a determinat în data de 14.11.2001 pe inculpatul să are terenul în discuție, iar în încercarea de a-l convinge pe acesta din urmă, inculpatul s-a urcat la volanul tractorului și a întors primele brazde, ocupând terenul însămânțat de partea vătămată - activități care se încadrează formal în acte de instigare și acte de autor (participarea la săvârșirea aceleiași infracțiuni prin două activități deosebite - una specifică instigării și cealaltă autoratului - urmând a fi calificată numai autorat, întrucât aceasta este forma principală de participație care absoarbe forma secundară a instigării) la infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal, instanța constată că fapta inculpatului care a desfășurat activități de instigare și a ocupat terenul însămânțat de partea vătămată, invocând un drept de proprietate asupra suprafeței în discuție în baza titlului de proprietate nr. 95737/25.11.1993, nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, legea penală, prin incriminarea infracțiunii de tulburare de posesie, apară posesia asupra unui bun imobil, posesia legitimă fiind apărată chiar și față de proprietarul bunului. Cu toate acestea, o posesie nelegitimă nu poate fi opusă proprietarului. Or, în cazul de față, actele săvârșite de inculpatul în vederea ocupării terenului în discuție au avut la bază titlul de proprietate nr. 95737/25.11.1993, dar și modificările aduse titlurilor de proprietate emise pe numele părții vătămate, acte în temeiul cărora inculpatul se considera îndreptățit să exercite asupra imobilului toate prerogativele de proprietar. Instanța constată că nevalabilitatea titlului de proprietate emis pe numele Parohiei Moșna nu fusese constatată de nici o instanță de judecată, iar o analiză asupra legalității procedurii de modificare a titlurilor de proprietate emise pe numele părții vătămate, precum și a valabilității titlului de proprietate emis pe numele Parohiei nu este de competența instanței investite cu prezenta cauză.
În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală instanța va achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal
În ce-l privește pe inculpatul, din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în cauză, instanța reține că în data de 14.11.2001, având convingerea că terenul în discuție aparține Parohiei, convingere întărită și de inculpatul, care, aflându-se în trecere pe lângă tarlaua, i-a confirmat că suprafața este proprietatea Parohiei, inculpatul a arat suprafața în litigiu.
Instanța reține că, deși inculpatul a desfășurat acte materiale de ocupare a suprafeței de teren însămânțată de partea vătămată, aceste acte au fost săvârșite în baza convingerii că terenul aparține Parohiei Moșna, al cărei administrator îl angajase să lucreze suprafața în discuție. Or, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie este necesar ca vinovăția care caracterizează latura subiectivă să îmbrace forma intenției, în una din cele două modalități (directă sau indirectă) intenție care se traduce în aceea că inculpatul urmărește sau acceptă faptul că ocupă fără drept un imobil.
În aceste condiții, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală instanța urmează să-l achite pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal.
Referitor la inculpata, din probele administrate, rezultă că în dimineața zilei de 14.11.2001 aceasta a fost plecată din localitate, iar la întoarcere în jurul orei 15.30, după o ședință la sediul Primăriei, și-a aniversat ziua de naștere până în jurul orei 19.00 împreună cu colegii și în consecință nu a fost prezentă la punctul "". Această situație de fapt este reținută de instanță atât din declarațiile coinculpaților audiați, cât și din cele ale martorilor și, care infirmă depozițiile martorilor și care susțin că au luat cunoștință de prezența inculpatei la tarlaua de la martorul.
În ce privește susținerile părții vătămate că inculpata a instigat la ocuparea suprafeței de teren în discuție prin adresele și schițele întocmite, instanța reține că actele emise de inculpată în calitatea sa de Primar al Comunei Moșna cu atribuții în ce privește aplicarea legilor de fond funciar, acte în care s-a făcut referire la suprafața în discuție și la amplasamentul acesteia (adresa nr. 2502/24.01.2002 și schița terenului, procesul verbal din data de 25.04.2002, adresa nr. 174/04.03.2002) au avut la bază hotărârea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din data 16.08.1999 (comisie din care inculpata nu a făcut parte) care a stabilit ca părții vătămate să-i fie atribuit terenul la marginea tarlalei. Astfel, instanța constată că fapta inculpatei, având funcția de primar, de a întocmi și emite adrese și acte cu privire la amplasamentul unei suprafețe de teren, amplasament stabilit anterior printr-o hotărâre a Comisiei Locale a cărei legalitate este contestată de partea vătămată, nu este prevăzută de legea penală.
