Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 560/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
243/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 560
Ședința publică din 16 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 33/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 02.04.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.04.2009 și ulterior la data de 16.04.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.33/14.01.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală,constată:
Prin decizia penală nr.33/15.01.2009 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva sentinței penale nr.1720/13.10.2008 a Judecătoriei sectorului 4 B,în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1720 din 13. 10. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-, în baza art. 334 Cod proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de nerespectare a hotărâri lor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 271 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul,pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin 1. lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 71 alin. 5 Cod penal,a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod proc. pen.a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 348 Cod proc. pen. a obligat inculpatul să lase părții civile în liniștită posesie și folosință imobilul-teren în suprafață de 248,95 mp, situat în B,--31, sector 4, astfel cum este identificat conform punctelor 9-10-11-12 din raportul de expertiză.
A admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile,suma de 11.830 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod penal, instanța a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 9974/P/ 2005 din data de 22.06.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorul 4 Bad ispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cp.
Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 26.06.2007, sub nr-.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, că din luna octombrie 1999, inculpatul a ocupat din nou un teren aparținând părții vătămate, de pe care fusese evacuat în urma punerii în posesie a acesteia, prin executor judecătoresc.
In raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, copia titlului de proprietate al părții vătămate, copia procesului verbal de punere în posesie a numitei, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13234/29.06.1995, copia sentinței civile 3990/17.04.1998 a Judecătoriei sector 4 B, copia procesului verbal din data de 21.10.1999, prin care partea vătămată a fost pusă în posesie, copia încheierii de consiliul prin care s-a efectuat ultimul act de executare, copia certificatului 334/9971 prin care se identifică terenul de pe Str. - - și se acordă număr poștal imobilului părții vătămate, rapoarte de expertiza tehnică, procese verbale de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare, studiu topografic de amplasament și delimitare, plan cadastral și schiță, declarațiile martorilor, copia sentinței civile 7781/18.11.2002 a Judecătoriei sector 4 și declarațiile inculpatului, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești și nu de tulburare de posesie dispunând, în consecință, condamnarea acestuia conform dispozitivului sentinței penale.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea vătămată (civilă), apeluri nemotivate în scris dar susținute oral la termenul de judecată din data de 09. 01. 2009, fiecare dintre părți solicitând desființarea sentinței penale si pronunțarea unei noi hotărâri.
In apelul declarat de către inculpat s-a arătat că în mod eronat, instanța de fond a apreciat materialul probator administrat în cauză, dispunând condamnarea inculpatului, în condițiile în care acesta din urmă a respectat întrutotul titlul executoriu în baza căruia s-a fixat ulterior aliniamentul dintre cele două terenuri învecinate, aspect dovedit în fața instanței de fond prin declarațiile martorilor propuși de către inculpat si partea vătămată. Inculpatul a mai arătat că dacă ar fi încălcat aliniamentul fixat de către executorul Judecătoresc, cu ocazia punerii în executare a hotărârii civile, nu s-ar mai fi aflat la momentul de față pe același aliniament cu ceilalți vecini ai părții vătămate.
De asemenea, s-a mai criticat faptul că instanța de fond nu a dispus o cercetare la fața locului care ar fi lămurit întrutotul respectarea de către inculpat a hotărârii judecătorești, expertiza efectuată în faza de urmărire penală necorespunzând realității, instanța de fond respingând efectuarea unei noi expertize.
