Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1050
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpata și partea civilă împotriva deciziei penale nr.141/A/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata recurentă asistată de avocat ales, partea civilă intimată personal, lipsă partea civilă recurentă, reprezentată de avocat ales, lipsă intimata parte civilă.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorii depun la dosar împuterniciri avocațiale, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatei recurente a solicitat, în temeiul art. 3859pct. 11.p Cod Penal, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru completarea cercetărilor judecătorești. În dosar există serioase dubii cu privire la vinovăția inculpatei, victima ( care se afla în stare de ebrietate ) fiind cea care a acționat frâna de mână, aceasta fiind cauza producerii accidentului rutier. Mai mult, în cauză nu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care să stabilească condițiile carosabilului. A solicitat respingerea recursului părții civile.
Apărătorul părții civile, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței primei instanței,precum și a deciziei pronunțată în apel, și rejudecând cauza, majorarea pedepsei aplicată inculpatei, apreciind că instanțele au manifestat o blândețe excesivă. În motivare a arătat că inculpata se afla în stare de ebrietate, a condus autoturismul cu viteză și nu a ținut cont de solicitarea victimelor, care i-au cerut insistent să oprească autoturismul, aspecte care sunt dovedite cu probele aflate la dosar. Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a infirmat faptul că victima a acționat frâna de mână. Inculpata nu și-a recunoscut vinovăția, și în contextul aceleiași conduite, nu a participat la ceremoniile funerare ale celor doi tineri pe care i-a ucis și nu a manifestat vreun regret față de familiile victimelor. astfel că, raportat la gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatei, se impune redindividualizarea pedepsei. A solicitat respingerea recursului declarat de inculpată, pe motiv că acesta nu a fost motivat în termenul legal, iar susținerile acesteia pe fond sunt neavenite, raportat și la concluziile raportului de expertiză care a concluzionat că, asupra dinamicii producerii accidentului, nu au avut influență condițiile meteo. A solicitat cheltuieli de judecată.
Partea civilă intimată a solicitat respingerea recursului inculpatei,iar recursul părții civile l-a lăsat la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri. În ce privește recursul inculpatei a arătat că, potrivit raportului de expertiză tehnică auto este exclus ca victima să fi acționat frâna de mână, astfel că, în mod corect cele două instanțe au reținut vina exclusivă a inculpatei. Referitor la recursul părții civile a arătat că pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenție este în măsură să realizeze scopul prev. de art. 52.
Cod PenalInculpata recurentă, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, arătând că nu este în cea mai mare parte vinovată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentinta penală nr. 147/01.10.2008 pronunțată de Judecătoria Făget în dosarul nr- în baza art. 334.C.P.P. a fost respinsă cererea aparatorului inculpatei de schimbare a incadrarii juridice.
In baza art. 178 al. 3 si 5. pen. inculpata -, a fost condamnată la: 6 (sase) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, in forma agravata.
In baza art. 184 al. 2 si 4. pen. aceiași inculpată a fost condamnată la: 1 (un) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata
In baza art. 33 lit. b si 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele mai sus mentionate in pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (sase) ani inchisoare inculpata urmand sa execute pedeapsa rezultanta de6 (sase) ani inchisoare.
In baza art. 71 al. 1 si 2.pen s-au interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a doua (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) si lit. b pen.
In baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998, 999 cod civil s-a admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Municipal L si a obligat inculpata la plata catre aceasta parte civila a sumei de 2220 lei cu titlu de despagubiri civile-costuri de spitalizare.
In baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998, 999 Cod civil s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila si a obligat inculpata la plata catre aceasta parte civila a sumei de 11.265 lei daune materiale si 30.000 lei daune morale.
In baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998, 999 Cod civil s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila si a obligat inculpata la plata catre aceasta parte civila a sumei de 3704,46 lei daune materiale si 30.000 lei daune morale.
S-au respins in rest pretentiile civile ale partilor civile si ca neintemeiate.
S-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria F dispus in dosarul nr. 454/P/2004, inculpata, a fost trimisă in judecata, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 178 alin. 3 și alin. 5 Cod penal și art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 13.09.2007, la orele 2,10, între localitățile L -, la km 19+700m, pe sensul de mers F-L s-a produs un accident de circulație soldat cu victime.
