Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 134/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
Decizia penală nr. 134
Ședința publică de la 11 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Aurel
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente I împotriva deciziei penale nr. 164 din data de 05 aprilie 2007 Tribunalului Iași dată în dosarul nr. 13960/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 26 februarie 2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 04 martie 2008 și pentru azi când,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 3161 din 05.07.2006, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 22.04.1949 în comuna, județul lași, domiciliat în I,-, - 2,. A,. 3, județul lași, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii 7 clase, pensionar, fără antecedente penale, la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de,ucidere din culpa".
În baza art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de,vătămare corporală din culpă" (parte vătămată ).
În baza art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de,ucidere din culpă" (parte vătămată -).
În baza art. 85. Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (sase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2536/27.05.2004 a Judecătoriei lași, menținută prin decizia penală nr. 1013/04.11.2004 a Tribunalului lași, menținută si rămasă definitivă prin decizia penală nr. 67/27.01.2005 a Curții de Apel lași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 82 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
În baza art. 33 lit. "a si b" Cod penal raportat la art. 34 lit. "b" Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit conform art. 82 Cod penal iar în baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de Casa de Asigurări de Sănătate lași și obligat inculpatul la plata sumei de 69 lei, actualizată la data executării în raport de indicele de inflație, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă, domiciliată în lași,-, --3,. D,. 3,. 1, județul lași.
În baza art. 998 si următor cod civil a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 700 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 7.000 lei cu titlu de daune morale, respingându-se celelalte pretenții ale părții civile.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de părțile civile și -, domiciliați in lași, sos. C M, nr. 27, județul lași.
Prezenta hotărâre este opozabilă asiguratorilor de răspundere civilă "UNITA" și "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - "
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 1 si 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că la data de 14.11.2003 inculpatul a lovit cu autovehiculul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare -, pe care îl conducea pe drumurile publice din municipiul I, autoturismul marca Daewoo Tico, înmatriculat cu numărul -, condus de numitul, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 48 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și art. 158 lit. "j" din HG nr. 85 din 23.02.2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a nr.OUG 195/2002, în urma impactului rezultând decesul numitului, precum si vătămarea corporala a numiților si -, aceștia din urma suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14, respectiv 80-90, de zile de îngrijiri medicale.
Pentru a se reține această situație de fapt în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto anexată acestuia și schița locului accidentului, raport de constatare medico-legală nr. 1595/2003, certificate medico-legale, raport de expertiza medico-legală nr. 5575/2004, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 4460/2003, proces-verbal de constatare a stării tehnice a autoturismului cu numărul de înmatriculare -, raport de expertiză criminalistică nr. 210/2004, declarațiile martorilor, -, ale părților vătămate si -, precum si declarațiile inculpatului.
Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a procedat la reaudierea inculpatului și a martorilor - si. Cu privire la ceilalți doi martori din lucrări, și instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 329 si art. 327 Cod procedură penală la termenul din data de 10.03.2006, după citarea în repetate rânduri a acestora cu mandate de aducere.
În apărare, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, ulterior solicitând si audierea martorului.
Instanța a încuviințat ca fiind pertinente, concludente si utile soluționării cauzei probele solicitate.
Inculpatul a depus la dosarul cauzei copii ale unor acte medicale, ulterior renunțând la audierea martorului, cerere încuviințată de instanța de judecată având în vedere și cele consemnate de organele de poliție în procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere emise.
Instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese pentru a fi înaintată fișa de cazier judiciar a inculpatului, care a fost atașată la dosarul cauzei.
De asemenea, din oficiu, a fost atașată la dosarul cauzei copia sentinței penale nr. 2536/27.05.2004 a Judecătoriei lași, cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale al acestei instanței in ceea ce privește modalitatea rămânerii definitive.
Instanța a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate lași să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză și a efectuat demersuri numeroase pentru identificarea asiguratorilor de răspundere civilă și citarea acestora în prezenta cauză în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995, modificată, partea civilă insistând in identificarea și citarea asiguratorului.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, în ziua de 14.11.2003 inculpatul a fost rugat de un prieten, numitul, să îl înlocuiască la efectuarea activității de transport persoane cu microbuzul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare - (cu care numitul efectua activități de transport pentru "".L). Inculpatul a acceptat și a preluat autoturismul la ora 17:00, fiind însoțit pe traseu de martora, concubina sa, aceasta ocupând locul din spatele șoferului, conform propriilor declarații, coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorului.