In apelul declarat de către partea vătămată, acesta a arătat că vizează numai latura penală, criticând soluția instanței de fond de schimbare a încadrării juridice arătând că, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie astfel, cum s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, conform art. 371.C.P.P. Tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
In mod corect, instanța de fond, în raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, copia titlului de proprietate al părții vătămate, copia procesului verbal de punere în posesie a numitei, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13234/29.06.1995, copia sentinței civile 3990/17.04.1998 a Judecătoriei sector 4 B, copia procesului verbal din data de 21.10.1999, prin care partea vătămată a fost pusă în posesie, copia încheierii de consiliul prin care s-a efectuat ultimul act de executare, copia certificatului 334/9971 prin care se identifică terenul de pe Str. - - - și se acordă număr poștal imobilului părții vătămate, rapoarte de expertiza tehnică, procese verbale de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare, studiu topografic de amplasament și delimitare, plan cadastral și schiță, declarațiile martorilor, copia sentinței civile 7781/18.11.2002 a Judecătoriei sector 4 și declarațiile inculpatului, a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești și nu de tulburare de posesie dispunând, în consecință, condamnarea acestuia conform dispozitivului sentinței penale, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia fiind legal și judicios individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72.Cod Penal
Astfel, prin cererea ce a format obiectul dosarului 5227/1997 al Judecătoriei sectorului 4 B, partea civilă a formulat, în ceea ce privește terenul mai sus indicat, acțiune în revendicare împotriva inculpatului și vecinilor: G, și. Acțiunea în revedicare a părții civile a fost admisă, fiind pronunțată sentința civilă 3990/17 aprilie 1998, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 1260/1 0.06.1999 a Curții de Apel București (fila 3 dosar urmărire penală), hotărârea fiind învestită cu formulă executorie și pusă în executare silită, partea civilă fiind pusă în posesie cu suprafața de teren de 5000 mp, situată în mun. B,-, sector 4, potrivit celor constatate prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 21.10.1999, în dosarul de executare 619/1999 al Judecătoriei Sectorului 4 B (fila 4 dosar urmărire penală) prin efectuarea de măsurători și baterea unor Ť. ( declarație martoră, fila 113 dosar urmărire penală, declarație martor, fila 19 dosar, declarație martor, care a ajutat la operațiunile de măsurare, fila 40 dosar), iar ulterior inculpatul a ocupat o suprafață de teren aparținând părții civile, prin depășirea hotarului, fără a respecta linia dintre Ť. (declarație martor, fila 40 dosar), ocupare care a fost dovedită prin raportul de expertiză tehnico topografică efectuat în faza de urmărire penală care a tras concluzia că după punerea în executare a hotărârii civile, inculpatul a reocupat 249, 85. teren aparținând părții vătămate ( raport de expertiză filele 150-152, schiță fila 153 ), nesocotind astfel dispozițiile sentinței civile prin care fusese obligat să lase în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de teren pe care ulterior a reocupat-o, dovedind astfel rea-credință.
In ceea ce privește susținerile inculpatului că instanța de fond, în mod eronat a reținut numai declarațiile martorilor propuși de către partea vătămată, Tribunalul nu poate primi aceste susțineri în condițiile în care astfel cum s-a menționat mai sus, în faza de urmărire penală s-a efectuat un raport tehnico-topografic care a urmărit întocmai raportul de expertiză omologat prin sentința civilă, astfel încât, declarațiile martorilor, atât ai părții vătămate cât și ai inculpatului, au fost de prisos.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică dată infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este corectă, în raport de prevederile art.271 alin. 2.Cod Penal care statuează că" împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești. "întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2.Cod Penal și nu ale art. 220.Cod Penal, care nu are ca situație premisă deținerea acelui imobil în baza unei hotărâri judecătorești ci simpla posesie ca stare de fapt.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
În motivele de recurs formulate de inculpatul se critică hotărârea instanței de apel pe considerentul art.3859pct.18 Cod procedură penală.
În fapt se arată în motivele de recurs faptul că în anul 1999 inculpatul a fost obligat prin hotărâre judecătorească să lase în deplină proprietate și posesie părții vătămate 500 mp.
După rămânerea definitivă a hotărârii partea vătămată a pus-o în executare solită. Pe linia aliniamentului stabilit de executor partea vătămată a ridicat un gard metalic fără a fi împiedicat de inculpat,se arată în motivele de recurs.
Suprafața de teren pe care partea vătămată o reclamă de la inculpat este suprafața cedată chiar de partea vătămată pentru a se crea strada - -,pentru a cărei înființare au cedat teren toți riveranii.
În concluzie față de această situație de fapt se apreciază că hotărârile de condamnare sunt nelegale,instanțele bazându-și soluțiile pe o interpretare eronată a probelor.
În recursul părții civile se critică decizia în ceea ce privește art.3859pct.17 respectiv greșita încadrare juridică dată faptelor în sensul greșitei schimbări a încadrării juridice din art.220 Cod penal în art.271 Cod penal.
În fapt partea civilă arată că prin sentința civilă nr.3990/17.04.1998 a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie părții vătămate o parte din terenul pa care îl ocupă fără titlu.
După ce executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a părții vătămate, se afirmă în motivele de recurs,inculpatul a reocupat terenul continuând să-l folosească fără drept, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie și nu de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Analizând hotărârile recurate,Curtea constată următoarele:
Chestiune comparării titlurilor de proprietate aparținând părții civile și inculpatului s-a rezolvat irevocabil prin sentința civilă nr.399 din 17.04.1998 a Judecătoriei Sectorului 4 B ale cărei dispoziții se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește suprafața terenului și vecinătățile acestuia.
