Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 129/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 129/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente - SRL de împotriva deciziei penale nr. 242/A/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a avocat - cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent, partea civilă intimată asistat de avocat ales, avocat c delegație de apărător ales al părții civile și avocat cu delegație de apărător ales al părții responsabile civilmente - SRL de, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocatul părților civile depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se constata că - SRL de nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză. Precizează că din actele dosarului rezultă că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei nu se mai afla în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, transportul s-a făcut cu mașina - SRL și în interesul - SRL.
Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.e cod procedură penală și pe cale de consecință respingerea pretențiilor civile
În subsidiar solicită reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege cu suspendarea executării acesteia.
În ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente, avocatul inculpatului solicită respingerea acestuia.
Avocatul părților civile solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Precizează că recursul inculpatului este nefondat deoarece în cauză nu este vorba despre un caz fortuit, remorca era incompatibilă cu marfa transportată de către inculpat.
Mai arată că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu culpa gravă a acestuia.
Despăgubirile civile au fost judicios apreciate în raport cu practica judiciară.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în apel și în recurs.
Avocatul părții responsabile civilmente, în ce privește recursul declarat de inculpatul solicită admiterea acestuia deoarece inculpatului nu este vinovat, neștiind de greutatea mărfii.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.282/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr-, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1,10 închisoare pentru săvârșirea în condițiile art.33,34 Cod penal a infracțiunii prev. de art. 178 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 74,76 Cod penal și art. 184 alin.2,4 Cod penal cu aplicarea art. 74-76 Cod penal.
In baza art. 81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3,10 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - SRL A I și SA SRL la plata de despăgubiri civile după cum urmează;
- părților civile, și suma de 15.000 lei daune materiale și suma de 100.000 lei daune morale
- părții civile M ârza suma de 50.000 lei daune materiale
S-a constatat că - Asigurări SA Sucursala AIa re calitate de asigurător în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 191, 193 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în data de 21.09.2005, după ce a încărcat remorca marca, cu număr de înmatriculare -, ce era atașată la autoutilitara marca Mercedes 406 cu număr de înmatriculare - cu de tablă din, depășind masa remorcabilă a autoutilitarei și gabaritul remorcii, a plecat în c ursă cu autoutilitara pe ruta - A I, iar pe raza localității, în jurul orelor 15,30 din cauza încărcării remorcii peste limita capacității portante a autoutilitarei și peste gabaritul remorcii, a pierdut controlul autoutilitarei, părăsind suprafața carosabilă și accidentând pe numitul, care a decedat pe loc și care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 150 zile de îngrijiri medicale.
In drept s-a reținut că faptele inculpatului așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 178 alin.1,2 Cod penal și art. 184 alin.1,4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal.
In baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal reținându-se în favoarea acestuia și dispozițiile art. 74-76 Cod penal.
In privința modalității de executare s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81,82 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că atât - AIc ât și - SRL au calitate de parte responsabilă civilmente și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu acestea la plata de daune morale și materiale în favoarea părților civile și daune materiale în favoarea părții civile.
Totodată, s-a constatat că - Asigurări SA Sucursala A I au calitatea de asigurator în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, partea civilă, partea responsabilă civilmente - SRL și inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor de apel formulate de Parchet s-a relevat în esență că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal raportat la data comiterii infracțiunii și a modalității de executare a pedepsei, că pedepsele aplicate sunt netemeinice, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor, că în mod greșit nu s-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ A, în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului, că în mod greșit s-a reținut calitatea de parte responsabilă civilmente și la - SRL și că în mod greșit nu s-au acordat despăgubiri eșalonate în favoarea minorilor și.
In expunerea motivelor de apel formulate de partea civilă s-a relevat în esență că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat și daunele morale solicitate, această mențiune neexistând și în dispozitivul sentinței, ci doar în minuta acesteia( existând astfel o neconcordanță între minută și dispozitiv).
In expunerea motivelor de apel formulate de partea responsabilă civilmente - SRL s-a relevat în esență că în mod greșit i s-a reținut calitatea de parte responsabilă civilmente, deoarece la momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat mijlocul de transport aparținea - SRL, transportul a fost efectuat în interesul -, marfa transportată aparținând - SRL, numitul era administrator la ambele societăți. Iar inculpatul și-a depășit atribuțiile încredințate, lucrând în timpul programului de muncă la -, pentru - SRL.
In expunerea motivelor de apel formulate de inculpat s-a relevat în principal că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului, deoarece infracțiunile au fost săvârșite în condițiile dispozițiilor art. 47 Cod penal, în raport de care se impune adoptarea unei soluții de achitare și respingerea despăgubirilor civile.
