Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 102/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 102/2009

Ședința publică de la 18 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tiberiu Peter

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 3: Monica

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de asiguratorul de răspundere civilă UNITA - INSURANCE și părțile civile în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor, și împotriva deciziei penale numărul 215/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 februarie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru acest termen și care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/2008, Judecătoria S l-a condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, dispunând și interzicerea exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b pen. ca pedeapsă accesorie. S-a făcut aplicarea art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o durată de 5 ani, precum și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În ce privește latura civilă a cauzei:

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de, fiind obligat inculpatul să plătească în favoarea acesteia suma de 4150,81 lei, despăgubiri materiale, și - lei daune morale;

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de, fiind obligat inculpatul să plătească în favoarea acesteia suma de 70000 lei daune morale;

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și, fiind obligat inculpatul să plătească fiecăruia dintre aceștia suma de 50000 lei, plus dobânda legală calculată la data plății;

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de, fiind obligat inculpatul să plătească în favoarea acesteia suma de 582 lei despăgubiri materiale și - daune morale.

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de, în calitate de reprezentant al minorului, fiind obligat inculpatul să plătească în favoarea acestuia suma de - daune morale, precum și despăgubiri periodice după cum urmează:

- pentru perioada iulie 2007 - august 2007, suma de 126,50 lei;

- pentru perioada septembrie 2007 - 141 lei;

- pentru perioada octombrie 2007 - 146,75 lei;

- pentru perioada noiembrie 2007 - 105,75 lei;

- pentru perioada decembrie 2007 - 176 lei;

- pentru perioada ianuarie 2008 - februarie 2008 - 124,50 lei;

- începând cu luna martie 2008 și până la majorat sau alte dispoziții legale, dar nu mai târziu de terminarea studiilor ori împlinirea vârstei de 25 de ani, suma de 143,25 lei.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile, în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorului, în contradictoriu cu inculpatul, cât și cu Societatea de asigurare Unita, cu sediul în B,-.

S-a constatat că "Unita Vienna Insurance " are calitatea de asigurător în cauză, în temeiul poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă seria -/12/S5/BA, nr. -/09.05.2007.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că în data de 20.07.2007, în jurul orelor 14,00 inculpatul circula la volanul autoturismului marca Opel Astra, cu număr de înmatriculare -, pe DN 1 din direcția Sibiu - S fiind însoțit de colegul său, ambii fiind antrenori la Clubul Sportiv Școlar

Cei doi se îndreptau spre municipiul A, unde își aveau domiciliile, întorcându-se din localitatea, jud. A, unde participaseră la un curs de perfecționare.

La un moment dat, la km 348+600, situat în afara orașului M, pe DN 1, datorită faptului că nu păstrase o distanță corespunzătoare față de autoturismul care rula în fața sa și care frânase brusc, și datorită împrejurării că nu a mai avut timpul util necesar pentru înfrâna vehiculul pe care îl pilota, în încercarea de a evita impactul cu autoturismul menționat, inculpatul a decis să vireze spre stânga, intrând pe contrasens.

Din sensul opus se apropia autospeciala marca, cu număr de înmatriculare B-36-, condusă regulamentar de către numitul .

Astfel, nici unul dintre cei doi conducători auto nu au putut evita coliziunea dintre vehiculele pilotate, impactul fiind iminent.

Urmare a producerii acestuia, conducătorul autospecialei, și, pasagerii din vehiculul condus de către inculpat, au decedat urmare a traumatismelor și leziunilor corporale suferite, moartea acestora fiind violentă, potrivit concluziilor celor două rapoarte de constatare medico legală efectuate în cauză.

În ce privește acțiunile civile formulate de aparținătorii celor două victime, instanța reține că ei au suferit în mod evident, atât prejudicii de ordin material, cât și de ordin moral. Astfel, în ce privește pretențiile formulate de, instanța a avut în vedere cheltuielile cu înmormântarea și parastasele făcute de aceasta așa cum ele au rezultat din declarația martorului, acordând în favoarea acesteia suma de 4150,81 lei cu titlu de despăgubiri materiale. S-a considerat că celelalte cheltuieli avansate cu înmormântarea defunctului, ca taxă deces, îmbălsămare, contravaloare sicriu, etc. în cuantum total de 3144, 11 lei, nu au fost dovedite, sens în care au fost respinse despăgubirile materiale solicitate cu acest titlu.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de fiica defunctului, s-a reținut că ea este studentă în anul I la Facultatea de Științe Economice din Sibiu. După ce instanța de fond a făcut un calcul al venitului lunar al defunctului, stabilind că este de 659 lei, a constatat că pensia pe care o primește ca pensie de urmaș (204 lei) este mai mare decât cea de care ar fi beneficiat dacă tatăl său s-ar fi aflat în viață. Soției și fiicei victimei, instanța a considerat justificate acordarea unor daune morale în cuantum de - lei, și respectiv 70000 lei.