În jurul orelor 20:30, autoturismul condus de inculpat, în care se mai afla ca pasager și martorul, se deplasa pe B-dul - I din municipiul I, urcând spre.
La intersecția dintre B-dul - I și șoseaua cel M, inculpatul a fost surprins de apariția pe partea carosabilă a benzii sale de deplasare a unui autoturism marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare -, condus de numitul, care ieșise de pe Șoseaua cel M cu intenția de a pătrunde în Bulevard și a se deplasa spre Zona Fundație.
În autoturismul condus de numitul, care efectua servicii de taxi pentru firma, se aflau în calitate de pasageri părțile vătămate, pe locul din dreapta spate, și -, pe locul din dreapta față.
Potrivit declarațiilor părților vătămate și -, coroborate cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, conducătorul autoturismului marca Daewoo Tico, în momentul în care a ajuns în intersecție, a redus viteza pentru a se asigura, întrucât venea de pe un drum prevăzut cu indicatorul, trecerea", însă și-a continuat deplasarea, fără a observa microbuzul condus de inculpat.
Inculpatul, care circula pe drumul cu prioritate, cu luminile de întâlnire ale vehiculului aprinse, a încercat să evite impactul virând stânga. Din cauza vitezei excesive a microbuzului marca Mercedes impactul nu a putut fi evitat însă, microbuzul lovind cu partea frontală autoturismul marca Daewoo Tico în zona aripii din față, fapt ce a dus la proiectarea acestuia din urma către, oblic spre stânga, pe o distanță de 42,6, oprindu-se în cele din urma pe trotuar.
În urma acestui accident a rezultat decesul numitului și vătămarea corporala a numiților și, precum și a numitei, aceștia fiind transportați la spital pentru îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr. 1595/03.12.2003 întocmit de lași, moartea numitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința numeroaselor leziuni suferite în cadrul accidentului rutier, concluzionându-se că între traumatismele suferite de victima și decesul acesteia exista raport direct de cauzalitate.
De asemenea, potrivit certificatului medico-legal nr. 2974/27.11.2003 și raportului de constatare medico-legală nr. 1853/22.01.2004, rezultă că în cadrul aceluiași accident rutier numita a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar numitul - a suferit mai multe fracturi și traumatisme, care s-au putut produce în aceleași circumstanțe, și pentru a căror vindecare au fost necesare 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Numita nu a solicitat eliberarea unui certificat medico-legal care să ateste leziunile suferite, nedorind să solicite tragerea la răspundere penală a conducătorului auto.
Imediat după producerea impactului inculpatul a ajutat-o pe martora, concubina sa, să iasă din microbuz și a transportat-o, înainte de sosirea la locul faptei a organelor de politic, la de
Inculpatul a revenit la locul producerii accidentului, însă anterior a consumat băuturi alcoolice, fapta pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penala nr. 2536/2004 a Judecătoriei Iași. Datorită acestei fapte comise de inculpat, în cauza, nu s-a putut stabili prin probe certe dacă inculpatul consumase și anterior producerii accidentului băuturi alcoolice.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de judecată a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauza. Astfel, potrivit martorilor, și -, autoturismul marca Mercedes, condus de inculpatul, se deplasa având luminile de întâlnire aprinse, declarații care contrazic pe cele ale părților vătămate și - care au arătat în declarațiile inițiate date în față organelor de poliție că autoturismul condus de inculpat avea aprinse doar luminile de poziție.
