Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 9/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.9
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată domiciliată în B, sector 1,-, -. 7,. 48, Cod poștal - împotriva deciziei penale nr. 309 din 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins apelul formulat de apelanta parte vătămată împotriva sentinței penale nr.162/2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, precum și împotriva sentinței penale nr. 162 din 11.09.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, prin care în baza art.11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul fiul lui și al lui, născut la 17 februarie 1963, domiciliat în com. Maneciu, Maneciu, nr. 190, Cod poștal -, Județ P, partea vătămată fiind obligată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta - parte - vătămată scu, pentru care a răspuns avocat în substituirea apărătorului ales, potrivit delegației de la dosar, intimatul - inculpat, pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, potrivit delegației nr.2503/2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, pentru recurenta - parte vătămată depune la dosar două înscrisuri reprezentând copia titlului de proprietate nr.86249/29.06.2001 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și copia procesului verbal de punere în posesie nr.10/19.04.2001 ambele emise pe numele părții -vătămate, precizând totodată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru intimatul - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul arată că alte cereri nu au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta parte vătămată solicită admiterea recursului casarea sentinței penale și deciziei penale ale instanțelor fondului și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie deoarece partea vătămată s-a aflat în deplină proprietate potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită nici un moment, urmând a fi menținute hotărârile fondului ca legale și temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârile atacate fiind legale și temeinice din toate punctele de vedere, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.241/14.03.2006 Judecătoria Vălenii d Munte, în baza art.220 Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 17 februarie 1963, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în dauna părții vătămate scu.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata de 3 ani, reprezentând termen de încercare potrivit art.82 cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83, 84 în condițiile art.359 pr.
În baza art.14 pr. coroborat cu art.346 pr. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă scu, în sensul că s-a dispus repararea pagubei în natură prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și a fost respinsă cererea de obligare a inculpatului la despăgubiri materiale în cuantum de 50 milioane lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut pe baza probelor administrate că, părțile au avut încheiat un înscris sub semnătură privată, denumită chitanță, în care era stipulat că, inculpatul a cumpărat de la intimata parte vătămată un teren în suprafață de 7 prăjini, situat în punctul "Pe câmp la șosea" înscris anulat ulterior prin sentința civilă nr.690/24.04.2003 a Judecătoriei Vălenii d e
Prin decizia nr.529/19.05.2006, Tribunalul Prahovaa admis recursul declarat de inculpat, a casat sentința în totalitate și în temeiul disp. art.285 pr. rap. la art.300 pr. a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor procedurale.
Prin Ordonanța nr.860/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Muntea dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, reținând că partea vătămată scu și inculpatul își revendică terenurile din pct."Pe câmp la șosea" ca de altfel și din pct."" și numai pe calea unei acțiuni civile în revendicare, poate fi creat cadrul procesual pentru compararea justelor titluri invocate de către părți, urmând ca astfel să se litigiul dintre acestea.
S-a mai menționat că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului de mână întocmit la data de 18 martie 2005 între și, în legătură cu vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 1940 mp din pct."" nu și cel încheiat anterior, între aceleași părți pentru terenul din pct. "Pe câmp la șosea", față de inculpatul se comportă ca un cumpărător de bună credință.
Partea vătămată scu nu a avut niciodată posesia terenului din pct. "Pe câmp la șosea", condiție esențială pentru ca în sarcina inculpatului să fie reținută vinovăția în săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Ulterior, partea vătămată scu a formulat plângere împotriva ordonanței nr.860/P/2006, plângere respinsă prin rezoluția nr.485/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte iar în continuare partea vătămată a formulat plângere la Judecătoria Vălenii d Munte.
Prin încheierea din 16.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, această instanță în baza art.278/1 alin.8 lit.c pr.pen. a admis plângerea și a reținut cauza spre judecare.
Judecătoria Vălenii d Munte prin sentința penală nr.162/11.09.2008, a achitat pe inculpat în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art.220 alin.1 cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, această instanță de fond a reținut că fapta incriminată de art.220, are ca situație premisă existența unei posesii asupra imobilului; prin posesie înțelegându-se stăpânirea de fapt a imobilului, incluzând și detenția precară.
