Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 671/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 671
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, avand ca obiect "tulburarea de posesie (art.220 Cod penal)", declaratede partile vatamate,Rși impotriva deciziei penale nr.485 din data de 20.11.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr- privind pe inculpatii, si.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 13.10.2009, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi - ce fac parte din prezenta decizie, când, din lipsa de timp pentru deliberari, instanța a amanat pronuntarea pentru data de 20.10.2009 și apoi pentru azi, 27.10.2009, cand,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 411 din 28.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Pașcanis -a dispus achitarea inculpaților:
-, cu domiciliul în P -,-, județul I în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 2,3 Cod penal în dauna părților vătămate, și R;
-, cu domiciliul în P -, județul I și, cu domiciliul în P, -.11,. 6 județul I, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 2,3 Cod penal în dauna părților vătămate, și R.
S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile vătămate având ca obiect despăgubiri civile.
Inculpații și au fost obligați să lase în liniștită posesie părților vătămate suprafața de 4500. teren situat în extravilanul municipiului P 9, parcela 376/1/23, 9, parcela 371/1/23, 10 parcela 378/23.
Inculpații și au fost obligați să plătească fiecare părții vătămate R suma de 150 lei reprezentând onorariu expert.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală inculpații și au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile vătămate, (soțul lui ) și R dețin în coproprietate în temeiul titlului de proprietate nr. -/1.03.2001 o suprafață de 7.100. teren din care 4500. situat în extravilanul municipiului P (1300. teren arabil situat în 9, parcela 376/1/23, 1800. teren arabil situat în tarlaua 10 parcela 378/23, 1400. teren pășune situat în tarlaua 9 parcela 371/1/23 și 2600.p. teren arabil situat în intravilanul municipiului P în tarlaua 5 parcela 42/1/3; tarlaua T9 parcela 371/1/23 și 2600. teren arabil situat în intravilanul municipiului P în tarlaua 5 parcela 42/1/3.
Inculpata deține în calitate de moștenitor al tatălui său decedat o suprafață de 2500. teren în tarlalele T9, denumite popular "La iaz", din suprafața de 2500. 500. reprezentând o pășune.
Inculpata deține în temeiul titlului de proprietate nr. - din 04.09.1995 o suprafață de 2900. teren situat în tarlaua denumită "La iaz", în timp ce inculpatul deține în calitate de moștenitor al lui o suprafață de 2100. în aceeași.
În urma efectuării expertizei topometrice instanța de fond a reținut că suprafața de 2100. teren ce a fost atribuit de Co misia locală de aplicare a Legii 18/1991 inculpatului este deținută de vecinul său. Suprafața de 2100. teren ce a fost atribuită inculpatei este deținută de numitul, în timp ce suprafața de 200. ce a fost atribuită inculpatei este deținută de vecinul său.
Suprafața de 4500. teren ce a fost atribuită de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 părților vătămate, R și este deținută de inculpații și, iar părțile vătămate pe terenul deținut de.
Prima instanță a reținut că suprafața în litigiu de 4500. teren a cărei ocupare abuzivă este reclamată de părțile vătămate este deținută de inculpații și, care, la rândul lor, nu își stăpânesc terenul ce li se cuvine, suprafețele fiind ocupate de numiții și.
Cum în urma măsurătorilor efectuate în cadrul expertizei s-a constatat că inculpata nu ocupă vreo suprafață de teren aparținând părților vătămate, în mod corect instanța fondului a dispus achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 220 alin. 2,3 Cod penal.
Privitor la inculpații și, prima instanță a reținut că fapta acestora de a ocupa suprafața de 4500. teren ce aparține părților vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, întrucât este necesar ca ocuparea imobilului să fie abuzivă, fără drept.
Cum neînțelegerile ivite între proprietarii suprafețelor de teren situate în tarlaua denumită "La iaz" au fost generate de Comisia de aplicare a Legii 18/1991 prin nerespectarea vechilor puneri în posesie, nu se poate reține în sarcina inculpaților și intenția de ocupare fără drept a suprafeței de 4500. teren aparținând părților vătămate, în mod corect dispunându-se, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea lor în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 220 al. 2 și 3 Cod penal.
Întrucât inculpații și ocupă suprafața de teren de 400. ce aparține părților vătămate, prima instanță a dispus obligarea acestora să lase părților vătămate în liniștită posesie respectiva suprafață de teren.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, precum și părțile vătămate R, și, criticând hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța fondului a reținut că dânsul, împreună cu inculpata, au ocupat în mod abuziv suprafața în litigiu de 4500. teren, că această suprafață li s-ar cuveni părților vătămate, deși celor doi inculpați li s-a atribuit terenul de către Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 P, teren ce în prezent este deținut de vecinii lor, și.
