Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 844/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 220 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE penală Nr. 844
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile, și, împotriva deciziei penale nr. 178 de la 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocați - și, apărători aleși și partea vătămată, asistată de avocați și, apărători aleși care reprezintă și pe părțile vătămate și -ta, lipsă.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocați și pentru părțile vătămate, solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, reprezentând contravaloarea expertizei, transport și onorarii apărători, invocându-se cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18 cod pr.penală.
Avocați - și pentru inculpatul, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c cod pr.penală pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin.1 și 2 cod pr.penală, deoarece în dosar nu există nici o probă care să ateste că inculpatul ar fi distrus și strămutat bornele de hotar sau că ar fi exercitat acte de violență, acuzațiile bazându-se dor pe prezumții în condiția în care posesia terenului a fost exercitată de către inculpat și familia acestuia.
Cu privire la recursurile declarate de părțile vătămate se solicită respingerea acestora cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea transporturilor, recursurile părților vătămate neîntemeindu-se pe vreunul din cazurile de casare prev. de art. 3859cod pr.penală.
Avocați și pentru părțile vătămate, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului public solicită respingerea recursurilor ca nefondate deoarece soluția pronunțată în apel este legală și temeinică, în cauză existând probe că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 5 pronunțată la data de 21 ian. 2008 de Judecătoria Corabia în dosarul nr. -, în baza art. 11 pct. 2lit. rap.la art. 10 alin.1lit.b cpp a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin.1 și 2 cpp.
A fost lăsată nesoluționată latura civilă a procesului.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către inculpat și totodată au fost obligate părțile vătămate la plata a câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu nr. 306/P/2006 din 4.07.2007 înregistrat pe rolul Judecătoriei Corabia la nr-, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea faptei prevăzută de art. 220 alin. 1și 2 cp.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut situația de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței, în sensul că inculpatul are calitatea de moștenitor al autorului, alături de numita, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform titlului de proprietate cu nr. 13083/75 din 4 nov. 1996 pentru suprafața de 6,81 ha din care 6,7017 ha teren extravilan și 0,1083 ha teren intravilan,act juridic civil care nu a fost atacat prin vreuna din căile legale de titularii dreptului și nici de terțele persoane până la eliberarea titlului.Se mai reține că în data de 4 oct.2005 se reține că Primăria orașului Cas olicitat anularea parțială a acestui titlu în baza legii nr. 169/1997 și reducerea suprafeței din nr. 338,parcela 6 de la 6,4227 ha la 6,3725 ha iar în partea de vest să fie trecut și De 267 cu emiterea unui nou titlu de proprietate,acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1062/ 16.12.2005 pronunțată de judecătoria Corabia,hotărârea rămânând definitivă prin decizia nr. 376/ 1.03.2006 prin care s-a menținut soluția dată de prima instanță.Se menționează și motivația instanțelor în sensul că atâta timp cât actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nu au fost anulate nu se poate obține anularea actului juridic civil final și că nu se poate invoca propria culpă sub aspectul eliberării celor două titluri de proprietate pentru același teren în condițiile în care Comisia abilitată privind aplicarea legii nr.18/1991 trebuia să respecte procedura din capitolul IV.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că Primăria Cao bservat, la data de 4 oct. 2005, că o parte din terenul menționat în titlul de proprietate al familiei, în suprafață de 6,4227 ha. cuprinsă în 38 parcela 6, cu indicarea vecinătăților se suprapune cu terenul cuprins în titlul de proprietate al familiei, în condițiile în care aceasta are emis titlul de proprietate cu nr. 7996/87/15.08.2000 în care sânt menționate în acesta două suprafețe de teren - de 1500 mp situați în 38 parcela 6 și respectiv de 1.000 mp în 38 parcela 2 cu indicare vecinătăților din titlurile de proprietate.Se mai arată că separat familia mai deține un titlu de proprietate cu nr. 7996/45/15.08.2000 pentru suprafața de 4,52 ha situat în 35 parcela 24 ce nu a fost contestat.
S-a reținut apoi de prima instanță că, până în prezent, nu s-au întreprins demersuri pentru a se clarifica această situație și că, în aceste condiții, fiecare din părți se consideră proprietar pe porțiunea de teren cuprinsă în ambele titluri, fiecare din aceștia fiind vecin cu De 267 pe aceiași latură, anume în partea de vest.
