Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 123/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 123/
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de părțile responsabile civilmente SC SA, și SC SRL, cu sediul în comuna, sat, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 171 din 01 iunie 2007 Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 26 februarie 2008, apoi la data de 28 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2804/29.11.2006 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.6290/2006 s-a hotărât următoarele:
În baza dispozițiilor art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 Cod penal si art.76 lit.d Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă împotriva victimei, faptă săvârșită la data de 9.09.2005.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare prevăzut de art.82 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 359 Cod procedură penala s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art.14 Cod procedură penala în referire la art. 346 Cod procedură penala, art. 1000 al. 3 cod civil și dispozițiilor Legii nr. 136/1995 inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul SA - Sucursala P la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă și la plata a câte 150.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare din părțile civile, ta și.
Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 189-191 Cod procedură penala a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei către părțile civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 9 septembrie 2005 victima și fratele său se deplasau cu autoturismul pe DN B2. La un moment dat cei doi au semnalat o defecțiune la motor motiv pentru care victima a oprit autoturismul pe marginea drumului, cu cele două roți dreapta în afara carosabilului, a blocat roțile folosind frâna de mână și a lăsat motorul să funcționeze. Cei doi au coborât din mașină, fratele victimei a ridicat mașinii fiind pe partea dreaptă a acesteia, iar victima s-a îndreptat spre portiera din partea față a mașinii pentru a lua din buzunarul acesteia un patent.
În acel moment autoturismul a fost tamponat din spate de autoutilitara condusă de inculpat și proiectat în față în afara părții carosabile cam 50 din locul în care a fost oprit inițial, iar victima a fost proiectată la aproximativ 17 pe carosabil, pe opusă sensului de mers al autoutilitarei.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că inculpatul este singurul vinovat de moartea victimei
Fiind audiat, partea vătămată (tatăl victimei) s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 1.500.000.000 lei daune morale, în timp ce celelalte părții civile ta (mama victimei ) și ( sora victimei ) au solicitat doar daune morale în cuantum de câte 1.500.000.000 lei fiecare.
Fratele victimei, nu s-a constituit parte civilă cu nici o sumă de bani.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei regretând faptul că accidentul s-a petrecut ca urmare a faptului că n-a observat din timp autoturismul oprit.
Declarația inculpatului de recunoaștere a faptei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauze și anume: proces-verbal de constatare, raport de expertiză tehnică și declarația martorului.
Fapta inculpatului de a produce un accident de mașină soldat cu moartea victimei ca urmare a faptului că n-a respectat disp. art. 150 din 195 / 2002 în momentul în care se afla în timpul programului său de muncă constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 al. 2
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât și circumstanțele personale ale acestuia, și anume, faptul că a recunoscut și regretat fapta, are 36 de ani, lucra în momentul săvârșirii faptei bucurându-se de aprecieri favorabile în societate și la locul de muncă, nu are antecedente penale, are doi copiii minori în întreținere.
Instanța a apreciat că aceste circumstanțe personale ale inculpatului pot constitui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și a dispus aplicarea în speță a acestui text de lege cu consecința firească a diminuării minimului special al pedepsei conform cu dispozițiile art. 76 lit. d cp.
Față de disp. art. 72, de circumstanțele prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. d instanța de fond a constatat că scopul educativ preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa, astfel că în baza art. 81 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată prevăzută de art. 82
În baza art. 359 pr. pen instanța a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Întrucât inculpatul lucra la SC în momentul producerii accidentului instanța de fond a constatat că această societate comercială are calitatea de parte responsabilă civilmente urmând a răspunde solidar cu inculpatul la despăgubirea părților civile. Instanța a constatat că și societatea de asigurare va răspunde în solidar cu inculpatul în acoperirea prejudiciului cauzat părților civile întrucât inculpatul și-a respectat obligația contractuală de achitare a sumelor cuvenite societății de asigurare cu titlu de primă de asigurare.
În baza art. 14 pr. pen. în referire la art. 346 pr. pen, art. 1000 al. 2 civil și disp. Lg. 136 / 2005 instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul la plata sumei de 300.000.000. lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă și la plata daunelor morale în cuantum de câte 1.500.000.000 lei către părțile civile, ta și.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel părțile responsabile civilmente SA, asigurătorul de răspundere civilă Asigurare criticând hotărârea instanței de fond pe latură civilă.
În motivarea apelului formulat, apelanta a arătat că deși instanța de fond a introdus-o și a citat-o în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, în final nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la această parte.
Apelanta mai arătat că inculpatul nu era angajatul său și nici autovehiculul implicat în accident nu era proprietatea sa.
În final a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate, sub aspectul laturii civile, și în rejudecare să se respingă în tot acțiunea civilă față de apelanta SA.
În dezvoltarea motivelor de apel, partea responsabilă civilmente a arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 al.1 Cod procedură penala raportat la art.6 Cod procedură penală, la art. 24 din Constituția României și la art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât partea responsabilă civilmente a fost introdusă în cauză la penultimul termen de judecată după administrarea probatorilor, acest fapt ducând la imposibilitatea efectuării apărării.
Instanța de fond, fiind sesizată prin rechizitoriul procurorului la începutul judecății, la prima zi în care părțile au fost legal citate, iar procedura era completă (termenul din 11.07.2006) era datoare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare așa cum prevede art. 300 al.1 din Cod procedură penala. Acest lucru nu s-a întâmplat ducând la nulitate absolută a hotărârii pronunțate.
În cazul sesizării prin rechizitoriu, instanța era obligată să verifice dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege atât sub aspectul conținutului său prevăzut de art. 263 Cod procedură penală, cât și sub aspectul confirmării acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 264 al.3 Cod procedură penală.
Apelanta parte responsabilă civilmente a apreciat ca fiind exagerat cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond, aceste daune nefiind dovedite.
În mod greșit instanța de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 150.000 lei, deși prin declarația dată în fața instanței la data de 01.09.2006 aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei.
S-a mai arătat în motivarea apelului că în mod greșit instanța de fond nu a citat în cauză pe proprietarul autovehiculului implicat în accident. S-a apreciat că citarea proprietarului era absolut necesară pentru rezolvarea problemei asigurării și stabilirea obligațiilor părților sub aspectul laturii civile.
În final s-a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brăila.
În motivarea apelului formulat, asigurătorul de răspundere civilă Asigurări SA a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata unor despăgubiri în sumă de 481.000 lei depășind limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul.
Asigurătorul de răspundere civilă a arătat că potrivit normei consiliile de supraveghere a asigurătorilor pentru anul 2005 limita maximă a despăgubirilor ce putea fi acordată de asigurătorii pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul era 1.000.000.000 vechi respectiv 100.000 lei noi pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei vechi indiferent de numărul de persoane accidentate,în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
În final a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare să se reaprecieze cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă, ținându-se seama de limita maximă de 100.000 lei noi prevăzută de normele arătate mai sus.
Prin decizia penală nr. 171/01.06.2006, a Tribunalului Brăila, în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" pr. pen. s-au admis ca fondate apelurile declarate de apelantele-părți responsabile civilmente SC SRL, SC SA și apelantul-asigurător de răspundere civilă SC - Asigurări SA - Sucursala B împotriva sentinței penale nr. 2804/29.11.2006 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr. 6290/2006, în cauza privind pe inculpatul
S-a desființat în parte hotărârea instanței de fond și anume în ceea ce privește latura civilă a cauzei, și în rejudecare:
S-a constatat că SC SA nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.
În baza art. 14. pr. pen. și art. 346. pr. pen. în referire la art. 998-999 cod civil și art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 s-au admis pretențiile civile formulate în cauză, după cum urmează:
A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile, astfel:
- părții civile suma de 180.000 lei din care suma de 30.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale și suma de 150.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale;
- părții civile G suma de 150.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale;
- părții civile suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
S-a dispus ca partea responsabilă civilmente SC SRL să răspunde în solidar cu inculpatul, în limita sumei de 280.000 lei, după cum urmează:
- în limita sumei de 130.000 lei, din care suma de 30.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale și suma de 100.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale, pentru despăgubirile acordate părții civile;
- în limitele sumei de 100.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile ta;
- în limitele sumei de 50.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile.
S-a dispus ca asigurătorul de răspundere civilă SC - Asigurări SA - Sucursala B să răspundă alături de inculpat și de partea responsabilă civilmente, în limita sumei de 100.000 lei stabilită potrivit art. 7 din Norma privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după cum urmează:
- în limita sumei de 50.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile;
- în limita sumei de 34.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile ta;
- în limita sumei de 16.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile.
S-au menține celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
În baza art. 193. pr. pen. s-a respins ca nefondată cererea apelantei - parte responsabilă civilmente SC SRL de obligare a intimaților la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin. (3) pr. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare făcute în apel, în sumă de 300 lei, să rămână în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat că apelurile formulate în cauză sunt în parte fondate, urmând să le admită pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul formulat de, tribunalul a reținut că la fond această societate a fost citată ca parte responsabilă civilmente însă în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la pretențiile formulate împotriva ei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la momentul producerii accidentului rutier inculpatul era angajat la, această societate având calitatea de comitent în raport cu inculpatul.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la calitatea SA. în cauză. S-a arătat că se impunea ca prin hotărâre instanța de fond să constate că SA. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
Cu privire la apelul formulat de partea responsabilă civilmente, tribunalul a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că la termenul de judecată din data de 01.09.2006 s-a dispus citarea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a (fila 21 ds. instanță)
Introducerea în cauză a în calitate de parte responsabilă civilmente s-a făcut înainte de citarea actului de sesizare a instanței și de audierea inculpatului în cauză cu respectarea dispozițiilor art.16 Cod penal.
Tribunalul a apreciat ca fiind lipsită de relevanță juridică susținerea apelantei că a fost introdusă în cauză în penultimul termen de judecată din moment ce aceasta s-a făcut până la citarea actului de sesizare si cu respectarea dispozițiilor art.16 Cod procedură penala.
S-a mai arătat că împrejurarea că în rechizitoriu nu este trecută ca parte responsabilă civilmente nu înseamnă că sesizarea instanței nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Referitor la necitarea în cauză a proprietarului autovehiculului implicat în accidentul care a dus la decesul victimei, instanța a apreciat că acest motiv de apel nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța de fond nu are obligația să citeze în soluționarea cauzelor având ca obiect infracțiuni rezultând din accidente rutiere pe proprietarul autovehiculului implicat în situația în care acesta este altul decât inculpatul.
De altfel, apelanta nu a indicat care este dispoziția legală care nu a fost respectată de instanța de fond.
S-a precizat că disponibilitatea manifestată de inculpat în plata despăgubirilor civile îl obligă doar pe acesta și nu poate fi extinsă la alte părți cum în mod greșit s-a procedat în cauză.
De asemenea, s-a mai apreciat că în mod nelegal instanța de fond a obligat asigurătorul de răspundere civilă Asigurări SA la plata unor despăgubiri civile peste limita maximă de 100.000 lei stabilită potrivit art. 7 din Norma privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule a comisiei de supraveghere a asigurărilor.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale (fila 20 dosar fond) în mod negreșit instanța de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul de răspundere civilă să plătească despăgubiri în sumă de 150.000 lei, soluția fiind nelegală sub acest aspect.
Având în vedere aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 379 pct.2, lit. a Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că sunt fondate apelurile declarate de părțile responsabile civilmente SA. și și a asigurătorului de răspundere civilă Asigurări SA urmând să desființeze în parte hotărârea instanței de fond și anume în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În rejudecare, având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de apel a arătat că va constata că SA. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, inculpatul nefiind angajatul acestei societăți la momentul judecării accidentului.
Sub aspectul pretențiilor civile formulate în cauză și având în vedere disponibilitatea manifestată de inculpat, instanța de apel a precizat că îl va obliga pe acesta la plata integrală a despăgubirilor civile solicitate.
Având în vedere că disponibilitatea de a plăti în întregime pretențiile civile formulate în cauză, manifestată de inculpat nu poate fi extinsă și la partea responsabilă civilmente și la asigurătorul de răspundere civilă, tribunalul a arătat că va obliga aceste părți în solidar cu inculpatul în limita unor sume care vor fi stabilite în funcție de probele administrate în cauză.
Astfel, partea responsabilă civilmente va răspunde în solidar cu inculpatul în limita sumei de 280.000 lei după cum urmează:
- în limita sumei de 130.000 lei din care suma de 30.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale și suma de 100.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale, pentru despăgubirile acordate părții civile.
- în limitele sumei de 100.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile ta,
- în limitele sumei de 50.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile -.
De asemenea, s-a mai arătat că asigurătorul de răspundere civilă -Asigurări va răspunde alături de inculpat și de partea responsabilă civilmente în limita sumei de 100.000 lei stabilită potrivit art. 7 din Norma privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru daune produse terților prin accidente de autovehicule a Comisiei de supraveghere a Asigurărilor după cum urmează:
- în limita sumei de 50.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile;
- în limita sumei de 34.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile ta,
- în limita sumei de 16.000 lei pentru despăgubirile acordate părții civile -.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art.193 Cod procedură penala, instanța a arătat că va respinge ca nefondată cererea apelantei parte responsabilă civilmente de obligare a intimaților la plata cheltuielilor judiciare, apreciindu-se că intimații nu sunt vinovați de efectuarea acestor cheltuieli.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile responsabile civilmente SC SA și SC SRL criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la recursul formulat de SC SA s-a arătat că acesta vizează doar faptul că, deși s-a dispus admiterea apelului pe care l-a promovat, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată.
Referitor la recursul declarat de SC SRL s-a arătat că acesta vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei, fiind reiterate motivele invocate și în fața instanței de apel.
Astfel, ca un prim motiv de recurs s-a arătat că niciodată la prima instanță nu a fost verificată legalitatea actului de sesizare atât sub aspectul conținutului prev. de art. 263 Cod procedură penală, cât și sub aspectul confirmării acestuia în conformitate cu prevederile art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Un al doilea motiv de recurs invocat a fost că partea responsabilă civilmente SC SRL a fost introdusă în cauză la penultimul termen de judecată după administrarea probatoriilor, acest fapt ducând la imposibilitatea efectuării apărării, în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 6 Cod procedură penală, art. 24 din Constituția României și art. 6 din
Hotărârea pronunțată a fost criticată și în ceea ce privește latura civilă arătându-se că un alt motiv de recurs îl reprezintă cuantumul exagerat de mare al daunelor morale acordate intimatelor părți civile, în special în ceea ce o privește pe - - sora decedatului. S-a precizat că, dacă în privința daunelor morale acordate părinților în apel ar fi de acord în principiu, nu același lucru se poate spune despre intimata care nu a fost în relații deosebite cu fratele său întrucât de mult timp locuia în Italia. S-a mai arătat că daunele morale nu sunt dovedite nefiind suficientă simpla afirmare a gradului de rudenie.
Față de primele două motive de recurs invocate s-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat pe latură civilă s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate intimaților și ta și respingerea cererii de acordare de daune morale formulată de către intimata.
Recursurile formulate sunt nefondate.
În ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL, apreciem că se impune, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea acestuia ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs privind nulitatea absolută a hotărârii motivat de faptul că prima instanță nu a procedat conform dispozițiilor art. 300 alin. 1 Cod procedură penală la data de 11.07.2006, și anume, să verifice legalitatea actului de sesizare sau dacă acesta este confirmat conf. art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, apreciem că momentul verificării actului de sesizare e situat pe 3.11.2006, chiar dacă nu s-a consemnat în încheiere în mod expres acest lucru, iar nulitatea actului de sesizare în conformitate cu art. 197 alin. 2 Cod procedură penală putea fi invocată dacă rechizitoriul nu îndeplinea condițiile cerute de lege, ceea ce nu e cazul în speța de față.
