Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 453/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 453
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " tulburare de posesie " formulat de inculpații recurenți și intimați, - și părțile vătămate recurente - și ( ) - împotriva deciziei penale nr.504 din 05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă partea vătămată - recurentă -, asistată de avocat, ce reprezintă și pe partea vătămată recurentă ( ), lipsă.
inculpații recurenți și intimați, și, pentru care răspunde avocat ( ce substituie pe avocat ), lipsă fiind și partea civilă intimată -.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol pentru introducerea în cauză în calitate de inculpat recurent și intimat numitului, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpați și părțile vătămate.
Avocat, pentru părțile vătămate recurente - și ( ), având cuvântul, arată că își menține concluziile puse la termenul de judecată din data de 5 iulie 2008.
Aceleași concluzii și în recursurile promovate de către inculpații, și.
Avocat, pentru inculpații recurenți și intimați, și, având cuvântul, menține concluziile puse de colega sa la termenul de judecată din data de 5 iulie 2008, atât cu privire la recursurile promovate de către inculpați cât și cu privire la recursul declarat de părțile vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că își menține concluziile puse la termenul de judecată din data de 5 iulie 2oo8.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 434/13.02.2007 pronunțată de Judecătoria lași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală raportat laart.10 lit. "b" Cod procedură penală au fost achitați inculpații, fiica lui și -, născută la 02.02.1939în lași, CNP -, domiciliată în lași, strada - cel M și nr. 69, fiul lui și, născut la 01.11.1930 în sat Vânători, comuna, CNP -, domiciliat în lași, strada - cel M și nr. 7.-, fiul lui și, născut la 20.03.1971 în lași, CNP -, domiciliat în lași, strada - cel M și nr. 69,si, fiul lui și, născut la 06.06.1975 în lași, CNP -, domiciliat în lași, strada - cel M și nr. 69, județul lași,referitor la săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 alin. 1,2,3 Cod penal, părți vătămate fiind, fiica lui și, născută în comuna, județul V, CNP -, domiciliată în lași, strada - cel M și nr. 7. și(), fiica lui și, născută în lași, CNP -, domiciliată în lași, strada - cel M și nr. 7.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
A fost respinsă cererea inculpaților de obligare a părților vătămate la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în cauză au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria lași a reținut următoarele:
Prin plângerea penală directă înregistrată inițial sub nr. 12851/2001, părțile vătămate și () au pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de"tulburare de posesie"prevăzută și pedepsită de art. 220 al. 3 Cod penal.
În motivarea plângerii lor, părțile vătămate au arătat că în zilele de 23 și respectiv 25 mai 2001, inculpații au distrus gardul care despărțea proprietatea lor de cea a părților vătămate și au pătruns, fără drept, pe terenul aflat în jurul casei acestora, ocupând o parte din teren, după care au montat un alt gard, din alt material.
Prinsentința penală 3129/23.06.2003 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. 12851/2001,s-a dispus, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, achitarea inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunii de"tulburare de posesie"prev. și ped. de art. 220 al. 3 Cod penal, partea vătămată fiind -.
Prin aceiași sentință, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală au fost achitați inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii de"tulburare de posesie"prev. și ped. de art. 220 al. 3 Cod penal, partea vătămată fiind ().
În baza disp. art. 193 Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate - și () la plata sumei de 2(două) milioane lei către inculpați, cu titlu de cheltuieli de judecată făcute de aceștia, respectiv onorariu apărător ales (câte 1 mii. lei de fiecare).
În baza disp. art. 192 pct. 1 lit. b Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate - și () la plata sumei de 800.000 lei (câte 400.000 lei de fiecare) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prindecizia penală 136/3.02.2004 a Tribunalului lașis-au admis recursurile formulate de părțile vătămate - și (),sentința a fost desființată integral, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, în motivare, reținându-se că părțile vătămate au reclamat săvârșirea de către inculpații, - și, prin acte diferite, în aceleași condiții de loc și de timp, a două infracțiuni respectiv infracțiunea de"tulburare de posesie"și infracțiunea de"distrugere."
În motivarea acestei decizii s-a arătat că, potrivit dispozițiilor Codului penal, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni sus-arătate - " tulburare de posesie" și "distrugere" - acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, însă conform dispozițiilor art. 279 Cod procedură penală, plângerea prealabilă în cazul infracțiunii de "tulburare de posesie" se adresează instanței de judecată, iar în cazul infracțiunii de "distrugere" organelor de urmărire penală.
În speța de față, constatând pe de o parte că în cadrul plângerilor prealabile părțile vătămate reclamau săvârșirea a două infracțiuni conexe și apreciind că strânsa legătură dintre faptele reclamate impunea rezolvarea lor într-un cadru procesual unic, iar, pe de altă parte, că în privința infracțiunii de "distrugere" competența de a efectua cercetări aparține organelor de urmărire penală, tribunalul a reținut că instanța de fond trebuia ca, în conformitate cu dispozițiile art. 285 Cod procedură penală, să scoată cauza în întregul său de pe rol și să o trimită la organele de urmărire penală competente în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii de către inculpații indicați în plângerea prealabilă ca autori ai faptelor a infracțiunii de "distrugere" prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal.
S-a reținut de tribunal, în această decizie, că omisiunea instanței de fond de a înainta plângerea prealabilă a părților vătămate organelor competente să efectueze cercetări în cazul infracțiunii de"distrugere"pentru ca astfel cauza să fie lămurită sub toate aspectele și să se realizeze o justă soluționare a acesteia, echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.
Cauza a fost reînregistrată subnr. 5647/2004 la Judecătoria Iași, care, prin sentința penală 1745/8.04.2004, a dispus, în condițiile art. 285 Cod procedură penală, scoaterea acesteia de pe rol și trimiterea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de"distrugere"prev. de art. 217 al. 1 Cod penal.
Prinrezoluția nr. 4595/P/2004 din 21.02.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria lașis-a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de numiții, și pentru săvârșirea infracțiunii de"distrugere"prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în data de 23.05.2001, aceștia ar fi distrus 2 cotețe de păsări și porci, 7 cotețe de și gardul vechi, ocupând o suprafață din terenul părților vătămate - și.
Din motivarea acestei rezoluții rezultă că deși părțile vătămate au susținut că au existat 3 cotețe construite din cărămizi, lemn și lut pentru păsări și porci, din cercetările efectuate a rezultat faptul că, în realitate, cele 3 cotețe din lut, cărămizi, tablă, există și în prezent pe vechiul amplasament, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto, din declarațiile făptuitorilor -care au arătat că nu le-au distrus, din declarațiile martorilor și, precum și din schița aferentă raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită în anul 1989 (cu ocazia divorțului și partajului dintre partea vătămată - și ), în care este identificată, la corpul F un singur, care se găsește și în prezent în același loc.
