Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 38/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 38/
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei nr.114/A din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurenta - parte vătămată, procurator, intimatul - inculpat personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 26/2009, emisă de Baroul Argeș,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune de către procuratorul procura judiciară autentificată sub nr.361 din 20 februarie 2008.
Procuratorul și apărătorul intimatului inculpat, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Procuratorul apreciază că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului a fost avută în vedere o caracterizare falsă, cele arătate în aceasta
necorespunzând realității. În acest sens, arată că în acea caracterizare s-a precizat faptul că inculpatul are un comportament ireproșabil, însă acesta a mai săvârșit infracțiuni. Solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 863Cod penal, respectiv suspendarea pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere.
De asemenea, arată că este nemulțumit de hotărârea instanței de fond, întrucât în mod greșit a fost scoasă de sub urmărire penală numita.
Apărătoarea intimatului inculpat, având cuvântul, solicită în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat, acesta a fost prezent la dezbateri și nu a declarat recurs în termen. În subsidiar, apărătoarea intimatului inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și temeinică.
În legătură cu excepția de tardivitate a declarării recursului, procuratorul arată că l-a declarat în termen.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită în principal respingerea recursului ca tardiv declarat, dat fiind faptul că decizia a fost pronunțată la data de 10 septembrie 2009, a fost prezent, iar declarația de recurs este depusă peste termenul legal prevăzut de lege.
In situația în care se va trece peste aceasta, reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată, înlocuirea dispozițiilor art. 81 Cod penal cu art. 861Cod penal, urmând să se stabilească măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863Cod penal.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.99 din 04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 220 alin. 2 Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 2 mai 1964 în D, domiciliat în comuna, sat, județul V, -, la 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării, pe termen de 4 ani.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 175 lei despăgubiri materiale și 600 lei daune morale către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, pe fondul nemulțumirii inculpatului privind linia de hotar între terenul său și cel al părții vătămate, în data de 11.04.2007, inculpatul, împiedicând pe partea vătămată
să-și însămânțeze terenul, a lovit-o, provocându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării.
Împotriva sentinței, a declarat apel partea vătămată, susținând că încadrarea corectă a faptei era în disp. art. 220 alin. 2 și 3 Cod penal, întrucât la săvârșirea faptei a participat și mama inculpatului, care în permanență l-a instigat să nu respecte linia de hotar și să mute semnele și pentru că instanța, dispunând condamnarea inculpatului, nu a dispus și restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpatului să respecte proprietatea și posesia asupra terenului.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.114/A din 10 septembrie 2008, admis apelul declarat de apelanta parte civilă, a desființat în parte sentința cu privire la latura civilă, în sensul că a dispus restabilirea situației anterioare, obligându-l pe inculpat să lase liberă posesia terenului părții civile cu dimensiunile de 269 lungime și 2,70 lățime, situat între restul proprietății părții civile și suprafața de 1268 mp - proprietatea inculpatului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
S-a stabilit în urma efectuării urmăririi penale că, într-adevăr, porțiunea de teren aparținând părții vătămate a fost ocupată de inculpatul și mama sa, însă, nu s-a putut dovedi că făptuitoarea, a participat efectiv la desființarea semnelor de hotar și lovirea părții vătămate, astfel că în privința acesteia s-a reținut săvârșirea tulburării de posesie în formă simplă, respectiv în varianta ocupării unei părți din imobilul părții vătămate, prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Pentru existența infracțiuni prev. de art. 220 alin. 3 Cod penal, este necesar ca fapta prevăzută la alineatul 2 să fie săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, ceea ce presupune ca toți făptuitorii să participe nemijlocit fie la mutarea si desființarea semnelor de hotar, fie la exercitarea violențelor.
În cauză, nedovedindu-se că a participat efectiv la aceste două acțiuni și, deci, inculpatul a săvârșit singur infracțiunea prevăzută de art.220 alin. 2 Cod penal, prin desființarea semnelor de hotar și agresarea părții vătămate, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt aplicabile disp. art. 220 alin. 3 Cod penal și că încadrarea juridică a faptei inculpatului este dată de art. 220 alin. 2 Cod penal.