Susținerea reprezentanților Primăriei în cauză, potrivit cărora familiei inculpatului i s-a lăsat cu titlu de servitute un teren din domeniul public spre terenul din 38 parcela 6, s-a înlăturat de către prima instanța ca nedovedită. S-a reținut din declarația martorului - ca vecin în partea de sud cu terenul inculpatului - că nu cunoaște existența nici unei astfel de înțelegeri, dar și că a lucrat terenul familiei de la grajd până la șoseaua Celei -, inclusiv în spatele grajdului spre, iar în acea zonă se află trei grajduri, cel din este înglobat în proprietatea vecinilor părților și cel din mijloc fiindl achiziționat de familia, inițial fiind vorba de o casă, apoi de o magazie și în final s-a ajuns la acel grajd. S-a mai arătat că punerea în posesie pe terenul aferent grajdului s-a făcut eșalonat pentru părțile vătămate, în limitele arătate mai sus.
Pe de altă parte, s-a constatat că Primăria C nu a trecut la remăsurarea cu precizie a terenurilor evidențiate în titlurile de proprietate, iar în notele de constatare la fața locului nu s- făcut în mod riguros acest lucru, ci s-a plecat de la situații preexistente, fără a se rezolva conflictul dintre părți.
Prima instanță a mai invocat și faptul că prin sentința civilă nr. 919/26.09.2007 s-a admis acțiunea formulată de inculpat și s-a anulat în parte titlul de proprietate cu nr. 7996/87 din 15.08.200 privind suprafața totală de 2.500 mp. din care 1.500 mp în 38 parcela 6 și 1.000 mp în 38 parcela 2, cu vecinii înscriși în acest act juridic civil. S-a făcut apoi trimitere la motivația din această sentință, în sensul că titlul de proprietate al inculpatului este preexistent celui al părții vătămate, că în acest titlu a fost înscrisă o altă suprafață de teren decât cea din adeverința inițială, referindu-se la proprietate asupra grajdului de animale amplasat pe terenul pe care îl revendică ambele părți, arătându-se că hotărârea face obiectul căilor de atac
Față de cele arătate, prima instanță a stabilit că litigiul de față este de natură civilă, întrucât se urmărește doar recunoașterea dreptului de proprietate sub toate dezmembrămintele, deci inclusiv posesia.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât Parchetul, cât și partea vătămată, iar prin decizia penală nr. 178 de la 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și partea vătămată, desființându-se sentința instanței de fond în sensul că, în baza art. 220 al. 1 și 2, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. d
Cod PenalÎn baza art. 81, 82, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 2 ani și 6 luni și i s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și 84
În baza art. 71 al. 1 - 3, s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal, iar în baza art. 71 al. 5, suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis cererea părții civile și a fost obligat inculpatul să lase acesteia în deplină posesie terenul în suprafață de 520,20. situat în parcela de 1000 mp. din 38, parcela 2 din extravilanul orașului C, aceasta având vecinătățile: la Nord și - și, la Sud - CC 41, la Vest - DC 267.
A fost obligat inculpatul la plata a 800 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorarii de avocați din oficiu la prima instanță și în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că prima instanță nu a reținut situația de fapt în conformitate cu probele concludente ale cauzei. În acest sens, constarea primei instanțe cu privire la natura juridică civilă a litigiului părților, dată de natura drepturilor ce se urmăresc de părți, este lipsită de fundament în cauza penală de față. Argumentele se referă la faptul că dobândind posesia terenului în litigiu în suprafață de 520,20 mp. pentru care i s-a emis titlu de proprietate parții vătămate, nu i se poate refuza accesul la protecția juridică prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 ce incriminează tulburarea de posesie. Chiar dacă, la rândul său, inculpatul are menționată în titlul de proprietate suprafața de teren în chestiune, acest lucru nu îi permitea să fie în drept cu privire la actele materiale de ocupare progresivă a porțiunii de teren în cauză. Doar în cazul în care la rândul său partea vătămată ca posesoare a terenului nu deținea titlu de proprietate asupra acestuia actele de ocupare comise de inculpat făceau ca acțiunea sa să nu întrunească elementele constitutive ale infracțiunii menționate sub aspectul modalităților pretinse pentru elementul material (de a fi fără drept).
Ori, în speță, partea vătămată opune inculpatului un titlu de proprietate de care acesta a luat cunoștință, atâta timp cât a solicitat în justiție anularea acestuia, astfel că singura cale a inculpatului era aceea de a se adresa justiției și nu dea nu respecta posesia părții vătămate.