În ce privește acțiunile formulate de familia defunctului, instanța de fond a considerat ca justificate acordarea a câte 50000 lei fiecăruia dintre părinții victimei, cu titlu de daune morale. Soției victimei, instanța i-a acordat cheltuielile de înmormântare, așa cum acestea au fost solicitate și dovedite cu acte la dosar, și suma de - lei cu titlu de daune morale. Această parte civilă a solicitat și despăgubiri periodice, pe care instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, întrucât nu s-a făcut proba că starea sa materială actuală este inferioară celei pe care ar fi avut-o dacă soțul ei ar fi trăit. Astfel că nu se poate reține că ar fi suferit vreun prejudiciu.

În ce privește pretențiile formulate în numele fiului victimei, s-a reținut, în primul rând că, nu s-a făcut dovada că defunctul aloca o treime din veniturile sale pentru întreținerea fiului său, iar în al doilea rând, s-a avut în vedere la stabilirea cuantumului prestațiilor periodice diferența dintre veniturile de care minorul ar fi beneficiat dacă tatăl său ar fi fost în viață și pensia de urmaș. În favoarea minorului, inculpatul a mai fost obligat și la daune morale în cuantum de - lei.

S-a mai reținut că toate părțile civile, respectiv părinții, soția și copilul defunctului, și-au îndreptat pretențiile civile formulate, nu numai împotriva inculpatului, ci și asigurătorului Unita SA.

Instanța de fond a respins în totalitate pretențiile civile formulate în contradictoriu cu societatea de asigurare, reținând doar că Unita are calitatea de asigurător justificat de aceea că persoana prejudiciată are dreptul de a opta între două acțiuni, neputând însă să le cumuleze, în această din urmă eventualitate existând riscul de a-și recupera prejudiciul de două ori. Or, părțile civile menționate, alegând acțiunea civilă în cadrul procesului penal, nu pot recupera decât de la inculpat, întinderea prejudiciilor suferite, ca persoană vinovată de producerea acestora.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen inculpatul A, părțile vătămate și, de asemenea, partea civilă în nume propriu și în calitate de reprezentantă a minorului, precum și și, și asigurătorul Unita pentru următoarele motive:

1. Partea civilă a solicitat acordarea cu titlu de despăgubiri materiale a sumei de 3144 lei, pe lângă suma acordată de instanța de fond pentru acoperirea integrală a cheltuielilor de înmormântare care au fost de 8000 lei.

2. Partea civilă a solicitat acordarea unor despăgubiri periodice în cuantum de câte 1000 lei, sumă pe care instanța de fond nu i-a acordat-

3. Părțile civile și au solicitat acordarea dobânzilor legale de la data decesului victimei.S-a mai solicitat ca asigurătorul de răspundere civilă să fie obligat la plata, alături de inculpat, sauin solidumcu inculpatul, a tuturor despăgubirilor civile acordate și a cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile apelante. De asemenea, asigurătorul să fie obligat, alături de inculpat, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel.

4. Partea civilă în nume propriu și în calitate de reprezentantă a minorului a solicitat:

- să fie acordate pentru minor despăgubiri periodice lunare începând cu data decesul victimei, până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau 25 de ani dacă se va afla în continuarea studiilor, plus dobânda legală calculată începând cu decesul victimei, sub rezerva actualizării acestei sume cu indicele de inflație. Aceste despăgubiri au fost calculate astfel:

- pe perioada iulie 2007 până în aprilie 2008 inclusiv: 2812 lei;

- începând cu luna mai 2008 până în decembrie 2008 inclusiv: 321 lei/lunar (total: 2568 lei)

- începând cu ianuarie 2009 până când minorul va împlini vârsta de 18 ani, respectiv și după această vârstă dacă se va afla în continuarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani: 350 lei/lunar.

- să-i fie acordate pentru ea despăgubiri periodice lunare începând cu decesul victimei, până la sfârșitul vieții părții civile, plus dobânda legală calculată începând cu decesul victimei, sub rezerva actualizării acestei sume cu indicele de inflație. Aceste despăgubiri au fost calculate astfel:

- pe perioada iulie 2007 până în aprilie 2008 inclusiv: 4448 lei;

- începând cu luna mai 2008 până în decembrie 2008 inclusiv: 510 lei/lunar (total: 4080 lei);

- începând cu ianuarie 2009 până la sfârșitul vieții părții civile: 539 lei/lunar.

- să se menționeze că toate despăgubirile civile ce se stabilesc sunt purtătoare de dobânzi legale de la data decesului victimei;

- asigurătorul de răspundere civilă să fie obligat la plata, alături de inculpat, sauin solidumcu inculpatul, a tuturor despăgubirilor civile acordate și ce se vor acorda celor două părți civile, precum și a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă apelantă.

- asigurătorul să fie obligat, alături de inculpat, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel.