Din probele administrate în faza de urmărire penală reiese că autoturismul marca Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare provizoriu TM -, proprietatea numitului R, găsit decedat la locul accidentului împreună cu un alt tânăr, a fost condus de numita, iar în afară de cei doi tineri decedați, în mașină se mai afla și numita, pasager pe scaunul din spatele șoferului.
În cauză s-a procedat la efectuarea autopsiei medico-legale asupra celor două cadavre, s-a solicitat întocmirea unui raport medico-legal în legătură cu vătămările suferite de numita, s-a procedat la calcularea alcoolemiei conducătoarei auto, s-a efectuat o expertiză tehnică auto judiciară, a fost audiată numita, martorul, precum și numita, atât în calitate de făptuitoare cât și în calitate de învinuită, sau făcut verificări privitoare la autovehicul.
Astfel, din rapoartele de autopsie medico-legală (filele 23-25, 31-33), a rezultat că moartea numitului a fost de natură violentă și s-a datorat politraumatismului soldat cu traumatism cranio-cerebral acut, toracic și de membre. Alcoolemia victimei a fost de 0,50 la 1000 ml sânge. Moartea numitului Raf ost, de asemenea, de natură violentă și s-a datorat politraumatismului soldat cu traumatism cranio-cerebral acut, toraco-abdominal și de membre. Alcoolemia victimei a fost de 0,75 la 1000 ml sânge. În ambele cazuri leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier. Conform raportului medico-legal de la fila 47, numita prezintă leziuni traumatice ce pot data din 13.09.2007, produse prin lovire-proiectare posibil în condițiile unui accident rutier și necesită pentru vindecare 70 de zile de îngrijire medicală dacă nu intervin complicații.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie de la fila 89, conducătoarea auto, avea la ora 5,45 o alcoolemie de 0,75g la 1000 ml de sânge, iar la ora 6,45 o alcoolemie de 0,65 la mie. Din buletinul de examinare clinica însoțitor al recoltării probelor biologice, rezultă că la ora prelevării probelor conducătoarea auto părea sub influența băuturilor alcoolice.
Martorul, lucrător în cadrul Detașamentului de Pompieri Laf ost prezent la locul accidentului la un moment apropiat de cel al producerii sale (ora 02,35), intervenind pentru descarcerarea a două dintre victime. A declarat că autoturismul marca Peugeot era răsturnat pe partea a drumului, în direcția, cu roțile în sus, fiind prins între rambleul drumului și un copac, prezentând urme de izbire în partea dreaptă în dreptul stâlpului. Haionul de la portbagajul autoturismului era desprins, aflându-se la circa 3 distanță de acesta. La momentul sosirii sale, o persoană de sex feminin era pe targă, urcată în ambulanță, iar o alta de sex masculin era decedată, fiind așezată în șanț la circa 2 de autoturism. În partea din față a autoturismului se aflau blocate două persoane: la volan o persoană de sex feminin, iar pe scaunul din dreapta o persoană de sex masculin. șoferului era inaccesibilă deoarece era blocată de rambleul drumului, iar ușa din dreapta mașinii era blocată din cauza deformării acesteia ca urmare a impactului cu copacul. După ce au reușit extragerea din autoturism a pasagerului din dreapta și au constatat că este decedat, au procedat și la descarcerarea persoanei de la volan, întâmpinând dificultăți deoarece aceasta era prinsă între bord, scaun și pavilion. După mai multe eforturi au reușit eliberarea acesteia, prin depărtătorul hidraulic reușind să creeze un spațiu suficient astfel încât aceasta să poată singură, prin forța sa și cu puțin ajutor, să iasă din autoturism. A mai precizat că nu a văzut nici o urmă pe șosea, existând o singură urmă de târâre pe rambleul dintre spațiul și șosea. Referitor la starea în care se afla conducătoarea auto a arătat că nu poate preciza dacă era sub influența băuturilor alcoolice, însă aceasta era conștientă și incoerentă în vorbire, "firesc ca urmare a accidentului".