S-a reținut de procuror în rezoluția menționată că acele cotețele pentru, amenajate în niște butoaie de tablă, nu au fost distruse, ele existând și în prezent și având un grad M de uzură. în ceea ce privește distrugerea gardului, s-a reținut că acesta a fost înlocuit pe o porțiune de 8 metri, lemnul fiind folosit de partea vătămată pentru foc.
Apreciind că doar instanța de judecată poate să stabilească dacă sus-numiții au ocupat vreo porțiune din terenul părților vătămate,Parchetul a dispus retrimiterea cauzeiprivind pe numiții, și pentru săvârșirea infracțiunii de"tulburare de posesie"prev. de art. 220 al. 1,2 Cod penalJudecătoriei lași, spre competentă soluționare.
Prinsentința penală nr. 586/7.02.2006 a Judecătoriei lași, pronunțată în dosarul 4416/2005(sub acest număr reînregistrându-se cauza după trimiterea ei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași) s-a dispus trimiterea plângerilor formulate de părțile vătămate la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de"tulburare de posesie"prev. de art. 220 Cod penal, ca urmare a modificării dispozițiilor art. 220 Cod penal prin Legea 247/2005, potrivit căreia sesizarea instanței -în cazul acestei infracțiuni - nu se mai face direct la plângerea prealabilă a părții vătămate, ci prin rechizitoriu.
Prindecizia penală 850/29.06.2006 a Tribunalului lașis-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria lași și părțile vătămate - și, cauza fiind trimisă spre continuarea judecății laJudecătorialași, unde a fost reînregistrată sub nr-.
Fiind ascultate în fața instanței în cadrul dosarului 4416/2005, la 05.04.2005 și, respectiv, 17.05.2005, părțile vătămate - și au arătat că își mențin plângerile penale formulate inițial, atât sub aspectul modului în care s-au desfășurat evenimentele, cât și în ceea ce privește pretențiile civile, solicitând ca inculpații să repare gardul și să-l amplaseze acolo unde se afla inițial.
Astfel, în plângerea lor inițială, părțile vătămate - și au arătat că inculpații, - și sunt vecinii lor și că în zilele de 23.05.2001 și 25.05.2001, ajutați de alte persoane, au distrus gardul care desparte cele două proprietăți, au pătruns fără drept pe terenul aflat în jurul casei, ocupându-le o suprafață de pământ. Părțile vătămate au mai arătat că inculpații au aruncat gardul și au montat un altul, distrugând cu acel prilej și două cotețe construite din cărămidă, lut și ciment, precum și șapte butoaie din tablă, pe care le foloseau ca adăpost pentru, amenințând-o pe partea vătămată - că, până la urmă îi va strica casa și o vor determina să părăsească imobilul.
La termenul din 22.02.2002, partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000.000 lei (vechi) reprezentând contravaloarea gardului, cotețului, depozitului.
În declarația dată la 21.06.2002, partea vătămată () a arătat că a cumpărat o suprafață de teren de la partea vătămată -. A mai susținut că nu a fost prezentă la săvârșirea faptei reclamate, însă știe că la 23 și 25 mai 2001, inculpații au gardul dintre proprietăți și au construit altul, pe un alt aliniament.
S-a constituit parte civilă cu suma de 40.000.000 lei (vechi) daune materiale și morale.
La același termen a fost ascultată inculpata, care a recunoscut că, la data de 23.05.2001, împreună cu fiii ei, ceilalți inculpați, au gardul vechi și au construit altul, pe același amplasament, cu acordul părții vătămate -. Cu acel prilej nu a ocupat din terenul părții vătămate și nu a cotețele acesteia, gardul vechi făcut din scânduri putrezite ducându-l în curtea părții vătămate. Nu este de acord să plătească părții vătămate sumele solicitate.
Ulterior, nici unul dintre inculpați nu s-au prezentat în fața instanței, deși au fost legal citați.
Din probele de la dosar, prima instanță a reținut căpărțile vătămate - și (fostă ) au formulat o plângere penală directă, solicitând condamnarea inculpaților (, -, ), pentru săvârșirea infracțiunilor de"tulburare de posesie"și"distrugere",motivat de faptul că în zilele de 23 și 25.05.2001 aceștia au gardul dintre proprietățile lor, construind un alt gard, pe un alt amplasament, ocupând o porțiune de teren. Cu același prilej au cotețe și butoaie.
In ceea ce privește infracțiunea de "distrugere", prin rezoluția nr. 4595/P/2004 din 21.02.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a confirmat propunerea organelor de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală față de inculpații din prezenta cauză, deoarece bunurile menționate de părțile vătămate existau și la momentul întocmirii rezoluției, iar gardul a fost înlocuit pe o porțiune de 8 ml, lemnul din vechiul gard fiind folosit de partea vătămată pentru foc.
Terenul în litigiu a fost dobândit de partea vătămată - în urma divorțului acesteia de numitul prin sentința civilă nr. 715/28.06.1991 a Tribunalului Județean lași, recunoscându-i-se un drept de folosință asupra suprafeței de 250 mp aferentă lotului nr. 1, conform schiței anexă la expertiză, lot atribuit de Tribunalul Județean lași prin decizia civilă nr. 120/8.02.1990.
Aceasta, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1744/21.04.1997, a înstrăinat imobilul proprietatea sa compus din locuință precum și terenul atribuit cu folosință pe durata existenței construcției, nepoatei sale de fiică -partea vătămată, păstrându-și dreptul de abitație viageră.
La cererea părții vătămate - au fost ascultate martorele și, ascultate și în dosarul inițial nr. 12851/2001.
Martora a arătat că în data de 27 mai a fost invitată de partea vătămată la domiciliul său, care i-a spus că inculpații au mutat gardul. Mai fusese la locuința părții vătămate, astfel că știa amplasarea gardului, respectiv la aproximativ 1 metru lateral de peretele casei. Când a fost pe 27 mai, noul gard era deja construit și era mutat la aproximativ o J de metru pe peretele casei, fiind astfel deplasat la 1,5 metri. Nu îi cunoaște pe inculpați, iar în prezent gardul este pe același amplasament. A mai arătat că a văzut, prin curtea inculpaților, resturi din vechiul gard în curtea inculpaților. A susținut că - din câte știe de la partea vătămată - o parte din resturile gardului au fost aruncate de inculpați în stradă.
Martora (fostă ), fiica părții vătămate -, a declarat că, în data de 23 mai 2001, fost anunțată de către partea vătămată -, că membrii familiei, strică gardul dintre proprietățile lor și construiesc un gard nou ocupând o parte din teren. A mers la locuința mamei sale și a constatat că inculpații, care erau ajutați și de alte persoane, au gardul din lemn și au început să construiască un nou gard, mutându-l lângă peretele locuinței părții vătămate. Din câte a constatat atunci, inculpații au ocupat, la peretele casei, o suprafață de teren având lățimea de 60 cm, după care, către stradă, au ajuns la o lățime de aproximativ 1,10 cm, ocupând și o parte din căminul colector al mamei sale. A susținut că i-a întrebat pe aceștia de ce ocupă terenul și că Ie-a arătat actele pe care le are mama sa, însă aceștia i-au răspuns că fac ceea ce doresc. A mai arătat martora că inculpații au construit o parte din gard începând de la stradă, în data de 23 mai, iar în data de 25 mai au construit în continuare până în locul în care se află în prezent. Martora a precizat că gardul nu este finalizat nici în prezent, dar acum mama sa nu mai poate trece pe lângă casă, așa cum se putea anterior momentului menționat.