În ceea ce privește neverificarea din oficiu a actului de sesizare, apreciem că nu e nulitate absolută în condițiile în care instanța a apreciat că e legal sesizată, considerăm că nu trebuia să se facă această consemnare în mod expres.
Faptul că în actul de sesizare nu a fost trecută partea responsabilă civilmente SC nu înseamnă că sesizarea instanței nu s-a făcut așa cum prevăd dispozițiile legale, iar referitor la confirmarea pentru anumite infracțiuni, se impunea potrivit art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, confirmarea rechizitoriului, articol care în prezent e modificat - fiind verificat rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei, ceea ce nu e cazul.
Privitor la neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic, aceasta, deși constituie o neregularitate a actului de sesizare nu atrage nulitatea absolută, ci nulitatea relativă care putea fi înlăturată în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 dată în soluționarea recursului în interesul legii.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează faptul că SC nu și-a putut face apărarea întrucât a fost introdusă în cauză la penultimul termen de judecată, apreciem că nici acesta nu poate fi reținut având în vedere următoarele:
Această parte responsabilă civilmente a fost legal citată, procedura de citare fiind îndeplinită din data de 22.09.2006, înainte de citirea actului de sesizare. Ulterior, la termenele de judecată din 13.10.2006, 3.11.2006, 29.11.2006 nu s-a prezentat - deci ar fi putut să-și facă probe și ar fi putut invoca faptul că a fost introdusă în cauză împotriva voinței sale.
Apreciem că introducerea în cauză a SC în calitate de parte responsabilă civilmente s-a făcut înainte de citirea rechizitoriului și de audierea inculpatului, fiind respectate dispozițiile art. 16 Cod procedură penală.
Față de toate acestea, apreciem că motivele de recurs invocate în ceea ce privește latura penală nu pot fi reținute, motiv pentru care considerăm că hotărârile pronunțate în cauză, în ceea ce privește latura penală sunt legale și temeinice neimpunându-se casarea acestora cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În ce privește daunele morale acordate raportat la consecințele faptei și calitățile părților civile, apreciem că acestea au fost în mod temeinic stabilite, hotărârea pronunțată în apel fiind legală și temeinică.
pe deplin justificată despăgubirea rudelor victimelor infracțiunii inclusiv prin acordarea de daune morale care să le aline cel puțin parțial suferințele psihice cauzate prin fapta penală. În această materie marja de apreciere a instanței e mult mai largă, iar probatoriile mai puțin riguroase. Totodată, în speța de față avem în vedere disponibilitatea inculpatului de a plăti în întregime pretențiile civile formulate în cauză.
Față de toate acestea, considerăm că recursul formulat de SC e nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent.
Apreciem că și recursul părții responsabile civilmente SC SA e nefondat motivat de următoarele:
Prin admiterea unei căi de atac nu se impune automat obligarea părții adverse la cheltuieli de judecată. În cauza de față nu putem vorbi de o culpă procesuală. Introducerea în cauză a SC la instanța de fond nu s-a făcut ca urmare a solicitării părților civile, ci din oficiu, iar părțile civile nu au cerut despăgubiri de la inculpat.
Totodată, apreciem că nu s-a făcut dovada cheltuielilor pentru reprezentarea societății. Într-adevăr la dosarul de apel - filele 120,121 - sunt depuse în copie înscrisuri: o factură și un ordin de plată, dar apreciem că avocatul a făcut apărări propriu-zise doar în ceea ce privește societatea.
Față de toate acestea, apreciem că și recursul formulat de această societate e nefondat urmând a fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile responsabile civilmente SC SA, cu sediul în comuna, sat, jud. P, și SC SRL, cu sediul în comuna, sat, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 171 din 1.06.2006 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 2804//29.11.2006 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 6290/2006 privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.07.1969 în orașul, jud. P, CNP -, cu domiciliul în orașul,-, jud. P).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurentă la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/24.03.2008
Tehnored. /2 ex./27.03.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