Ulterior partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului
La data de 22.11.2001 a fost înregistrată la Judecătoria Sectoru lui 4 plângerea formulată de numitul împotriva lui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art.220 Cod penal întrucât acesta din urmă a ocupat fără drept suprafața de 543,90 mp din terenul situat în B--31,sector 4,în a cărei posesie fusese pus de către un executor judecătoresc.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că la data de 29.05.1995, la notariatul de Stat Sector 4 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13234/1995, având ca obiect vânzare a de către lui a unui teren în suprafață de 5000 mp situat în B,-, sect. 4, deținut în urma reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/ 1991 ( 8 ).
Întrucât terenul în suprafață de 5.000 mp pe care îl cumpărase era ocupat de alte persoane, partea vătămată a introdus o acțiune în revendicare la Judecătoria Sector 4.
Prin sentința civilă nr. 3990/17.04.1998 a Judecătoriei sector 4, definitivă prin decizia civilă nr. 1260/1999 a Curții de Apel București, s-a admis acțiunea formulată de, înv. și numiții, G, și fiind obligați să lase în deplină proprietate și posesie suprafața totală de 5000 mp situată în B,-, sect. 4, identificând terenul în litigiu conform expertizei întocmite în cauză ( 3 ).
Cei obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul părții vătămate nu au executat de bunăvoie decizia instanței, partea vătămată recurgând la executarea silită. Ultimul act de executare a avut loc la data de 21.10.1999 ( 41).;
Potrivit procesului-verbal din data de 21.10.1999, persoanele împotriva cărora a promovat acțiunea în justiție s-au opus punerii în posesie, însă în acest proces-verbal se menționează doar că partea vătămată a fost pusă în posesie, fără a se menționa dacă au fost marcate limitele dintre terenul în suprafață de 5.000 mp și cele ale vecinilor; însă din declarațiile celor audiați în cauză rezultă că au fost puși niște Ť. efectuate de către executorul judecătoresc nu au fost respectate de către persoanele cu care se învecina la nord partea vătămată,astfel încât acesta s-a văzut nevoi să construiască un gard care să împrejmuiască o suprafață mai mică de teren decât cea care i-ar fi revenit, potrivit actelor de proprietate. ( 60 ).
În cursul anului 1999, a adresat Primăriei Municipiului Boc erere înregistrată nr.33478/30.11.1999, respectiv sub nr.1/02.12.1999 la Direcția Evidența Proprietății, solici- tând atribuirea numărului poștal. La data de 31.01.2000 s-a comunicat părții vătămate faptul că terenul achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare nr.13434/29.06.1995 va purta nr.29-31 pe str. - -ul, sect. 4. Totodată, s-a precizat că identificarea terenului s-a făcut în baza schiței de plan vizată de Oficiul de cadastru Geodezie și Cartografie al Municipiului B,conform căreia suprafața reală măsurată este 4906,83 mp diferită de cea înscrisă în actul de proprietate.
Partea vătămată a declarat că după ce a fost pus în posesia întregului teren de 5.000 mp de către executorul judecătoresc, a constatat că după câtva timp a ocupat o porțiune din acesta, refuzând să recunoască măsurătorile, iar ulterior a refuzat să îl mai elibereze. Partea vătămată a construit atunci gardul fără a respecta măsurătorile, lăsând o parte din teren inculpatului, dar și celorlalți care se aflau pe aceeași linie cu el, gândindu-se că dacă nu va lua o astfel de măsură, vecinii vor ocupa o suprafață mai mare din terenul său ( 51).
Înculpatul a declarat că,în octombrie partea vătămată a fost pusă în posesia terenului de un executor judecătoresc și a îngrădit terenul, așa cum stabilise executorul judecătoresc. De la acea dată, învinuitul nu a mutat nici însemnele pe care le-a fixat executorul judecătoresc și nici gardul. Ca toți vecinii, și inculpatul s-a retras pe aliniamentul stabilit, fixând aici gardul, pe care nu l-a mai mutat ( 52,109-111).
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 16.10.2003, terenul părții vătămate este înconjurat cu un gard din lemn, inclusiv pe partea dinspre imobilul înc.. În spatele gardului, pe terenul ocupat de învinuit, erau construite mai multe anexe gospodărești și era plantată de vie ( 114-120 ).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, care a concluzionat că proprietatea părții vătămate este în suprafață totală de 4906.83 mp potrivit actelor de proprietate, iar învinuitul ocupă 249,85 mp din suprafața de teren a părții vătămate ( 149-153 )
Analizând probele administrate în cauză, rezultă fără îndoială că învinuitul a revenit pe suprafața de teren pe care partea vătămată a fost pusă în posesie, gardul fiind construit ulterior.