În cadrul dosarului 12851/2001, la cererea inculpatei, au fost ascultați martorii și.
Martorul a arătat că în 2001, în mai, cu care este prieten, a revenit în țară, prilej cu care a făcut unele îmbunătățiri în gospodărie și a înlocuit gardul vechi cu unul nou. A precizat că știe că în ziua respectivă, vecina -, persoană pe care a recunoscut-o în sala de judecată, nu a fost de acord cu mutarea gardului, care delimita cele două gospodării. De asemenea, martorul a arătat că știe că și au înlocuit din gardul ce despărțea cele două proprietăți doar cea. 4- 5 metri, întrucât vecina a chemat Poliția și nu au mai continuat. A mai arătat acesta că nu era acasă, aceasta venind la fața locului ulterior. Martorul a mai precizat că nu au fost distruse lucruri de ale vecinei, ci doar s-a înlocuit gardul vechi cu unul nou. La momentul respectiv lângă gardul vecinei erau cotețe de chirpici, pe care inculpații le-au lăsat acolo. Martorul a susținut că nu știe al cui era gardul și că abia după ce au început discuțiile pe tema înlocuirii gardului a venit și, tatăl.
Martorul a declarat că, în anul 2002 sau 2001, în primăvară, a trecut pe la poarta familiei și i-a văzut pe și - lucrând la un gard. Atunci el se deplasa spre la socrul său și a stat acolo circa o oră de vorbă cu cei doi inculpați. Când a ajuns la fața locului, cei doi turnau beton, dar nu știe dacă pe vechiul amplasament sau pe altul. că s-a turnat beton doar pe o porțiune. Martorul a revenit și a precizat că inculpații mutaseră gardul spre partea vătămată. Partea vătămată - (pe care a recunoscut-o în sala de judecată) și pe care a mai văzut-o până atunci și nu știa nici cum o chema, era și ea acolo și striga la cei doi, reproșându-le că strică gardul. A observat că fostul gard, de sârmă, era strâns la partea vătămată. A mai fost ulterior acolo și a văzut că inculpații nu au mai făcut nimic și au lăsat totul așa cum era la vremea respectivă. Martorul a arătat că nu știe dacă, în prezent, între cele două proprietăți se afla un gard construit, în acea zi, el a văzut că de față mai erau părinții: și, iar partea vătămată mai era împreună cu o persoană de sex feminin, de vârstă tânără.
În cauză, din oficiu, prima instanță a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice, care să stabilească, în raport de actele de proprietate ale părților, dacă inculpații ocupă vreo suprafață din terenul părților vătămate.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 56/5.01.2006, acesta a fost întocmit avându-se în vedere actele de proprietate deținute de părți. Raportul a constat că inculpații au prezentat: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1070/389/09.04.1957 însoțit de schița aferentă și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15404/22.10.1991 cu schița aferentă. Expertul a constatat o diferență de 34 de ani între datele acestor acte, precum și faptul că a dobândit suprafața de 1203,75 mp, prezentă în actul din 1991, încă din anul 1964 printr-un act sub semnătură privată.
Părțile vătămate au prezentat: decizia civilă nr. 120 pronunțată în dosarul nr. 1564/1989 al Tribunalul lași, însoțită de decizia civilă nr. 715 pronunțată în dosarul nr. 1220/1991 al Tribunalului lași. în dosarul 1564/1989 a fost efectuată o expertiză tehnică a cărei schiță cu nr. 3 fost prezentată de părțile vătămate. Acestea au mai prezentat: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1744/21.04.1997, prin care proprietatea numitei - formată din lotul nr. 1, cu drept de folosință asupra suprafeței de teren de 250 mp pe durata existenței construcției, este vândută nepoatei sale cu drept de abitație viager.
Expertul tehnic a efectuat măsurători asupra ambelor proprietăți: atât cât și aceea a lui, din care provine lotul de 250 mp asupra căruia există un drept de folosință.
În urma măsurătorilor efectuate și a comparării mențiunilor din actele de proprietate depuse de părți, precum și prin raportare la un extras secțiune - plan aflat în arhiva Oficiului de Cadastru, expertul tehnic a prezentat 3 variante.
Potrivit primei variante, rezultată prin compararea celor constatate în teren cu schița de la actele de proprietate ale inculpaților, expertul a apreciat că aceștia ocupă o suprafață totală de 2,18 mp din terenul părților vătămate.
Potrivit celei de-a doua variante, realizată prin transpunerea situației existente în acest moment în teren pe o secțiune-plan aflată în arhiva Oficiului de Cadastru, care provine în urma unui zbor fotogrametric efectuat în anul 1969, expertul a apreciat că inculpații ocupă suprafața totală de 3,92 mp din terenul părților vătămate.
În cea de-a treia variantă, analizată prin transpunerea schiței întocmite în urma partajului, expertul a apreciat că terenul ocupat de inculpați din cel al părților vătămate ar fi în suprafață totală de 11,55 mp.
De remarcat că, în cursul soluționării prezentei cauze, în cadrul dosarului 12851/2001, s-a mai efectuat o expertiză tehnică-judiciară ( 307 - 322), potrivit căreia partea vătămată a edificat locuința și gardul pe terenul inculpaților, iar prin construcția gardului pe aliniamentul actual inculpații au oferit suprafața de 44,54 mp ( 52,4 x 1,7) din proprietatea ce le aparține, părții vătămate și lui.
Prima instanță a apreciat, din ansamblul probelor administrate, că nu rezultă că în cauză s-ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală, ci că este vorba de un litigiu civil, părțile trebuind mai întâi să stabilească fără echivoc limitele proprietățilorlor.
Astfel, prima instanță a apreciat că declarațiile date de părți și martori sunt utile și concludente în soluționarea prezentei cauze, în măsura în care se coroborează între ele și cu cele două expertize tehnice efectuate în cauză. Din aceste probe, excluzând declarația dată de inculpata, rezultă că, în cursul anului 2001, în luna mai, inculpații au vechiul gard aflat între proprietatea lor și cea a părților vătămate, înlocuindu-l cu unul nou.în condițiile în care suprafața ce ar fi fost ocupată de către aceștia prin mutarea gardului nu poate fi stabilită cu certitudine, prima instanță a apreciat că părțile trebuie ca, pe calea unei acțiuni civile, prin prezentarea tuturor actelor de proprietate sau folosință pe care le dețin, să stabilească linia de demarcație dintre proprietățile lor.Prima instanță a mai apreciat că acest aspect este mai important în soluționarea prezentei cauze, abia după aceea putându-se aprecia poziția subiectivă a inculpaților.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, i-a achitat pe inculpații:, - și referitor la săvârșirea infracțiunii de"tulburare de posesie"prevăzută de art. 220 alin. 1,2,3 Cod penal, părțile vătămate fiind - și ().