Părțile civile și-au motivat cele solicitate în apel astfel:

Soluția primei instanțe, în ce privește asigurătorul, este în contradicție cu toate dispozițiile legale aplicabile și cu practica judiciară în materie, întrucât prin chiar decizia 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stipulat că răspunderea civilă delictuală coexistă cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare, încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995. Este netemeinică și nelegală afirmația primei instanțe că persoana prejudiciată nu are posibilitatea de a cumula cele două răspunderi (a inculpatului și a asigurătorului) pe motivul că există riscul de a-și recupera prejudiciul de două ori, atât vreme cât contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă are ca scop eliberarea persoanelor care au încheiat contractul de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor și de a asigura persoanelor vătămate posibilitatea de a li se repara prejudiciul suferit. Odată achitate despăgubirile și eventualele cheltuieli de judecată de către asigurător, persoana răspunzătoare de cauzarea prejudiciului este eliberată de plata acestora, asigurătorul suportându-le în întregime (cu respectarea limitelor impuse de Legea nr. 136/1995 și Ordinul nr. 113/2006) și neavând posibilitatea de a se întoarce împotriva persoanei răspunzătoare de prejudiciu cu o acțiune în regres decât în anumite cazuri limitativ prevăzute de Legea nr. 136/1995 (art. 58) care nu se regăsesc în speța de față.

În susținerea celor mai sus arătate, apelanții au invocat prev. art. 54 alin. 1, art. 50 alin. 1 și art. 55 alin. 1 și 3 din Legea nr. 136/1995. S-a mai spus că nu are relevanță referitor la dreptul părților civile dacă obligația este solidară sauin solidum, motiv pentru care instanțele obișnuiesc să îl oblige pe asigurător alături de inculpat.

În ce privește despăgubirile solicitate pentru minor, a fost criticată sentința pentru aceea că instanța nu a avut în vedere că din veniturile sale, defunctul aloca o treime pentru fiecare membru al familiei, astfel încât cuantumul acestei contribuții ar trebui reevaluat de către instanța de apel pe baza probelor testimoniale administrate. În plus, la baza de calcul prima instanță nu a avut în vedere toate veniturile pe care le-ar fi realizat defunctul dacă ar fi trăit. S-a mai spus că venitul anual al victimei se compunea din salariul net lunar + cel de-al 13-lea salar + prime anuale pentru rezultate deosebite. În continuare, apelanta a prezentat un calcul al întregilor despăgubiri, așa cum ele au fost solicitate în apel.

În ce privește despăgubirile solicitate pentru partea civilă, soția victimei, s-a spus că în cauză a fost dovedit faptul că victima aloca o treime din veniturile obținute întreținerii acesteia, de aceea cuantumul despăgubirilor se stabilește în raport de întinderea prejudiciului, iar nu potrivit posibilităților materiale ale autorului sau părții vătămate, și nici în funcție de alte criterii. S-a susținut că ceea ce are relevanță la stabilirea temeiniciei cererii părții civile este un singur aspect: dacă partea civilă a suferit un prejudiciu, dacă a pierdut ceva din punct de vedere financiar, ca urmare a decesului soțului său. Atât timp cât s-a dovedit acest prejudiciu, nu are nici o relevanță faptul că în timpul vieții defunctului partea civilă obținea la rândul său venituri sau că și în prezent este aptă de muncă și obține venituri din muncă.

Cu privire la motivul privind acordarea dobânzilor calculat la data plății, față de faptul că prima instanță le-a acordat doar pentru părinții victimei, s-a considerat că este o omisiune faptul că ele nu au fost acordate și soției și fiului acesteia, astfel că în apel se impune acordarea lor. Totodată, s-a mai solicitat ca data de la care curg aceste dobânzi să fie stabilită în apel ca fiind momentul producerii prejudiciului, în speță data decesului victimei, persoana răspunzătoare fiind de drept pusă în întârziere.

Ultimul motiv de apel al părților civile, a fost obligarea asigurătorului de a plăti persoanelor prejudiciate și cheltuielile judiciare justificat de dispozițiile art. 50 alin. 1 coroborat cu art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

În susținerea apelului, în special pentru motivul privind obligarea asigurătorului alături de inculpat la despăgubiri civile și pentru motivul privind acordarea dobânzilor de la data producerii accidentului, părțile civile au depus practica Curții de Apel Timișoara și a instanțelor din raza acesteia, notă privind cheltuielile judiciare din apel.

5. Inculpatul A a atacat sentința Judecătoriei S doar în ce privește latura civilă, solicitând obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile alături de inculpat, întrucât avem de a face cu o obligațiein solidum.

6. Asigurătorul "Unita Vienna Insurance " nu s-a prezentat în cauză, însă a depus în scris motivele de apel, solicitând:

- reducerea daunelor morale acordate tuturor părților civile;

asigurătorul nu poate fi obligat la acordarea cheltuielilor de judecată, conform Ordinului nr. -, și nici la plata prestațiilor periodice către minorul.

