Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROM ÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 11/2010

Ședința publică din 20 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 3: Oana Maria

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

Procuror: -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA,. DE asigurare REASIGURARE SA, G, A, și împotriva deciziei penale nr. 169/A/2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA în dosar nr-, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 Cod Penal).

dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 11 Ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării, care împreună cu cea de amânare ulterioară a pronunțării din 15.01.2010, fac parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 186/2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Orăștie a condamnat pe inculpatul:

G, la:

- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2, 3, 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 alin. 2, 3, 5 Cod penal și infracțiunea prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2, 4 Cod penal;

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal;

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin.1, 3 Cod penal.

În baza art.33 lit."a" și 34 lit."b" Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicatede 7 ani închisoare.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a,b" Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 din același Cod.

În baza art.14 lit."b" și 346 Cod pr.penală a obligat pe inculpat la plata următoarelor despăgubiri civile:

-1.336,79 lei către partea civișă Serviciul Județean de Ambulanță H - D;

-3.195,15 lei către partea civilă Spitalul Județean D;

-40.300 lei către partea civilă;

-80.300 lei către partea civilă;

-28.630 lei către partea civilă A;

-161.300 lei către partea civilă, din care suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale;

-100.000 lei către partea civilă din care, suma de 60.000 lei cu titlul de daune morale.

A constatat calitatea de asigurator în cauză a Societății de Asigurare - Reasigurare "Astra" B prin Sucursala ""

În baza art.191 Cod pr.penală a obligat pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 20 august 2006 inculpatul a consumat băuturi alcoolice în orașul după care, întâlnindu-se cu martorul i-a cerut acestuia să-l transporte până în orașul.

În continuare,deși anterior consumase băuturi alcoolice, inculpatul i-a solicitat martorului să-i permită să conducă mașina,acesta fiind de acord.

Așa fiind,în jurul orelor 14,00 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului VW Passat cu număr de înmatriculare - și l-a condus pe acesta pe DJ 107 în direcția orașului,în mașină aflându-se și martorul.

La un moment dat,neadaptând viteza de deplasare la condițiile concrete de carosabil,într-o curbă la dreapta,nesemnalizată,a acționat puternic frâna de serviciu, iar autoturismul a părăsit sa de circulație și a intrat frânat în de circulație -Rapolt.

Pe această bandă,în zona respectivă se deplasau două autoturisme,respectiv autoturismul Ford Escort cu nr. de înmatriculare HD-08 - condus de victima, iar în spatele acestuia se afla autoturismul marca Renault Laguna cu număr de înmatriculare HD-87 - condus de martorul R.

Prin intrarea autoturismului condus de inculpat în de circulație -Rapolt,între acesta și autoturismul Ford EScort condus de victimă s-a produs un impact frontal, iar autoturismul Renault Laguna a tamponat autoturismul Ford Escort în partea din spate.

În urma impactului,conducătorul autoturismului Ford Escort cât și fiica acestuia - victima au decedat, iar pasagerii din autoturism respectiv, și a au suferit diferite leziuni.

Astfel, a suferit leziuni corporale vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, a leziuni corporale vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale și leziuni corporale vindecabile în 27-30 zile de îngrijiri medicale.

Din probele dosarului,respectiv rapoartele medicale de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio -respiratorii acute instalate în urma unui traumatism toraco-vertebral cu fractura coloanei toracale și transecțiune medulară, iar moartea victimei - s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple leziuni osteo-viscerale.

În cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unor expertize medico-legale care urmau să stabilească numărul real de zile de îngrijiri medicale necesar părților civile pentru vindecarea leziunilor suferite ca urmare a accidentului.

Părților civile și a li s-a păstrat numărul de zile de îngrijiri medicale acordate inițial, dar în privința părții civile s-a constatat că aceasta prezintă o scădere a capacității de muncă corespunzător gradului 2 de invaliditate.

Drept urmare, prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2008,în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei privitor la această parte civilă,din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al 2 și 4 Cod penal.

De asemenea, în cursul cercetării judecătorești,avându-se în vedere poziția inculpatului s-a dispus solicitarea unui aviz Institutului Național de Medicină Legală Minovici,Comisiei Superioare de Medicină Legală,referitor la alcoolemia avută de inculpat în momentul producerii accidentului.

Comisia s-a pronunțat în sensul că așa cum rezultă din consumul declarat ce a stat la baza calculelor din expertiza efectuată inițial alcoolul din momentul evenimentului rutier,respectiv de la ora 14,10 se afla în organismul inculpatului în stadiul de eliminare,corespunzând unei alcoolemii teoretice de circa 1,55 gr/mie.