Din declarația numitei a rezultat următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 12.09.2007 se afla în stația de autobuz din satul, unde s-a întâlnit cu celelalte persoane care mai apoi au fost implicate în accident. Astfel, numita a ajuns în acel loc la volanul autoturismului marca Peugeot, numitul ocupând scaunul din dreapta. A precizat că ambii erau sub influența băuturilor alcoolice și aveau în mână câte un tub de bere din care consumau. În spatele lor a oprit și autoturismul marca cu numărul de înmatriculare - condus de către numitul. Au stat de vorba toți patru, apoi s-au deplasat în stația de benzină din localitatea de unde au mai cumpărat circa 6 tuburi de. S-au oprit în fața primăriei din loc. și au consumat toți patru bere, numita consumând două tuburi de bere de 0,5. La un moment dat, pentru că i s-au terminat țigările, aceasta din urmă a propus să meargă din nou în stația de benzină pentru a-și cumpăra țigări. Ceilalți nu au fost de acord să conducă ea, însă a insistat, s-a certat cu proprietarul mașinii, astfel încât, în cele din urmă, acesta a cedat. A condus cu viteză foarte mare (aproximativ 190 km/) și tot drumul s-a certat cu numitul care îi spunea să meargă mai încet. La un moment dat era să se izbească de un cap de pod, iar în acel moment, ca să evite impactul, a tras frâna de mână. S-au învârtit de câteva ori în șoșea, apoi au părăsit partea carosabilă, izbindu-se de un copac de pe marginea drumului. A urmat apoi sosirea salvării și transportarea ei la spital, aceasta după momentul în care a realizat că pasagerul din dreapta ei, era mort.
Fiind audiată în calitate de făptuitoare la data de 13.09.2007 (fila 92) numita a prezentat aceeași stare de fapt, făcând precizarea că nu-și mai amintește nimic în legătură cu momentul producerii accidentului, întrucât a fost rănită, și-a pierdut cunoștiința și s-a trezit în ambulanță. Ulterior, la data de 24.09.2007 a declarat că, în timp ce conducea mașina, evitând niște gropi, numitul i-a atras atenția să meargă mai încet și atunci a observat că avea 90 km/oră. La câteva secunde după aceasta a tras frâna de mână, autoturismul începând să derapeze.
În faza de urmarire penala s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei. Conform raportului întocmit de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, la ora 2,30 învinuita ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 1,05g %o, fiind în faza de eliminare a alcoolului (filele 86-87). Urmare a acestui raport s-a revenit prin adresă asupra concluziilor prezentate, solicitând să se răspundă la întrebarea "dacă la ora producerii accidentului alcoolemia învinuitei era cert mai mare decât limita admisă de lege". Prin adresa IML- Comisia pentru interpretarea alcoolemiei cu nr. 642/05.03.2008 s-au comunicat următoarele: "Declarația susnumitei ( ) privind cantitatea de alcool consumată nu este reală în raport cu alcoolemiile găsite la analize. -.În situația în care afirmația privind intervalul de consum (orele 18,00-01,30) este reală, prin corelarea acesteia cu valorile alcoolemiilor determinate obiectiv prin analiză, din calculul teoretic rezultă că la ora 2,30 avut o alcoolemie de aproximativ 1,05g%o, deci mai mare de 0,80g%
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica auto-judiciara, 1) anterior accidentului era de circa 120 km/, iar cea din momentul impactului era de circa 80 km/; 2)Dinamica producerii accidentului: conducatoarea autoturismului, Peugeot 206, se deplasa pe DN 68, in directia L - -, fiind sub influenta bauturilor alcoolice. In deplasarea sa avand o viteza neadecvata configuratiei drumului si starii sale, intra intr-o curba la dreapta, pe un podet, moment in care comportamentul subvirator al autoturismului creaza senzatia de iesire spre parapetul din directiei sale de deplasare, fapt ce face ca in momentul imediat urmator conducatoarea auto sa incerce redresarea spre dreapta a autoturismului, după care imediat intra intr-o curba la de asemenea cu viteza la limita de derapare, moment in care apare acelasi fenomen, dar spre dreapta directiei de deplasare, situatie in care bruscand directia spre pentru a evita intrarea in parapetul ce margineste in dreapta carosabilul, coroborat cu viteza de deplasare, face ca autoturismul sa intre pe acostamentul din sensului de mers, parcurge pe acesta o distanta, după care rotile din pierd contactul cu acostamentul care fiind in rambleu cu o diferenta de nivel de 1,4 provoaca rasturnarea spre a autoturismului. Acesta ia contact cu terenul agricol fiind deja rasturnat cu rotile in sus, gliseaza pe plafon, loveste o ridicatura de pamant, după care se roteste si se izbeste puternic de un copac ornamental aflat in zona, autoturismul deformandu-se puternic, practic incolacindu-se după copac. Din accident rezulta decesul celor doi pasageri aflati pe locurile din dreapta fata si spate si ranirea conducatoarei auto si a pasagerei din spate, precum si distrugerea autoturismului. 3)Accidentul putea fi evitat de catre conducatoarea auto si numai de aceasta, in primul rand daca nu insista sa conduca autoturismul după ce consumase bauturi alcoolice, avand si discutii cu posesorul acestuia, de asemenea si in mare masura daca nu conducea cu viteza peste limita legala si neadaptata configuratiei soselei anterior momentului iesirii in decor. 4) a condus pe drumurile publice un autoturism avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, a circulat cu o viteza neadecvata configuratiei soselei, peste limita maxim prevazuta de regulament, incalcand in acest mod: art. 48 si 49 (1) din OUG 195/2002 si art. 121 (1) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
De asemenea, expertul a analizat si posibilitatea ca numitul sa fi actionat frana de mana anterior parasirii carosabilului, excluzand cu argumente aceasta posibilitate: "nu exista urme de derapare anterior parasirii carosabilului, iar deraparea ar fi dus la rotirea partii din spate a autoturismului si imprimarea pe carosabil, datorita blocarii rotilor din spate, a urmelor de derapare, iar iesirea in decor se producea in alt mod."