Prin decizia penală nr. 215/22.10.3008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- au fost admise apelurile formulate de părțile civile, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului, de părțile civile și, precum și apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 28/18.06.2008 a Judecătoriei S, a fost desființată în parte sentința atacată sub aspectul laturii civile și judecând în fond:

În baza art. 14, 346.pr.pen. cu aplicarea art. 998.civ. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de și și s-a stabilit în sarcina inculpatului A să plătească părților civile următoarele sume:

- lui: suma de 7294,92 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 100.000 lei daune morale;

- lui: suma de 70.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de părțile civile și.

În baza art. 14, 346.pr.pen. cu aplicarea art. 998.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de și și s-a stabilit în sarcina inculpatului A să plătească fiecăruia dintre aceștia suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, plus dobânda legală calculată la data plății, începând cu 20.07.2007.

În baza art. 14, 346.pr.pen. cu aplicarea art. 998.civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului și stabilește în sarcina inculpatului să plătească părților civile următoarele sume:

- lui: suma de 5.822 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 100.000 lei, daune morale, plus dobânda legală calculată la data plății, începând cu 20.07.2007.

- lui: - suma de 2.348 lei, cu titlu de despăgubiri globale, aferente perioadei iulie 2007 - octombrie 2008,

- suma de 143,25 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu luna octombrie 2008 și până la majorat sau alte dispoziții legale, dar nu mai târziu de terminarea studiilor ori împlinirea vârstei de 25 de ani;

- suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale,

toate acestea cu dobânda legală calculată la data plății, începând cu 20.07.2007.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de părțile civile și, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului.

În baza art. 54, art. 55 din Lg. nr. 136/1995 modificată, a fost obligată "Unita Vienna Insurance ", în calitate de asigurător de răspundere civilă, conform poliței de asigurare obligatorie seria -/12/S5/BA, nr. -/09.05.2007, să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta decizie, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A fost respins apelul asigurătorului de răspundere civilă "Unita Vienna Insurance ", cu sediul în B,-, sector 1.

În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă "Unita Vienna Insurance " la cheltuieli judiciare parțiale în favoarea statului, în cuantum de 50 lei, celelalte rămânând în sarcina acestuia, în baza art. 192 alin. 3.pr.pen.

În baza art. 193 alin. 2 raportat la art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare parțiale în favoarea părții civile în cuantum de 779 lei și în favoarea părților civile și în cuantum de 654 lei, în apel.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

1. În ce privește apelul părții civile, soția victimei, ea a solicitat (fila 143 dosar fond) daune materiale în cuantum de 8000 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea, parastasele la 6 luni și un an, precum și daune morale de - lei. La fila 157 dosar fond a depus un desfășurător al cheltuielilor de înmormântare, indicând numărul fiecărui bon și valoarea acestora reprezentând un total de 5294,92 lei, iar până la 8000 lei a precizat că reprezintă cheltuieli efectuate cu parastasele. Pentru dovedirea acestor pretenții, a fost audiat și martorul (fila 158), din cuprinsul declarației, instanța reținând că s-au cheltuit de partea civilă 1000 lei cu parastasul de 6 luni și 1000 lei cu parastasul de un an.

Toate cheltuielile făcute de partea civilă și detaliate la fila 157 sunt justificate, și de necontestat că ele au fost efectuate (taxe deces, îmbălsămare, sicriu, cruce, articole funerare, etc.). Atâta vreme cât sunt indicate și numărul bonurilor și sumele cuprinse în acestea, considerăm că ele pot fi acordate în cuantumul solicitat, la care se adaugă sumele ce nu au fost cuprinse într-o chitanță, cum ar fi plata bucătăresei, din moment ce martorul audiat indică faptul că s-au făcut aceste cheltuieli.

Pe cale de consecință, considerând ca fiind dovedite și justificate (în sensul că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale), se vor acorda în favoarea părții civile suma de 7294,92 lei cu titlu de despăgubiri materiale formate din: 5294,92 lei cheltuieli de înmormântare + 1000 lei cheltuieli cu parastasul de 6 luni + 1000 lei cu parastasul de un an.

Celelalte pretenții până la 8000 lei vor fi respinse, ca nedovedite. Daunele morale au fost acordate în cuantumul solicitat care a fost apreciat de instanța de apel ca fiind justificate.

2. În ce privește apelul părții civile, fiica victimei, ea a solicitat daune morale în cuantum de 70000 lei, ce au fost acordate, și despăgubiri periodice în cuantum de 1000 lei, ce au fost respinse. Apelul ei a vizat acordarea acestora.