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus a se lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Prima instanță a respins cererea inculpaților de obligare a părților vătămate la plata cheltuielilor judiciare, apreciind că părțile au determinat în egală măsură cheltuielile efectuate în prezenta cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în cauză s-a dispus să fie lăsate în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel2părțile vătămate - și (fostă ) - și inculpații (prin intermediul avocatului ales), - și,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelurilor formulate, părțile vătămate - și (fostă ) -au invocatîntr-o formă eliptică, în esență, următoarele: a) faptul că prima instanță nu a ținut seama de împrejurarea că inculpații le-ar fi ocupat o parte teren și le-ar fi distrus cotețele și gardul, dispunând greșit achitarea acestora; b) faptul că inculpații au mutat gardul, lipindu-l de peretele casei lor, ocupând astfel și un canal colector; c) faptul că se impunea obligarea inculpaților la a-și muta gardul pe vechiul amplasament și la a le elibera terenul ocupat, precum și la plata de despăgubiri și de cheltuieli de judecată.
Părțile vătămate-apelante au depus la dosarul instanței de apel mai multei memorii, cu un conținut confuz. în esență, prin aceste memorii ele au solicitat ori invocat: a) faptul că prima instanță nu a ținut seama de înscrisurile (copii ale unor hotărâri judecătorești, contract de vânzare-cumpărare ) pe care ele le-au depus și care dovedeau dreptul lor asupra terenului în litigiu; b) faptul că inculpații au ocupat prin mutarea, fără drept, a gardului despărțitor nu doar terenul lor, ci și o parte din terenul fostului soț al părții vătămate -, numitul, vecinul acesteia din prezent; c) "pedepsirea" inculpaților; d) greșita lor obligare la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, mai ales că ele nu au posibilități financiare Părțile vătămate-apelante au depus la dosarul instanței de apel mai multe înscrisuri în copie, respectiv: a) decizia civilă nr. 715/28.06.1991 pronunțată de Tribunalul Județean lași în dosarul nr. 1220/1991 prin care i se recunoștea numitei - (actuala parte vătămată -) un drept de folosință asupra suprafeței de teren de 250 mp aferentă lotului nr. 1, conform schiței anexă la expertiză, atribuit de Tribunalul Județean lași prin decizia civilă nr. 120/08.02.1990; b) decizia civilă nr. 774/21.03.1991 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție -Secția Civilă în dosarul nr. 2664/1990 prin care s-a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, s-a casat decizia civilă nr. 120/08.02.1990 a Tribunalului Județean lași și s-a dispus trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru a se pronunța asupra folosinței terenului; c) copia unui "act de vindere-cumpărare" încheiat la 18.12.1958 între escu (vânzător) și și (ambii cumpărători) a suprafeței de 1564 mp situată în lași, str. - - cel M, nr. 69; d) copia ilizibilă a unui proces-verbal cu nr. 6397/625 din 18.12.1958; e) copia sentinței civile nr. 9253/05.09.2006 pronunțată de Judecătoria lași în dosarul nr. 24.332/2005, având ca obiect"revendicare", prin care s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și, aceștia fiind obligați să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 25,79 mp situată în I, - - cel M, nr. 69; f) o adresă emisă de o agenție imobiliară în februarie 2007 din care rezultă că prețul terenului în zona litigioasă era de 80 euro/mp; g) diverse schițe-anexă; h) un proces-verbal încheiat de un executor judecătoresc la data de 26.06.1990 cu prilejul punerii în executarea a sentinței civile nr. 120/1990 a Tribunalului Iași; i) copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 22.10.1991 dintre numita (vânzător) și soții și (cumpărători) a suprafeței de 1203,75 mp situată în I, str. - - cel M, nr. 7. precum și schița-anexă la contract; j) copia unui "act de vindere cumpărare" din 09.04.1957 dintre escu (vânzător) și numitul (cumpărător) a suprafeței de 1459,32 mp situată în lași, str. - - cel M, nr. 69, precum și schița-anexă la contract; k) copia sentinței civile nr. 5625/17.09.1990 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 6209/1990 prin care s-a respins contestația formulată de contestatorul împotriva unui proces-verbal de executare întocmit de un executor judecătoresc, în contradictoriu cu numita.
De asemenea, părțile vătămate au mai atașat la dosar: 1) copia unui raport de expertiză tehnică efectuată de expertul ing. în dosarul nr. 11663/2005 al Judecătoriei Iași, având ca obiect"restrângerea dreptului de folosință",iar ca părți pe reclamantul și pe pârâta -, precum și copia schiței-anexă; s-a depus, de asemenea, copia deciziei civile nr. 375/14.09.2007 a Curții de Apel lași pronunțată în dosarul nr-; 2) copia (foarte puțin lizibilă) unui raport de expertiză tehnică efectuată de expertul ing. în dosarul nr. 1564/1989 al Tribunalului Județean lași, având ca obiect"partaj",iar ca părți pe reclamanta - și pe pârâtul, precum și copiile schițelor-anexă la acest raport; 3) copia unui raport de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul ing. în dosarul nr. 1998/2005 al Judecătoriei Iași, având ca obiect"pretenpr,iar ca părți pe reclamantul și pe pârâta -, precum și copia schiței-anexă.
De menționat, că majoritatea înscrisurilor depuse la dosarul instanței apel, de către părțile vătămate, fuseseră deja depuse la dosarul cauzei în ciclurile procesuale anterioare.
La rândul lor,inculpații, prin intermediul avocatului ales, în motivarea apelurilor formulate, au invocat,în esență, următoarele: a) temeiul greșit al achitării lor de către prima instanță, susținând că temeiul corect ar fi trebui să fie cel prevăzut de art. 10 lit."a" Cod procedură penală. respectiv fapta nu există, mai ales că, într-un raport de expertiză, s-a arătat că ei nu au ocupat vreo suprafață de teren care să aparțină părților vătămate; b) greșita respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat.
Inculpații au atașat la dosarul instanței de apel: copia unui raport de expertiză tehnică judiciară efectuată de experții ing. (desemnat de instanță) și ing. (consultant) în dosarul nr- al Tribunalului lași (în faza procesuală a apelului), având ca obiect "revendicare", iar ca părți pe recurentul și pe intimatul, precum și copia schiței-anexă. De asemenea, s-a mai atașat și copia deciziei civile nr. 449/02.03.1997 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr- prin care s-a admis recursul formulat de pârâții împotriva sentinței civile nr. 9253/05.09.2006 pronunțată de Judecătoria Iași ce a fost casată parțial în sensul reținerii cauzei pentru rejudecare și efectuării unui noi expertize (este vorba de raportul depus de inculpați).