Neconcordanța apărută între declarațiile martorilor este explicată și de raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul precizând ca datorită ceții dense a apărut fenomenul,de perdea", care a împiedicat pe pasagerii din autoturismul Tico să observe lumina farurilor.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 210/19.11.2004 s-a stabilit viteza de deplasare probabilă a microbuzului condus de inculpatul. Calculul a fost efectuat de expertul criminalist pe baza unor date certe, rezultate din măsurătorile efectuate de organele de poliție la locul accidentului, viteza de deplasare fiind stabilită în raport de distanța pe care s- depla sat în regim de derapare autoturismul marca Daewoo Tico după impact, coeficientul de aderență maxim între pneuri și carosabil și masa celor doua vehicule, date în baza cărora expertul a concluzionat că autoturismul condus de incu lpat se deplasa cu o viteza de aproximativ 83 de Km/
În cuprinsul aceluiași raport de expertiză se concluzionează, calculându-se distanța probabilă la care se afla autoturismul condus de inculpat în momentul pătrunderii în intersecție a autoturismului marca Tico și distanța de vizibilitate, ca șoferul autoturismului marca Daewoo Tico nu avea posibilitatea de a observa apropierea microbuzului și deci, prin reducerea vitezei și asigurare, si-a îndeplinit toate obligațiile impuse de lege având în vedere că intra în intersecția de pe un drum prevăzut cu indicatorul, trecerea", întrucât a intenționat să acorde prioritate celor care aveau acest drept însă nu a avut posibilitatea reală de a observa apropierea microbuzului.
Din acest punct de vedere însă concluziile expertului nu sunt, cum acesta însuși a recunoscut în suplimentul de explicații solicitate de procuror, bazate pe probe certe, deoarece la momentul producerii accidentului nu s-au făcut experimente judiciare pentru a se determina distanța de vizibilitate, iar declarațiile martorilor legate de acest aspect sunt contradictorii, spațiul de vizibilitate astfel determinat de expert putând presupune erori, distanța de la care victima ar fi putut vedea microbuzul mărindu-se.
Totuși, având în vedere declarațiile coroborate ale martorilor, - si, coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța a reținut că vizibilitatea la momentul producerii accidentului era extrem de redusă.
Având in vedere tocmai acest aspect instanța apreciat că victima accidentului, conducătorul autoturismului marca Daewoo Tico, nu a depus toate diligentele pentru a se înscrie pe partea carosabilă de pe B-dul - I in condiții de siguranță.
Acesta a pătruns în Bulevardul - venind de pe un drum prevăzut cu indicatorul, trecerea", deși avea obligația, potrivit art. 55 din OUG nr. 195/2002 și Regulamentului de aplicare, de a reduce viteza până la limita care să-i dea posibilitatea de a opri în condiții de siguranță pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care aveau acest drept, de a se asigura temeinic și numai ulterior sa pătrundă în intersecție.
Ori, după cum rezultă din declarațiile martorului ocular,taxiul (condus de ns.) nu s-a asigurat la traversarea intersecției și avea viteză", fapt confirmat și de martora, ca și de martorul care a declarat ca a observat pe conducătorul auto din Tico asigurându-se numai spre dreapta, în condițiile în care microbuzul venea din partea.
Instanța a înlăturat astfel concluziile raportului de expertiză care a stabilit, pornind de la premisa greșită că autoturismul marca Daewoo Tico a oprit pentru a se asigura și ulterior a pornit de pe loc, ca în producerea accidentului de circulație culpa exclusivă revine inculpatului.
Instanța a reținut faptul că și victima are o culpă în producerea accidentului deoarece acesta, în condiții de vizibilitate extrem de precare (ceață densă) trebuia să se asigure temeinic având în vedere că venea de pe un drum fără prioritate și intra pe un drum cu prioritate intens circulat la acea oră.
Dacă s-ar fi asigurat temeinic că exista posibilitatea ca acesta să fi putut observa microbuzul întrucât martorii, și au declarat că au văzut autoturismul Tico, ori, întrucât acești din urma martori erau pasagerii microbuzului, un raționament logic simplu duce la concluzia că și conducătorul auto al autoturismului marca Tico ar fi putut vedea microbuzul, dacă s-ar fi asigurat temeinic, condițiile de vizibilitatea fiind aceleași pentru toate persoanele aflate la fața locului. Instanța a înlăturat astfel declarațiile parților vătămate și, aceștia declarând contradictoriu fie că victima a redus viteza, fie că a oprit, declarațiile lor ulterioare producerii accidentului fiind evidentpro causa.
De remarcat însă faptul că, venind de pe un drum prevăzut cu indicatorul, trecerea", avea obligația de a reduce viteza (nu de a opri, cum constant a susținut inculpatul) și a se asigura temeinic, și numai dacă existau vehicule cărora trebuia să le dea prioritatea, acesta trebuia să oprească în acest sens.
