Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 614/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.614/
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.148/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.137/2008 emisă de Baroul Vrancea -Cabinet de avocat " -", lipsă fiind intimata-parte vătămată -, care a fost reprezentată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.293 emisă de Baroul Vrancea- "Cabinet nr.66 - Avocat ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat la solicitarea intimatei-părți vătămate pentru a-și angaja apărător, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar: adeverința nr.6154/24.10.2008 eliberată de Primăria comunei Câmpineanca, județul V, adresa nr.2035/26.05.2005 eliberată de Primaria comunei Câmpineanca, județul
Reprezentantul Ministerului Public arată că înscrisul depus reprezintă o adeverință eliberată de Primăria Câmpineanca, din care rezultă că inculpatul figurează cu o anumită suprafață de teren intravilan iar contractul de vânzare-cumpărare, din care rezultă suprafața pe care o deține inculpatul, și schița au fost deja depuse la dosar și au fost avute în vedere de către instanță.
Apărătorul intimatei-părți vătămate - nu se opune administrării acestei probe.
Curtea apreciază că actele depuse de recurentul-inculpat, prin apărător, sunt inutile cauzei deoarece există astfel de acte la dosar. Nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, solicită admiterea recursului formulat și, în temeiul art.3859pct.18 și 10 Cod procedură penală, să fie casată Decizia penală nr.148/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea și, în rejudecare, să fie admis apelul și să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art.10 pct.1 lit.a Cod procedură penală sau litera d, în subsidiar.
În dezvoltarea motivelor de recurs, consideră că ambele soluții sunt pronunțate ca urmare a unei grave erori de apreciere a situației de fapt, cu încălcarea esențială a legii și desconsiderarea unor probe esențiale și a unor cereri esențiale formulate în cauză de inculpatul.
În ceea ce privește nelegalitatea, arată că pentru a exista infracțiunea prev. de art.220 alin.1 Cod penal, trebuie lămurite două aspecte: ocuparea terenului unei alte persoane și această ocupare să se realizeze fără drept.
Învederează că niciuna din aceste două elemente esențiale nu au fost dovedite în cauza dedusă judecății.
Pentru a exista o ocupare, ar fi trebuit ca partea vătămată să fi fost cea care să fi avut anterior inculpatului recurent suprafața de teren de 120.p în litigiu. Or, din probele administrate în cauză rezultă că din 2003, de când a cumpărat de la, în baza unui contract care există la dosarul cauzei, recurentul a stabilit exact în aceleași limite, aspect relatat de martorii,. Aceeași martori relatează corelativul acestui aspect, respectiv faptul că partea vătămată, spre deosebire de recurentul-inculpat, nu și-a stăpânit terenul proprietatea ei.
a arătat permanent că a A în 2005-2006 că partea vătămată - este vecina sa, pentru că atunci s-a întors din Italia iar terenul era calificat de martori ca fiind pârloagă. Vecin cu acest teren pârloagă exista terenul inculpatul, care a stăpânit din anul 2003. Nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi intrat în vreun fel pe proprietatea părții vătămate.
Astfel, prima teză, cea a ocupării este infirmată de dovedirea posesiei continue, neîntrerupte de către inculpatul a terenului proprietatea sa.
Al doilea aspect al ocupării fără drept este infirmat de probele din cauză, recurentul având, la fel ca și partea vătămată, un contract autentic de vânzare-cumpărare, o carte funciară, o încheiere de intabulare, autorizație de construcție pe casa sa, aspecte ce duc la concluzia că prezentul litigiu este unul civil care nu poate fi tranșat decât pe calea unei acțiuni în revendicare.
Din concluziile raportului de expertiza, respectiv la punctul 1 se arată clar "ținând cont de actele de proprietate ale celor două părți, nu ocupă nicio suprafață de teren de la -". Nici instanța de fond și nici cea de apel nu au înlăturat această concluzie a raportului de expertiză.