La ultimul termen de judecata cu partile prezente, în fața primei instante, aparatorul inculpatei a solicitat schimbarea incadrarii juridice date prin rechizitoriu in infractiunea de conducere sub influenta alcoolului, fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 al. 1 Cod penal, apreciind ca vina ii apartine exclusiv defunctului, care ar fi actionat frana de mana, invocand si practica Curtii Supreme de Justitie si depunand in acest sens un extras al deciziei penale nr. 251/25.01.2000 (fila 93).
Deliberand asupra acestei cereri, prima instanta a constatat in primul rand ca situatia din prezenta cauza nu este identica cu cea care a determinat Curtea Suprema de Justitie sa pronunte decizia invocata ca argument in apararea inculpatei.
Astfel, in vreme ce in speta aflata pe rolul fostei instante supreme accidentul s-a datorat culpei victimei, in cazul nostru, asa cum s-a retinut de catre expert, accidentul s-a datorat culpei exclusive a inculpatei, care a condus pe drumurile publice un autoturism avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, a circulat cu o viteza neadecvata configuratiei soselei, peste limita maxim prevazuta de regulament (aproximativ 120 km/), incalcand in acest mod: art. 48 si 49 (1) din OUG 195/2002 si art. 121 (1) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. De altfel, in declaratia data in fata primei instanțe, la termenul de judecata din data de 15 iulie 2008, inculpata si-a recunoscut, cel putin partial, culpa in producerea accidentului. Si in declaratia data in dosarul de urmarire penala, inculpata a aratat ca "in urma consumului a 3 beri alcoolizate eram destul de ametita si eram si obosita. Nu-mi amintesc cu ce viteza circulam insa imi aduc aminte ca era destul de mare". foarte mare a fost confirmata si in declaratiile partii vatamate date in faza de urmarire penala (filele 45 verso si 49 verso).
Mai mult decat atat, după cum s-a arătat, posibilitatea ca victima sa fi actionat frana de mana a fost exclusa de catre expert, absenta oricaror urme de derapare sau franare fiind elocventa in acest sens.
Avand in vedere aceste considerente, in baza art. 334.C.P.P. prima instanta a respins ca nefondata cererea de schimbare a incadrarii juridice.
Pentru motivele anterior aratate a fost inlaturata partial si prima declaratie a partii vatamate din faza de urmarire penala, in ceea ce priveste actionarea franei de mana de catre victima, versiune preluata apoi de inculpata, insa abia in cea de-a doua declaratie data in faza de urmarire penala.
Prima instanță a reținut vinovăția inculpatei pentru infracțiuinile săvârșite,iar la individualizarea judiciara a pedepsei, prima instanta a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 Cod penal care arata ca la stabilirea si aplicarea pedepselor se va tine seama de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, pentru termenul de judecată din data de 5 iunie 2008 Spitalul Municipal L s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2220 lei reprezentând costurile de spitalizare a părții vătămate care a fost internată în secția de ortopedie conform FO nr. 8985 în perioada 13.09.2007- 27.09.2007.
Avand in vedere inscrisurile depuse in dovedirea cererii de constituire de parte civila si constatand ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, in baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998, 999 Cod civil prima instanta a admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Municipal L si a obligat inculpata la plata catre aceasta parte civila a sumei de 2220 lei cu titlu de despagubiri civile-costuri de spitalizare.