În probațiune, s-a depus adeverință pentru a dovedi că este studentă, adeverință cu veniturile defunctului (fila 216) care sunt de 409 lei/lună la care se adaugă, potrivit martorului audiat la fila 159, un venit anual de 3000 lei din vânzarea produselor agricole. S-a mai făcut dovada că partea civilă beneficiază de pensie de urmaș în cuantum de 204 lei/lună (fila 208).

În mod corect a reținut instanța de fond că inculpatul poate fi obligat la despăgubiri civile constând în diferența dintre contribuția de care partea civilă ar fi beneficiat dacă tatăl ei ar fi fost în viață și pensia de urmaș. În condițiile în care veniturile victimei erau de 659 lei lunar (conform probelor arătate) și nu s-a făcut dovada că el ar fi alocat mai mult creșterii și educării părții civile funcționează prezumția legală că ea beneficia de un sfert din acestea, în speță de 164,75 lei lunar. Cum pensia de urmaș este mai mare, în mod corect a respins instanța de fond cererea părții civile. Într-adevăr, nu există prejudiciu în afară de cel moral pentru care s-au și acordat daune, astfel încât soluția judecătorului de neacordare a despăgubirilor periodice în cuantum de 1000 lei lunar este corectă.

Însă apelul părții civile va fi admis pentru motivul privind obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor alături de inculpat.

3. Cu privire la apelul părților civile și, părinții victimei, se reține că acesta este fondat în ce privește acordarea dobânzilor legale de la data decesului victimei și obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile.

Cele două părți civile au solicitat - lei fiecare daune morale plus dobânda legală începând cu data decesului victimei, 20.07.2007. Instanța a acordat câte 50000 lei cu acest titlu plus dobânda legală calculată la data plății fără a preciza de când curge.

Critica apelanților este întemeiată sub acest aspect, întrucât în cazul răspunderii civile delictuale debitorul obligației este de drept în întârziere, așa încât dobânda legală curge din acest moment, în speță de la data producerii faptei prejudiciabile - accidentul. Un alt motiv pentru acordarea dobânzilor legale de la data producerii accidentului este acela că în cazul răspunderii civile delictuale principiul este acela al reparării integrale: prejudiciul efectiv (damnum emergens) + beneficiul nerealizat (lucrum cesans). În același sens s-a pronunțat Tribunalul Suprem în decizia de îndrumare nr. 2/1972, precum și Curtea de Apel Timișoara în deciziile depuse ca practică judiciară în prezenta cauză (filele 98 -128).

Astfel că pentru toate părțile civile, instanța va institui și plata unei dobânzi legale de la data de 27.07.2007 până la data plății efective. Prejudiciul moral a fost corect estimat așa încât despăgubirile acordate cu acest titlu de prima instanță vor fi menținute, neimpunându-se majorarea lor în apel.

4. Cu privire la apelul părții civile - soția victimei, acesta este de asemenea fondat în ce privește dobânda legală ce va fi acordată, la sumele stabilite de prima instanță (5822 lei daune materiale și - lei daune morale) de la data producerii accidentului pentru motivele anterior arătate.

În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor periodice până la data morții ei, Tribunalul apreciază că această cerere este nefondată, atât pentru motivele arătate de Judecătoria S, cât și pentru următoarele considerente:

Se pune problema dacă ea are vocația să ceară despăgubiri. Persoana care potrivit Codului familiei primea efectiv întreținere de la defunct este îndreptățită să obțină despăgubiri de la autorul faptei cauzatoare de moarte, cum e situația minorului chiar dacă se consideră că au aceleași drepturi la despăgubiri și persoanele care deși nu primeau efectiv întreținere la data decesului, întruneau condițiile cerute de Codul familiei pentru a obține întreținerea de la victimă în sensul că se aflau în nevoie, neavând putința vreunui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci (art. 86 alin. 2.fam.), în cauză nu avem o situație similară.

Nu s-a făcut dovada că partea civilă nu are un venit din muncă proprie, din cauza incapacității de a munci, ci din contră, ea este salariată la o bancă. Este adevărat și incontestabil că a încercat un prejudiciu prin moartea soțului său, însă aceasta își găsește reparația în acordarea de daune morale. Acordarea unor daune morale mai mari nu sunt justificate în cauză, astfel că suma acestora va fi menținută de instanța de apel la - lei.

5. În ce privește apelul formulat în numele și pentru minorul, fiul victimei, acesta este parțial întemeiat pentru următoarele considerente:

În apel s-a susținut că veniturile totale ale victimei nu au fost corect calculate, întrucât nu s-a ținut cont de toate adresele depuse la dosar, fapt nereal însă. S-au avut în vedere veniturile pe care le-ar fi realizat ca profesor de judo (fila 185), până în aprilie 2008.

Nu pot fi luate în calcul la stabilirea veniturilor acestuia, primele acordate pentru rezultate obținute de elevii săi pregătiți la judo (comunicate la fila 136), întrucât acestea nu au caracter de permanență și depind de hazard - sunt acordate doar dacă și pe viitor elevii ar fi obținut aceleași rezultate, fapt greu de estimat într-o competiție sportivă.