In subsidiar s-a relevat că pedepsele aplicate sunt prea mari, solicitând reducerea acestora.
Totodată s-a relevat că despăgubirile civile acordate părților civile sunt prea mari în raport de prejudiciile cauzate, impunându-se reducerea acestora.
Prin decizia penală nr. 242/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a admis apelul parchetului și a părții civile și în consecință
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul neaplicării art. 13 Cod penal, a reținerii calității de parte responsabilă civilmente în privința - SRL și obligării acesteia în solidar cu inculpatul și - SRL A I la plata despăgubirilor civile, al neacordării daunelor morale către partea civilă și necomunicării hotărârii pronunțate către IPJ A și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite;
S-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
S-a constatat că - SRL cu sediul în com.-, județul A nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.
S-a înlăturat obligația acestei societăți de la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente - SRL A
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL A I și la plata sumei de 100.000 lei cu titlu daune morale către partea civilă.
S-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ A în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente - SRL A I și inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
In baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL, precum și pe această parte apelantă la plata sumei de 320 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei instanța de fond a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare infracțiunilor săvârșite de inculpat.
Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, procesul verbal de constatare a infracțiunilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile părților civile, raportul de constatare medico legală nr.2695/III/199/7.11.2005, certificatul medico legal nr.3350/II/1323, raportul de expertiză tehnico- auto și completarea la acest raport, rapoartele de verificare ale autoutilitarei și ale remorcii, declarațiile martorilor oculari, declarația numitului, a rezultat că vinovat de producerea accidentului este inculpatul, care putea evita acest accident dacă ar fi respectat prescripțiile tehnice prevăzute în certificatul de înmatriculare al autoutilitarei și remorcii privind sarcinile și gabaritele maxime admise la tractarea și încărcarea remorcii. Inculpatul a încălcat prevederile OUG 195/2002 și ale nr.85/2003, art. 180 alin.2 ce prevede că, conducătorul de autovehicul este obligat să circule numai pe sectoarele de drum pe unde îi este permis accesul și să respecte normele referitoare la masele totale maxime autorizate admise de autoritatea competentă pentru autovehiculele conduse.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea lor de către inculpat( fiind o consecință directă a nerespectării prevederilor legale mai sus expuse) susținerile acestuia privind incidența dispozițiilor art. 47 Cod penal fiind nefondate, neconfirmate de probele administrate, în mod corect instanța de fond a adoptat o soluție de condamnare conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și făcând totodată o corectă aplicare dispozițiilor art. 74-76 Cod penal(având în vedere conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și după săvârșirea infracțiunii), aplicându-i astfel pedepse menite să contribuie la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52 Cod penal( în speță neimpunându-se nici majorarea pedepselor, așa cum nefondat solicită Parchetul, nici reducerea acestora, cum nefondat solicită inculpatul).
Având în vedere însă data comiterii infracțiunii(21.09.2005) a faptului că până la judecarea cauzei au intervenit 2 legi penale succesive, tribunalul a apreciat că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, respectiv să rețină legea penală mai favorabilă, aceasta fiind în speță, codul penal nemodificat prin Lg.278/2006, care nu prevede obligativitatea aplicării pedepselor accesorii la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Ori, instanța fondului, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin neaplicarea art. 13 Cod penal, a ultraactivat o lege penală de drept substanțial, fără a avea temei legal.
Totodată, dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii instanța fondului trebuia, ca în conformitate cu dispozițiile art. 357 alin.2 lit.f Cod pr. penală să dispună comunicarea unei copii de pe hotărâre și către IPJ A, în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului( infracțiunea dedusă judecății fiind cuprinsă la art. 101 alin.1 lit.a din OUG 195/2002 și atrăgând anularea permisului de conducere).
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat din actele și lucrările dosarului că inculpatul era angajat al - SRL, calitate în care a și fost solicitat să efectueze transportul cu de tablă.
Prin urmare, atâta timp cât raporturile de muncă erau stabilite, doar între inculpat și - SRL, răspunderea civilă delictuală incumbă doar acestei societăți, în calitate de comitent pentru fapta prepusului( chiar dacă autoturismele conduse la momentul producerii accidentului erau proprietatea SRL, iar transportul era efectuat pentru SRL).
In contextul celor expuse, instanța fondului trebuia să constate că - SRL nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză și prin urmare nu răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciile cauzate(susținerea - că doar - SRL are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză fiind nefondată).