Argumentul că printr-o sentință nedefinitivă s-a dispus anularea titlului de proprietate al părții vătămate, este nerelevant, întrucât infracțiunea de față este continuă, în unitate naturală aflându-se atât momentul consumării sale, cât și cel al epuizării, momentul consumării fiind depășit prin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii cu primele acte de ocupare, prin strămutarea semnelor de hotar constatate în anul 2005, fiind urmat de actele ulterioare de continuare a activității infracționale, până la cel al epuizării acesteia deodată cu ultimul act. Se mai reține aici că, de fapt, în căile de atac, titlul de proprietate al părții vătămate a fost menținut.
Cu privire la faptul posesiei terenului de către apelanta - parte vătămată, instanța de apel a reținut că acesta este anterior actelor de tulburare ale inculpatului și rezultă din declarația părții vătămate, în coroborare cu constatările organelor Primăriei C cuprinse în notele de constatare, dar și cu declarațiile martorilor și, precum și cu restul probelor menționate mai sus, iar cu privire la actele de tulburare de posesie ale inculpatului - prin ocuparea fără drept a terenului - au caracter de probe concludente, ce rezultă din declarația inculpatului în coroborare cu aceleași mijloace de probă.
S-a apreciat astfel de instanța de prim control judiciar că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal, iar sub aspectul laturii obiective, s-a reținut acțiunea de ocupare a terenului fără drept de către inculpat, prin strămutarea semnelor de hotar, ce realizează elementul material al infracțiunii și a produs urmarea materială pretinsă de legea. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, în raport de conduita sa, în condițiile în care operează prezumția de discernământ al acestuia.
La individualizarea pedepsei s-au în vedere criteriile prev. de art. 72, atât cu caracter real cât și personal, între acestea din urmă fiind conduita procesuală cooperantă a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, situație în care s-a constatat că acesta are vocație la circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Acestei vocații i se va da valoare juridică de circumstanță atenuantă întrucât, în raport de criteriile de individualizare de mai sus, scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate printr-un nivel de pedeapsă coborât sub minimul special, în condițiile art. 76 alin. 1 lit. d
Operațiunea de individualizare a pedepsei se continuă prin dispoziția de suspendare a executării pedepsei închisorii, întrucât sunt dovedite condițiile prev. de art. 81 alin. 1, între acestea și constatarea că scopul acestei sancțiuni poate fi realizat fără executare efectivă. În baza art. 82 alin. 1, s-a stabilit un termen de încercare și s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și 84
Privitor la latura civilă a cauzei, instanța de apel a constatat incidența dispozițiilor art. 998,999 Cod civil, acțiunea părții civile fiind rezolvată prin obligarea inculpatului la a lăsa posesia terenului către partea civilă, întrucât sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale. Astfel, s-a reținut ca dovedite condițiile răspunderii delictuale întrucât, prin fapta ilicită de ocupare fără drept a terenului părții vătămate aflat în posesia acesteia, s-a produs un prejudiciu acestei părți, iar repararea acestui prejudiciu poate avea loc în forma cerută de partea civilă, printr-o obligație de "a face" în sarcina inculpatului și în favoarea părții civile.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și părțile civile, și -ta.
Inculpatul a invocat în drept dispozițiile art. 3854alin. 1 Cod procedură penală, însă nu a dezvoltat în scris motivele recursului. Oral, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c cod pr.penală, deoarece nu el este autorul infracțiunii.
Părțile civile, Și -ta, în motivele de recurs formulate în scris, au criticat soluția instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că nu li s-au acordat în totalitate cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul desfășurării procesului penal, respectiv nu l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor efectuate cu expertiza, cu transportul efectuat de numitul și, totodată, nu le-au fost acordate nici cheltuielile efectuate cu onorariile apărătorilor lor, deși au făcut dovada acestor cheltuieli cu chitanțele depuse la dosar.
Recursurile formulate de părțile civile sunt nefondate, iar recursul declarat de inculpat este fondat și urmează a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel și cea de fond a reținut o greșită stare de fapt.
Astfel, Curtea reține că familia inculpatului a obținut la data de 4 1996 titlu de proprietate pe o suprafață de teren și că, în baza acestui titlu de proprietate a fost pus în posesie.