Tot la termenul de judecată din data de 05.06.2008 s-au constituit parte civilă în cauză partea vătămată cu suma de 35.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, pomeni, parastase organizate ptrivit obiceiului locului, a locului de veci și a mormântului propriu-zis și 30.000 lei daune morale și partea vătămată cu suma de 50.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, pomeni, parastase organizate ptrivit obiceiului locului, a locului de veci și a mormântului propriu-zis, cât și a autoturismului distrus în urma accidentului, achiziționat cu suma de 4.200 euro și 30.000 lei daune morale.
Prima instanta a retinut ca sunt intrunite conditiile cumulative pentru obligarea la plata despagubirilor, potrivit cu art. 998 si urmatoarele Cod civil, existenta prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei sub forma culpei, avand in vedere si imprejurarea ca inculpatei ii revine culpa exclusiva in producerea accidentului.
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului-daune materiale, prima instanta a avut in vedere sumele dovedite cu chitante de catre partile civile, in baza art. 1191 Cod civil, si nu declaratiile martorilor audiati in cauza. De asemenea, in baza aceluiasi art. 1191 Cod civil, in ceea ce priveste valoarea autoturismului distrus, instanta va avea in vedere suma de 10.000 lei trecuta in contractul de vanzare-cumparare (fila 59 din dosarul de urmarire penala), si nu suma de 4200 euro declarata de martorii, si de partea civila, pretins a fi fost platita pentru achizitionarea autoturismului Peugeot. De altfel, inainte de a fi instrainat catre defunctul -R, autoturismul fusese achizitionat de fostul proprietar cu suma de 2300 euro (fila 55 din dosarul de urmarire penala).
Prima instanta a apreciat ca solicitarea de catre partile civile de daune morale este intemeiata, in conditiile in care este de necontestat ca pierderea unui copil in cazul dat, in varsta de 19 ani- (fiind si unicul copil al partii civile conform declaratiei martorului -fila 51) respectiv 23 de ani- R, produce traume psihice pe viata, nefiind de inlocuit, urmand a fi admise in totalitate fata de imprejurarile spetei.
Prima instanta a respins ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila, prin care aceasta a solicitat, inca din faza de urmarire penala (fila 46), obligarea inculpatei la plata sumei de 2000 lei-cheltuieli efectuate cu ingrijirile medicale, la dosarul cauzei neaflandu-se nici un inscris care sa ateste efectuarea unor asemenea cheltuieli de catre aceasta parte civila, din probele existente la dosar rezultand ca aceste cheltuieli au fost suportate de Spitalul Municipal L, caruia i s-a si admis actiunea civila.
Împotriva acestei hotărârii au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpata și partea civilă, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.11.2008, sub același număr de dosar, respectiv -.
Inculpata a criticat soluția primei instanțe prin prisma greșitei condamnări a sa, arătând prin apărătorul ales că se impunea achitarea inculpatei deoarece culpa aparține victimei -R care a tras frâna de mână. Solicită respingerea apelului părții civile.
Partea civilă a criticat soluția primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatei este prea mică, prima instanță nu a luat în considerare limitele de pedeapsă, fiind vorba despre două infracțiuni concurente, de faptul că au decedat doi tineri, din culpa inculpatei și nu s-au avut în vedere prevederile art. 72.Cod Penal De asemenea, pe latură civilă, prima instanță nu a luat în considerare cheltuielile ocazionate cu pomenile și înmormântarea, iar în acele momente părinții victimelor nu au fost în măsură să se preocupe de primirea documentelor justificative cu privire la aceste cheltuieli.
Prin decizia penală nr. 141/A/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct 2 lit b C.P.P. s-a respins apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 147 din 01.10.2008 a Judecătoriei Făget, pronunțată în dosar -.
În baza art. 379 pct 2 lit a C.P.P. s-a admis apelul declarat de partea civilă aceleiași sentințe penale, s-a desființat sentința apelată numai cu privire la latura civilă și partea civilă apelantă si rejudecând pe fond, în temeiul art. 14, 346.C.P.P. inculpata a fost obligată la plata, către partea civilă, sumei de 6000 lei daune materiale și suma de 30.000 lei daune morale.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Examinând apelurile prin prisma motivelor formulate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 370 alin. 2.pr.pen. instanța de apel a reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat că în cauza de față, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor care a condus la stabilirea vinovăției cerută de lege, respectiv cea a culpei cu previziune pentru a stabili că inculpata se face vinovată de săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă în forma agravată prevăzută de art. 178 alin. 3 și 5 și o infracțiune de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 în concurs ideal.