S-a arătat în continuare că această alcoolemie provine dintr-un consum nerecunoscut sau nedeclarat.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat,prin actul de inculpare s-a considerat că acesta a săvârșit infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2,3 și 5 Cod penal în concurs real cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o alcoolemie ce depășește limita legală prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.

Instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică corectă este aceea de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 3 Cod penal din următoarele considerente:

Potrivit art. 41 al. 3 Cod penal,o infracțiune este complexă când în conținutul ei intră ca element sau circumstanță agravantă o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

În acest sens, infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 al. 3 Cod penal este o infracțiune complexă deoarece conține,ca agravantă a infracțiunii de ucidere din culpă,săvârșirea faptei de către un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate.

În atare situație infracțiunea prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 își pierde autonomia infracțională,fiind absorbită,ca circumstanță agravantă în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.3 Cod penal care,în acest caz constituie potrivit art. 41 al. 3 Cod penal,o infracțiune complexă.

Așa fiind, în baza art. 334 Cod pr.penală instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit celor de mai sus arătate.

Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor care însă sunt dovedite pe deplin cu probele administrate în cauză și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev de art. 178 al. 2,3, 5 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei,vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal.

Întrucât inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni aflate în concurs real, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele ce i se vor aplica.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-au reținut următoarele:

Părțile vătămate și respectiv soția și fiul victimei s-au constituit părți civile cu următoarele sume:

- 10. 000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastasele organizate în memoria celor doi defuncți.;

- 20. 000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în accident;

- 300. 000 lei cu titlu de daune morale.

Suma de 90 lei lunar,pe timp de 15 luni reprezentând diferența între salariul pe care l-ar fi realizat partea civilă și pensia primită.

Dintre acestea, s-a dovedit cu actele depuse și cu martorii audiați sumele de 10.000 lei cheltuiți cu ceremonialul, funerar,20.000 lei contravaloarea autoturismului distrus în proporție de 90 la sută conform raportului de expertiză tehnică depus, precum și diferența solicitată pe perioada începând cu data accidentului și 1.12.2006 data pensionării.

Aceste despăgubiri efective au fost acordate celor două părți civile în cotă de cu excepția diferenței care se acorda integral părții vătămate.

În privința daunelor morale,instanța având în vedere traumele psihice suferite de cei doi în urma pierderii celor două victime,respectiv soțul și fiica părții civile,tatăl și sora părții civile, a apreciat că sumele de 100.000 lei pentru și 60.000 lei către,reprezintă o dezdăunare civilă convenabilă.

Partea vătămată a constituit parte civilă cu suma de 64.300 lei din care, daune materiale 24.300 lei și daune morale 40.000 lei;partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 105.800 lei din care 45.800 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale, iar partea vătămată a cu 30 863 lei din care 863 lei cu titlu de daune materiale și 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Aceste părți civile au dovedit parțial daunele materiale cu acte și martori respectiv îngrijirea medicală,medicamentele și alte produse specifice cumpărate,precum și împrejurarea că partea civilă se află în prezent în gradul 2 de invaliditate,fără drept de muncă.

Așa fiind,aceste părți civile au fost dezdăunate în funcție de consecințele accidentului asupra lor,de sechelele lăsate precum și de traumele fizice și psihice suferite.

Așa fiind, s-a acordat părții civile suma de 80.300 lei,părții civile a suma de 28.630 lei și părții civile suma de 40.300 lei.

De asemenea s-au acordat despăgubiri civile părților civile Serviciul Județean de Ambulanță H -D și Spitalului Județean D,conform constituirilor de parte civilă depuse la dosar.

S-a constatat calitatea de asigurător a Societății de Asigurare-Reasigurare Astra SA

Împotriva sentinței au declarat apel în termen părțile civile, a, și asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare SA B -Sucursala

Inculpatul a formulat cerere de repunere în termenul de apel la data de 17 martie 2009, în temeiul art. 364 al. 1 Cod proc. penală, susținând că a formulat apel în termen la data de 20 octombrie 2008, dar din motive necunoscute nu a fost înregistrat la dosarul de fond, deși a fost transmis prin fax.

Apărătorul ales al inculpatului, în susținerea cererii de repunere în termenul de apel, a arătat că inculpatul a urmat un tratament psihiatric, fiind marcat de tragedia produsă, a avut convingerea fermă că apărătorul ales la instanța de fond a exercitat calea de atac a apelului și nu are nici o culpă în nedeclararea apelului în termenul prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 169/A din 18.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA, în baza art. 364.pr.pen.s- admis cererea de repunere în termenul de apel, formulată de inculpatul G, s-au admis ca fondate apelurile introduse de părțile civile, și a, asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare SA B - Sucursala D și inculpatul G, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. s-a desființat în parte sentința atacată, stabilindu-se la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 2, 3 și 5.pen.