Se arată că situația premisă este întrunită în cauza de față, fiind vorba despre un imobil aflat în posesia altuia, în temeiul înțelegerii dintre părți - partea vătămată lăsând în arendă terenul inculpatului.
Pentru a întruni condițiile elementului material al infracțiunii prev.de art.220, acțiunea de ocupare trebuie să se săvârșească "fără drept", adică făptuitorul să nu aibă titlu legitim care să-l îndreptățească la o astfel de ocupare.
În acest sens se menționează că practica judiciară a statuat, în mod constant, că atâta vreme cât nu s-au stabilit limitele de proprietate și valabilitatea titlurilor, printr-o hotărâre definitivă, nu s-a putut reține existența infracțiunii de tulburare de posesie.
Din probele dosarului reține instanța de fond că, partea vătămată nu a fost pusă niciodată în posesia terenului și nu l-a folosit personal niciodată iar între aceasta și inculpat existând numai o convenție ca acesta din urmă să lucreze terenul, iar partea vătămată să primească o parte din roade.
Pentru acest motiv partea vătămată nu a putut preciza cu exactitate care este perioada pentru care a înțeles să se plângă pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel partea vătămată scu criticând-o ca netemeinică și nelegală fără însă a motiva cererea deși a fost legal citată nu s-a prezentat în instanță.
Examinând hotărârea atacată tribunalul a constatat că apelul este nefondat, astfel că prin decizia nr.309/3.12.2008 l-a respins ca atare,obligând totodată apelanta la 80 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța respectiva hotărâre instanța de apel a constatat că prima instanță, față de probele administrate a reținut corect situația de fapt în sensul că între părți a existat o convenție potrivit căreia inculpatul lucra terenul și partea vătămată primea recolta.
Totodată, partea vătămată scu nu a avut niciodată posesia terenului din pct. "Pe câmp la șosea", condiție esențială pentru ca în sarcina inculpatului să fie reținută vinovăția în săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Din probele administrate în cauză s-a reținut corect faptul că nu rezultă săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie deoarece fapta reclamată nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
De asemenea nu s-au stabilit limitele de proprietate și valabilitatea titlurilor, printr-o hotărâre definitivă, astfel că instanța de fond a procedat corect prin hotărârea pronunțată.
Împotriva celor două hotărâri judecătorești a declarat recurs partea vătămată scu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea acestei căi de atac recurenta a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tulburare de posesie precizând că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și din copia titlului de proprietate depus cu ocazia dezbaterilor că aceasta s-a aflat în deplină proprietate asupra terenului în litigiu.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 3859alin.3 Cod procedură penală Curtea, apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Instanțele anterioare a reținut în mod corect că între partea vătămată scu și inculpatul există unele disensiuni cu privire la o suprafață de teren situat în pct. " pe câmp la șosea" din comuna Mâneciu, sat Măneciu, județ Între cele două persoane existând chiar la un moment dat o convenție conform căreia inculpatul putea să lucreze acest teren.
Din actele și lucrările dosarului mai rezultă că inculpatul se consideră proprietar asupra respectivei suprafețe de teren în baza unui înscris sub semnătură privată întocmit cu numiții G și iar pe de altă parte scu se consideră proprietara respectivei suprafețe, în temeiul certificatului de proprietate nr.86249 /29.06.2001 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, depus în copie chiar și cu ocazia judecării recursului.
Reținând aceste disensiuni conform cărora fiecare dintre cei doi se consideră proprietarii respectivei suprafețe de teren Curtea, consideră că în prezent nu poate fi vorba de o infracțiune de tulburare de posesie, lipsind latura subiectivă a acesteia, motiv pentru care recursul părții vătămate va fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată domiciliată în B,-, -0,.7,. 48, sector 1, împotriva deciziei penale nr.309/3.12.2008 a Tribunalului Prahova și împotriva sentinței penale nr.162/11.09.2008 a Judecătoriei Vălenii d e
Obligă recurenta la 240 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./14.01.2009
f-- Judecătoria Vălenii d Munte
a-- Tribunalul Prahova
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