De asemenea, gradația de merit comunicată la fila 137 se regăsește în salariul net, prezentat la fila 195 dosar fond.

Prin urmare, se va considera că veniturile lunare ale victimei ar fi fost de 1324 lei, și cum nu s-a făcut dovada că el ar fi alocat întreținerii minorului mai mult decât cota procentuală legală - de 1/4, rezultă o contribuție de 332 lei lunar. -se pensia de urmaș comunicată - 189 lei (fila 267) rezultă despăgubiri periodice de 143 lei lunar, așa cum în mod corect le-a stabilit și instanța de fond.

Greșită însă este acordarea unor despăgubiri periodice lunare din momentul producerii accidentului până la data pronunțării - iunie 2008, acestea urmând a fi acordate cu titlu de despăgubiri globale. Cu acest titlu se va acorda diferența dintre veniturile ce ar fi fost alocate minorului și pensia de urmaș de care beneficiază. Din actele dosarului (fila 195) rezultă că veniturile victimei în perioada iulie 2007 - octombrie 2008 ar fi fost de 19476 lei + al 13-lea salariu = 20521 lei, deci ar fi alocat minorului 5130 lei (20521: 1/4). Pensia de urmaș pe aceeași perioadă este de 2782 lei (135 x 4 + 176 x 2 + 189 x 10), așa încât despăgubirile globale ce se vor acorda sunt de 2348 lei (5130 - 2782).

Daunele morale acordate de instanța de fond - - lei, apare ca fiind justificate, sens în care cuantumul acestora va fi menținut. Toate aceste sume acordate cu titlu de despăgubiri civile minorului se bucură de dobânda legală calculată din 20.07.2007 la zi, pentru motivele anterior expuse.

Cu privire la motivul de apel al tuturor părților civile, și inculpat deopotrivă, privind obligarea directă a asigurătorului să plătească părților civile despăgubirile stabilite prin hotărârea judecătorească, apreciem că acesta este justificat pentru următoarele considerente:

În primul rând trebuie făcută diferența între situația în care partea civilă se îndreaptă cu acțiune civilă (alăturată acțiunii penale), doar împotriva inculpatului, și situația în care își formulează pretențiile și în contradictoriu cu societatea de asigurare la care este asigurat inculpatul, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească sumele ce se vor stabili de instanță, cu titlul de despăgubiri. Respectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, în prima situație neexistând acțiune propriu-zisă împotriva asigurătorului, acesta nu ar putea fi obligat la despăgubiri, în respectivul cadru procesual, ci el va plăti doar în momentul în care partea vătămată va înțelege să execute contractul de asigurare.

În a doua situație în care ne găsim și în prezenta cauză, părțile vătămate și-au formulat acțiunea civilă în despăgubireși împotriva asigurătorului,instanța trebuind să se pronunțe asupra acestui petit, nu doar să constate calitatea de asigurător a respectivei societăți.

În prezenta cauză, Judecătoria Sar espins ca neîntemeiate, în totalitate pretențiile formulate împotriva societății, invocând în esență Decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și faptul că partea vătămată nu are dreptul de a cumula răspunderea civilă delictuală cu cea contractuală, existând riscul de a-și recupera prejudiciul de două ori. Răspunderea asigurătorului, este de natură contractuală, eventuala sa răspundere solidară cu inculpatul, pentru prejudiciul cauzat de acesta din urmă, trebuind să fie prevăzută în contractul de asigurare încheiat între cele două părți, o astfel de clauză nefiind dovedită în cauză.

De asemenea Legea nr. 136/1995, nu prevede, la rândul său, solidaritatea răspunderii dintre asigurător și asigurat, ci dă victimei dreptul să pretindă direct de la asigurător repararea pagubei create de asigurat.

Astfel, victima are dreptul de a alege între o acțiune întemeiată pe răspunderea delictuală a asiguratului, ca autor al prejudiciului, și o acțiune civilă întemeiată pe contractul de asigurare, îndreptată împotriva asigurătorului.

S-a reținut de către instanța de fond că această din urmă acțiune nu poate fi alăturată acțiunii penale, temeiul acțiunii civile în cadrul procesului penal constituindu- săvârșirea unei infracțiuni și nu încheierea unui contract.

Este adevărat că inculpatul răspunde în baza art. 998, 999.civ. (răspundere civilă delictuală), iar asigurătorul în temeiul contractului, în baza art. 54, art. 55 din Lg. nr. 136/1995.

Izvorul obligației în ce îl privește pe asigurător este contractul, dar răspunderea lui nu intervine decât în momentul producerii evenimentului prejudiciabil/delictul.

Dacă acceptăm ideea ca în sarcina asigurătorului să nu fie stabilită prin sentință nici o obligație, se poate ajunge la situația în care societatea de asigurare să refuze plata despăgubirilor prevăzute in sentința penală, întrucât ea nu a fost expres obligată, și astfel partea vătămată să fie în imposibilitate să-și acopere prejudiciul.

Această atitudine a asigurătorului nu este doar o simplă posibilitate, existând pe rolul instanței civile contestații la executare formulate de asigurător, invocând faptul că împotriva lui nu există o dispoziție expresă de obligare la plată a despăgubirilor, contestații ce au fost admise.

În ce privește invocarea Deciziei nr. 1/2005, trebuie spus că deși această soluție pune capăt oricăror controverse prilejuite de stabilirea calității procesuale a societăților de asigurare, ea lasă deschisă discuția referitoare la angajarea răspunderii asigurătorului în procesul penal, față de modificările aduse Legii nr. 136/1995, prin Legea nr. 172/2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 61/2005 aprobată, cu modificări prin Legea nr. 283/2005. Mai exact, se ridică în continuare problema referitoare la natura acestei răspunderi, precum și la posibilitatea angajării concomitente a răspunderii asiguratului și asigurătorului, întrucât decizia pronunțată în interesul legii nu oferă un răspuns tranșant în această privință. Potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".

Nu suntem de acord cu cele susținute de prima instanță că cele două răspunderi (delictuală și contractuală) nu pot coexista atâta vreme cât, chiar din considerentele deciziei nr. 1/2005, se desprinde această idee: "din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare,cu răspunderea contractuală a asigurătorului,întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995".

Dispozițiile din Legea nr. 136/1995 converg către aceeași concluzie( art. 54 alin. 1). Stabilindu-se prin hotărâre judecătorească atât o obligație a inculpatului, cât și a asigurătorului, de plată a despăgubirilor (așa cum ar fi trebuit să procedeze prima instanță) se dă doar posibilitatea (legală) victimei de a alege ulterior, când se va proceda efectiv la plată, debitorul de la care dorește să ceară plata sumelor în nici un caz de a obține o dublă despăgubire, existând o obligație cu pluralitate de debitori.

A nu accepta posibilitatea ca asigurătorul să poată fi obligat la despăgubiri în procesul penal, ar însemna să lipsim de conținut contractul de asigurare și scopul Legii nr. 136/1995.

Încheierea contractului de asigurare și plata primelor de asigurare are ca și efect nașterea unei obligații directe a asigurătorului față de persoanele păgubite de a le despăgubi pentru prejudiciul rezultat dintr-un accident de circulație de care se face vinovat asiguratul sau conducătorul autoturismului asigurat.

Pentru aceste considerente, cu respectarea Deciziei nr. 1/2005, în temeiul art. 54, art. 55 din Legea nr. 136/1995, instanța de apel urmează a obliga asigurătorul "Unita Vienna Insurance ", în calitate de asigurător de răspundere civilă, conform poliței de asigurare obligatorie seria -/12/S5/BA, nr. -/09.05.2007, să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta decizie, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

Cheltuielile de judecată de la fond și în apel nu vor putea fi suportate de asigurător, întrucât acestea se acordă doar în temeiul culpei procesuale, ceea ce asigurătorului îi lipsește în cauză.

Apelul formulat de "Unita Vienna Insurance ", în ce privește daunele morale, a fost considerat ca nefondat, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect cuantumul ce reprezintă o reparație echitabilă a suferinței produse aparținătorilor persoanei decedate. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nici nu au fost acordate de prima instanță.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, s-a considerat că societatea de asigurare poate fi obligată la despăgubiri periodice în baza Legii nr. 136/1995, ce nu poate fi modificată/interpretată printr-un ordin al comisiei de asigurări nr. - - invocat de apelantă.

Dispozițiile privind latura penală a cauzei, au fost menținute ca legale și temeinice.

Împotriva deciziei au formulat recurs, în termenul legal Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA Sucursala Tg. M și părțile civile în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului, și .

În expunerea motivelor de recurs, Societatea de Asigurare Unita Vienna Insurance SA a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, atât în ceea ce privește obligarea asiguratorului de a achita, în numele inculpatului A, despăgubirile civile stabilite în favoarea părților civile, cât și sub aspectul reactualizării sumelor acordate cu titlu de despăgubiri.

S-a apreciat că, în lumina deciziei nr. 1/2005 a ÎCCJ - Secțiile unite, asiguratorul nu poate fi obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, această obligație revenind numai părții responsabile civilmente.

În privința reactualizării daunelor, s-a susținut că părțile vătămate și-au modificat cererile de constituire de parte civilă în apel, fără a exista temei legal în acest sens, iar reactualizarea daunelor morale este o instituție inexistentă în dreptul român.