În baza art. 33 lit.a) și 34 lit. b) pen. s- aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de5 ani închisoare.

S-au stabilit despăgubirile civile cuvenite părților civile după cum urmează:

-4.463 lei părții civile a, din care 863 lei daune materiale și 3.600 lei daune morale;

-39.300 le părții civile, din care 24.300 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale;

-106.350 lei părții civile, din care 26.350 lei daune materiale și 80.000 lei daune morale;

-45.000 lei părții civile, din care 5.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.

S-a dispus indexarea cu rata inflației a sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile părților civile a, și cu începere de la 01.09.2006 și până la achitarea integrală debitelor.

Prin aceeași decizie penală au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de părțile civile și -, cu obligarea acestor părți civile apelante la câte 50 lei, fiecare cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către tribunal următoarele:

Analizând cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat, tribunalul a apreciat, în esență, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de repunere în termenul de apel, prevăzute de art. 364 al. 1 Cod proc. penală, omisiunea apărătorului inculpatului de a depune la instanța de fond declarația de apel, potrivit dispozițiilor art. 366 și art. 367 Cod proc. penală până la data de 22 octombrie 2008, conform dispozițiilor art. 363 al. 1 și 3 Cod proc. penală, în condițiile în care a fost mandatat de inculpat în acest sens și în condițiile în care la data de 28 octombrie 2008 s-a depus o cerere de eliberare a unei copii de pe sentință pentru motivarea apelului, atestă împrejurarea că inculpatul a fost pus în situația de a nu putea acționa în conformitate cu interesele sale și că ar fi acționat în conformitate cu aceste interese dacă ar fi avut cunoștință de această omisiune.

Părțile civile și, în motivarea apelurilor, au solicitat desființarea parțială a sentinței atacate și obligarea inculpatului la plata sumei de 405.962 lei despăgubiri civile, reprezentând daunele morale și materiale solicitate la instanța de fond, actualizată cu începere de la data de 01 septembrie 2006, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară depus la dosar în apel.

Părțile civile, și a, în motivarea apelurilor, au solicitat desființarea parțială a sentinței atacate și obligarea inculpatului la plata sumei de 200.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daunele morale și materiale solicitate la instanța de fond, actualizată cu începere de la data de 01 septembrie 2006.

Asiguratorul, în motivarea apelului, a solicitat desființarea parțială a sentinței atacate și reducerea daunelor morale și materiale acordate părților civile, apreciate ca fiind prea mari raportat la probele administrate și practica judiciară în materie.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate cu suspendarea executării sub supraveghere.

Examinând sentința atacată în baza motivelor invocate, precum și din oficiu, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.

S-a făcut o încadrare juridic legală a faptelor.

În baza art. 334 Cod proc. penală s-a dispus, în mod corect, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 2,3 și 5 Cod penal și infracțiunea prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, în infracțiunea complexă, de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al.2,3 și 5 Cod penal, în care este absorbită infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.

De asemenea, s-a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe partea vătămată, din infracțiunea prev. și ped. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, ca urmare a faptului că prin expertiza medico legală efectuată în cauză, s-a constatat că partea vătămată prezintă o scădere a capacității de muncă corespunzător gradului doi de invaliditate.

Apelul inculpatului a fost apreciat ca fondat sub aspectul individualizării pedepselor, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor, urmările acestora, împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, persoana inculpatului care a recunoscut și regretat faptele comise, nu posedă antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală și conduita inculpatului după săvârșirea faptelor, se apreciază că se justifică reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ucidere din culpă, de la 7 ani la 5 ani închisoare și menținerea pedepselor aplicate pentru celelalte infracțiuni.

În ceea ce privește criticile aduse sentinței atacate de asigurator și de părțile civile apelante, cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, s- constatat că despăgubirile civile acordate părții civile sunt corespunzătoare prejudiciului material și moral ce i-a fost cauzat și nu se justifică majorarea sau diminuarea acestora, raportat la probatoriul administrat cauzei.

De asemenea, s-a reținut că sunt pe deplin justificate prin actele și înscrisurile depuse la dosar daunele materiale solicitate de părțile civile și a, de 24.300 lei respectiv de 863 lei.

În ceea ce privește daunele morale cuvenite acestor părți civile, apelul asiguratorului a fost privit ca fondat, apreciindu-se că raportat la leziunile posttraumatice care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nu i-a fost afectată capacitatea de muncă, situație față de care instanța de apel apreciază că i se cuvin daune morale în cuantum de 15.000 lei, având în vedere și șocul emoțional determinat de împrejurarea că în accident au suferit leziuni și membrii familiei sale.

Partea civilă aas uferit leziuni posttraumatice care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care s-au vindecat fără sechele, astfel încât s-a apreciat că i se cuvin daune morale în cuantum de 3600 lei.

Instanța de fond a omis să dispună indexarea cu rata inflației a despăgubirilor civile acordate părților civile, și a, cu toate că au solicitat acest lucru, astfel încât apelul acestora este fondat sub acest aspect.

Părțile civile și nu au solicitat actualizarea cu rata inflației a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile, context în care apelul asiguratorului este fondat.

Acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității astfel încât nu se poate trece peste voința părților cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

Părțile civile și au solicitat împreună daune materiale totale de 31.350 lei, iar din actele și înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor și rezultă că daunele materiale solicitate sunt pe deplin justificate.

Este de necontestat faptul că părțile civile au suferit o traumă psihică puternică ca urmare a decesului soțului și fiicei părții civile, respectiv tatălui și surorii părții civile, în urma accidentului rutier, astfel încât se justifică acordarea de daune morale.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța de apel a apreciat că suma de 80.000 lei pentru partea civilă și suma de 40.000 lei pentru partea civilă - acoperă prejudiciul moral suferit de părțile civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, apelurile părților civile și au fost respinse ca nefondate.

Față de acestea, s-a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul G, s-au admis ca fondate apelurile introduse de părțile civile, și a, asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare SA B - Sucursala D și inculpatul G pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală și s-a desființat în parte sentința atacată astfel cum s-a precizat în considerente.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen, motivat în scris prin cererea de declarare a recursului Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, precum și părțile civile, a, și, inculpatul G și asigurătorul Societatea de Asigurare Reasigurare

În dezvoltarea motivelor de recurs parchetul critică decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că în mod greșit instanța de apel a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de inculpat, apelul acestuia fiind tardiv, raportat la dispozițiile art. 363 alin. 3 Cod pr.p., iar sub aspectul individualizării pedepsei instanța de apel a aplicat inculpatului pedepse greșit individualizate pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2,3 și 5 Cod penal, raportat la art. 72 Cod penal, în sensul că pedeapsa este prea mică.

Se solicită astfel, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr.p. și art. 385/9 pct. 11 Cod pr.p. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, iar în subsidiar, în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod pr.p. și art. 385/9 pct. 14 Cod pr.p., admiterea recursului, casarea hotărâri atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale pronunțată de instanța de fond sub aspectul pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 178 alin. 2, 3 și 5 Cod penal.

Oral prin reprezentantul legal parchetul nu a mai susținut punctul 1 din motivele scrise de recurs privind tardivitatea apelului, solicitându-se a se lua act de această împrejurare.

În memoriul depus la dosar la data de 11.08.2009 și oral, prin reprezentantul legal recurentul asigurător a solicitat admiterea recursului sub aspectul laturii civile a cauzei și urmare a casării hotărârii atacate să se acorde părților civile despăgubirile civile în măsura în care au fost probate la dosar, apreciind că aceste despăgubiri au fost acordate într-un cuantum nejustificat de mari atât sub aspect material, cât și sub aspect moral ( 15-16).

Recurenții părți civile, prin memoriul depus la dosar la data de 04.09.2009 și oral, prin partea civilă, au criticat decizia atacată sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitând casarea parțială a deciziei atacate și obligarea inculpatului la plata sumei de 200.000 lei, despăgubiri civile, reprezentând daunele morale și materiale astfel cum s-a solicitat la instanța de fond, despăgubiri civile pe deplin justificate raportat la prejudiciile materiale și morale încercate de fiecare parte civilă ( 18-21 ).

În motivele scrise de recurs, precum și în susținerea orală recursului recurenții părți civile și, personal și prin apărătorul ales, au solicitat casarea deciziei penale atacate și respingerea apelului formulat de inculpat, ca tardiv, și a apelului asiguratorului, ca nefondat, întrucât instanța de apel în mod nelegal a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulat de inculpat, fiind încălcate dispozițiile art. 364 alin. 1 Cod pr.p., iar în ce privește latura civilă a cauzei tribunalul a redus în mod nejustificat despăgubirile acordate de judecătorul de fond, în contextul în care prejudiciul încercat de fiecare parte civilă a fost dovedit cu probele administrate cauzei ( 32- 35)

Recurentul inculpat în motivele scrise de recurs, precum și în susținerea orală a recursului, prin apărătorul ales, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de fond și reducerea pedepsei aplicate, cu acordarea beneficiului prevăzut de art. 86/1 și urm. din Codul penal, privind suspendarea sub supraveghere, raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a comis fapta din culpă, iar pretențiile părților civile au fost acoperite de asigurator.

Precizăm că dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției penale a acestei curți sub ds. nr-, iar prin încheierea penală din 20.10.2009 această secție a dispus transpunerea dosarului la Secția pentru cauze cu minori și de familie a Curți de APEL ALBA IULIA, dosarul fiind înregistrat sub nr-.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor invocate de fiecare recurent, care vizează cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 11, 14, 17/1 Cod pr.p., precum și din oficiu, potrivit art. 385/6 și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.p., Curtea constată ca fondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, părțile civile, a, și, precum și recursul declarat de inculpatul G în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Latura penală

Curtea precizează dintr-un început, urmare a analizării hotărârilor atacate în baza motivelor invocate, precum și din oficiu, că instanța de judecată au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.

S-a făcut o încadrare juridică legală a faptelor.

Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului constituie infracțiunea complexă, de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al.2,3 și 5 Cod penal, în care este absorbită infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, aflată în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, ca urmare a faptului că prin expertiza medico legală efectuată în cauză, s-a constatat că partea vătămată prezintă o scădere a capacității de muncă corespunzător gradului doi de invaliditate.

Nu este de neglijat a se remarca faptul că niciuna din părțile din dosar nu au contestat starea de fapt reținută în cauză și nici încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.

1.În ce privește recursul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA:

Potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa ca să-și poată îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei, cât și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

În speța de față, instanța de apel a aplicat inculpatului, urmare a admiterii apelului acestuia, o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, infracțiune pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea de la 5 ani la 18 ani, conform art. 178 alin. 2, 3 și 5 Cod penal.

Curtea observă că instanța de apel a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, atitudinea inculpatului după comiterea faptei, de recunoaștere și de regret a faptelor comise, precum și lipsa antecedentelor penale în ce-l privește pe inculpat, însă nu a apreciat în mod corect gradul de pericol social concret al faptei de ucidere din culpă, raportat la circumstanțele reale în care s-a comis această faptă, context în care a procedat la o individualizare judiciară netemeinică a pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel, inculpatul după ce a consumat o cantitate apreciabilă de alcool ( alcoolemie de 1,20 gr. %0 ), a condus pe drumurile publice autoturismul cu o viteză mare ( 80-90 km/oră), într-o zonă cu valori de trafic ridicat, accidentând mortal 2 persoane aflate într-un autovehicul care circula regulamentar și cu care autovehiculul condus de inculpat a intrat în coliziune.

Circumstanțele reale în care s-a comis fapta de ucidere din culpă conferă acesteia un caracter grav, nu numai prin prisma urmărilor produse, respectiv decesul a 2 persoane, ci și prin prisma faptului că inculpatul a produs accidentul din culpa sa exclusivă, având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20 gr. %0.

Curtea reamintește că scopul pedepsei este de prevenție generală și specială (art. 52 cod penal ).

Nu este de neglijat a se arăta sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului că acesta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat la pedeapsa amenzii penale pentru comiterea infracțiunilor de lovire și insultă, condamnare care deși nu atrage antecedența penală, nu poate fi omisă de instanța de recurs în procesul complex de individualizare a pedepsei.

Pe linia celor statuate mai sus,se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unei pedepse mai severe, care să corespundă gradul de pericol social concret al faptei.

Astfel, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2, 3 și 5 cod penal.

În urma aplicării regulilor de la concursul real de infracțiuni - art. 33 lit.a) și 34 lit. b) Cod penal, se va contopii această pedeapsă cu celelalte pedepse în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

2. În ce privește recursul părților civile și pe latură penală:

O primă critică invocată de recurenții părți civile și privește latura penală a cauzei, respectiv se susține că în mod nelegal instanța de apel a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de inculpat, cu consecința admiterii apelului inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că această critică nu este întemeiată, instanța de apel pronunțând o soluție legală și temeinică sub aspectul criticat.

Din economia dispozițiilor art. 363 și 364 alin. 1 Cod pr.p., rezultă că pentru partea prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul de apel este de 10 zile de la pronunțare, iar apelul declarat după expirarea acestui termen este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedecare, cu condiția ca cererea de apel să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executări pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Așadar, sancțiunea decăderii nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedecată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, actul de procedură urmând a se îndeplini în termen de 10 zile de la încetarea împiedecării.