Una dintre apărările invocate de învinuit, prin apărătorul său ales, este aceea că, după ce partea vătămată a fost pusă în posesie, s-a constituit strada - - -, care nu a existat până atunci, iar strada a fost constituită prin preluarea unei părți din terenul lui și a unei părți a vecinilor de vis-a-vis. Trecând peste faptul că suprafața pe care o arată că ar fi fost ocupată din nou de către învinuit este mult prea mare pentru a forma strada - - -, bucata respectivă fiind ea însăși mai mult decât suficientă pentru a constitui strada în cauză, trebuie observate actele care au stat la baza transmiterii dreptului de proprietate de către.
Astfel, pe titlul de proprietate nr.19517 se menționează ca vecinătate la sud un drum, latura de la sud fiind egală cu cea de la nord, respectiv având o lungime de 50 liniari. De asemenea, în procesulverbal de punere în posesie, se arată că terenul în suprafață de 5.000 mp are vecinătățile și dimensiunile consemnate în planul schiței, care face parte integrantă din procesul-verbal. Iar în planul aflat la fila 7verso este schițat și terenul lui, putându-se observa că la sud se află un drum nou, viitoarea stradă - - -. Iar acesta exista la data de 10.04.1995, când s-a făcut punerea - în posesie. Prin urmare, din terenul deținut de nu a fost luată o parte, care să fie folosită pentru a se constitui strada respectivă. a cumpărat terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru în totalitatea sa, fără a ceda vreo parte din el ( 6-7 ).
După cum se observă și din schița anexă la raportul de expertiză tehnică depus la instanță în cadrul acțiunii în revendicare, dosar nr. 5227 /1997, terenul cumpărat de partea vătămată era compus din 6 parcele de diferite mărimi, ocupate de persoanele împotriva cărora s-a îndreptat pentru a le obliga să îi respecte dreptul de proprietate. În partea de jos, opusă părții ocupate de înc., este o stradă intitulată în schiță DRUM, care vine în prelungirea străzii - - -. Ulterior, strada a primit numele - - -, așa cum se observă și din studiul topografic de amplasament și delimitare al imobilului litigios ( 61-63,64-67).
Martorul a declarat că a fost prezent la punerea în posesie, a văzut că au fost bătuți niște Ť. pentru a marca locul, că partea vătămată a adus materiale pentru a construi un gard, dar nu știe când l-a făcut, ci doar l-a văzut în 2002. Martorul a menționat că nu cunoaște dacă vreuna dintre persoanele evacuate au revenit pe teren ( 75, 172 ).
Martorul a afirmat că a fost prezent și el atunci când a avut loc punerea în posesie de către executorul judecătoresc, a ajutat la măsurători, dar că, înainte de momentul audierii sale, a văzut din nou terenul, constatând că există diferențe între ceea ce s-a măsurat și cum arăta terenul, acesta fiind mai mic decât ce se măsurase în 1999.- Martorul a precizat că nu știe cine a construit gardul ( 76 ).
Au fost audiate și martorele, dar declarația acestora sunt părtinitoare, în favoarea învinuitului, necoroborându-se cu probele administrate în cauză. ( 77, 78 ).
Expertiza dispusă de către instanță în dosarul nr. 17932/2004 a fost superficială, expertul afirmând că nu poate stabili dacă inculpatul ocupă terenul părții vătămate, din cauza gardului din lemn și țevi metalice fixate în beton. Totuși, expertul nu poate să nu constate că suprafața de teren aparținând părții vătămate este mai mică și decât cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, și decât cea din actele întocmite de Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al Municipiului B, parcela măsurând numai 4013,43 m( 94-95 ).
Este important faptul că totuși expertiza a stabilit faptul că partea vătămată beneficiază doar de o suprafață de 4013,43 m2, mai puțin decât ceea ce a stabilit judecătoria sectorului4 prin hotărâre.
La fel, expertiza efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit că suprafața părții vătămate este mai mică decât cea din actele de proprietate, fapt recunoscut și în expertiza descrisă mai sus. Explicația pentru diminuarea suprafeței de teren este dată de partea vătămată de reocuparea terenului de către persoanele care au fost evacuate.
