Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 96/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 96
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI împotriva deciziei penale nr. 247 din data de 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru azi 9 februarie 2010.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 326 din 10 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Hârlăus -a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 25.04.1945, cu domiciliul în comuna, județul I, -, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin 1 Cod penal, în dauna părții vătămate Unitatea Administrativ Teritorială, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 14 coroborat cu art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă în prezenta cauză.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, partea vătămată a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat din carte 20 lei din faza de urmărire penală și 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu- - - delegația nr. 348/21.05.2007.
Conform art. 189 Cod procedura penala cheltuielile reprezentând onorariu avocat oficiu va fi suportat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.01.2007 Primarul comunei a sesizat organele de poliție reclamând că numitul a ocupat o suprafață de teren de 0,58 ha teren aflată in tarlaua /6 din zona dealul.
Audiat fiind inculpatul a relatat că deține acea suprafață de teren încă din 1991 când i-a fost atribuită sie și fratelui său, după care in anul 1992 fost pus în posesie de Comisia locală de Fond Funciar și de la acea data îl dețin în mod continuu. Situația relată este confirmată de martorii,.
De asemenea inculpatul deține și adeverința 419/16.08.1991 pentru suprafața de 1 ha teren cu care a fost pus în posesie în T 18/4 - Roșie.
Partea vătămată pretinde că terenul în speță este comunal, însă nu face dovada în baza art. 33 din legea 18/1991 că aceste teren a avut acest caracter, care se afla in folosința fostelor cooperative agricole de producție la data intrării în vigoare a legii 18/1991.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută de către instanță pe baza declarațiilor părților din proces, coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța a reținut că între părți este o situație conflictuală in care membrii comisiei de fond funciar refuză să ii elibereze titlul de proprietate inculpatului, in cauză fiind incidente dispozițiile legilor fondului funciar.
Față de cele susținute în instanță, s-a constatat că, în prezenta cauză, este vorba despre de o faptă ilicită sau licită de natură exclusive civilă, nefiind realizate nici elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin 1 cod penal care prevăd că ocuparea fără drept a unui imobil aflat in posesia altuia, ceea ce presupune scoaterea efectivă a părții vătămate din stăpânirea materială exercitată asupra acelui teren, însă a reținut instanța că partea vătămată nu face dovada că are nici in proprietate și nici in posesie acel teren, depunând la dosar doar o hotărâre a Consiliului Local din data de 11.07.2006 in care la poziția 14 este prevăzut comunal fără a fi prevăzută și tarlaua, așa cum sunt prevăzute la celelalte poziții, și ținând cont că nu s-a prezenta și hotărârea de Guvern prin care acest teren ar fi intrat in domeniul public al Comunei, precum și faptul că tarlaua T 32 nu este menționată in aceasta listă depusă. De asemenea s-a reținut că nici sub aspectul laturii subiective nu se poate retine intenția inculpatului in a săvârși această infracțiune deoarece, acesta a deținut acest teren din 1991, fiind mama sa pusă în posesia cu suprafața de 1,32 ha in Tarlaua T 32/2 denumită popular Dealul în baza adeverinței de proprietate 681/16.08.1991 ( 79 dosar, fila 100, 102 dosar), adeverință ce ține loc de titlul de proprietate în baza dispozițiilor legii fondului funciar până la eliberare titlului de proprietate.
De asemenea a mai reținut instanța că atâta timp cât inculpatul deține terenul încă din 1991- 1992 in mod continuu, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, teren pe care îl deține in baza adeverinței de proprietate emisă pe numele mamei sale, și ținând cont că și partea vătămată pretinde că are in proprietate aceeași suprafața de teren, acestea au calea acțiunii in revendicare în fata instanței civile pentru ca aceasta să stabilească și să compare titlurile proprietarilor.
Martorii, au afirmat că suprafața de teren arată de este insă nu cunoaște situația juridică anterior colectivizării. Cum dovada proprietarii unui teren nu poate fi făcută decât cu un înscris, instanța nu poate primi aceste depoziții.
Partea vătămată a susținut în fața instanței tragerea la răspundere penală a inculpatului, neuzând de calea unei acțiuni civile în justiție, cum ar fi fost legal.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că, în latura penală a cauzei, soluția care se impune a fi dată este aceea de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală deoarece ordinea prevăzută de art. 10 cod procedură penală nu este întâmplătoare, urmând a da eficiență primei cauze incidente, chiar daca s-au constat mai multe aspecte care să ducă la soluția de achitare a inculpatului.