Așa cum corect a reținut prima instanță accidentul s-a datorat culpei exclusive a inculpatei, care a condus pe drumurile publice un autoturism avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, a circulat cu o viteza neadecvata configuratiei soselei, peste limita maxim prevazuta de regulament (aproximativ 120 km/), incalcand in acest mod: art. 48 si 49 (1) din OUG 195/2002 si art. 121 (1) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Prin urmare fapta inculpatei care a ucis doua persoane, din culpa, conducand un vehicul cu tractiune mecanica si avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa in forma agravata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 al. 3 si 5 Cod penal.
Fapta inculpatei care, din culpa, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale, a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii partii civile o vatamare care a necesitat pentru vindecare 70 de zile intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa in forma agravata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 al. 2 si 4 Cod penal.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit în mod cert că accidentul se datorează culpei exclusive a inculpatei și nu există posibilitatea ca numitul sa fi actionat frana de mana anterior parasirii carosabilului, excluzand cu argumente aceasta posibilitate: "nu exista urme de derapare anterior parasirii carosabilului, iar deraparea ar fi dus la rotirea partii din spate a autoturismului si imprimarea pe carosabil, datorita blocarii rotilor din spate, a urmelor de derapare, iar iesirea in decor se producea in alt mod."
Prin urmare soluția de condamnare este corect apreciată de prima instanță
La individualizarea judiciara a pedepsei, prima instanta a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 Cod penal care arata ca la stabilirea si aplicarea pedepselor se va tine seama de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala
Astfel, infracțiune prevăzută de art. 174 alin. 3 și 5.pen este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 5 și 15 ani, la care se poate adăuga un spot de până la 3 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4.pen, este sancționată cu o pedepsă cuprinsă între 6 luni la 3 ani.
Instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că inculpata a săvârșit infracțiuni cu forma de vinovăție a culpei, este la primul contact cu legea penală, fiind lipsită de antecedente penale, a avut un comportament parțial sincer și s-a prezentat în fața organelor judiciare. Raportat la aceste criterii, tribunalul a apreciat că nu se impune sporirea pedepsei în condițiile alin. 5 ale art. 178.pen și că pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este de natură a-și atinge scopul special, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și este aptă să formeze inculpatei o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, apreciind în acest sens critica părții civile ca nefondată.
Prima instanță In baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998, 999 Cod civil prima instanta a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila si a obligat inculpata la plata catre aceasta parte civila a sumei de 3704,46 lei daune materiale si 30.000 lei daune morale.
Tribunalul a reținut că partea civilă a solicitat daune materiale în cuantum de 35.000 daune materiale.
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului-daune materiale, prima instanta a avut in vedere sumele dovedite cu chitante de catre partile civile, in baza art. 1191 Cod civil, si nu declaratiile martorilor audiati in cauza.
Tribunalul a constatat că în mod greșit, prima instanță a înlăturat din ansambul probator declarațiile martorilor din a căror declarație coroborat cu inscrisurile depuse rezultă că pentru cheltuielile de înmormântare și pomeni partea civilă a cheltuit suma de 6000 lei, astfel că sub acest aspect critica părții civile este întemeiată, motiv pentru care sub acest aspect apelul urmează a fi admis
Examinând, din oficiu sentința apelată, tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatei, a dat faptei o corectă încadrare juridică, stabilind o pedeapsă prin prisma criteriilor oferite de art. 72. pen și a făcut o corectă individualizare a pedepsei. De asemenea acțiunea civilă, cu excepția celor arătate la punctul 3 fost corect soluționată.
Împotriva deciziei penale nr. 141/A/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpata și partea vătămată.