Cu referire la cea de-a doua critică, tribunalul a apreciat că, potrivit art.14 alin.3 Cod pr. penală, repararea pagubei se face în procesul penal potrivit legii civile, în primul rând în natură, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Potrivit art.346 alin.1 Cod pr.penală, în caz de condamnare, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile. În prezenta cauză, dispunând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tulburare de posesie, constând în ocuparea unei porțiuni din terenul părții vătămate, prin desființarea semnelor de hotar și acte de violență, instanța avea obligația, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, să dispună restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpatului să respecte posesia părții civile asupra terenului în cauză.
Față de cele expuse, a fost admis apelul și a desființat în parte sentința, în sensul că s-a dispus restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpatului să respecte posesia părții civile asupra terenului în cauză.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă, arătând că în mod greșit soluția instanței s-a întemeiat pe o caracterizare care conține lucruri neadevărate despre inculpat, care, în fapt nu ar avea un comportament ireproșabil și a solicitat să i se aplice acestuia prevederile art.86/1 Cod penal și să-i fie impuse obligațiile prevăzute de art.86/3 Cod penal.
De asemenea, partea civilă a criticat hotărârile pronunțate de instanțele care au soluționat cauza anterior, deoarece nu au reținut și vinovăția învinuitei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat. Nu s-a constatat că recursul ar fi tardiv, deoarece părții vătămate, care nu a fost prezentă la dezbateri sau pronunțare, i s-a comunicat hotărârea la data de 15 septembrie 2008 (conform dovezii de la fila 68 dosar tribunal), iar declarația de recurs a fost depusă la poștă la data de 26 septembrie 2008, deci în termenul de 10 zile libere de la comunicare.
Față de criticile expuse de recurentă, curtea constată că, urmare unor corecte coroborări și aprecieri a probelor administrate în cauză, inculpatul a fost trimis în judecată și a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în forma agravată prevăzută de art.220 alin.2 Cod penal.
Pedeapsa aplicată este egală cu minimul special al pedepsei prevăzută de lege, deci caracterizările presupus neadevărate privind pe inculpat nu au determinat reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante. La individualizarea pedepsei, precum și la alegerea modalității de executare a pedepsei închisorii s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și s-a apreciat că față de lipsa antecedentelor penale și de conținutul caracterizării din partea Primăriei, îndreptarea inculpatului se poate obține și în condițiile în care se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea apreciază că, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare au fost corect stabilite de către instanța de fond, neimpunându-se schimbarea modalității de executare în suspendarea sub supraveghere prev. de art.86/1 Cod penal. Măsurile de supraveghere și obligațiile la care face referire partea vătămată, menite să împiedice contactul dintre ea și inculpat, nu se impun a fi luate, deoarece infracțiunea prevăzută de art.220 Cod penal este o
infracțiune ce aduce atingere în special patrimoniului unei persoane, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii constituie un avertisment serios care să-l împiedice pe acesta să săvârșească alte infracțiuni intenționate, deoarece i s-a atras atenția că se va dispune în acest caz revocarea suspendării condiționate.
In ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, prin schimbarea celei pentru care inițial s-a început urmărirea penală, curtea reține că din probele administrate rezultă că inculpatul este persoana care a lovit pe partea civilă. Cu privire la strămutarea semnelor de hotar au existat dubii asupra participării mamei acestuia, astfel că s-a ajuns la încadrarea juridică menționată urmare aplicării unui principiu fundamental al dreptului penal, care spune că dubiul îi profită făptuitorului.
Hotărârile pronunțate anterior în cauză nu pot fi criticate pentru că nu s-a extins procesul penal și nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească în ce privește pe învinuita, deoarece față de aceasta, prin același rechizitoriu, nr.1045/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Această soluție poate fi supusă controlului judecătorului prin procedura prevăzută de art.278/1 Cod pr.penală, urmând ca, în funcție de probele ce se vor administra în respectiva cauză, instanța să dispună sau nu asupra desființării dispoziției de netrimitere în judecată și să judece eventual în fond cauza.
Constatând că situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, că pedeapsa a fost just individualizată, neimpunându-se schimbarea modalității de executare, iar latura civilă a fost îndreptată prin decizia pronunțată de tribunal în apel, nu există nici un caz de casare și în consecință recursul părții civile va fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenta-parte civilă va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, domiciliată în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei nr. 114/A din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./ 26 ianuarie 2009
Tehnored./ex.3
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Raluca Elena Șimonescu