Această culpă concurentă a victimei nu înlătură însă răspunderea penală a inculpatului, vina în producerea accidentului de circulație revenind în proporție considerabilă acestuia care, daca ar fi circulat cu viteză redusă, adaptată la condițiile de trafic, ar fi putut evita producerea accidentului.
Inculpatul circula, așa cum în mod indubitabil s-a stabilit în raportul de expertiza nr. 210/2004, cu o viteza de aproximativ 83 de Km/h, în condițiile în care potrivit art. 155 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 Km/ iar conform art. 158 lit. j din același act normativ avea obligația de a reduce viteza la limita evitării oricărui pericol, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță (art. 48 din nr.OUG 195/2002).
Deși inculpatul a contestat viteza de deplasare stabilită prin raportul de expertiză, așa cum am arătat anterior, expertul s-a folosit în determinarea sa de măsurători certe efectuate de organele de poliție la fața locului. De altfel, faptul ca inculpatul circula cu o viteză peste limita legală rezultă și din declarațiile martorilor și, inculpatul însuși declarând inițial organelor de poliție (fila 23, ) că se deplasa cu o viteza de aproximativ 70 Km/, deci cu mult peste limita legală de 50 Km/.
Așa-numitele,obiecțiuni" ale inculpatului la raportul de expertiză întocmit în cauză cuprind de altfel erori grave, deoarece din lecturarea acestui raport nu rezultă că expertul ar fi folosit, în determinarea vitezei de deplasare a microbuzului, criterii legate de spațiul de vizibilitate, cum susține inculpatul, iar în cauză nici unul dintre martori nu a declarat că microbuzul s-ar fi deplasat cu o viteză de 30- 40 km/. Pe de altă parte, documentele întocmite de asigurator cu privire la constatarea accidentului nu sunt opozabile instanței și nici utile soluționării cauzei pentru ca instanța să solicite comunicarea lor, astfel cum a criticat și a solicitat inculpatul prin memoriul depus la dosar.
Instanța a mai constatat faptul că ambii conducători de autovehicul au încălcat dispozițiile art. 143 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, text care prevede obligația conducătorilor de vehicule de a folosi semnalizarea prin schimbarea luminilor de întâlnire cu cele de drum, pe timp de noapte la intersecțiile care nu sunt dirijate prin semnale luminoase sau de către polițiști, precum și în condiții de vizibilitate redusă.
Această obligație nu este condiționată de faptul dacă se circula pe drum cu prioritate sau nu, așa cum a încercat să susțină în fața instanței inculpatul, iar în condiții de vizibilitate redusă este aplicabilă oricărui conducător auto care pătrunde într-o intersecție, fie ea dirijată (prin semnale luminoase sau de agentul de poliție) sau nu. Ori, în cauza, cei doi conducători auto circulau in condiții de vizibilitate redusă, fiind ceață densă, și nici unul nu a respectat obligația de a efectua aceste semnale luminoase, inculpatul părând, cu ocazia audierii sale de către instanța de judecată, ca nici nu cunoaște aceste reguli.
Față de considerentele anterior expuse, raportat la obligațiile legale încălcate de cei doi conducători auto, instanța a apreciat că inculpatului ii revine culpa preponderentă în producerea accidentului de circulate, culpa ce va fi reținută în proporție de 70 %.
În drept, faptele anterior descrise, săvârșite de inculpatul la data de 14.11.2003, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de,ucidere din culpa", faptă prevăzută si pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal,vătămare corporala din culpa", faptă prevăzută si pedepsită de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal (persoana vătămată ) și,vătămare corporală din culpă", prevăzută si pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal (persoana vătămată -).
Sub aspectul laturii subiective a faptelor penale anterior descrise, instanța a apreciat, având în vedere circumstanțele comiterii acestora, că inculpatul a comis toate cele trei fapte cu forma de vinovăție a culpei, în modalitatea prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. Cod penal în sensul că a prevăzut rezultatul faptelor sale (posibilitatea producerii unui accident de circulație cu victimele sale inerente), considerând însă fără temei ca el nu se va produce, inculpatul bazându-se pe experiența profesională de conducător auto, fără a lua în considerare condițiile de trafic.