Ulterior însă, Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu încălcarea dispozițiilor procedurale a procedat la punerea în posesie a autorului părților vătămate, respectiv a numitului pe un teren care în parte se suprapunea cu terenul familiei inculpatului și abia la data de 15 august 2000 a emis un titlu de proprietate pentru numitul.
Aceeași Comisie de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în perioada anilor 2004 - 2005, s-a deplasat la imobilul în cauză și a întocmit mai multe acte de constatare, din care rezulta că inculpatul ar ocupa ilegal o suprafață din terenul proprietatea familiei.
Prin sentința civilă nr. 1062 din 10 2003 Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia civilă nr. 376 din 1 martie 2006 a Tribunalului O l t, s-a respins acțiunea reclamanților Primăria C și a numitului împotriva pârâților și și a Prefecturii O, ce viza anularea titlului de proprietate emis pe numele.
Curtea mai reține și faptul că Arhivele Naționale - Direcția județului O, comunică împrejurarea că această instituție nu deține acte de proprietate pentru numitului.
În raport de aceste împrejurări, rezultă faptul că, inițial, în condițiile legii, s-a recunoscut dreptul de proprietate și a fost pusă în posesie familia iar aceasta, în mod legal - deoarece titlul de proprietate nu i-a fost anulat iar ocuparea unei părți din terenul deținut de această familie nu s-a făcut cu respectarea legii - deține și în prezent dreptul de proprietate și posesie asupra terenului, cu atât mai mult cu cât, folosirea terenului s-a făcut în mod continuu din anul 1996 și până în prezent, iar punerea în posesie a autorilor numitului nu s-a făcut, în condițiile în care raporturile juridice privind terenul au intrat în circuitul civil în baza unei hotărâri judecătorești prin folosirea autorităților specializare, respectiv executor judecătoresc.
În aceste condiții, în raport de dispoz. art. 220 alin. 1 cod penal, se constată că infracțiunii îi lipsește unul din elementele condiție al laturii obiective respectiv, ocuparea terenului care nu se afla în posesia altei persoane decât cea a inculpatului și familiei sale.
Ocuparea, semnifică potrivit legii, luarea în stăpânire a acelui teren în întregime sau în parte, iar posesia nelegitimă nu poate fi opusă cuiva, inclusiv inculpatului care ocupă imobilul în baza unui drept pe care îl are în legătură cu acesta.
De altfel, inculpatul era în drept să se considere posesorul terenului atât timp cât titlul de proprietate nu a fost anulat iar arhivele statului confirmau susținerea acestuia că autorul nu putea justifica cererea sa de a i se reconstitui dreptul de proprietate, astfel încât nici în ceea ce privește latura subiectivă nu se poate reține existența unei intenții infracționale din partea inculpatului.
În ceea ce privește acuzația adusă inculpatului, că ocuparea terenului ar fi făcut-o prin desființarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare ori prin violență, Curtea reține că în cauză nu există nici o probă care să ateste că inculpatul ar fi exercitat acte de violență directă, nemijlocită asupra vreunei persoane cu privire la acest teren și nici probe care să ateste că bornele făcute de familia ar fi fost distruse și ridicate de către inculpat, această acuzație întemeindu-se doar pe supoziția că, doar inculpatul ar fi avut interesul să procedeze în acest mod.
Cu motivarea reținută recursul părților civile este nefondat și va fi respins în temeiul art. 38515alin.1 lit. b cod pr.penală, iar al inculpatului este fondat, existând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 cod pr.penală, va fi admis, se va casa decizia și sentința și, în rejudecare, în temeiul art. 11 alin.1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr.penală, inculpatul va fi achitat pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin.1 și 2 cod pr.penală.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 și 3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile, și împotriva sentinței penale nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Corabia - județul O, în dosarul cu nr- și deciziei penale nr. 178 de la 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva acelorași hotărâri penale menționate anterior.
Casează sentința penală nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Corabia - județul O în dosarul cu nr- și decizia penală nr. 178 de la 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală;
Achită pe inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal.
Obligă recurentele - părți civile, Și -ta, fiecare, la câte 210 lei cheltuieli judiciare către stat și în solidar la câte 89,92 lei cheltuieli judiciare către recurentul - inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel. Gh.
Gh.
/IB/ 03 2008
- 28.11.2008 -
- C, va încasa de la fiecare recurent - parte civilă și, câte 210 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