În partea a doua a concluziilor raportului de expertiză, punctul 2, se arată "ținând cont de planul parcelar, care vizează toate vecinătățile, a ocupat din suprafața părții vătămate suprafața de 120.p"
Arată că acest plan parcelar nu reprezintă un înscris cu o valoare probatorie mai mare decât titlul de proprietate al părților și la punctul 1, expertul, cu bună credință, arată că potrivit actelor de proprietate nu s-a încălcat dreptul de proprietate, posesia.
S-a concluzionat că recurentul-inculpat stăpânește mai puțin decât în actele sale de proprietate.
Inculpatul are un contract de 1000,p și un contract de 500.p, suprafețe învecinate. Contractul de 500.p fiind actul juridic, titlul de proprietate care a fost comparat cu titlul de proprietate al părții vătămate. Din acești 1500.p pe care ar trebui să ii stăpânească inculpatul, el stăpânește mai puțin, respectiv 487.
Solicită a se observa că și această critică de nelegalitate prev. de art.3859pct.10 Cod procedură penală este incidentă în cauză pentru că instanțele de fond nu au fost preocupate să analizeze aceste probe, respectiv concluziile raportului de expertiză, declarațiile martorilor audiați în cauză; instanțele nu s-au pronunțat asupra acestor probe.
Totodată, învederează că, prin încheierea din 20.02.2008, când s-au solicitat probatoriile, apărătoarea apelantului-inculpat a arătat că efectuarea unei noi expertize este esențială în cauză, dat fiind contradicția dintre cele două puncte ale raportului de expertiză. Instanța a prorogat discuția asupra expertizei după depunerea de acte iar prin incheierea din 14.04.2008, aflată la fila 45 dosar apel, instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei expertize considerând că actele nu aduc noutate.
Recurentul-inculpat apreciază că aceasta reprezintă o încălcare gravă a unei cereri esențiale a părții, încălcare care a avut drept consecință o soluție neechitabilă, nedreaptă pentru că inculpatul are stabilite limitele dreptului de proprietate din anul 2003.
Totodată, la fila 25 din dosarul de urmărire penală, la planșa foto, poza nr.2, se observă gardul nou construit de recurent, putându-se constata că alături de centura gardului nou, în proprietatea părții vătămate, practic centura gardului nou e construită în proprietatea recurentului. Se observă dunga albă, respectiv fâșia de pământ fără iarbă, adică exact locul unde fusese amplasat gardul anterior provizoriu și alături șpalerii și gardul de sârmă, ceea ce este o dovadă indubitabilă a faptului că inculpatul a respectat amplasamentul dar a construit alături de gardul vechi provizoriu înspre proprietatea sa.
Intimata -parte vătămată -, prin apărător ales, avopcat, arată că din dosar rezultă că aceasta, prin contractul 757/19998 a cumpărat 500. de asemenea sunt cele două contracte de vânzare-cumpărare prin care inculpatul a cumpărat două suprafețe de teren. Pe acest teren, în 2004, - și-a construit gardul cu plasă de sârmă. La doi ani, inculpatul a distrus acest gard, pe care il amplasează pe terenul lui - și și-a construit un nou gard. În momentul în care se sesizează organele de urmărire, din procesul-verbal A la fila 8, rezultă că acest teren care, inițial, avea la stradă 10 metri, în spate 10 metri pe o lungime de 50 de metri, a rămas cu o lățime de 10 metri la stradă și numai 5,5 metri in spate. Se concluzionează astfel că s-a ocupat acest teren.
De asemenea, s-a folosit și un ortofotoplan, respectiv o fotografie din 1995, din care rezultă exact situația terenului și de unde se concluzionează că terenul lui -, care provine dintr-un teren de 1000.p de la părinții săi, împărțit în 2 de doi frați, are forma dreptunghiulară și în spate lipsesc 5,5
p.Pentru a se lămuri situația, s-a efectuat o expertiză. Actul de proprietate face dovada suprafeței și a vecinătăților. Planul parcelar face dovada amplasamentului acestui teren.
Învederează că inculpatul, păstrându-și aceeași suprafață de teren, în loc să păstreze planul parcelar așa cum au fost puși în posesie toți proprietarii, a schimbat latura, și-a păstrat suprafața dar s-a mutat la stânga.