La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru fiecare fapta penală anterior descrisă instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite de textele speciale de incriminare a fiecărei fapte, gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, relevat de circumstanțele producerii acesteia și mai ales de urmarea produsă, urmare raportată la fiecare victimă în parte dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale conform fișei de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei fiind condamnat definitiv pentru o altă faptă comisă însă în aceleași circumstanțe ca și faptele ce fac obiectul prezentei cauze.
de aceste aspecte, având în vedere și concurența în proporție de 30 la sută a culpei victimei reținută, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special, sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului, fără a reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante având în vedere amploarea și gravitatea consecințelor accidentului provocat și aparența lipsă de regret a inculpatului pentru pierderea unei vieți omenești.
Având în vedere că prin sentința penala nr. 2536/27.05.2004 a Judecătoriei lași, menținută prin decizia penala nr. 1013/04.11.2004 a Tribunalului lași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 67/27.01.2005 a Curții de Apel lași, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 82 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. "a, c"si art. 76 Cod penal, constând în aceea că după producerea accidentului de circulație din data de 14.11.2003 a consumat băuturi alcoolice, instanța, având in vedere dispozițiile art. 85 Cod penal, a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru faptele ce au făcut obiectul prezentei cauzei stabilindu-se, așa cum am arătat anterior, pedepse cu închisoarea.
S-a constatat astfel faptul ca inculpatul a comis toate cele patru fapte penale înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, cele trei fapte care au făcut obiectul prezentei cauze fiind consecința aceleași acțiuni. Ca atare, în cauza sunt incidente dispozițiile legale privind concursul real și cel ideal de infracțiuni, ca forma a pluralității de infracțiuni, astfel încât instanța, în baza art. 33 lit. a, b si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Instanța a apreciat, având in vedere circumstanțele reale ale faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și are o stare de sănătate precară, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins și fără executarea efectiva a acesteia, si, fiind îndeplinite în cauza și celelalte condiții impuse de art. 81 cu referire la art. 85 alin. 3 Cod penal condiții privind lipsa de antecedente penale a inculpatului și cuantumul redus al pedepsei rezultante aplicate, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror încălcare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a constatat că s-au constituit părți civile în prezenta cauză Casa de Asigurări de Sănătate lași și fiica victimei, numita, ca și părțile vătămate și -.
În cursul urmăririi penale s-au constituit părți civile în prezenta cauză părțile vătămate si - (fila 44 si 45, ), fără însă a preciza cuantumul pretențiilor civile și ce reprezintă acestea, daune morale sau materiale.
Deși legal citate pe toată durata procesului penal, cele două părți vătămate și civile nu s-au mai prezentat în fața instanței de judecată pentru a-si preciza pretențiile civile, deși au fost citate cu aceasta mențiune.
Întrucât latura civilă a cauzei este supusă principiului disponibilității părților, principiu specific dreptului civil, instanța a respins acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de părțile civile și -.
Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de Casa de Asigurări de Sănătate lași, s-a constatat faptul că aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 93,55 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată -, precizând că partea vătămată nu figurează internată.
Potrivit decontului de plată întocmit de Clinic de Urgență lași pentru partea vătămată - coroborat cu mențiunile certificatului medico-legal nr. 1853/2004, suma de 93,55 lei reprezintă contravaloarea asistenței și investigațiilor medicale efectuate în perioada 14.11.2003-16.11.2003 cu ocazia internării victimei accidentului de circulație din data de 14.11.2003.
Având în vedere dispozițiile art. 106 din nr.OG 150/2002, în vigoare la data efectuării acestor cheltuieli de către partea civilă, și ale art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2005 privind reforma in domeniul sănătății, text care a preluat dispozițiile art. 106, în sensul ca,persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane - sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", precum și culpa inculpatului, concurentă cu cea a victimei, în producerea accidentului de circulație, instanța a admis în partea acțiunea civilă promovată de lași în cadrul procesului penal.
În baza art. 998 si urm. Cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 69 lei, actualizată la data executării funcție de indicele de inflație, către partea civilă, reprezentând daune materiale, cheltuielile efectuate de partea civilă fiind consecința directă a faptei prejudiciabile comise de inculpat, care răspunde însa proporțional cu culpa sa.