Cu toate acestea, în cauză au fost depuse acte care indică faptul că în urma plângerii părții vătămate sau solicitărilor acesteia de emitere a cadastrului s-au efectuat măsurători ale terenului care au ajuns la concluzii diferite asupra suprafețelor delimitate față de cele menționate în sentința civilă nr.3990/1998 - 4906,83 mp(conform schiței plan vizate de Oficiu de Cadastru Geodezie și Cartografie a Municipiului B - fila 5 )
Această diferență a justificat atât trimiterea în judecată a inculpatului)pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie) cât și condamnarea sa de către două instanțe( pentru nerespectarea hotărârirlor judecătorești).
Conform art 220, tulburarea de posesie constă încuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
În veea ce privește, nerespectarea hotărârilor judecătorești, art 271 din codul penal prevede căîmpotrivirea la executarea unei hotărâri judecătorești, prin amenințare față de organul de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită prin acte de violență, pedeapsa este de la unu la 5 ani. De asemenea împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la doi ani sau amendă.
Dreptul de proprietate al părții vătămate este stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința judecătoriei sector 4 B, și constată proprietatea părții vătămate asupra unei suprafețe de 5000 m2. orice diferență între această suprafață, constatată de instanță, și suprafața măsurată în planul cadastral, dă dreptul părții vătămate la despăgubiri sau repunere în situația anterioară, din partea celui vinovat.
Ambele hotărâri de condamnare a inculpatului se întemeiază pe diferența de teren dintre suprafața din titlu părții vătămate și cea de la fața locului, pe care o consideră imputabilă inculpatului. În dreptul penal răspunderea se bazează pe vinovăția inculpatului, iar cele două infracțiuni care au fost reținute în actul de sesizare și respectiv în hotărâri de condamnare, au ca formă de vinovăție în latura subiectivă intenția, ceea ce presupune că inculpatul a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos.
Diferența de suprafață este justificată de inculpat prin intervenția autorităților care au construit un drum preluând din suprafețele celor în cauză. La dosarul de urmărire penală se menționează și că eroarea în urma căreia a intervenit suprapunerea a fost făcută de către subcomisia de aplicare a Legii nr.18/1991 de pe lângă Primăria Sectorului 4(202 dosar urmărire penală).
Dup ă cum rezultă din acte lipsa constatată în suprafața de teren aflată în proprietatea recurentului parte vătămată, este consecința modului în care s-au întocmit documentele cadastrale, respectiv modului în care s-au preluat din terenurile respective suprafețe pentru drumul comun. În consecință, câtă vreme autoritățile au notat deja existența unei suprapuneri de terenuri menționând și că aceasta provine din modul în care comisia pentru legea 18/1991 a întocmit măsurătorile, în modul de întocmire a documentației cadastrale cu privire la suprafețele de teren, respectiv cu privire la partea preluată din suprafețe pentru crearea drumului public, lipsește intenția de tulbura posesia părții vătămate sau de nu respecta hotărâri judecătorești. Răspunderea penală se întemeiază pe vinovăție, aceasta fiind înlăturată în cauză, ca element în conținutul infracțiunii, prin existența unei suprapuneri cadastrale a terenurilor.
Deoarece titlul părții vătămate este cert și suprafețele de teren, vecinătățile sunt menționate în sentință, ceste chestiuni, legate de vecinătăți, respectiv de modul în care a fost creat drumul public(prin preluarea unor suprafețe de teren de la toți riveranii), se rezolva conform Ordinul ANCPI nr. 134/2009 - modificarea Regulamentului privind conținutul si modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară. Pentru suprafața preluată de primărie pentru crearea drumului public, partea vătămată are dreptul la despăgubiri(exproprierea se face pentru utilitate publică și cu justă despăgubire). Toate aceste chestiuni se rezolvă după ce partea vătămată va obține un plan cadastral.