Inculpatul consideră că, în condițiile în care, chiar instanța de fond a reținut că "neînțelegerile ivite între proprietarii suprafețelor de teren situate în tarlaua "La iaz" au fost generate de Co misia de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin nerespectarea vechilor puneri în posesie", nici raportul de expertiză -care nu a fost luat în considerare în întregime - nu mai are vreo relevanță în cauză, întrucât nu a fost întocmit pe baza vechilor puneri în posesie. Expertul a arătat că nu i-a fost pusă la dispoziție de către Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 o evidență cu punerile în posesie de pe tarlaua "La iaz", că la data efectuării măsurătorilor în teren au fost prezente și alte persoane străine de litigiu care reclamau și ele suprafețe de teren suprapuse cu cele ale părților, constatând că parcelele nu erau delimitate prin nici un semn de hotar, așa cum prevede legea în cazul punerilor în posesie, erorile și măsurătorile de teren determinând poziții greșite ale unor parcele din tarlaua "La iaz".
Întrucât măsurătorile expertului au fost viciate atât prin lipsa unui plan parcelar finalizat, lipsa unei evidențe clare a punerilor în posesie a proprietarilor din tarlaua în litigiu prin prisma oricăror semne de hotar, cât și prin prezența unor erori grave de determinare a suprafețelor și poziției în teren a parcelelor în litigiu, i9nculpatul a considerat că raportul de expertiză efectuat în cauză este lovit de nulitate. În aceste condiții și hotărârea instanței de fond - bazată exclusiv pe raportul de expertiză - este nulă.
Inculpatul a solicitat să se constate că situația existentă în prezent în tarlaua "La iaz" unde toate părțile din cauză dețin teren și unde el a fost pus în posesie pe vechile hotare, a fost creată de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 prin nerespectarea vechilor amplasamente, refăcând necontrolat măsurătorile în această zonă și punând în posesie, în mod suprapus, alte persoane, neavând la bază un plan parcelar definitivat și bine conturat care să respecte drepturile tuturor proprietarilor din această. A solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, urmând ca în ceea ce privește latura ci a cauzei, să se con state că aceast5a ar putea fi soluționată cel mai bine într-un eventual proces civil.
Inculpata a susținut că în timpul procesului s-a făcut pe deplin dovada faptului că toți cei 3 inculpați din cauză dețin suprafețe de teren în tarlaua "La iaz" - " din anul 1991 și că în toată perioada 1991-2007 au stăpânit loturile de teren aflate în posesia fiecăruia pe același amplasament, care nu este altul decât vechiul amplasament a terenurilor proprietatea autorilor lor.
A arătat inculpata că pentru terenurile aflate în posesia lor inculpații au fost puși în posesie de Comisia de fond funciar P încă din anul 1991, fiind emise și titluri de proprietate; că din probele administrate în cauză nu rezultă că vreunul dintre inculpați, din anul 1991 până în prezent, ar fi ocupat teren din proprietatea vecinilor lor.
A mai susținut inculpata că în ceea ce le privește pe părțile vătămate, R și, aceștia nu s-au aflat nici un moment în posesia suprafeței de 4500. teren în litigiu, instanța de fond, în mod greșit constatând că dânsa ar fi tulburat folosința terenului părților vătămate, obligând-o să le lase în liniștită posesie terenul, solicitând instanței de control judiciar să se constate că se impune achitarea ei în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În susținerea căii de atac formulate, inculpata a mai arătat că în cursul judecării cauzei la instanța de fond a contestat și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, întrucât acesta nu a mai efectuat măsurători, ci s-a mulțumit doar cu o serie de informații primite de la Comisia de fond funciar. Expertul nu a avut la dispoziție decât titlurile de proprietate ale părților, un tabel și o schiță superficială, acte primite de la Comisia de fond funciar, și în baza cărora a întocmit raportul de expertiză în cursul căruia a arătat în mod greșit amplasamentul terenurilor aflate în posesia inculpaților, cât și amplasamentul terenurilor aflate în posesia părților vătămate.
A mai arătat inculpata că a solicitat efectuarea unei noi expertize prin care să se identifice la fața locului terenul în litigiu și să se stabilească amplasamentul potrivit titlurilor de proprietate, însă cererea a fost respinsă de prima instanță.
În perioada cuprinsă între anii 1991-2007 inculpata nu a fost înștiințată de Comisia de fond funciar că în tarlaua "La iaz" să se fi efectuat vreo schimbare a amplasamentului terenului ce îi revine de drept în această, teren pe care îl deține pe vechiul amplasament al proprietății rămasă moștenire de la părinții săi.
Inculpata a solicitat să se constate că hotărârea primei instanțe nu este temeinică și legală, că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni, că nu a tulburat folosința terenului părților vătămate și că litigiul dintre părți este unul de natură civilă.
Părțile vătămate R, și au arătat că instanța de fond, în mod greșit a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 3 Cod penal și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 2 și 3 Cod penal, respingând acțiunea civilă formulată în cauză și obligând inculpații și să le lase în deplină posesie suprafața de teren de 4500.
Părțile vătămate au susținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil că inculpata a comis fapta de natură penală pentru care a formulat plângere, ea ocupând fără drept suprafața de 4500. teren, motiv pentru care se impunea ca și aceasta să fie obligată să lase în posesie respectiva suprafață de teren.
Soluția dispusă de instanța fondului este în totală contradicție cu probele administrate în cauză, martorii audiați în cauză susținând întocmai cele reclamate prin plângerea inițială. Martorii, și au precizat întocmai culturile care au fost înființate pe suprafața de teren ce a fost ocupată de inculpați -de 4500.- așa cum este defalcată în titlul de proprietate nr. -/2001. Rezultă indubitabil că suprafața ocupată de inculpați este de 4500.p, amplasată în 9 parcela 376/1/236 -0,1300 ha; parcela 378/23 -0,1800 ha și 9 parcela 371/1/23 -0,1400 ha. Titlul de proprietate anterior menționat face dovada dreptului de proprietate al părților vătămate și rezultă că la Vest, pentru toate aceste parcele figurează ca vecini.
Din cuprinsul adeverinței nr. 6599/12.08.1999 aflată la fila 28 dosar rezultă că numitul nu apare ca având teren în tarlaua "".
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, părțile vătămate au considerat că situația reținută de instanța fondului este în totală contradicție cu mențiunile cuprinse în raportul de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că valoarea totală a producției de care au fost private în perioada 2004-2006 este de 4566,95 lei, reprezentând: 1752,99 lei la porumb boabe; 1069,5 lei la boabe intercalată prin porumb (rezultând un venit realizat pentru suprafața de 0,31 ha cultivată cu porumb și de 2822,49 lei, valoarea semințelor de porumb și folosite pentru înființarea culturii fiind de 156,96 lei) și 518 lei valoarea producției de fân rezultat prin cosirea suprafeței de 0,14 ha în perioada 2004-2006.
Pretențiile civile formulate în cauză sunt confirmate nu numai de raportul de expertiză, ci și de depozițiile martorilor audiați și actele depuse la dosar de părțile vătămate.
Cele trei părți vătămate au solicitat condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii reclamate, să fie obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4500. teren și admiterea acțiunii civile formulate în cadrul procesului penal.
Față de apelurile declarate în cauză, analizând toate actele și lucrările dosarului cât și motivele invocate în susținerea căilor de atac formulate de inculpații și, precum și părțile vătămate R, și, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.
Inițial, pe rolul acestei instanțe căile de atac promovate au fost înregistrate ca fiind recursuri, însă, ulterior, la data de 22.11.2007, avându-se în vedere modificările survenite în Codul d e procedură penală la data de 09.06.2006, aceste căi de atac au fost recalificate ca apeluri.
La data de 21.12.2007, în deliberare, instanța de apel a constatat că în cauză este necesară efectuarea unei expertize tehnice prin care să se identifice terenul în litigiu cine a posedat terenul litigios până în luna mai 2004, dacă suprafața litigioasă de 4500. este înscrisă total sau parțial în fiecare din titlurile de proprietate eliberate părților sau doar uneia singure, stabilirea persoanei sau a persoanelor care posedă efectiv terenul în litigiu în prezent, cauza fiind repusă pe rol pentru efectuarea expertizei tehnice.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat și depus la dosarul cauzei la data de 24.09.2008 a fost identificat terenul în litigiu în suprafață de 4500. arătându-se că este posedat de inculpați conform schițelor anexe și că nu s-a identificat nici un alt proces verbal de punere în posesie în afara celui încheiat la data de 31.03.2005 și că schița simplă existentă la Comisia municipală nu este datată. Expertul a constatat că nu rezultă o suprapunere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind posibil ca vechiul amplasament al inculpaților să fi fost pe acest amplasament. Proprietățile numiților ( ), ( ) sunt bine definite în titlul de proprietate și în fișa de punere în posesie, fiind situate la pozițiile 18 și 19, mai la est de proprietatea părții vătămate. Titlul de proprietate al inculpatei cuprinde parcelele situate la poziția 7 și 68 din aceleași tarlale 9 și 10, departe de cea a părților vătămate. În prezent terenul în litigiu se află în posesia inculpaților, în mod abuziv, avându-se în vedere procesul verbal din 31.03.2005 cât și faptul că parcelele din titlurile lor de proprietate sunt în altă parte.
Inculpata deține, în calitate de moștenitor al tatălui său decedat, o suprafață de 2500 mp teren în tarlalele T9 și denumite popular "La iaz" din care 500. reprezintă o pășune.
Inculpata deține potrivit titlului de proprietate nr. - din 04.09.1995 o suprafață de 2900. teren situat în tarlaua denumită "La iaz".
Inculpatul, în calitate de moștenitor al lui, deține o suprafață de 2.100. în aceeași.
Suprafața de 2100 mp teren ce a fost atribuită de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 inculpatului este deținută de vecinul său. Suprafața de 2100. teren ce a fost atribuită inculpatei este deținută de numitul, în timp ce suprafața de 200. ce a fost atribuită inculpatei este deținută de vecinul său.
Suprafața de 4500 mp teren ce a fost atribuită de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 părților vătămate, R și este deținută de inculpații și, iar părțile vătămate pe terenul deținut de.
Prima instanță a reținut în mod corect că suprafața în litigiu de 4500. teren a cărei ocupare abuzivă este reclamată de părțile vătămate este deținută de inculpații și, care, la rândul lor, nu își stăpânesc terenul ce li se cuvine, suprafețele fiind ocupate de numiții și.
Astfel, cum în cauză s-a constatat că inculpata nu ocupă vreo suprafață de teren aparținând părților vătămate, în mod corect instanța fondului a dispus achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 220 alin. 2,3 Cod penal.
Referitor la inculpații și, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, este necesar ca ocuparea imobilului să fie abuzivă, fără drept și că fapta acestora de a ocupa suprafața de 4500. teren ce aparține părților vătămate nu se circumscrie celei de tulburare de posesie.
Inculpaților și nu li se poate reține intenția de ocupare fără drept a suprafeței de 4500. teren aparținând părților vătămate, față de aceștia prima instanță în mod corect a reținut incidența disp. art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală și a dispus achitarea în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 al. 2 și 3 Cod penal.
Întrucât cei doi ocupă suprafața de teren de 4500. ce aparține părților vătămate, se impune obligarea acestora să lase părților vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie respectiva suprafață de teren.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport de soluția de achitare a inculpaților, tribunalul a constatat că în mod corect au fost respinse pretențiile civile formulate în cauză de părțile vătămate.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de părțile vătămate R, și pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține în motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond printr-o apreciere eronată și superficială a probelor a dispus achitarea inculpaților, și pentru infracțiunea de tulburare de posesie, soluție menținută și de instanța de control judiciar, în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil săvârșirea unei fapte de natură penală prin ocuparea fără drept a suprafeței de teren de 4500.
Se solicită reaprecierea probatoriului administrat în cauză și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 2 și 3 Cod penal cu obligarea tuturor de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4500 .p. teren.
Existând o legătură de cauzalitate între poziția subiectivă a inculpaților sub forma intenției directe în desfășurarea activității infracționale și urmarea produsă, aducătoare de prejudicii se impune admiterea acțiunii civile în integralitatea sa ca fiind dovedită și întemeiată și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile solicitate.
Examinând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct.17 ind.1 și 18 rap.la art.385 ind.9 alin.2 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți argumentându-și soluția de înlăturare a acestora a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de achitare pronunțată, rezolvând astfel fondul cauzei.
În mod judicios și temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală și a reverificat apărările invocate de părți.
Instanțele au examinat efectiv probele esențiale supuse aprecierii lor de către părți, îndeplinindu-și obligația de motivare a hotărârilor pronunțate, motivare ce corespunde atât cerințelor dispozițiilor art. 356 Cod procedură penală, oferind elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc, cât și garanțiile impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluției de achitare dispusă și menținută și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți.
În recurs, părțile vătămate R, și R au reiterat criticile formulate în faza apelului, critici ce au ca element comun susținerea privind comiterea unei erori grave de fapt, ce a dus la pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpaților, și în sensul dispozițiilor art. 3859pct. 18 din Codul d e procedură penală.
Legiuitorul a avut în vedere atunci când a prevăzut cazul de casare referitor la comiterea de către instanțe a unei erori grave situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 din Codul d e procedură penală, în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.
Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă, în mod evident, din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
Or, în speță, instanțele nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale pe baza aprecierii judicioase și complete a probelor depuse și administrate, cu consecințe în ceea ce privește stabilirea vinovăției.
Potrivit art. 220 Cod penal constituie infracțiunea de tulburare de posesie ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat. Fapta prezintă o gravitate sporită când acțiunea de ocupare, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare. Fapta este și mai gravă dacă a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună.
Prin incriminarea faptei de tulburare a posesiei se instituie oricărei persoane obligația de a respecta starea de fapt a oricărui imobil și a nu se introduce pe nedrept și prin mijloace abuzive într-un imobil aflat în posesia altuia.
În speță, probatoriul administrat a relevat că părțile vătămate și (soțul lui ) și R dețin în coproprietate, în baza titlului de proprietate nr. -/1.03.2001 o suprafață de teren de 7.100. din care 4.500. teren situat în extravilanul municipiului P (1300. teren arabil situat în tarlaua 9, parcela 376/1/23; 1800. teren arabil situat în tarlaua 10 parcela 378/23; 1400. teren pășune situat în tarlaua 9 parcela 371/1/23) și 2600. teren arabil situat în intravilanul municipiului P în tarlaua 5 parcela 42/13.
Inculpata deține în calitate de moștenitor al tatălui său decedat o suprafață de 2500. teren în tarlalele 9,10 denumite popular "La iaz"; din suprafața de 2500. 500. reprezintă pășune.
Inculpata deține în baza titlului de proprietate nr. - din 4.09.1995 o suprafață de 2900. teren situat în tarlaua "La iaz", în timp ce inculpatul deține în calitate de moștenitor al lui o suprafață de 2100. în aceeași.
Din cuprinsul raportului de expertiză topometrică și a raportului de expertiză tehnică constatăm că în zonă nu rezultă o suprapunere de reconstituire a dreptului de proprietate. Proprietățile numiților ( ) și ( ) sunt bine definite în titlul de proprietate și în fișa de punere în posesie, fiind situate la pozițiile 18 și 19, mai la est de proprietatea părților vătămate, iar titlul de proprietate al inculpatei cuprinde parcele situate la poziția 7 și 68 din aceleași tarlale 9 și 10, departe de cea a părților vătămate, nr. 23.
Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate (depozițiile martorilor, și din mențiunea expresă a părților vătămate că din anul 1991 nu au avut posesia terenului situat în tarlaua "La iaz", suprafața de teren de 4500. fiind ocupată neîntrerupt de inculpați) rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția cuprinsă în art. 220 alin. 1 Cod penal, în sensul că imobilul ocupat abuziv fie în întregime, fie în parte, să se fi aflat în posesia altuia, respectiv a părților vătămate.
Abia la data de 31 martie 2005 Comisia comunală a încheiat un proces verbal cu ocazia măsurătorilor efectuate în tarlaua "prin arin vale" a terenului deținut de moștenitorii numitei, respectiv R și.
Cum inculpații nu au fost înștiințați de Comisia de fond funciar că în tarlaua "La iaz" s-a efectuat vreo schimbare a amplasamentului terenului, au continuat să dețină suprafața de teren pentru care au fost puși în posesie, pe vechiul amplasament al proprietății rămasă moștenire de la părinți.
În concluzie, instanțele, în mod corect au reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie în condițiile în care inculpaților și nu li se poate reține intenția de ocupare fără drept a suprafeței de 4500. teren aparținând părților vătămate, soluția de achitare dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală fiind legală și temeinică iar pentru inculpata nu poate fi antrenată răspunderea penală întrucât fapta de ocupare fără drept a unei suprafețe din terenul în litigiu nu există în materialitatea ei.
Conform dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală în mod legal s-a dispus repunerea părților vătămate în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, iar inculpații și au fost obligați să respecte posesia părților vătămate asupra terenului în litigiu.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport de soluția de achitare a inculpaților în mod corect au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile vătămate.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică agricolă care să stabilească valoarea totală a producției (porumb, fânaț) de care părțile vătămate au fost private în perioada 2004-2006, însă expertul a făcut o evaluare ipotetică, bazată pe precizările părților vătămate, situație neconfirmată de martorii audiați.
În temeiul considerentelor expuse curtea constată că motivele de recurs invocate de recurenți nu sunt fondate și cum nu se constată nici existența vreunul caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse recursurile declarate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții-părți vătămate vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților vor fi avansate din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de părțile vătămate:, R și împotriva deciziei penale nr.485 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 400 RON onorariu apărător din oficiu pentru inculpați suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