Cât privește acțiunea civilă alăturată celei penale în prezenta cauză, instanța, având în vedere soluția dată în latura penală, va face aplicarea art. 346 alin. 4 Cod procedură penală a lăsat-o nesoluționată, urmând ca partea civilă să se adreseze instanței cu o cerere civilă în acest sens.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța a obligat partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Primăria comunei, și Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău.
În motivarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond din perspectiva pronunțării unei soluții de achitare inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "tulburare de posesie" dispusă în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. b Cod procedură penală, arătându-se că s-a realizat o greșită interpretare a materialului probator administrat în cauză și în baza căreia s-a pronunțat această soluție deoarece în urma coroborării plângerii părților civile cu cea a declarațiilor martorilor audiați s-a relevat cu certitudine ocuparea abuzivă de către inculpatul a unei suprafețe de 0,58 ha teren, aflat în administrarea Primăriei, situat în în extravilanul acestei comune.
În motivarea apelului său partea civilă Primăria comunei, a invocat netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță pentru același motiv, respectiv al aprecierii referitoare la greșita soluție de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 al. 1 Cod penal, arătându-se că vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni a fost dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanțelor de judecată, solicitându-se instanței de control judiciar desființarea integrală a sentinței apelate.
Tribunalul, examinând apelurile formulate în cauză atât sub aspectul verificării condițiilor formale de promovare a acestora cât și cu privire la fondul cauzei, prin prisma criticilor formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei constatat următoarele:
1. Cu privire la apelul declarat de partea civilă Primăria comunei, jud. Față de apelul declarat de I, a constatat tribunalul, din perspectiva disp. art. 363 al. 1 și 3 Cod procedură penală că acesta a fost tardiv formulat, cu depășirea termenului legal de 10 zile, calculat de la data comunicării către aceasta a dispozitivului sentinței apelate - respectiv 11.12.2008, cererea de apel fiind înregistrată la data de 9.02.2009, cu depășirea astfel a termenului prevăzut imperativ de lege pentru promovarea acestei căi de atac.
2. Față de apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlăua apreciat tribunalul că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 208/ P/ 2007 din 16.04.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlăua dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de " tulburare de posesie" prev. de art. 220 al. 1 Cod penal.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut în cuprinsul actului de inculpare că inculpatul a ocupat în mod abuziv suprafața de 0,58 ha teren, situat în tarlaua "Dealul ", aflat în administrarea părții civile Primăria comunei.
Cu privire la această faptă deși prima instanță o reține ca săvârșită o apreciază ca fiind situată în afara ilicitului penal din perspectiva nerelevării de către partea civilă a dovezilor cu privire la calitatea de proprietar ori posesor cu privire la această suprafață de teren precum și a faptului că sub aspectul laturii subiective nu s-a relevat existența intenției în săvârșirea acestei infracțiuni deoarece inculpatul, în baza adeverinței de proprietate emisă pe numele mamei sale, s-a considerat îndrituit în exercitarea cumulativă și efectivă a atributelor dreptului de proprietate cu privire la această suprafață de teren, tribunalul a constatat neîntemeiată această apreciere întrucât:
- potrivit dispozițiilor Hotărârii nr. 35/ 11.07.2006 a Consiliului Local suprafața de teren în litigiu se afla la data reclamată ca fiind cea a săvârșirii infracțiunii în administrarea părții civile Primăria comunei cu destinația de " comunal";
- fapta inculpatului de ocupare a acestei suprafețe de 0,58 ha teren și de schimbare a destinației sale din pășune în teren agricol a fost relevată atât de procesul verbal de cercetare la fața locului (aflat la fila 10-11 dosarului de urmărire penală) cât și de declarațiile martorilor -,., precum și cea a inculpatului însuși care nu contestă faptul ocupării pe care însă nu o consideră a fi abuzivă;
- inculpatul nu a depus la dosarul cauzei nici un răspuns de natură a certifica posesia sa legitimă asupra terenului în litigiu, conf. adeverinței de proprietate nr. 419/12.02. 1991 acesta deținând teren în tarlaua " Roșie" (75 ari) iar restul de 25 ari reprezintă suprafața de teren aferentă locuinței sale, situată în intravilanul comunei, jud. I iar din verificările efectuate în evidențele agricole ale Primăriei comunei, nu s-a relevat faptul punerii în posesia inculpatului cu această suprafață de teren.