Partea vătămată a făcut dovada că a cumpărat terenul din 1998, că a plantat un număr de 18, cu martorii care i-au plantat, nu se pune problema posesiei.
Martorii, arată că terenul părții civile a fost dreptunghiular iar în prezent s-a intrat cu 5,5 metri.
Consideră că in cauză s-a comis infracțiunea, fapta inculpatului i-a adus prejudicii părții vătămate, care spera să iși vândă terenul pentru a-și susține fiica, studentă în anul III la Medicină, soțul său fiind plecat.
Solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli pe care o depune, anexând în acest sens chitanța -/2008 și bond de benzină din 31.10.2009.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinicie.
Față de motivele de recurs invocate arată că, în cauză, instanța a motivat de ce nu a administrat o anumită probă. Suplimentul de expertiză, care a fost solicitat de către inculpat în apel, a fost o probă respinsă de instanță ca nefiind utilă și concludentă cauzei. Astfel, instanța s-a pronunțat asupra acestor cereri esențiale.
Învederează că nu sunt astfel îndeplinite dispozițiile art.3859pct.10 Cod procedură penală.
Cu privire la art.3859pct.18 Cod procedură penală, apreciază că recursul declarat este nefondat, soluțiile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Constant inculpatul s-a apărat în sensul că în cauză nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Instanța a avut în vedere probele administrate în cauză, declarațiile martorilor, raportul de expertiză efectuat in cauză, probe care au demonstrat că prin construirea noului gard s-a intrat fără drept și s-a ocupat o parte din terenul părții vătămate, respectiv 120.
p.În aceste condiții, pe baza probelor care au fost administrate în cauză, instanțele în mod corect au reținut existența faptei și a vinovăției inculpatului.
Apreciind că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, solicită respingerea recursului declarat de inculpat cu obligarea la cheltuieli.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că nu are niciun teren în plus față de suprafața pe care o are cumpărată, nu a intrat pe terenul părții vătămate -. Arată că a construit gardul în interiorul proprietății sale.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele;
Prin sentința penală nr. 2184/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-, în baza art. 334 cod proc. penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul din infracțiunea de tulburare de posesie, prev.de art. 220 al.2 și 3 Cod penal, în infracțiunea de tulburare de posesie, prev.de art. 220 al.1 și 2 cod penal.
In baza art. 220 al.1 și 2 cod penal, cu aplic.art.74 lit.a și art. 76 cod penal, inculpatul a fost condamnat la 5 luni închisoare.
In baza art. 81, 82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 359 cod proc.penală și art. 71 al.5 cod penal.
Au fost repuse părțile în situația anterioară săvârșirii faptei și a fost obligat inculpatul să-i lase părții civile - în deplină proprietate și posesie suprafața de 120 mp. așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, cu schița anexă nr.2.
Au fost respinse pretențiile civile reprezentând contravaloarea gardului distrus ca fiind neîntemeiate.
In baza art. 193 al.1 și 2 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
In baza art. 191 al.1 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în luna noiembrie 2006, desființat gardul ce despărțea proprietatea sa de a părții civile - și a edificat un altul nou ocupând astfel suprafața de 120 mp. din terenul părții civile.
Instanța a reținut împrejurările de fapt din declarațiile martorilor, coroborate cu expertiza tehnică întocmită de expert.
Inculpatul a declarat recurs recalificat ca apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică sub aspectul condamnării sale și al acțiunii civile.
Apelantul a arătat că instanța la pronunțare nu a ținut seama de situația de fapt în care se găsesc părțile, de actele depuse la dosar și nici de declarațiile martorilor audiați. Referindu-se la situația de fapt, inculpatul a precizat că a cumpărat suprafața de 500 mp. teren arabil în comuna Cîmpineanca, teren ce a fost măsurat de lucrătorii OCPI și pe care l-a stăpânit continuu și neîntrerupt din anul 2003 în aceleași limite. Inculpatul a invocat faptul că în cauză nu poate fi vorba de infracțiunea de tulburare de posesie pentru că partea vătămată nu a avut posesia terenului pretins întrucât nu a lucrat terenul fiind plecată în străinătate aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor,.
Cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză apelantul a arătat că aceasta nu lămurește aspectele legate de posesie.
Considerând că semnele de hotar nu au fost modificate pentru că a construit gardul pe aliniamentul gardului provizoriu construit de partea vătămată, că nu deține po suprafață mai mare decât în actele de proprietate și că a avut continuu posesia terenului în limitele stabilite de specialiști OCPI, apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în fond, achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 pct.1 lit.a Cod proc.penală.
Partea vătămată a declarat apel împotriva sentinței apreciind că este netemeinică sub aspectul soluționării acțiunii civile.
Deliberând asupra apelurilor declarate din punct de vedere al criticilor formulate și al disp.art. 371 alin.2 Cod proc.penală, Tribunalul Vranceaa constatat că sunt fondate numai sub aspectul restabilirii situației anterioare și al despăgubirilor civile.
In acest sens, s-a reținut că valoarea socială ocrotită prin normele cuprinse în art. 220 cod penal este posesia iar restabilirea situației anterioare trebuie să vizeze acest drept real care poate aparține și altei persoane decât proprietarului și nu proprietatea cum greșit a dispus prima instanță. Prin urmare, din acest punct de vedere s-a apreciat ca fiind admisibil apelul inculpatului. Motivele invocate de acesta în cererea de apel sunt nefondate.
S-a apreciat că faptul ocupării suprafeței de 120 mp. din terenul părții vătămate este dovedit prin declarațiile martorilor și, care cunosc amplasamentul și limitele proprietăților părților și au sesizat că prin construirea noului gard inculpatul a intrat în partea din spate în terenul părții vătămate, Declarația celor doi martori este confirmată de expertiza topometrică efectuată în cauză conform căreia inculpatul a ocupat suprafața de 120 mp. din terenul părții vătămate. Confirmând schițele anexe ale contractului de vânzare-cumpărare al terenului aparținând părții vătămate cu schița planului de delimitare a terenului proprietatea inculpatului și extravilan din planul cadastral rezultă că terenurile din zona în care sunt situate și cele ale părților au formă regulată de dreptunghi sau alte forme geometrice dar cu laturile pe lungime drepte.
Raportat la actele menționate, schița anexă la raportul de expertiză relevă că după construirea gardului de către inculpat, văzută în plan parcelar, forma terenului a fost modificată prin deplasarea liniei de hotar spre interiorul proprietății părții vătămate. Este evident în aceste condiții că inculpatul nu a construit gardul pe aliniamentul gardului existent așa cum s-a apărat și că a ocupat teren din proprietatea părții vătămate.
De altfel, chiar martorul audiat la cererea inculpatului nu a exclus posibilitatea că inculpatul să fi ocupat în adâncime teren din proprietatea părții vătămate.
Nu se pune în discuție lipsa elementului subiectiv întrucât inculpatul a cunoscut limitele între care partea vătămată a stăpânit terenurile și a schimbat amplasamentul gardului cu intenția de a-și însuși teren din proprietatea părții.
Faptul că în realitate inculpatul nu deține ca întindere terenul din actul de vânzare-cumpărare nu-i justifică acțiunea de ocupare a suprafeței din terenul vecin.
Împrejurarea că partea vătămată nu ar fi exercitat posesia asupra terenului în litigiu nu poate fi reținută întrucât din declarațiile de martori rezultă că partea vătămată a plantat pomi pe teren și l-a împrejmuit.
Cum fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art. 220 al.1 și 2 cod penal, legal instanța a dispus condamnarea acestuia.
In ce privește acțiunea civilă, s-a apreciat că neîntemeiat instanța a respins în totalitate pretențiile formulate de partea civilă. Dacă, sub aspectul deteriorării plasei din sârmă nu s-a dovedit imposibilitatea refolosirii bunului potrivit destinației sale și instanța corect nu a obligat inculpatul la contravaloarea acestuia, nu aceeași este situația în cazul cheltuielilor ocazionate de ridicarea gardului. Prin demontarea gardului inculpatul a produs un prejudiciu părții civile constând în costul manoperei apreciat în raport de declarația martorului conform căruia o zi de muncă la acea dată se plătea cu 350.000 - 400.000 lei ROL iar la construcția gardului au participat trei persoane.
Cum inculpatul prin fapta sa a produs un prejudiciu trebuie să răspundă și din punct de vedere civil.
Față de aceste considerente, prin decizia penală nr.148/2008, Tribunalul Vranceaa admis apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată -, împotriva sentinței penale nr.2184 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-.
A fost desființată sentința sub aspectul laturii civile.
A fost modificată dispoziția privind repunerea părților în situația anterioară în sensul că s-a menținut numai obligația inculpatului de a lăsa în deplină posesie și pașnică folosință suprafața de 120. teren conform raportului de expertiză întocmit de expert (anexa 2).
A fost înlăturată dispoziția prin care s-a respins pretențiile civile și a fost obligat inculpatul la 228 lei despăgubiri civile către partea civilă -.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale deoarece nu a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, fiind proprietarul suprafeței de teren pe care a ocupat-o în virtutea dreptului său de proprietate, așa cum rezultă și din expertiza tehnică efectuată în cauză.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Conform art.220 Cod penal, tulburarea de posesie reprezintă ocuparea în întregime sau în parte fără drept a unui imobil situat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia.
Din probele administrate in cauză rezultă că inculpatul, profitând de faptul că partea vătămată nu locuia în mod permanent în imobil, a intrat pe terenul acesteia în partea din spate, construind un nou gard și demolându-l pe cel vechi, ocupând astfel o suprafață de 120.p din terenul părții vătămate.
Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor și, care au sesizat că inculpatul a construit un nou gard intrând astfel pe terenul părții vătămate, precum și din raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză, din care rezultă că reclamanta -, la momentul efectuării expertizei avea mai puțin cu 120. decât suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare iar inculpatul ocupa de la reclamanta - suprafața de 120.
Mai concret, inculpatul a cumpărat o suprafață de teren iar ulterior a ajuns la concluzia că ii lipsește o suprafață de 120.
Deși între proprietatea sa și proprietatea părții vătămate exista un gard de sârmă, inculpatul a demolat acest gard și a intrat pe proprietatea părții vătămate, în partea din spate a acesteia, construind pe terenul proprietatea părții vătămate un nou gard și intrând astfel în posesia suprafeței de 120. care ii lipsea dar pe care a luat-o din terenul ce era în proprietatea părții vătămate.
Aceasta constituie infracțiunea de tulburare de posesie, inculpatul ocupând fără drept o suprafață de teren ce aparținea părții vătămate.
Chiar dacă avea cu mai puțin 120.p decât suprafața înscrisă în actele de vânzare-cumpărare, acest lucru nu îi dădea voie inculpatului să intre pe terenul proprietatea părții vătămate din proprie inițiativă în condițiile în care cele două proprietăți erau delimitate cu un gard preexistent, confecționat din sârmă.
În acest context, urmează a se constata că în cazul infracțiunii de tulburare de posesie valoarea ocrotită este posesia, care poate fi inclusiv de rea-credință împotriva unei tulburări din partea unui terț.
În speță, partea vătămată nu avea numai posesia ci avea inclusiv proprietatea suprafeței de teren de 380. suprafață care era delimitată de suprafața inculpatului cu un gard de sârmă, inculpatul în mod abuziv și fără nici un drept dărâmând această linie de hotar pătrunzând astfel pe terenul părții vătămate, construind un nou gard, ca semn de hotar, și ocupând astfel 120. din terenul părții vătămate.
Față de aceste considerente, în condițiile în care verificând cauza din oficiu se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost dată cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal, iar latura civilă a fost corect soluționată prin repunerea părților în situația anterioară, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 03.01.1944 in comuna Reghiu, județul V, domiciliat în comuna Câmpineanca, județul V) împotriva deciziei penale nr.148/23.04.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.2184/27.11.2007 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.193 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 757 lei, către partea vătămată - (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 15.11.1965 în F, domiciliată în F, strada 1 - 2. bloc 17, apart.32, județul V) cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta în recurs.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR DR.
Grefier,
- -
Red. /04.11.2008
Tehnored. -/2 ex./18.11.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
