Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 107/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 107
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Membri Gheorghe Vintilă
- G - - JUDECĂTOR 3: Tamara
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA B împotriva deciziei penale nr. 232 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, partea civilă. lipsind recurenta parte responsabilă civilmente SC SA B și părțile civile, reprezentată de avocat, apărător ales, Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul de
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței în sensul modificării soluției adoptate pe latură civilă prin înlăturarea solidarității obligației inculpatului și societății de asigurări la plata prejudiciului.
În condițiile în care, arată recurentul inculpat, acesta era parte a unui contract de asigurare răspundere civilă, singura parte obligată la plata prejudiciului nu poate fi decât societatea de asigurare în limita plafonului maxim de asigurare stabilit prin lege.
De asemenea, se solicită respingerea recursului formulat de partea civilă. a Reasigurare SA.
Avocat pentru partea civilă solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea recursului în condițiile în care ambele instanțe nu s-au pronunțat pe toate motivele invocate de asigurător și nu s-a motivat obligarea persoanei responsabilă civilmente în cazul depășirii plafonului primei de asigurare prevăzută de lege.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat de către acesta și respingerea recursului formulat de asigurător.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.34/16.02.2009, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-,în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 Cp, cu aplic. art. 74 lit. a, b, și c și art. 76 lit. d Cp, a condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la 13.03.1988, în C, cu același domiciliu,-,. 9.. 1,. 20, jud. D, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, necăsătorit, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 184, alin. 2 și 4 Cp, cu aplic. art. 74 lit.a,b,c Cp și art. 76 lit. e Cp, la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu aplic. art. 33 lit. b, ambele infracțiuni fiind săvârșite în concurs ideal.
În temeiul art. 34 lit. b Cp, s-au contopit cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
În temeiul art. 81 Cp, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 82 Cp.
În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În temeiul art. 71 Cp,i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a lit. b și c Cp, pe perioada suspendării, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cp, suspendând aceste pedepse accesorii pe perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 346 Cpp, rap. la art. 14 Cpp, art. 998,999.civ. și Legea nr. 136/1995-republicată, a obligat inculpatul alături de SC -. " SA", la plata sumei de 10 000 lei despăgubiri civile, 10 500 lei prestație lunară periodică de la data producerii infracțiunii și până la data pronunțării hotărârii, și la prestația în continuare a sumei de 500 lei lunar, de la data pronunțării hotărârii și până la vindecarea completă, a părții vătămate, precum și la plata sumei de 20 000 lei cu titlu de daune morale în favoarea aceleiași părți vătămate.
În baza acelorași texte de lege, a obligat inculpatul alături de societatea de asigurări "", la plata sumei de 6 500 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pentru și 20 000 lei daune morale în favoarea părții vătămate.
În baza acelorași texte legale, a obligat inculpatul alături de societatea de asigurări la plata sumei de 1030,04 lei către Spitalul Clinici de Urgență C, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima și la plata sumei de 1591,68 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
În baza acelorași texte de lege, a obligat inculpatul alături de asigurător la plata sumei de 2296, 22 lei către partea civilă Spitalul de C, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
A obligat inculpatul la 1800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul din 14.04.2008 dat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea în dosarul nr.580/P/2007, al acestui parchet, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.și ped.de art.178,alin.1 si 2,.Cod Penal și vătămare corporală gravă din culpă prev.si ped.de art.184 alin.2 si 4 din
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 04.08.2007, s-a urcat la volanul autoturismului marca "CIELO", cu nr.de înmatriculare -, proprietatea tatălui său, și l-a condus de la locuința sa, din loc. la locuința martorului -, din aceeași localitate.
Cei doi se înțeleseseră anterior, să se deplaseze în loc. însă neavând carburant suficient au mers în com. la o stație pentru a alimenta autoturismul.
La ieșirea din comuna, aceștia s-au întâlnit cu numitele si (surorile martorului -) și, pe care le-au invitat în autoturism, dupa care și-au continuat deplasarea spre comuna, cele 3 fete ocupând bancheta din spate a autoturismului, iar martorul - scaunul din dreapta șoferului.
Dupa ce au alimentat autoturismul, întorcându-se spre comuna, autoturismul condus de inculpat a fost depășit de un alt autoturism condus de martorul.
de faptul că a fost depășit, inculpatul a mărit viteza de deplasare cu intenția de a depăși autoturismul din față, atitudine pe care și-a menținut-o contrar insistențelor celor care-l însoțeau și care, cunoscând starea tehnică precară a autoturismului și că inculpatul nu are experiență el obținând permisul de conducere cu doar 6 luni în urmă, i-au solicitat în mod repetat acestuia să reducă viteza.