A apreciat însă tribunalul din perspectiva atât a apărărilor inculpatului dar și a împrejurările care se desprind din analiza coroborată a întreg materialului administrat în cauză că faptei acestuia, deși situată în sfera ilicitului penal, îi lipsește elementul intențional al laturii subiective, cât timp, o perioadă însemnată de timp, respectiv din anul 1992 și până în anul 2006, anterior momentului reținut ca fiind cel al săvârșirii infracțiunii, i s-a permis de către aceeași parte civilă folosirea terenului în litigiu - (acesta având în fapt destinația de comunal), neputându-se astfel reține forma de vinovăție cerută de lege pentru antrenarea răspunderii penale cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 326/ 10.11.2008 pronunțată de Jud. în dos. nr-, sentință ce a fost desființată în parte, în sensul schimbării temeiului de drept în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2201 al. 1 Cod penal, din art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. b Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. Cod procedură penală și al restabilirii situației anterioare, în sensul obligării inculpatului să lase în liniștită posesie părții vătămate Primăria comunei, suprafața de 0,58 ha teren situat în T 3216 (Tarlaua Dealul ), pe raza comunei, jud. I, urmând a fi menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă Primăria comunei, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală constatând că a fost tardiv declarat, a dispus respingerea acestuia.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru motive de netemeinicie.
Se susține în motivele de recurs că în cauză s-a realizat o greșită interpretare a materialului probator administrat din perspectiva pronunțării soluției de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie în condițiile în care intenția inculpatului de a ocupa abuziv suprafața de teren ce nu-i aparține este evidentă, fapta săvârșită fiind situată în sfera ilicitului penal.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale criticate și în rejudecare să se pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului, considerând că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie.
Verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile de casare prevăzute de alin. 3 al aceluiași articol, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, prin coroborarea probelor administrate în cauză a reținut că fapta inculpatului privind ocuparea suprafeței de 0,58 ha teren situat în tarlaua "Dealul ", teren aflat în administrarea Primăriei comunei este situată în afara ilicitului penal în condițiile în care inculpatul, în baza adeverinței de proprietate emisă pe numele mamei sale, s-a considerat îndreptățit în exercitarea cumulativă și efectivă a atributelor dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Instanța de apel, a procedat la propriul examen al probelor esențiale supuse aprecierii de părți, cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală și a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți, reținând că faptei inculpatului, deși situată în sfera ilicitului penal îi lipsește elementul intențional al laturii subiective, neputându-se astfel reține forma de vinovăție cerută de lege pentru antrenarea răspunderii penale argumentele instanței de apel fiind însușite și de instanța de recurs.
Potrivit art. 220 Cod penal prin incriminarea faptei de tulburare de posesie se instituie oricărei persoane obligația de a respecta starea de fapt a oricărui imobil și a nu se introduce pe nedrept și prin mijloace abuzive într-un imobil aflat în posesia altuia.
În speță, probatoriul administrat relevă că suprafața de teren în litigiu de 0,58 ha; teren situat în 32/6 (Tarlaua Dealul ) pe raza comunei se afla la data reclamată în administrarea părții civile Primăria comunei, cu destinația de " comunal".
În baza adeverinței nr. 681/16.08.1991 eliberată pe numele lui la anexa 3 (mama lui ) care a fost pusă în posesie în extravilan în /2 (Dealul ) cu suprafața de 1,32 ha și cu 0,10 ha în intravilan, încă din anul 1992 inculpatul a ocupat suprafața de 0,58 ha teren aflat în categoria de folosință "pășune", folosirea acestui teren fiind permisă de partea civilă cu respectarea destinației de folosință până în anul 2006.
În aceste condiții este evident că inculpatul a acționat fără vinovăție și, nefiind realizate condițiile laturii subiective a cauzei, în mod corect instanța de apel a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar în baza art. 348 alin. 3 lit. a Codul d e procedură penală a soluționat și acțiunea civilă cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în sensul obligării inculpatului să lase în liniștită posesie și folosință Primăriei comunei suprafața respectivă de teren.
În temeiul considerentelor expuse, fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de procuror.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Deciziei penale nr. 247 din 08 mai 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
23.02.2010
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