De asemenea, la dosarul cauzei s-au mai atașat: a) copia unui raport de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul ing. în dosarul nr. 24.332/2005 al Judecătoriei Iași, având ca obiect"revendicare",iar ca părți pe reclamantul și pe pârâții și alții, precum și copiile schițelor-anexă; b) copia unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuată de expertul ing. -, la solicitarea numitului, precum și schițele-anexă.
Prin decizia penală nr. 504/05.11.2007, a Tribunalului Iașis -a decis:. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, - și, toți domiciliați în municipiul I, str. - - cel M și, nr. 69 B, județul I, împotriva sentinței penale nr. 434/13.02.2007 pronunțată de Judecătoria lași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații-apelanți să plătească statului câte 25 lei noi fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile vătămate și (fostă ) -, ambele domiciliate în municipiul I, str. - - cel M și, nr. 69, județul I, împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă părțile vătămate-apelante să plătească statului câte 25 lei noi fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Respinge cererile părților de acordare de cheltuieli de judecată.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Partea vătămată (fostă ) - a fost căsătorită cu numitul, locuind în I, str. - - cel M, nr. 69.
La data de 24.11.1988, printr-o acțiune adresată Judecătoriei lași, partea vătămată (fostă ) - a solicitat desfacerea căsătoriei sale cu numitul și partajarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 4750/21.06.1989 a Judecătoriei Iașis -a desfăcut căsătoria dintre soții, s-a dispus ca partea vătămată să reia numele de și s-a admis cererea de partaj. Această sentință a fost modificată, în parte, prin decizia penală nr. 1147/25.10.1989 pronunțată în calea de atac a recursului de către Tribunalul Județean I, numai în ceea ce privește capătul de cerere referitor la partaj, în vederea completării probelor, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice. Rejudecând pe fond capătul de cerere referitor la partaj, Tribunalul Județean I, prin decizia civilă definitivă nr. 120/08.02.1990, 1) a constatat că soții dobândiseră cu o contribuție egală, casa de locuit și anexele,care fuseseră edificate pe terenul lui; 2)a partajat în natură imobilul, atribuind reclamantei lotul 1 (compus din camera nr. 1, baie, hol cu intrare prin ușa din față, la șosea, fântână și cămin colector)propus prin expertiza efectuată, iar pârâtului lotul 2 propus prin aceiași expertiză.
Împotriva deciziei civile nr. 120/08.02.1990 a Tribunalul Județean Iad eclarat recurs extraordinar procurorul general al României, pe considerentul că tribunalul omisese să se pronunțe cu privire la dreptul reclamantei de folosință asupra terenului proprietatea pârâtului. Prin decizia civilă nr. 774/21.03.1991 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Civilă în dosarul nr. 2664/1990 s-a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, s-a casat decizia civilă nr. 120/08.02.1990 a Tribunalului Județean lași și s-a dispus trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru a se pronunța asupra folosinței terenului.
După rejudecare,prin decizia civilă nr. 715/28.06.1991 pronunțată de Tribunalul Județeanîn dosarul nr. 1220/1991i s-a recunoscut numitei - (actuala parte vătămată -) un drept de folosință asupra suprafeței de teren de 250 mp aferentă lotului nr. 1, conform schiței anexă la expertiză, atribuit de Tribunalul Județean lași prin decizia civilă nr. 120/08.02.1990.
Printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21.04.1997, partea vătămată (fostă ) - i-a vândut nepoatei sale de fiică, partea vătămată (fostă ) - "lotul nr.1", proprietatea sa din lași, str. - - cel M nr. 69, compus din "locuința cu una cameră, bucătărie și hol, amplasată pe terenul construit și neconstruit în suprafață de 250 mp, atribuit în folosință pe durata existenței construcției". Prin același contract, vânzătoarea și- rezervat un drept de abitație viager asupra întregului lot pe care l-a înstrăinat.
Ulterior între foștii soți au existat pe rolul instanțelor judecătorești numeroase litigii având ca obiect "restrângere drept de folosință", "pretenții". De asemenea, după anii 2000, pe rolul instanțelor de judecată au existat și încă mai există mai multe litigii civile între numitul. și familia (vecini săi) având ca obiect, în special,"revendicare",generate, în esență, de faptul că părțile nu s-au înțeles cu privire la linia de demarcație a proprietăților lor și la locul unde ar trebui amplasat gardul despărțitor.
La rândul ei, partea vătămată - și nepoata sa (cealaltă parte vătămată) s-au angrenat în prezentul litigiu penal cu familia, litigiu generat în esență, tot de faptul că părțile nu s-au înțeles cu privire la linia de demarcație a proprietăților lor și la locul unde ar trebui amplasat gardul despărțitor.
La data de 24.05.2001, doi inspectori sanitari ai Direcției Sanitare de Stat I, împreună cu un lucrător de poliție, ca urmare a sesizării inculpatului, s-au deplasat în lași, str. - - cel M, nr. 69, constatând, printr-unproces-verbal(fila 148 din dosarul judecătoriei nr. 12851/2001) următoarele: "a) la familia se construia un gard despărțitor între proprietatea acesteia și a numitei -; b) spre stradă, pe o porțiune de 5-6, în dreptulviitoruluigard, la fam. -, se află depozitate mai multe deșeuri metalice și din lemn, precum și o cantitate M de gunoi rezultat de la creșterea lor de casă și neevacuat; c) d-na - a declarat că nu evacuează gunoiul și rezidurile decât după aplanarea conflictului existent între cele 2 familii."
În cauză, în dosarul nr. 12851/2001 al Judecătoriei lași, la solicitarea părților vătămate, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară (de către expertul - filele 293-296) evaluatoare a valorii bunurilor despre care acestea au susținut, în plângerea prealabilă, că le-ar fi fost distruse pe 23 și 25. 05.2001. în raport s-a concluzionat că: a) cele 7 butoaie de tablă au fost identificate, la partea vătămată, în totalitate, și sunt niște foste butoaie de motorină obținute "la schimb", fără valoare economică și cu un grad M de uzură; b) nu s-au putut identifica cotețele, însă părțile au susținut că ele se concretizau dintr-un zid de 4 lungime și 1,5 înălțime, părțile nefiind de acord doar asupra materialului din care au fost edificate; c) gardul vechi a fost înlocuit doar pe o distanță de 8, dar materialul provenind de la acesta nu a putut fi identificat de expert pentru că partea vătămată a susținut că "l-a dat unor persoane, iar o altă parte a fost pusă pe foc"; restul gardului vechi, neînlocuit, are o vechime de cea. 40 ani și "un grad foarte M de uzură"fiind construit din șipci din lemn.
În cauză, în același dosar nr. 12851/2001 al Judecătoriei Iași, la solicitarea părților vătămate, a fost efectuat și un raport de expertiză tehnică judiciară de către expertul - (filele 306-321) care să stabilească dacă prin construirea gardului inculpații au ocupat teren de-al părților vătămate.Expertul a concluzionat că inculpații nu au ocupat vreo suprafață de teren de-a părților vătămate, ci, din contră acestea au edificat locuința și gardul parțial pe terenul inculpaților. Din raportul de expertiză rezultă că familia, cu prilejul reparării și înlocuirii gardului despărțitor, "a îndreptat curbura gardului", dar, practic nu a ocupat teren de-al părților vătămate, întrucât, pe timpul căsătoriei soților, aceștia au transformat un antret în camere și au construit un grad, intrând în acest fel, parțial, pe terenul familiei. Expertul a efectuat măsurători în teren și a analizat toate actele prezentate de părți și schițele anexă, concluzionând că "prin construcția gardului pe aliniamentul actual inculpații au oferit suprafața de 44,54 mp din proprietatea ce le aparține, părții vătămate și lui ". A mai arătat acest expert că "pe actualul amplasament, locuința părții vătămate, se află la 1,7 mp de vechiul hotar, iar împreună cu gardul construit de partea vătămată, la 2,7, în interiorul proprietății inculpaților". Expertul a mai susținut că nu se poate ține seama de schița anexă la raportul întocmit de expertul care a propus lotizarea în dosarul de partaj al soților pentru că acesta era un expert în construcții și nu unul topografic, dar și pentru că el nu comparase planurile de situație, iar schița prezentată și invocată de părțile vătămate nu este anexă la vreun contract de vânzare-cumpărare.
La data de 23.05.2001, inculpații au procedat la demontarea parțială a gardului vechi (cu un grad avansat de uzură -cea. 40 ani), pe o porțiune de cea. 8, în ideea de a-l înlocui cu un altul nou, dar și pentru că sprijinit de acesta, în curtea părții vătămate -, erau numeroase deșeuri menajere și metalice (elocvent în acest sens este procesul-verbal de constatare întocmit de inspectorii sanitari), pe care sperau ca astfel să determine a fi mutate. Această acțiune a fost continuată pe 25.05.2001. Porțiunile demontate din gardul vechi și deșeurile sprijinite de acesta au fost mutate de către inculpați și persoanele care i-au ajutat în curtea părții vătămate -, fără a fi distruse. Ulterior, partea vătămată a pus pe foc parte din gardul vechi demontat.
Cu prilejul construirii gardului nou, inculpații au mutat înspre terenul părții vătămate amplasamentul acestuia, pe o distanță relativ redusă (chiar nesemnificativă potrivit unor rapoarte de expertiză - respectiv situată în limitele de "toleranță" admise), distanță care nu a putut fi stabilită cu certitudine, întrucât numeroasele mijloace de probă administrate în cauză, în special expertizele, sunt contradictorii ori nu au putut să ajungă la un numitor comun. Distanța la care a fost construit parțial gardul nou de către inculpați nu a putut fi stabilită cu certitudine și pentru că părțile nu au un punct de vedere comun în ceea ce privește locul pe care ar trebui să se situeze hotarul despărțitor al terenurilor lor. Ele își contestă una alteia dreptul asupra unei porțiuni limitate de teren și, totodată, ambele părți susțin că nu posedă tot terenul menționat în actele de proprietate (sau de altă natură) pe care le dețin. De asemenea, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, situația este similară, sub acest aspect, și în ceea ce privește neînțelegerile dintre familia și celălalt, vecin (fostul soț al părții vătămate ) și acesta contestând amplasamentul gardului despărțitor. Totodată continuă să existe numeroase litigii și neînțelegeri și între foștii soți (în special, cu privire la suprafața pe care o are în folosință partea vătămată -: acțiuni de obligare a părții vătămate la a face unele lucrări: gard, gard despărțitor - a se vedea sentința civilă nr. 5005/2002 a Judecătoriei lași - 125 dosar tribunal, acțiune în pretenții, acțiune în restrângerea dreptului la folosință ).
Cu alte cuvinte, fondul litigiilor dintre familia și foștii soți (inclusiv părțile din cauză)poartă asupra grănițuirii proprietăților lor. Aceasta însă este o chestiune eminamente de natură civilă, care nu poate face obiectul unei cauze penale și nu poate fi tranșată de instanțele penale. De observat, că între cele două familii ( și foștii soți ) există mai multe litigii civile pe rolul instanțelor civile care vizează tocmai clarificarea acestor împrejurări.
Ca atare, corect a reținut prima instanță că fapta dedusă judecății nu este prevăzută de legea penală.
Este adevărat că inculpații au înlocuit, în mai 2001, o parte din gardul despărțitor și că, în aceste condiții, ei au reconstruit gardul nou pe un alt aliniament, situat mai înspre terenul părților vătămate, dar ei nu au procedat în acest sens cu intenția de a ocupa, fără drept, vreun teren care să nu le aparțină. Ei au acționat astfel, considerându-se îndreptățiți asupra faptului că terenul le aparține, dar și pentru că au apreciat că se impune ca gardul să fie în linie dreaptă, pe un amplasament mai vechi, despre care ei credeau că este cel real. Lipsa oricărei intenții a inculpaților de a ocupa vreo suprafață de teren de-a părților vătămate, fără drept, rezultă și din aceea că ai au înlocuit doar cc.8 m din totalul lungimii gardului despărțitor, sistând ulterior (în momentul contestării acțiunii lor de către acestea) orice acțiune care să vizeze continuarea înlocuirii și a restului de gard. Gardul despărțitor a rămas în această stare până astăzi, înlocuirea nefiind finalizată.
Una din părțile vătămate ( -) a susținut că inculpații ar fi mutat gardul și i-ar fi ocupat o parte din teren, prin amenințări (adică în forma agravantă a art. 220 al. 2 Cp.). însă susținerile sale în acest sens sunt singulare. Nici un mijloc de probă (nici chiar martorii audiați la cererea sa) nu au făcut referire la vreo acțiune de amenințare.
Părțile vătămate-apelante au invocat repetat, ca pe un lait -motiv - cu intenția de a releva o anumită intenție infracțională a inculpaților, de a da o mai M amploare a faptelor imputate acestora și de a transfera, cu orice preț, în sfera ilicitului penal, un litigiu, care era evident unul civil (și care - așa cum s-a arătat - vizează delimitarea proprietăților) - faptul că, în mai 2001, cu prilejul înlocuirii parțiale a gardului vechi, pe lângă faptul că le-ar fi ocupat o parte din teren, inculpații le-ar fi distrus diferite bunuri (cotețe, butoaie a).