Referitor la inculpatul, membru în Consiliul de conducere al Parohiei Moșna, instanța reține că, deși din probele administrate în cauză rezultă că acesta în data de 14.11.2001, aflându-se la tarlaua l-a determinat pe inculpatul pe să are terenul însămânțat de partea vătămată, atitudinea inculpatului a avut la bază titlul de proprietate emis pe numele Parohiei Moșna, precum și modificările aduse titlurilor de proprietate ale părții vătămate, acte care i-au format convingerea inculpatului că Moșna era îndreptățită să își exercite prerogativele de proprietar asupra terenului. În aceste condiții, instanța constată că fapta inculpatului de a-l determina pe inculpatul să are o suprafață de teren pentru care Moșna avea eliberat un titlu de proprietate și în legătură cu care partea vătămată susține că are și ea calitatea de proprietar în baza unui alt titlu de proprietate a cărui procedură de modificare o contestă, nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, și în calitate de moștenitori ai părții vătămate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în mod concret motivele de apel.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 100/28 februarie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de moștenitorii părții vătămate, respectiv, și și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Partea vătămată, decedată în prezent, a formulat plângere împotriva mai multor inculpați, reclamând că aceștia ar fi săvârșit infracțiunea de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de art. 220 Cod penal.
Referitor la inculpații, și, corect s-a reținut de prima instanță că faptele acestora nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât sunt consecințele exercitării, în numele Parohiei, a atributelor drepturilor de proprietate asupra suprafeței în discuție.
Suprafața de teren în litigiu este de 0,40 ha. suprafața situată în extravilanul satului Moșna, comuna Moșna, județul I, suprafața de teren care a fost atribuită părții vătămate, așa cum rezultă din adresa nr. 2502/24.01.2002 a Primăriei Moșna.
Ulterior s-au eliberat titluri de proprietate tuturor persoanelor care dețineau teren în zona respectivă și s-a stabilit că suprafața de 0,40 ha. teren, aparținând părții vătămate, să fie la marginea tarlalei, schimbându-se amplasamentul inițial.
În urma modificării amplasamentului, partea vătămată dar și Ortodoxă Moșna invocă dreptul de proprietate asupra suprafeței respective.
Partea vătămată, în octombrie 2001, însămânțat terenul însă, ulterior, inculpatul l-a angajat pe inculpatul să are suprafețe de 1 ha. ce includea și suprafața de 0,40 ha. însămânțat.
Corect a reținut instanța de fond că fapta inculpatului de a ocupa terenul respectiv, convins că are proprietatea asupra acestuia, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul acesta a acționat fără intenție, fiind angajat de inculpatul.
Inculpatul a susținut că în ziua de 14.11.2001 a fost plecată din localitate iar la întoarcere și-a aniversat ziua de naștere, fapte confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză. Corect a reținut prima instanță că fapta inculpatei, care avea calitatea de primar al comunei, de a întocmi și emite adrese și acte cu privire la amplasamentul suprafeței de teren nu este prevăzută de legea penală.
Inculpatul este membru în consiliul de conducere al parohiei și partea vătămată l-a reclamat întrucât ar fi determinat pe inculpatul să are terenul, însă, așa cum s-a reținut și anterior, inculpatul cunoștea despre existența titlului de proprietate.
În termen legal decizia pronunțată în apel a fost recurată de părțile civile, și fără a fi invocate motive de casare.
Potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 10 alin. 1 Cod procedură penală, recursul trebuie să fie motivat, iar conform alin. 2 al aceluiași articol motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În cauză nu au fost respectate aceste dispoziții legale situație în care instanța de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 10 alin. 2 ind. 1di Codul d e procedură penală va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Sub acest aspect se constată că în cauză hotărârea de achitare a inculpaților pronunțată de instanța fondului și confirmată în calea de atac a apelului este corectă.
Au fost corespunzător analizate probele care au servit ca temei la soluționarea laturii penale și civile cât și existența celorlalte elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală recursurile declarate de părțile civile, și vor fi respinse ca nefondate.
Vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat și va respinge ca nedovedită cererea intimatei de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, întrucât delegația apărătorului nu este însoțită de contractul de asistență juridică și chitanța de încasare a sumelor înscrise pe împuternicirea avocațială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile, și împotriva Deciziei penale nr. 100/28 februarie 2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să achite câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 130 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorarii avocați desenați din oficiu, pentru inculpați, se avansează din fondurile statului.
Respinge cererea inculpatei de obligare a părților civile recurente la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocat angajat în recurs, ca nedovedită.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Mihaela Chirilă, Ciubotariu