La intrarea în loc. încercând să efectueze manevra de depășire, inculpatul a pierdut controlul volanului, a ieșit cu autoturismul în afara părții carosabile, s-a rostogolit de mai multe ori proiectând în exterior pe două din ocupantele banchetei din spate, respectiv numitele si.
Martorul care conducea autoturismul în depășirea căruia se angajase inculpatul, a observat accidentul și s-a întors pentru a acorda ajutor, apelând și serviciul de urgență 112.
si au fost transportate la spital, unde, din cauza leziunilor suferite, a intervenit decesul numitei.
Partea vătămată a fost internata în stare de comă, în secția Neurochirurgie a Spitalului nr.1-C, cu diagnosticul contuzie cerebrală axonală difuză în remisie, pct.la internare, în remisie, Plăgi contuze regiunea zigomatică și malară, Plagă contuză pleoapa superioară, pct.la externare, fiind externată la data de 19.06.2007 cu diagnosticul:"hemipareză dupa închis(mediu) grav, psihoorganic post ".
Din raportul de constatare medico-legală nr.3495/A1/01.11.2007, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75=80 zile de îngrijire medicală, avand nevoie de îngrijire permanentă din partea altei persoane.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a rezultat că sistemul de rulare a autoturismului condus de inculpat a prezentat un grad avansat de uzură, aspect care nu l-a împiedicat pe inculpat să circule cu o viteză peste limita legală, forțând autoturismul prin accelerare puternică, deși avea o vechime în conducere de mai puțin de 6 luni.
Starea de fapt de mai sus, a fost demonstrată cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de expertiză tehnică, raport medico-legal de necropsie, raport de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor -, și și declarațiile inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 71.Cod Penal respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, circumstanțele reale în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevazute de lege, circumstanțele personale ale inculpatului respectiv faptul că este tânăr, este la prima încălcare a legii penale, a avut un comportament bun înainte de săvârșirea acțiunii atât la locul de muncă, cât și în societate, a avut o atitudine sinceră pe parcursul întregului proces penal, recunoscând și regretând infracțiunile săvârșite, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. A, b, c, și făcând aplicarea dispoz. art. 77 lit. d si e a Cod Penal coborît pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege.
Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. si ped. de art. 178 alin. 1 si 2.Cod Penal respectiv de art. 184 alin. 2 si 4.Cod Penal sunt de natură a raspunde scopului pedepsei prevăzut în art. 52.Cod Penal
Față de faptul că cele doua infracțiuni sunt concurente situație prevăzută de art.33 lit. a instanța Cod Penal în temeiul art. 34 lit b a Cod Penal contopit cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Având în vedere că cele două infracțiuni săvârșite din culpă precum și circumstanțele personale ale inculpatului instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă SA, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarceaa criticat sentința sub aspectul acordării despăgubirilor civile către Spitalul Clinic de Urgență C, iar inculpatul și -. SA B, în legătură cu cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați către partea civilă.
Prin decizia penală nr. 232 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Dolja admis apelul parchetului și a respin apelurile formulate de inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare SA B, ca nefondate, a desființat în parte sentința sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.
A fost obligat inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă SC SA B la 15291,68 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate și 1030,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei, către Spitalul Clinic de Urgență C, sume reactualizate la data plății efective a debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții civile.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a constatat că într-adevăr, deși Spitalul Clinic de Urgență C s- constituit parte civilă cu suma de 15291,68 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, reactualizată la data plății efective a debitului, prima instanță l-a obligat pe inculpat alături de asiguratorul de răspundere civilă la 1591,68 lei.
În ceea ce privește apelurile declarate de asiguratorul de răspundere civilă și SC -. SA B, s-a constatat că sunt nefondate, întrucât cu probele administrate, părțile civile au făcut dovada întinderii prejudiciului material și moral suferit de părțile civile astfel încât criticile formulate sunt nefondate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA
Inculpatul critică soluția adoptată pe latură civilă, solicitând înlăturarea obligării sale la plata prejudiciului.
În condițiile în care, arată recurentul inculpat, acesta era parte a unui contract de asigurare de răspundere civilă, singura parte obligată la plata prejudiciului nu poate fi decât societatea de asigurare în limita plafonului maxim de asigurare stabilit prin lege, invocând incidența dispoz. art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
Partea civilă, SC Reasigurare SA, critică soluția instanței de apel, invocând lipsa calității procesuale pasivă a acesteia în acțiunea în răspundere civilă delictuală, arătând că la data producerii evenimentului rutier contractul de asigurare nu mai era valabil.
Se critică totodată motivarea instanței de apel privind întinderea prejudiciului, astfel cum a fost acordat, prejudiciul nefiind stabilit în raport de normele legale, respectiv art. 51 din Norma CSA din 2006.
Acordarea prestației periodice, fără a fi condiționată de obligația părții vătămate de a prezenta documente medicale, periodic, în vederea verificării stării de sănătate, este netemeinică în condițiile în care creează dificultăți de executare.
Analizând recursurile promovate de către părți, se constată că acestea sunt nefondate, pentru cele ce urmează.
Așa cum se observă din sentința și decizia recurată, inculpatul recurent, alături de partea civilă Reasigurare SA, au fost obligați la plata despăgubirilor civile, precum și la plata prestației lunare periodice, în favoarea părții vătămate.
Aceeași "alăturare" a fost reținută și pentru plata prejudiciului, constând în cheltuieli de înmormântare și daune morale în favoarea părții vătămate precum și la plata cheltuielilor de spitalizare pentru victimele accidentului de circulație.
Se observă astfel că este nefondată critica inculpatului în ceea ce privește reținerea de către instanță a solidarității plății în sarcina inculpatului și a părții civile, atâta timp cât instanțele nu și-au întemeiat obligația de plată a prejudiciului pe solidaritatea debitorilor, și aceasta în mod corect.
Răspunderea inculpatului pentru recuperarea prejudiciului produs ca urmare a accidentului de circulație, își are fundamentul în răspunderea civilă delictuală pentru fapta personală, astfel cum este ea reglementată de dispoz. art. 998 și următoarele cod civil.
Răspunderea asigurătorului pentru plata prejudiciului, nu izvorăște din delictul civil, ci în baza contractului de asigurare de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule, potrivit art. 4 din Legea nr. 136/1995.
a de răspundere civilă auto, survenită în aceste condiții, este un contract legal, obligatoriu prin lege, prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de circulație.
Astfel, răspunderea asigurătorului își va găsi fundamentul în contractul de asigurare încheiat între societatea de asigurări și partea ce urmează a răspunde în urma producerii accidentului de circulație, inculpatul în cauza de față, autorul accidentului de circulație.
Având în vedere regimul juridic distinct al celor două răspunderi civile, delictuale în cazul inculpatului și contractuale în cazul asigurătorului, raporturile juridice civile născute în baza faptei licite, respectiv contractului, nu se poate vorbi de o solidaritate a răspunderii celor două părți, inculpatul și asigurătorul, cum corect s-au reținut și de către prima instanță.
Având în vedere originea deosebită a celor două obligații, iar legea dând prioritate drepturilor părții vătămate de a fi îndestulată în pretențiile sale ca urmare a prejudiciului suferit, se constată că prin obligarea alături a inculpatului, cât și a asigurătorului, la plata prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să ceară întreaga prestație de la oricare dintre cele două părți ale contractului de asigurare, fără să aibă obligația de a-și divide creanța.
Această interpretare răspunde cel mai bine principiilor răspunderii civile delictuale precum și rațiunii contractului de asigurare, scopul pentru care acesta este încheiat, înlăturarea urmărilor accidentului de circulație, evenimentul asigurat.
De aceea, soluția adoptată de către instanța de fond și cea de apel, este în acord cu dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă a celor două părți.
Constatând astfel că este nefondată critica formulată de către inculpat, va fi înlăturat și motivul invocat de către partea civilă asigurător privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia în contractul de asigurare.
La data evenimentului asigurat, 8 aprilie 2007, contractul de asigurare era în ființă, așa cum rezultă din copia contractului depusă la dosar (filele 40-41 dosar p), astfel încât, asigurătorul urmează a răspunde în condițiile art. 969 și următoarele cod civil.
Este neîntemeiată și critica privind cuantumul prejudiciului reținut de către instanță, în condițiile în care, prin probatoriile administrate, actele depuse, depozițiile martorilor propuși pe latură civilă, se face dovada întinderii prejudiciului solicitat de părțile civile.
De astfel, poziția procesuală a asigurătorului parte civilă în soluționarea laturii civile, acesta nu administrează contraprobe care să dovedească o altă stare de fapt, fundamentează soluția adoptată de către instanțe cu privire la prejudiciul reținut de către acesta.
Orice modificare a stării de sănătate a părții vătămate în favoarea căreia a fost reținută prestația periodică, urmează a fi valorificată de către debitor, prin intermediul acțiunilor puse la dispoziție de lege, acțiuni în modificare sau sistare a respectivei obligații legale. Desigur, această posibilitate este condiționată de acțiunea în justiție a debitorilor obligației, fiind totodată, un drept al acestora de care urmează să uzeze.
Pe cale de consecință, va fi înlăturată și această critică legată de dificultățile de executare a obligației stabilită prin hotărâre.
În raport de considerentele arătate mai sus, se constată că sunt nefondate criticile aduse de către recurenți, în cauză nefiind incidente dispoz. art. 3859pct. 9, 10 rap. la art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând a fi respinse.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SA B împotriva deciziei penale nr. 232 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă pe fiacre recurent la câte 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 februarie 2010.
- - G - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Membri Gheorghe Vintilă, Tamara