În legătură cu aceste fapte de "distrugere", tribunalul reține că instanța de fond nu a fost investită cu ele întrucât s-au făcut cercetări separate de către organele de urmărire penală, cercetări care au fost finalizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria lași prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale (nr. 4595/P/2004 din 02.09.2004 și nr. 4595/P/2004 din 21.02.2005), pe considerentul că nu a existat nici o faptă de distrugere. Ca atare,presupusa activitate de "distrugere" nu a făcut obiectul cauzei,iar rezoluțiile Parchetului (neatacate) și chiar probele administrate în cauză, au relevat că nu a existat nici o distrugere de bunuri. Astfel, din analiza rezoluției și a probelor rezultă că: a) gardul vechi nu a fost distrus, ci doar demontat (ca urmare a unei uzuri foarte mari), mutat și așezat în curtea părții vătămate - (care ulterior o parte l-a pus pe foc, iar restul l-a dat unor cunoștințe); b) "cotețele" lor, aflate lângă gardul în litigiu, nu au fost distruse, acestea fiind, de fapt, niște vechi butoaie de tablă cu un grad M de uzură, fără valoare economică, care au rămas în curtea aceleiași părți vătămate; c) nu s-a distrus nici un de păsări de către inculpați, "cele trei cotețe din lut, lemn, cărămizi, tablă, existând și în anul 2004 pe vechiul amplasament (a se vedea rezoluția de nr. 4595/P/2004 din 21.02.2005).
ntr-una din rejudecările cauzei (dosarul nr. 4416/2005 al Judecătoriei Iași ) s-a efectuat - așa cum a reținut și prima instanță - o nouă expertiză tehnică judiciară de către expertul (filele 102-112) care să stabilească dacă prin construirea gardului inculpații au ocupat teren de-al părților vătămate. Expertul a prezentat trei variante posibile și a apreciat că, din punct de vedere tehnic,prima variantăeste cea corectă.Potrivit acestei variante(bazată pe constatările făcute efectiv în teren suprapuse cu datele din schițele actelor de proprietate ale inculpaților),inculpații ar ocupa doar 2,18 mp din terenul părții vătămate, suprafață care este nesemnificativă și care - având în vedere punctele actuale ale gardului și linia de hotar - se încadrează în toleranțele Normelor tehnice. Ca atare, expertul a concluzionat că inculpații nu ocupă teren din acela care ar trebui să fie în folosința părților vătămate. în același raport, expertul a arătat că în actele prezentate de părți și în schițele de la Oficiul de cadastru există neconcordante. învarianta a doua,expertul a avut în vedere un extras după o secțiune de plan (provenită în urma unui zbor fotogrametric efectuat în anul 1969) aflată în arhiva Oficiul de cadastru. Comparând această secțiune cu situația actuală expertul a constatat că se confirmă apărarea inculpaților cum că, în timpul căsătoriei soților, s-a efectuat o extindere a construcției lor, concluzionând că în această a doua variantă inculpații ar ocupa 3,92 mp din terenul părților vătămate. învarianta a treia,expertul a avut în vedere schița întocmită la partajul soților, apreciind că în această variantă inculpații ar ocupa 11,99 mp din terenul părților vătămate.
După cum s-a arătat mai sus neînțelegerile privitoare la amplasamentul hotarului dintre proprietatea familiei și cea a numitului (din care partea vătămată - are drept de folosință 250 mp) a generat un litigiu civil și între aceștia, nu doar între părțile din această cauză.
Astfel, numitului a formulat o acțiune în"revendicare"la Judecătoria lași împotriva pârâților. Prin sentința civilă nr. 449/05.09.2006, Judecătoria Iași admisese parțial acțiunea și îi obligase (pe baza expertizei ) pe pârâții să-i lase în deplină proprietatea și liniștită posesie reclamantului o suprafață de 25,79 mp. Dar, prin decizia civilă nr. 449/02.03.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Iași -Secția Civilă a admis recursul pârâților și a casat parțial sentința Judecătoriei Iași în sensul reținerii cauzei în vederea rejudecării pe fond, prin efectuarea unei noi expertize6.Până în prezent Tribunalul nu s-a pronunțatîn această cauză pe fondul recursului.Dar, în această fază procesuală, a fost efectuatănouă expertiză tehnicădispusă, întocmindu-se un raport de expertizăde către experții ing. (desemnat de instanță) și ing. (consultant). Potrivit acestui raport: a) familia deține efectiv 2640,00 mp, deși suprafața înscrisă în acte este de 2663,07 mp; b) ca atare, fam. are în minus 23,00 mp, rezultată din mutarea gradului de către numitul; c) numitul deține efectiv 1516,00 mp, deși suprafața înscrisă în acte este de 1564,00 mp, rezultând o suprafață în minus de 48,00 mp; d) în urma măsurătorilor moderne și avându-se în vedere dimensiunile înscrise pe schema anexă la "actul de vindere cumpărare" din 1957 dintre escu și, ambii experți au constatat că în acel an, ultimul a cumpărat o suprafață reală de 1504,00 mp, deci mai puțin cu 60 mp decât se menționa în contract; ca atare, în 1957 s-au cumpărat efectiv și în fapt de doar 1504,00 mp; e)ambii experți au constatat că dimensiunea laturii de vest a proprietății lui conform schiței anexă la "actul de vindere cumpărare" din 1957 era atunci de 30,00 ml, iar la măsurătorile făcute de experți s-au găsit 32,70 mp, deci mai mult cu 2,70 mp; f) această diferență relevă că numitul a "încercat să-ți recupereze suprafața în minus prin mutarea gradului pe proprietatea fam., ocupându-i 23 mp.
Deși acest raport de expertiză a fost efectuat în altă cauză el este util și în prezentul dosar, vizând implicit și terenul aflat în folosința părții vătămate - (teren ce este însă proprietatea lui și asupra căruia partea vătămată are doar un drept de superficie) șirelevând, încă o dată, că între părțile din cauza de fată litigiul este unul de natură civilă, ce privește grănițuirea. Raportul confirmă faptul că au existat neconcordanțe între schițele și actele părților, cât și cu privire la suprafețele reale deținute de fiecare.
De menționat că la dosar a mai fost atașat, tot în copie, și un raport de expertiză tehnică topo-cadastrală extrajudiciară întocmit de expertul -, în ianuarie 2007, la cererea inculpatului, care, având în vedere măsurătorile efective, actele părților și expertiza (făcută la Judecătoria Iași în dosarul de revendicare), a identificat suprafețele de teren aparținând familiei și și a concluzionat că "numitul este cel care ocupă din proprietatea familiei (și nu invers) o suprafață de 100,854 mp, construindu-și chiar și o suprafață de 10,481 mp prin extinderea locuinței sale pe amplasamentul terenului fam. ". Și acest raport, deși și el extrajudiciar, confirmă faptul că au existat neconcordanțe între schițele și actele părților, cât și cu privire la suprafețele reale deținute de fiecare, relevând aceiași concluzie: că litigiul dintre părțile vătămate din cauză și inculpați este unul civil, vizând clarificarea limitelor proprietăților și delimitarea acestora.
Se mai reține și că această concluzie se desprinde și din faptul că în toate rapoartele de expertiză sus-menționate sunt concluzii relativ diferite. Cu toate acestea, se observă că majoritatea acestor expertize, dacă nu chiar toate, au concluzii care tind să fie mai degrabă favorabile variantei inculpaților.
S-a impus a fi prezentate concluziile diferitelor rapoarte de expertiză efectuate în cauză (ori în alte cauze sau extrajudiciare) pentru a se vedea că toate acestea relevă necesitatea stabilirii limitelor proprietăților fam. și a vecinilor săi, chestiune ce excede sferei ilicitului penal.
Se mai reține și că martora () (fiica părții vătămate -) a dat declarații succesive parțial oscilante și, pe alocuri, în neconcordanță cu restul probatoriului. Astfel, la 18.10.2002 (în dosarul nr. 12851/2001 al Judecătoriei lași - 231) ea a susținut, printre altele, că: a) inculpații ar fi schimbat gardul pe toată distanța dintre cele două proprietăți (or, celelalte probe și expertizele au făcut vorbire doar de o distanță de 8 ); b) gardul după mutare a fost "lipit de peretele casei", anterior fiind situat la 60- 100 cm de zid. La 14.06.2005 (în dosarul nr. 4416/2005 al Judecătoriei lași - 53) ea a susținut, printre altele, că: a) prin mutarea gardului a fost ocupată o suprafață de teren cu lățimea de 60 cm, lățime, care spre stradă se mărește, ajungând la 1,10, fiind ocupat și un canal colector; b) gardul "nu a fost finalizat nici până în prezent", dar partea vătămată nu mai are loc pentru a trece pe lângă casă, gardul fiind mutat lângă perete, în declarația dată în fața lucrătorilor de poliție la data de 20.07.2004 (cu prilejul efectuării cercetărilor pentru "distrugere") aceiași martoră, a susținut, printre altele și că: a) inculpații au ocupat o suprafață de teren în lățime de 1,10 și în lungime de 17, inclusiv un canal colector; b) că anterior gardul era situat la 1,10 de perete.
Se observă faptul că nici măcar fiica părții vătămate nu știe cu precizie ce suprafață de teren ar fi fost ocupată de inculpați și nici la ce distanță exactă era amplasat vechiul gard de zidul casei, nici dacă a fost înlocuit tot sau parțial, împrejurări de natură să consolideze concluzia că litigiul dintre părți vizează chestiunea delimitării terenurilor lor.
Față de toate cele mai sus-arătate, instanța reține că temeiul achitării inculpaților de către prima instanță este unul corect și legal, criticile inculpaților sub acest aspect fiind nefondate. O faptă a existat în mod cert, dar aceasta nu este prevăzută de legea penală. Ea a constat în înlocuirea parțială a unui gard despărțitor vechi cu unul nou, amplasat parțial pe un alt aliniament (unul diferit), împrejurare ce a constituitpretextulpentru ca părțile să conteste din nou hotarul despărțitor al imobilelor lor și dreptul celeilalte cu privire la o îngustă de teren.
Ca atare și criticile părților vătămate sunt nefondate. Inculpații nu au comis o faptă prevăzută de legea penală. Ei nu au acționat cu intenția de ocupa, fără drept, teren de-al părților vătămate. Cât privește criticile relative la acțiuni de distrugere, acestea nu au făcut obiectul judecății, iar, în fapt, nici nu au existat. Nefondate sunt și criticile referitoare la ignorarea înscrisurilor depuse de părțile vătămate. Prima instanță a ținut seama de acestea, dar le-a coroborat cu celelalte mijloace de probă și, în special, cu concluziile rapoartelor de expertiză.
În condițiile în care s-a reținut just că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, în mod legal și în deplin acord cu dispozițiile art. 364 alin. 4 Cod procedură civilă, prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate în cadrul procesului penal. Acestea au posibilitatea satisfacerii pretențiilor lor pe calea unei acțiuni civile separate la o instanță civilă. în ceea ce privește motivul de apel al inculpaților privitor la neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, tribunalul reține că și acesta este nefondat. Astfel, potrivit art. 193 alin. 5 Cod procedură penală "în caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească inculpatului și părții responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceștia,în măsura în care au fost provocate de partea vătămată".în speță, cheltuielile de judecată făcute de inculpați nu s-au datorat culpei procesuale a părților vătămate, nefiind "provocate" de ele, mai ales că o faptă a existat totuși. Ele au avut convingerea greșită că aceasta ar putea îmbrăca haina ilicitului penal. De observat și că diversele cicluri procesuale urmate succesiv de prezenta cauză nu s-au datorat, în nici un fel, culpei procesuale a părților vătămate. Mai mult, concluziile parțial diferite ori relative ale expertizelor efectuate în cauză relevă, încă o dată, că nu se poate reține o culpă procesuală a părților vătămate pentru a putea fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, mai ales că acțiunea civilă a acestora nu a fost soluționată în cadrul procesului penal.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs părțile vătămate și inculpații, criticând ambele hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice.
Părțile vătămate critică hotărârile sub aspectul greșitei achitări, susținând că faptele comise de inculpați constituie infracțiune și trebuiau condamnați măcar simbolic.
Inculpații critică hotărârile numai sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare de către instanța de fond.
Analizând cele două hotărâri și termenul de introducere a recursurilor, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt tardive și ale părților vătămate sunt nefondate din următoarele motive ce se vor expune în continuare.
În privința recursurilor inculpaților, este de observat că ei nu au fost prezenți la pronunțarea deciziei penale în apel și comunicarea deciziei li s-a făcut la data de 18 decembrie 2007. Cererile lor de recurs au fost înaintate prin poștă la data de 09.01.2008 la instanță la data de 11.01.2008.
Termenul de 10 zile de la comunicarea deciziei prevăzut de lege, a fost depășit. Nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3853, raportat la art. 364 Cod procedură penală, privind declararea recursului peste termen. Din acest motiv recursurile inculpaților apar ca tardiv introduse.
Referitor la recursurile părților vătămate, se constată că, prima instanță a administrat un probatoriu complet, pe care l-a interpretat just în lumina disp. art. 63 Cod procedură penală și a stabilit fără dubiu că faptele inculpaților așa cum au fost descrise mai sus, nu sunt prevăzute de legea penală, la aceeași concluzie ajungând și instanța de apel.
Și in stanța de recurs constată că inculpații nu au acționat cu intenția de a ocupa fără drept terenul părților vătămate.
Aceste fapte nefiind prevăzute de legea penală, inculpații nu puteau răspunde penal, așa încât cele două hotărâri sunt legale și temeinice, recursurile părților vătămate urmând să fie respinse ca atare conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Recursurile inculpaților vor fi respinse ca tardive conform art. 385 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 Cod penal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de părțile vătămate recurente - și ( fostă ) împotriva deciziei penale nr.504 din 5 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpații, și împotriva aceleiași decizii penale pe care o menține.
Obligă pe părțile vătămate recurente și pe inculpații recurenți să achite statului câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.09.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Anton Dan, Tatiana Juverdeanu