În motivarea recursului său, partea vătămată a solicitat casarea hotărârilor instanțelor de fond în ce privește latura penală și în rejudecare să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatei, invocând dispozițiile art. 3859pct. 14.C.P.P. În acest sens, s-a susținut că la individualizarea pedepsei, ambele instanțe ar fi făcut abstracție de faptul că, deși forma de vinovăție a fost culpa, inculpata a ingerat voluntar o cantitate apreciabilă de alcool, a condus autoturismul având o alcoolemie de peste 1 și cu o viteză de circa 120 km/, în condițiile în care victimele i-au cerut în mod insistent să reducă viteza sau să oprească autoturismul. Mai mult, s-a învederat că, deși s-a prezentat în fața organelor judiciare, nu poate fi vorba de un comportament sincer al inculpatei, nici măcar parțial, în condițiile în care a refuzat să-și recunoască vinovăția și a încercat prin toate mijloacele posibile să transfere responsabilitatea producerii accidentului asupra victimei R, decedat, susținând că accidentul s-ar fi produs pentru că acesta ar fi acționat frâna de mână a autoturismului. Totodată, partea vătămată a arătat că inculpata nu a participat la ceremoniile funerare ale celor doi tineri decedați în urma accidentului, deși cu unul dintre ei avea o relație sentimentală, și nu a manifestat în nici un alt mod vreun regret față de familiile acestora.
Inculpata nu a formulat în scris motivele de recurs, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, susținerile acesteia fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, invocând conduita victimei R de a acționa frâna de mână și apreciind că s-ar impune efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză.
Analizând recursurile declarate de inculpată și partea civilă, prin prisma motivelor invocate de acestea și din oficiu conform art. 38515alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel, este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorului și părții civile, procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de autopsie medico-legale, buletinul de analiză toxicologică coroborate cu raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de ing.. Probele administrate în cauză au fost corect și complet analizate de prima instanță, evaluare pe care instanța de recurs și-o însușește. Apărările inculpatei în sensul că victima R ar fi acționat frâna de mână sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto și martorul, din cadrul echipei de descarcerare deplasată la fața locului, conform cărora nu existau urme de târâre pe rambleu dintre spațiul și șosea, iar deraparea ar fi dus la rotirea părții din spate a autoturismului în jurul centurii de masă și imprimarea pe carosabil datorită blocării roților din spate a urmelor de derapare, iar ieșirea în decor se producea în alt mod.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 3 și 5.Cod Penal de ucidere din culpă și art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal de vătămare corporală din culpă.
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatei și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, potrivit art. 72.Cod Penal "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Este adevărat că pentru părinții victimelor decedate prematur în accidentul de circulație produs din culpa inculpatei, cum este și situația părții civile recurente, nici o sancțiune nu este suficientă pentru a compensa pierderea suferită, însă instanța trebuie să aibă în vedere criterii obiective în momentul aplicării unei pedepse. Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.
În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor.
Referitor la atitudinea procesuală a inculpatei în fața organelor judiciare, aceasta prezintă relevanță sub aspectul criteriilor generale prev. de art. 72.Cod Penal, fiind corect evaluată de instanța de apel care a reținut că inculpata a fost parțial sinceră. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. "dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nici o declarație; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c o Cod Penal circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72.Cod Penal "persoana inculpatului".
În speță, instanțele de fond au făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, mai sus expuse. Astfel, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 3 și 5.Cod Penal, respectiv cea de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal; precum și pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, reflectă gradul de pericol social al inculpatei și al faptei comise, rezultatul acțiunilor sale care s-au soldat cu doi decedați și vătămarea integrității corporale a unei a treia victime, împrejurarea că accidentul s-a produs pe fondul consumului de alcool și al vitezei de aprox. 120 km/, dar și faptul că inculpata nu are antecedente penale, vârsta acesteia și că infracțiunea este una din culpă, neurmărind sau acceptând rezultatul produs. Cuantumul pedepsei alături de modalitatea de executare, în regim de deținere, sunt în măsură să conducă la reeducarea inculpatei și conștientizarea rezultatelor faptelor sale.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 141/A/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. având în vedere că ambele căi de atac declarate în cauză urmează a fi respinse, instanța va obliga inculpata și partea civilă - recurentă la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În temeiul art. 193 alin. 6.C.P.P. va fi respinsă cererea părții civile recurente de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs întrucât calea de atac declarată de partea civilă urmează a fi respinsă, suportând propria culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prev.art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata și partea civilă împotriva deciziei penale nr.141/A/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata și partea civilă recurentă la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În temeiul art.193 alin.6 p Cod Penal respinge cererea părții civile recurente privind cheltuielile de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/4.11.09
Tehnored AJ/2 ex/12.11.09
Prima instanță: Jud. F -
Apel: Trib. TM-,
11 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan