Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1155/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1155/
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 259/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă partea civilă recurentă personal, lipsind inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind asigurătorul SA T și părțile civile intimate și .
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Partea civilă susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și în baza art. 364.C.P.P. să fie admisă cererea acestuia de repunere în termen a apelului pe care l-a declarat în cauză, arătând că a declarat apel în termen de 10 zile de la comunicare, astfel cum s-a specificat în condica de ședință.
Avocat, pentru inculpatul recurent solicită respingerea recursului părții civile ca neîntemeiat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală cu privire la motivul invocat de această parte. Susține recursul declarat de inculpat și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii recurate și rejudecându-se cauza, să fie diminuat cuantumul daunelor morale acordate de instanța de apel părților civile și, și exonerarea inculpatului de la plata daunelor morale alături de asigurător.
Partea civilă recurentă solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea soluției atacate, ca legală și temeinică. Pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de partea civilă, întrucât apelul declarat de acesta a fost respins ca tardiv.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 312/04.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, și.
În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. cod civil și art. 54 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat asigurătorul SC Românească -. să plătească fiecărei părți civile câte 1000 Euro, în echivalent lei la cursul practicat de BNR la data plății, cu titlu de daune morale.
A fost respinsă în rest acțiunea civilă, ca neîntemeiată.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1321/22.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2. penal.
În baza art. 347 Cod procedură penală, a fost disjunsă acțiunea civilă din cadrul procesului penal, formându-se dosarul nr-.
În fapt, s-a reținut că, în data de 18.12.2005, în jurul orelor 10.00, inculpatul a condus microbuzul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare TM - 08 - pe str. - din T, din direcția str. - spre str. -. Ajungând la intersecția cu str. 1 - 1918 inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului " trecerea" și a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare - condus de către, ceea ce a cauzat coliziunea dintre cele două mașini. Impactul s-a produs între partea frontală a autovehiculului Opel și partea laterală stânga (zona mediană) a microbuzului marca Volkswagwen. Ca urmare a impactului autovehiculul inculpatului a efectuat o mișcare de rotație în timpul căreia a lovit cu partea lateral dreapta spate pe numita, care se afla pe trotuar.
Urmare a evenimentului rutier, a decedat, moartea acesteia fiind violentă și datorându-se, conform raportului medico-legal nr.643/A/19.12.2005 întocmit de IML T, hemoragiei leptomeningee survenite ca urmare a traumatismului cranio-cerebral acut cu fractură craniană în cadrul unui politraumatism soldat și cu microhemoragii în plămâni și pancreas precum și fracturi costale și de bazin.
Prin sentința penală de condamnare, s-a reținut vinovăția inculpatului care a produs accidentul de circulație prin încălcarea din culpă a prevederilor art. 167 lit. c din HG nr.85/2003, referitoare la semnificația indicatorului "cedează trecerea".
Pe latură civilă, numiții, (copiii defunctei) și (nepotul defunctei) s-au constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului împreună cu asigurătorul la plata unor sume de bani (50.000 Euro sau echivalentul în lei) cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii de obligare la despăgubiri morale, părțile civile au susținut în esență că au fost persoanele cele mai apropiate sufletește de defunctă, iar decesul acesteia i-a îndurerat profund, legăturile afective fiind iremediabil vătămate, context în care se justifică acordarea unor despăgubiri în bani pentru compensarea pierderii suferite.
Potrivit art. 998 și 999 Cod civil "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".
Din analiza textelor de lege menționate rezultă condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: fapta ilicită, vinovăția, legătura de cauzalitate, prejudiciul.
În speță, primele trei condiții au fost analizate cu ocazia stabilirii răspunderii penale a inculpatului.
În privința prejudiciului, prima instanță a observat faptul că părțile civile au făcut dovada faptului că sunt rudele apropiate ale defunctei (copiii, respectiv nepotul defunctei), împrejurare care prezumă o legătură afectivă între aceștia și defunctă. Fapta ilicită a inculpatului, care a avut drept rezultat decesul numitei, a întrerupt definitiv această legătură afectivă, provocând un prejudiciu moral rudelor apropiate ale defunctei. Pentru compensarea acestui prejudiciu se impune acordarea unor daune morale, însă în privința cuantumului acestora prima instanță a apreciat că suma de 1000 Euro pentru fiecare parte civilă reprezintă o reparație echitabilă.
În privința executării obligației de plată a daunelor morale s-a reținut că la data săvârșirii faptei ilicite inculpatul era asigurat de răspundere civilă la SC SA, polița de asigurare fiind valabilă.
Potrivit art. 50 și 54 din Legea nr.136/1995 "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Despăgubirea se stabilește și se efectuează conformart. 43și49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".
În contextul în care condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta săvârșită de inculpat sunt îndeplinite, iar pe de altă parte acesta era asigurat de răspundere civilă, executarea obligației de plată a daunelor morale se va face de către asigurător în virtutea obligației asumate la încheierea poliței de asigurare.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, și.
În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art. 998 și urm. Cod civil și art. 54 din Legea nr. 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat asigurătorul SC Românească -. să plătească fiecărei părți civile câte 1000 Euro, în echivalent lei la cursul practicat de BNR la data plății, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile, și și asigurătorul SC Românească SA
Partea civilă a formulat o cerere de repunere în termenul de apel, motivat de faptul că pentru el termenul nu a curs de la pronunțare, ci de la comunicare, astfel cum a fost scris în de ședință. În motivele de apel formulate în scris și depuse la dosar, partea civilă a solicitat admiterea apelului în sensul modificării cuantumului daunelor civile, respectiv a majorării acestora la suma de 50 000 euro, apreciind că suma acordată de prima instanță nu este echitabilă, chiar derizorie, raportat la suferința produsă prin decesul mamei, precum și la atitudinea inculpatului care nu își recunoaște vina, deși fapta a fost calificată ca fiind comisă din culpă.
În motivele de apel formulate în scris și depuse la dosar, partea civilă, prin mandatar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelată și,în rejudecare, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, la limita maximă care poate fi stabilită, raportat la suferința produsă prin decesul victimei, mama sa.
Apelurile declarate de către partea civilă și asigurătorul SC Românească SA T nu au fost motivate în scris.
La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către apărătorul ales al intimatului-inculpat.
Prin decizia penală nr. 259/A din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de partea civilă, pentru repunerea în termen a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 312 din 04.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar -.
A fost respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă.
Au fost admise apelurile declarate de părțiile civile, - prin mandatar și asigurătorul SC SA -Sucursala T-T, împotriva aceleiași hotărâri.
A fost desființată sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 14, 346.p Cod Penal, art. 998 și urm. Cod civil și art. 54 din legea 136/1995 republicată și anexa 3 la Ordinul CSA nr. 3.108/2004, inculpatul a fost obligat să plătească alături de asigurătorul SC SA -Sucursala T-T, câte 5000 Euro, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, către fiecare parte civilă, respectiv și și au fost respinse în rest pretențiile civile.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei hotărâri.
În baza art.193 alin. 6.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă, pentru acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
În baza art. 192 alin. 2 p Cod Penal partea civilă apelantă a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare parțiale, în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului, conform art. 192 alin 3.
C.P.P.Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Analizând excepția de tardivitate declarării apelului formulat de partea civilă, și cererea formulată de această parte pentru repunerea în termenul de apel, Tribunalul a constatat că aceasta, deși a fost prezentă la dezbateri, și potrivit art. 363 Cp.p. termenul pentru declararea apelului curge de la pronunțare, deoarece conform dispozițiilor art. 360 alin. 1.C.P.P. copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, apelantul nu se află în această situație.
Conform art. 364.C.P.P. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Apelantul a invocat ca și motiv temeinic împrejurarea că în condica de ședință, la fila 105, figurau pronunțate în data de 04.02.2008 cauzele în care s-a dispus amânarea pronunțării în ședința publică din ziua de 28.01.2008, era consemnată pe scurt soluția pronunțată în cauză și se făcea mențiunea "cu apel în 10 zile de la comunicare",astfel că a apreciat că acest termen este valabil pentru toate părțile din cauză și a procedat în consecință, deși când i-a fost comunicată hotărârea a văzut mențiunea din dispozitiv că pentru partea civilă termenul curgea de la pronunțare.
Termenul pentru exercitarea unei căi de atac este prevăzut de lege, nefiind la latitudinea judecătorului, indiferent de mențiunile din condica de ședință, și nimeni nu se poate scuza cu necunoașterea legii în instanță.
Pronunțarea hotărârii a avut loc la data de 04.02.2008, astfel că pentru apelantul, termenul pentru declararea apelului curgea de la aceea dată și expira la data de 15.02.2008, dar apelul a fost depus la data de 24.03.2008.
Având în vedere cele reținute instanța de apel a constatat că motivele invocate de apelantul pentru repunerea în termenul de apel a căii de atac exercitate, nu îndeplinesc condițiile pentru a constitui o cauză temeinică de împiedicare, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 364 alin. 1.C.P.P. și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pentru repunere în termen a apelului și în baza art. 379 pct. 2 lit. a teza a-I-a C.P.P. a fost respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 312 din 04.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Criticile aduse de părțile civile apelante și prin mandatar, au fost considerate de instanța de apel ca fiind întemeiate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond, pentru suferințele pricinuite de decesul mamei lor, care a fost victima accidentului produs de inculpatul.
Cu privire la excepția invocată de inculpatul intimat, respectiv că partea civilă a formulat tardiv pretențiile civile, s-a constatat că acesta le-a formulat în scris, prin înscrisul aflat la fila 86 din dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, înregistrat la data de 23.04.2007 la registratura instanței, la acesta fiind anexată și împuternicirea autentificată pentru mandatarul, iar în încheierea din 22.02.2007 este menționată declarația mandatarului, care a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în numele mandanților, adică soția sa și fratele acesteia, dar va preciza la un alt termen valoarea pretențiilor, apoi s-a dat citire actului de sesizare a instanței. Prin înscrisurile depuse după acest termen, părțile civile și și-au precizat în scris pretențiile. Nu pot fi ignorate înscrisurile depuse de și anterior datei de 22.02.2008 prin care informează instanța despre succesiunea ce se dezbate după defuncta.
Având în vedere cele reținute, instanța de apel a constatat formulate în termen pretențiile civile ale părții civile și a respins excepția de tardivitate invocată de inculpat.
Prima instanță a reținut corect că prin decesul victimei, mama părților civile apelante, au fost cauzate acestora suferințe psihice, fiind traumatic modul neprevăzut în care aceasta s-a stins din viață, fiind corectă și aprecierea că acest tip de suferință nu poate fi cuantificat în bani, mama fiind unică și pierderea acesteia este de neînlocuit, indiferent de vârsta acesteia, dar în egală măsură este adevărată și susținerea inculpatului și a primei instanțe, că acest tip de despăgubiri civile nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire fără justă cauză. Având în vedere aceste aprecieri, suma de 50.000 EURO solicitată de fiecare parte civilă, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, a fost considerară neîntemeiată de către instanța de apel, deoarece chiar și condamnarea inculpatului pentru fapta comisă din culpă, este un mijloc de reparație morală pentru aparținătorii victimei, dar și suma de câte 1000 EURO pentru fiecare parte civilă, a fost considerată insuficientă, astfel că s-a dispus majorarea acesteia, în condițiile în care daunele materiale au fost achitate de inculpat amiabil, în afara acestui litigiu.
Față de cele reținute deja, apreciind întemeiate apelurile, s-a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la 5000 Euro pentru fiecare fiu și fiică, parte civilă apelantă.
Analizând din oficiu sentința apelată ca urmare a declarării apelului asigurătorului, deși nu a fost motivat în scris, Tribunalul Timișa constatat că, izvorul obligației de plată a inculpatului la despăgubiri civile pentru daune morale, este răspunderea delictuală, iar calitatea asigurătorului în cauză este expres prevăzută de lege, în mod greșit prima instanță a obligat doar asigurătorul la plata despăgubirilor, deși nu este antrenată în cauză răspunderea contractuală a SC SA -Sucursala T T, față de părțile civile.
Având în vedere că Legea 136/1995 republicată prevede plata de către asigurător a sumelor datorate de titularul poliței de asigurare, în speță inculpatul către părțile civile, se impunea obligarea inculpatului alături de asigurător să plătească fiecărei părți civile apelante suma de câte 5000 EURO, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.
Susținerile părților civile apelante că prima instanță a evaluat valoarea vieții mamei lor la 3000 EURO, au fost considerate greșite, deoarece instanța nu poate evalua în bani viața unui om, dar poate acorda sume de bani care să compenseze suferințele pricinuite de pierderea unei ființe dragi, banii fiind destinați pentru echilibrarea afectivă și atenuarea traumelor produse, permițând părților civile să desfășoare diverse activități în acest scop.
Văzând cele reținute, în baza art. 379 pct. 2 lit. b din p Cod Penal, va admite apelurile declarate de părțile civile, - prin mandatar și asigurătorul SC SA -Sucursala T-T, împotriva aceleiași hotărâri, va desființa sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 14, 346.p Cod Penal, art. 998 și urm. Cod civil și art. 54 din legea 136/1995 republicată și anexa 3 la Ordinul CSA nr. 3.108/2004, va obliga pe inculpatul să plătească alături de asigurătorul SC SA -Sucursala T-T, să plătească câte 5000 Euro, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, către fiecare parte civilă: și și va respinge în rest pretențiile civile.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei hotărâri.
În baza art.193 alin. 6.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă, pentru acordarea cheltuielilor de judecată în apel, deoarece la dosar nu sunt dovezi privind cuantumul și natura acestora.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs partea civilă și inculpatul.
Partea civilă a criticat decizia pentru nelegalitate, întrucât instanța de apel a respins cererea sa de repunere în termen și apelul ca tardiv, deși a dovedit existența unei cauze temeinice de împiedicare în declarare a apelului.
Se arată, în acest sens, că a fost indus în eroare de condica de ședință a Judecătoriei Timișoara, în care se menționează că termenul de declarare a apelului este de 10 zile de la comunicare, acționând astfel cu bună credință și declarând apelul după comunicarea sentinței.
Inculpatul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că pretențiile civile ale părții civile au fost tardiv formulate, după citirea actului de sesizare. Se mai arată că daunele morale acordate sunt excesive, întrucât la producerea accidentului a contribuit și victima, care a traversat strada printr-un loc nemarcat cu trecerea de pietoni. La stabilirea acestor daune, instanța nu a ținut seama și de vârsta înaintată a victimei, lipsa posibilităților financiare ale inculpatului, care este pensionar, nerealizând alte venituri.
De asemenea, se mai arată că obligarea inculpatului la plata daunelor morale alături de societatea de asigurare întrucât, potrivit Legii 136/1995, în virtutea poliței de asigurare, obligația de plată revine asigurătorului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al. 21.C.P.P. se constată că decizia instanței de apel este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Cu privire la apelul părții civile, se constată că cererea acestuia de repunere în termen a apelului a fost în mod întemeiat respinsă, iar apelul a fost respins ca tardiv, întrucât așa cum se observă din actele de la dosar, acesta a fost declarat după expirarea termenului de 10 zile de la pronunțare.
Din încheierea de ședință din data de 22.09.2008, se reține că partea civilă fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei, astfel că sun incidente prev. art. 363 al. 3.C.P.P. în care se arată că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de declarare a apelului curge de la pronunțare.
Nu poate fi reținută ca o cauză temeinică de împiedicare împrejurarea invocată de partea civilă, precum că a fost indusă în eroare de mențiunea din condica de ședință, în care se arăta că termenul de apel este de la comunicare, întrucât prevederile mai sus menționate prevăd în mod expres care este termenul de declarare a apelului și momentul de la care curge acest termen, astfel că necunoașterea acestor prevederi nu poate fi asimilată cu o asemenea cauză.
Referitor la apelul inculpatului, se constată că este de asemenea nefondat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în termenul prev. de art. 15 al. 2.C.P.P. așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 22.02.2007, în care se precizează că mandatarul părții vătămate declară că se constituie parte civilă în numele mandanților. Această precizare s-a făcut în termen, înainte de citirea actului de sesizare, astfel că nu mai prezintă relevanță faptul că ulterior s-au precizat care sunt pretențiile civile pretinse.
Cu privire la daunele morale acordate, se apreciază că acestea au fost în mod corect stabilite și acordate părților civile, cuantumul acestora fiind în măsură să compenseze măcar în parte suferințele psihice suportate de părțile civile prin decesul unei persoane foarte apropiate.
Este nefondat și motivul de recurs privind modalitatea de obligare a inculpatului și a societății de asigurare la plata despăgubirilor civile, întrucât instanțele au procedat în conformitate cu prevederile Legii 136/1995.
Având în vedere prevederile actului normativ mai sus, menționat, atunci când există un contract de asigurare, cum este și situația din speța de față, societatea de asigurare este obligată la plata despăgubirilor civile doar în limita unui plafon stabilit prin lege, astfel că eventualele despăgubiri ce depășesc acest plafon, urmează a fi achitate de inculpat.
În acest sens a dispus și instanța de apel atunci când a obligat inculpatul alături de asigurător și nu în solidar cu acesta, la plata despăgubirilor civile.
Față de considerentele mai sus menționate se va dispune, în baza art. 38515, pct. 1, lit. b C.P.P. respingerea recursurilor inculpatului și părții civile, ca nefondate.
Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 259/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul și partea civilă la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /23.12.2008
Tehnored./2 ex./05.01.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1155/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 259/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul și partea civilă la câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