Planul cadastral de carte funciară este un document tehnic, întocmit în sistemul de coordonate stereografic 1970, care conține limitele imobilelor si ale construcțiilor permanente înscrise in cartea funciara, numărul cadastral si se realizează pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala;
Conform art. 25,din ordinul menționat anterior, daca suprafața din măsurători este diferita de suprafața înscrisa in cartea funciara, suprafața din cartea funciara se va modifica in baza documentației cadastrale de actualizare a suprafeței. In cartea funciara se va înscrie suprafața rezultata din măsurători. Pentru imobilele înscrise in cartea funciara,daca suprafața determinata in urma efectuării măsurătorilor este mai decât cea înscrisa in cartea funciara, documentația va fi recepționata, iar suprafața măsurata se va înscrie in cartea funciara in baza declarației proprietarului conform anexei nr. 5; Pentru imobilele neînscrise in cartea funciara, daca suprafața măsurata este diferita de suprafața din documentația cadastrala precedenta pentru care nu s-a deschis carte funciara sau de cea din actele de proprietate, se procedează astfel:
a) daca diferența este mai sau egala cu 2%, documentația se recepționează si suprafața din măsurători se înscrie in cartea funciara, daca cererea este însoțita de declarația pe propria răspundere privind identificarea limitelor de proprietate si de luare la cunoștința a suprafeței rezultate din măsurători a imobilului, întocmita conform anexei nr. 5;
b) daca diferența este mai mare cu peste 2%, documentația se recepționează si suprafața din măsurători se înscrie in cartea funciara, daca cererea este însoțita de declarația pe propria răspundere privind identificarea limitelor de proprietate si de luare la cunoștința a suprafeței rezultate din măsurători a imobilului si de procesul-verbal de vecinătate,
c) in situația in care suprafața determinata prin măsurători este mai cu peste 2% decât cea din actele de proprietate, documentația se recepționează si suprafața din măsurători se înscrie in cartea funciara, daca documentația cadastrala va conține declarația întocmita conform anexei nr. 5.
Daca doua sau mai multe planuri de amplasament si delimitare ale imobilelor recepționate sau pentru care se solicita recepția sunt reprezentate pe planul cadastral de carte funciara in format digital, cu suprapunere totala sau parțiala a suprafețelor imobilelor, se va proceda conform art 27, astfel:
a) in situația in care este necesar pentru lămurirea situației, inspectorul poate convoca persoanele autorizate care au executat documentațiile, pentru verificarea la teren a situației si stabilirea tipului de suprapunere, reala sau virtuala. In acest sens, suprapunerea virtuala, existenta in baza de date grafica a oficiului teritorial, este o suprapunere generata de erori de măsurare si prelucrare a datelor, iar suprapunerea reala este suprapunerea efectiva in teren datorata existentei mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării, fapt ce conduce la nesemnarea procesului-verbal;
b) daca in urma verificărilor la teren se constatata ca este o suprapunere virtuala, aceasta se soluționează de către inspectorul de cadastru. Imobilele se vor repoziționa in baza unui referat întocmit de inspector si aprobat de inginerul-sef.
Referatul de constatare a suprapunerii descrie suprapunerea virtuala din planul cadastral de carte funciara, propune modalitatea de corectare a acesteia, se înregistrează in registrul general de intrare si are anexate extrase din planul cadastral de carte funciara, cu situația anterioara si ulterioara îndreptării erorii de poziționare din planul cadastral de carte funciara. In baza referatului oficiul teritorial va nota din oficiu in cartea funciara repoziționarea imobilului. Încheierea, extrasul de carte funciara de informare si extrasul din planul cadastral de carte funciara se comunica tuturor persoanelor interesate, potrivit mențiunilor din cartea funciara.
In cazul in care suprapunerea este reala, aceasta se va soluționa pe cale amiabila prin declarație autentica si documentație cadastrala de actualizare sau de către instanțele de judecata.
Oficiul teritorial a notat deja suprapunerea de teren, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere că în cauză ne găsim în prezența notării suprapunerii de terenuri, acesta nu poate fi imputată inculpatului, înlăturându-se astfel intenția inculpatului de săvârșire a faptei, va casa decizia penală și sentința nr.1720/13.10.2008 a Judecătoriei sectorului 4 B și rejudecând, conform art.385/15 pct.2 lit b Cod procedură penală raportat la ar. 385/9 pct 18 Cod procedură penală în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin 1 Cod penal.
În baza art.192 alin 3 cheltuielile judiciare avansate de stat la fond vor rămâne în sarcina acestuia.
Conform art. 385/15 pct. 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Va obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, împotriva deciziei penale nr.33/A/15.01.2009 a Tribunalului București Secția a II a Penală,în dosarul nr-.
Casează decizia penală și sentința nr.1720/13.10.2008 a Judecătoriei sectorului 4 B și rejudecând, conform art.385/15 pct.2 lit b Cod procedură penală raportat la ar. 385/9 pct 18 Cod procedură penală:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin 1 Cod penal.
În baza art.192 alin 3 cheltuielile judiciare avansate de stat la fond rămân în sarcina acestuia.
Conform art. 385/15 pct. 1 lit b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.LL
Tehnored.IE/2 ex./
8.05.2009
2
Jud.fond:
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