Cauza temeinică de împiedicare poate să constea fie în existența cazului fortuit sau a forței majore, fie în existența unei alte cauze care l-a pus pe titularul dreptului la apel - în cauza de față inculpatul - în situația de a nu putea acționa cu interesele sale și în lipsa căreia ar fi acționat în conformitate cu aceste interese.

În speță, este de necontestat că d-na avocat, apărătorul ales al inculpatului în fața instanței de fond ( 134 ds. fond) a fost mandatată de către inculpat să formuleze apel în cauză, fapt pentru care i-a plătit onorariul pentru a prezenta împuternicire avocațială și la instanța de apel.

Acest fapt rezultă din cererea pe care d-na avocat a formulat-o la instanța de fond la data de 28.10.2008, prin care se solicită eliberarea unei copii de pe sentința penală pronunțată în dosarul nr-, pentru a motiva apelul declarat ( fila 466). Ori, omisiunea apărătorului inculpatului de a depune la instanța de fond declarația de apel, potrivit dispozițiilor art. 366 și art. 367 Cod proc. penală până la data de 22 octombrie 2008, dată la care expira termenul de declarare apelului pentru inculpat (art. 363 al. 1 și 3 Cod proc. penală), în condițiile în care a fost mandatată de inculpat în acest sens, atestă împrejurarea că inculpatul a fost pus în situația de a nu putea acționa în conformitate cu interesele sale și că ar fi acționat în conformitate cu aceste interese dacă ar fi avut cunoștință de această omisiune.

Așa fiind, se vor respinge ca neîntemeiate criticile părților civile sub acest aspect, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 11 Cod pr.p.

3. În ce privește recursul inculpatului:

Este de observat că recursul inculpatului vizează individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei și a i se acorda beneficiul suspendării condiționate sub supraveghere a pedepsei, potrivit art. 86/1 și urm. Cod penal.

Criticile invocate de inculpat se privesc ca nefondate și nu vor mai fi analizate având în vedere considerentele expuse cu ocazia analizării recursului parchetului și care așa cum s-a arătat a fost apreciat ca fondat.

Curtea apreciază că este oportun a se mai preciza următoarele:

Este adevărat, că inculpatul cooperat cu organele judiciare, prezentându-se ori de câte ori a fost chemat în fața acestora, a recunoscut faptele comise și deci, le-a regretat, însă aceste elemente pozitive dintre criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, nu sunt de natură a atrage reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul solicitat de recurentul inculpat.

Tot astfel, cererea inculpatului de aplicare a suspendării condiționate sub supraveghere a pedepsei prevăzute de disp. art. 86/1 Cod penal nu poate fi primită, având în vedere că modalitate de executare este bine stabilită în raport de normele care reglementează pedeapsa, ținându-se seama de gravitatea faptelor și de criteriile generale de individualizare și de scopul pedepsei prev. de art. 52 din Codul penal.

Curtea examinând din oficiu hotărârile atacate, conform dispozițiilor art.385/6 alin. 2 și art. 385/9 alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a I- Cod penal, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod pr.

Curtea constată că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii, interzicându-i drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal - interdicția dreptului de a alege.

Prin hotărârea instanței de apel, urmare a admiterii apelului inculpatului tribunalul a redus pedeapsa închisori aplicată inculpatului, menținând pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) și b) Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

Curtea reține că inculpatul a săvârșit infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă ( 3 infracțiuni), în condițiile art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, privind concursul de infracțiuni.

Prin Decizia nr. LXXIV( 74 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e proc. penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. a) teza a I-a Cod penal este excesivă și nu se justifică.

II. Latura civilă a cauzei

C de Apel observă că prin decizia Curții Constituționale nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial la 15 iunie 2009, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură penală.

Curtea Constituțională a motivat că abrogarea art. 385/ 9 alin. (1) pct. 17/1 proc. pen. prin dispozițiile declarate neconstituționale, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Așa fiind, criticile formulate de părțile civile prin referirea la cazul de casare prevăzut în art. 385/9 alin. (1) pct. 17/1 proc. pen. devine actuală și posibilă.

În art. 385/9 alin. (1) pct. 17/1 proc. pen. înainte de abrogarea prin textul declarat neconstituțional, se prevede că o hotărâre este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Raportat la criticile din recursul părților civile privind rezolvarea laturii civile, C de Apel observă că decizia instanței de apel este greșită în ce privește aplicarea legii civile.

expunerea de motive, Curtea constată că criticile recurenților părți civile, a, și privesc despăgubirile civile pentru daunele morale, susținându-se că acestea au fost acordate într-un cuantum prea mic raportat la suferințele cauzate părților civile de către inculpat prin fapta comisă de acesta.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că, în adevăr, criticile părților civile apar ca fondate, daunele morale acordate acestora sunt prea mici raportat la suferințele cauzate părților civile de către inculpat prin fapta comisă de acesta.

1. În ce privește recursul părților civile, a:

Părțile vătămate, a și, membrii ai aceleiași familii, s-au constituit părți civile la instanța de fond sub aspectul daunelor morale după cum urmează: partea civilă 40.000 lei RON daune morale ( fila 390 ds. fond ), partea civilă a 60.000 lei daune morale ( fila 391 ds. fond ), partea civilă aas olicitat 30.000 lei RON daune morale ( fila 392 ds. fond ).

Totodată, aceste părți civile au solicitat indexarea cu rata inflației a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile.

Cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 din Codul civil comb. cu art. 14 alin.3 Cod proc. penală.

În speță, partea civilă, a suferit urmare a faptei penale comise de inculpat leziuni posttraumatice care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiind internat în spital perioada 01.09.2006- 04.09.2006 și, apoi, în perioada 17.11.2006-18.11.2006.

Partea civilă a, în vârstă de doar 10 ani la data evenimentului, a suferit urmare a faptei penale comise de inculpat leziuni posttraumatice care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar partea civilă urmare a faptei comise de inculpat a suferit numeroase internări și prezintă sechele posttraumatice și o scădere a capacității de muncă corespunzătoare gradului doi de invaliditate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală ( fila 276 ds. fond).

Curtea apreciază că în cauză, este de necontestat că, prin fapta penală comisă, inculpatul a adus atingere vieții de familie a părților civile și a modificat echilibrul vieții fiecărei părți civile în parte.

Prin vătămările fizice produse fiecărei părți civile, ca și prin aducerea acestora în situația de a vedea suferințele încercate de celălalt membru de familie, condițiile morale și sociale de viață ale acestora au fost adânc schimbate. Nu este de neglijat a se preciza sub acest aspect că partea civilă a suferit, între altele, o atrofiere nerv optic quasitotală stâng și hipoacuzie, leziuni care sunt de natură a o împiedica să ducă o viață normală adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației sale sociale. Prin producerea acestor leziuni grave, s-au cauzat suferințe morale majore nu numai acestei părți civile, ci și părților civile și a, soțul și, respectiv, fiica părții civile.

Curtea nu poate omite în analizarea acestui aspect împrejurarea că în evenimentul produs exclusiv din culpa inculpatului a decedat numitul și -, fratele și respectiv, nepoata părții civile, fapt ce este de natură a cauza un prejudiciu moral acesteia.

Așa fiind, Curtea apreciază că instanța de apel trebuia să oblige pe inculpat să plătească părților civile daune morale într-un cuantum mai consistent de natură a acoperii integral suferințele morale produse acestora.

În raport cu gravitatea suferințelor morale produse părților civile, se apreciază că obligarea inculpatului la plata sumei de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale pentru partea civilă, la plata sumei de 60.000 lei, cu același titlu pentru partea civilă și la plata sumei de 20.000 lei, cu același titlu către partea civilă a, corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor art. 14 Cod pr.p., și a rt. 998 și urtm. Cod civil.

2. În ce privește recursul părților civile și:

Părțile vătămate și s-au constituit părți civile la instanța de fond cu suma de 300.000 lei, reprezentând daune morale ( fila 158 ds. fond).

Prima instanță a stabilit pentru partea civilă despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 100.000 lei, iar pentru partea civilă despăgubiri civile în sumă de 60.000 lei, cu titlu de daune morale, soluție menținută de instanța de apel.

În speță, s-a dovedit că urmare a infracțiuni comise de inculpat a rezultat accidentarea mortală a numiților și -.

Prin urmare, părțile civile - soția și, respectiv, mama victimei -, fiul și, respectiv, fratele victimei -, au dreptul la despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin moartea soțului, fiicei și, respectiv, a tatălui și surorii.

Prin uciderea soțului și a fiicei, părți civile și respectiv, a tatălui și surorii părții civile, condițiile morale și sociale de viață ale acestora au fost adânc schimbate.

Curtea apreciază că raportat la trauma psihică puternică suferită de părțile civile, despăgubirile materiale pentru daune morale acordate de instanța de apel nu sunt de natură a acoperii prejudiciul moral încercat de acestea.

Așa fiind, în raport cu gravitatea suferințelor morale produse părților civile, se apreciază că obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă și plata sumei de 60.000 lei, cu același titlu către partea civilă, corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor art. 14 Cod pr.p., și art. 998 și urm. Cod civil.

În ce privește susținerile părților civile referitoare la acordarea acestor sume actualizate cu indicele de inflație, Curtea nu le poate împărtășii, întrucât prin constituirea de parte civilă în fața instanței de fond părțile civile nu au solicitat actualizarea cu rata inflației a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile.

Este știut faptul că acțiunea civilă, inclusiv în procesul penal este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât nu se poate trece peste voința părților cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

Așa fiind, în mod legal tribunalul nu a dispus actualizarea cu rata inflației a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile de către părțile civile, soluția pronunțată fiind corectă sub acest aspect.

Curtea consideră necesar a preciza că din economia dispozițiilor potrivit art. 371/2 Cod procedură civilă, rezultă că pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, iar dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

3. În ce privește recursul asiguratorului:

Criticile recurentului asigurator sub aspectul despăgubirilor civile pentru daune morale acordate părților civile se privesc ca neîntemeiate, și vor fi respinse, ca atare, având în vedere motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția instanței de recurs de admitere a recursurilor părților civile.

Examinând actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că instanța de apel a stabilit în mod corect întinderea prejudiciului material suferit de părțile civile urmare a infracțiuni comise de inculpat.

În concret, din actele și înscrisurile depuse la dosar ( filele 143-154, 221-241, 258-260 ds. fond), precum și din probele testimoniale administrate cauzei, rezultă că daunele materiale solicitate de părțile civile, a și, în sumă de 24.300 lei, 45.800 lei și, respectiv, 863 lei, reprezentând cheltuieli de îngrijiri medicale, sunt pe deplin justificate.

Tot astfel, din probatoriul administrat cauzei - înscrisuri ( filele 160-178 ds. fond), martori ( martori și, filele 290-291 ds. fond ) rezultă că daunele materiale solicitate de părțile civile și, în sumă de 26.350 lei și 5.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în accident, cheltuielile de înmormântare și pentru parastas sunt pe deplin justificate.

Ori, în contextul în care părțile civile au probat că întinderea prejudiciului material încercat, Curtea apreciază soluția atacată sub acest aspect este legală și temeinică, solicitarea recurentului asigurator de a fi reduse aceste despăgubiri neputând fi admisă de instanța de recurs.

Față de considerentele expuse, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod pr.p. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, părțile civile, a, și, precum și recursul declarat de inculpatul G și va casa decizia penală atacată, precum și sentința peanlă nr. 186/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Orăștie numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, a aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a I- a Cod penal și a cuantumului daunelor morale acordate părților civile aș cum s-a precizat în considerentele decizie.

În baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare D.

Față de soluția pronunțată și în raport de dispozițiile art. 192 alin. alin.2 Cod pr.penală va fi obligat recurentul asigurator Societatea de Asigurare Reasigurare la plata sumei de 400 lei, cheltuielile judiciare în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, părțile civile, a, și, precum și recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 169/A din 18.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA și în consecință:

Casează decizia penală atacată precum și sentința peanlă nr. 186/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Orăștie numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, a aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a I- a Cod penal și a cuantumului daunelor morale acordate părților civile și, rejudecând cauza în aceste limite,

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G în pedepsele componente.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului G pentru comiterea infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2, 3 și 5 Cod penal de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește această pedeapsă cu celelalte pedepse în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pedeasă pe care o va executa în final inculpatul.

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a ) teza a I- a Cod penal.

Majorează cuantumul despăgubirilor civile pentru daune morale acordate părților civile, după cum urmează:

- pentru partea civilă de la 15.000 lei la 40.000 lei,

- pentru partea civilă de la 34.500 lei la 60.000 lei,

- pentru partea civilă a de la 3.600 lei la 20.000 lei,

- pentru partea civilă de la 80.000 lei la 100.000 lei,

- pentru partea civilă de la 40.000 lei la 60.000 lei.

Menține celelelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare D împotriva aceleiași decizii penale.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe recurentul asigurator Societatea de Asigurare Reasigurare la plata sumei de 400 lei, cheltuielile judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored. /2 ex/15.02.2010

Jud. fond:

Jud. apel: /

Președinte:Dana Ghițoaica
Judecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif, Oana Maria

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Alba Iulia