Părțile civile nu au motivat recursul formulat în cauză, iar prin cererea depusă la termenul din 10.02.2009 au declarat că înțeleg să își retragă calea de atac.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de asiguratorul Unita Vienna Insurance SA, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/9 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată următoarele:

Prima instanță a constatat doar calitatea de asigurator al Societății de Asigurare Unita Vienna Insurance SA, fără a dispune asupra obligației acesteia de plată a despăgubirilor în favoarea părților civile.

Instanța de apel a modificat dispoziția menționată, obligând asiguratorul să preia riscul asigurat, conform contractului de asigurare încheiat, și să plătească în favoarea părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului.

Curtea apreciază că, prin interpretarea dată, instanța de apel nu a respectat dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 1/2005 a ÎCCJ - Secțiile Unite și principiile de desfășurare ale procesului penal.

Raționamentul pe car se bazează decizia nr. 1/2005 a ÎCCJ este acela că răspunderea asiguratorului are o natură contractuală, iar nu delictuală.

În procesul penal, instanța sesizată cu o infracțiune nu poate soluționa și acțiunea civilă alăturată celei penale, dar întotdeauna este vorba despre o răspundere civilă delictuală, și nu contractuală, care este de competența instanței civile.

asiguratorul la plata despăgubirilor civile s-a depășit competența instanței penale, pronunțându-se o hotărâre nelegală.

Asiguratorul răspunde în baza contractului încheiat cu asiguratorul, iar în situația în care părțile consideră că nu au fost despăgubite corespunzător, se pot adresa instanței civile. Sumele acordate de instanța penală și care nu au fost plătite de asigurator fie pentru că nu au fost dovedite, conform dispozițiilor speciale, fie pentru că a fost depășit plafonul maxim, vor fi recuperate direct de la inculpat.

Concluzionând, Curtea constată că instanța penală, nefiind competentă să soluționeze acțiunea în răspundere civilă contractuală, care stă la baza răspunderii asiguratorului, nu poate decât să constate calitatea de asigurator în care societatea participă la proces.

Justificarea participării asiguratorului în procesul penal constă în recunoașterea posibilității acesteia de a face apărări în privința cuantumului daunelor materiale și morale acordate de instanțe, în ipoteza pronunțării unor soluții de condamnare. Participarea asiguratorului în proces este utilă și prin prisma riscului ca inculpatul, cunoscând că despăgubirile vor fi achitate de asigurator, să nu manifeste suficientă diligență pentru soluționarea laturii civile a cauzei, sau chiar să fie de acord cu plata unor sume care depășesc o despăgubire rezonabilă a părților civile.

Față de cele de mai sus, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. pen. instanța va admite recursului declarat de asiguratorul Unita Vienna Insurance SA împotriva deciziei penale nr. 215/22.10.2008 a Tribunalului Sibiu și va casa decizia penală atacată numai în ceea ce privește obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile.

În urma rejudecării în aceste limite, se va înlătura obligarea asiguratorului Unita Vienna Insurance SA de a prelua riscul asigurat și de a plăti părților civile despăgubiri stabilite în sarcina inculpatului, în limite prevederilor contractului de asigurare existent.

Curtea constată că celălalt motiv de recurs al asiguratorului este neîntemeiat, motiv pentru care se vor menține în rest dispozițiile deciziei atacate.

Astfel, Curtea reține că în mod corect instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor materiale și al daunelor morale acordate părților civile.

Reactualizarea sumelor acordate cu acest titlu se impune prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, iar dobânzile sunt datorate de la data producerii faptului prejudiciabil, în cazul răspunderii civile delictuale debitorul fiind de drept în întârziere.

Conform art. 14 Cod pr. pen. repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, iar în conformitate cu prevederile art. 294 Cod pr. civ. în apel se vor putea cere dobânzi, rate sau venituri ajunse la termen, astfel că, prin raportare la aceste revederi legale, nu vor fi primite susținerile recurentului în sensul că în mod greșit au fost acordate dobânzi și reactualizări solicitate doar în apel, după efectuarea constituirii de parte civilă și stabilirea daunelor de către prima instanță.

În ceea ce privește recursurile părților civile, în baza art. 385/4 rap. la art. 369 Cod pr. pen. Curtea va lua act de retragerea acestora, iar în baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de asiguratorul de răspundere civilă Unita Vienna Insurance SA împotriva deciziei penale nr. 215/22.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- și în consecință:

Casează decizia penală atacată numai în ceea ce privește obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile și rejudecând cauza în aceste limite:

Înlătură dispoziția privind obligarea asiguratorului Unita Vienna Insurance SA să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

În baza art. 385/4 rap. la art. 369 Cod pr. pen. ia act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului, și.

În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. obligă părțile civile recurente la plata sumei de câte 80 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care, suma de câte 25 lei, reprezentând cota cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Dact. /2 ex./31.03.2009

și

Președinte:Tiberiu Peter
Judecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 102/2009. Curtea de Apel Alba Iulia