In privința modalității de soluționare a acțiunii civile formulate de partea civilă, Tribunalul a constatat că prin minuta hotărârii, instanța de fond a dispus acordarea și de daune morale în cuantum de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Această mențiune nu se regăsește însă și în dispozitivul hotărârii atacate, ceea ce atrage nelegalitatea sentinței pronunțate.
Fiind dovedit acest prejudiciu suferit de partea civilă, Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 14 Cod pr. penală raportat la art. 998 cod civil a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL și la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
Celelalte despăgubiri materiale acordate în cauză au fost stabilite conform probelor administrate iar cuantumul daunelor morale, în raport de suferința pricinuită părților civile( părților civile cauzându-li-se o reală traumă psihică prin moartea soției și respectiv mamei minorilor), iar părții civile cauzându-i-se o reală traumă fizică și psihică, reflectată de altfel și în numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale - 150 zile) astfel că tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune reducerea despăgubirilor, așa cum nefondat a solicitat inculpatul.
In privința criticii expuse de Parchet cu privire la neacordarea despăgubirilor civile eșalonate în favoarea minorilor și, acesta s-a privit a fi nefondată, atâta vreme cât, voința reprezentantului legal al acestora a fost de a solicita despăgubiri civile globale și nu eșalonate,iar acțiunea civilă este și rămâne guvernată de principiul disponibilității conform căruia partea vătămată este singura în măsură să decidă dacă se constituie parte civilă și să precizeze cuantumul pretențiilor sale( în speță solicitându-se așa cum s-a specificat mai sus, despăgubiri civile globale, Parchetul neputându-se substitui voinței părții vătămate în sensul de a solicita despăgubiri civile eșalonate și nu globale).
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată, susținând că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv cazul fortuit și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod penal.
De asemenea, în subsidiar, inculpatul a criticat hotărârea, susținând că s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei.
Partea responsabilă civilmente a criticat hotărârea atacată, susținând că nu are calitate procesuală, deoarece la momentul săvârșirii faptei nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Criticile inculpatului se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14 și pct. 15 Cod procedură penală.
Critica părții responsabile civilmente nu se încadrează într-un caz de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 Cod procedură penală, pct. 17/1 fiind abrogat.
Din perspectiva cazurilor de casare de mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente.
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 25.09.2005, pe raza localității, din cauza încărcării remorcii peste limita capacității portante a autoutilitarei și peste gabaritul remorcii, inculpatul a pierdut controlul autoutilitarei marca Mercedes 406 cu nr. de înmatriculare -, când a încercat să frâneze, autoutilitara a intrat în balans și pe contrasens, a părăsit suprafața carosabilă și a accidentat mortal pe, vătămând corporal grav pe, victimele așteptând în stația de autobuz de pe marginea.
Raportat la starea de fapt instanța de apel a făcut o justă încadrare juridică a faptelor potrivit art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, 74, 76 Cod penal, art. 13 Cod penal, și potrivit art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 și 13 Cod penal, precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, ținând seama de persoana inculpatului, de rezultatul faptei, de concursul de infracțiuni, aplicarea legii mai favorabile și a circumstanțelor atenuante, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Primul motiv de recurs al inculpatului este nefondat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 47 Cod penal, privind existența cazului fortuit, deoarece prin nerespectarea normelor referitoare la masele totale maxime autorizate admise de autoritatea competentă pentru autovehiculele conduse era previzibilă consecința destabilizării autovehiculului și posibilitatea cauzării unui accident.
Al doilea motiv de recurs este nefondat pentru considerentele prezentate mai sus, neimpunându-se o reindividualizare judiciară a pedepsei.
Motivul de recurs invocat de partea responsabilă civilmente este nefondat, deoarece societatea comercială, în virtutea raportului de prepușenie, avea obligația să supravegheze, să îndrume și să controleze activitatea inculpatului.
Practica instanțelor judecătorești este constantă în angajarea răspunderii comitentului, chiar și în situația în care presupusul șofer și-a exercitat abuziv sarcinile încredințate, deoarece comitentul era obligat să exercite controlul și supravegherea activității desfășurate de el.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpatului și părții responsabile civilmente.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de recurenți.
Conform art. 193 alin. 6 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de părțile civile, vor fi suportate de recurenți în cote părți egale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente - SRL împotriva deciziei penale nr. 242/A/2007 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, și suma de 1500 lei părții civile, precum și 750 lei părții civile.
Obligă pe partea responsabilă civilmente recurentă să plătească părții civile 1500 lei și părții civile 750 lei, precum și statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 2 ex/10.03.2008
apel,
fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Tiberiu Peter, Leontin Coraș