În cauză, s-a constituit parte civilă și fiica victimei, numita, cu suma de 600 milioane lei, din care suma de 100 milioane reprezintă daune materiale, contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare, iar suma de 500 milioane lei reprezintă daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea violentă și fulgerătoare a tatălui său.
Pentru dovedirea pretențiilor sale civile, partea civilă a solicitat, prin apărător ales, administrarea probei testimoniale cu audierea martorei și a probei cu înscrisuri, probe ce au fost încuviințate de instanța de judecată ca fiind pertinente, concludente si utile soluționării cauzei.
Cât privește cererea de acordare a despăgubirilor materiale în cuantum de 100 milioane lei ROL, instanța constatat faptul ca acestea nu au fost dovedite in integralitatea lor prin probele administrate.
Partea civilă a depus la dosarul cauzei doua facturi fiscale care atestă cumpărarea mai multor bunuri, alimentare si nealimentare, în valoare totala de 9.001.752 lei ROL.
Coroborând aceste înscrisuri cu declarația martorei și cu probele administrate cu privire la latura penală a cauzei din care rezulta data comiterii faptei de către inculpat si, pe cale de consecință, data decesului tatălui părții civile, instanța a constatat că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului si prejudiciul produs părții civile, care a fost nevoită să suporte cheltuielile de înmormântare și cele făcute cu pomenirile ulterioare pentru tatăl său.
Cuantumul acestui prejudiciu, rezultat din probele administrate, este stabilit de instanța la suma evidențiată din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, singurele probe certe cu privire la întinderea prejudiciului.
Instanța nu poate acorda valoare probantă înscrisurilor sub semnătură privată depuse de partea vătămată la dosarul cauzei ca atestând efectuarea unor cheltuieli, aceste înscrisuri neîndeplinind nici măcar condiția elementară de a fi semnate si datate.
De asemenea, instanța nu poate reține ca veridică declarația martorei, care a arătat ca, numai cu ocazia înmormântării, partea civilă a cheltuit aproximativ 40 milioane lei, întrucât martora nu a arătat pe ce anume s-au cheltuit banii, ce și cât a costat, chestiuni de amănunt dar care permit instanței să aprecieze veridicitatea și certitudinea depoziției martorului.
De altfel, martora a arătat și că ulterior înmormântării tatălui său partea civilă a primit ajutorul de deces,fără a putea preciza în ce cuantum, deci parte din prejudiciul suferit de partea civilă s-a acoperit astfel, aceasta dând dovada de rea credința prin neaducerea la cunoștință instanței a acestui aspect.
Întrucât fapta ilicită a inculpatului, care întrunește și elementele constitutive ale unor fapte penale, fapta ce a avut ca urmare directă moartea numitului, a cauzat prejudiciul material reținut de instanța, prejudiciu care a rezultat din plata cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor creștinești, acesta a fost obligat la acoperirea acestui prejudiciu, stabilit de instanța (ca prejudiciu dovedit) la suma de 9.001.752 lei ROL.
Potrivit principiului răspunderii autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii proporțional cu culpa în producerea faptei ilicite, principiu cu consecințe pe latura civilă a cauzei, instanța a admis în parte acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă și a obligat pe inculpatul la plata sumei de 700 lei RON cu titlu de daune materiale (70% din prejudiciul total).
Referitor la daunele morale solicitate de către partea civila, instanța a reținut că aceasta a suferit un prejudiciu moral prin moartea prematură și violentă a tatălui său.
Acest prejudiciu suferit de partea civila nu poate fi evaluat pecuniar de instanța, neputându-se stabili o suma de bani care sa poată evalua viata unui om sau suferința provocata celor din jur de dispariția sa.
Astfel încât, la evaluarea prejudiciului suferit de partea civila si stabilirea sumei de bani necesare pentru acoperirea acestuia, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale părții civile, care este majoră, putându-se întreține singură, considerând ca suma de 7000 lei RON este suficientă și echitabilă, dacă avem în vedere și culpa victimei (de 30%), astfel cum a fost reținută de instanța anterior, în producerea accidentului de circulație.
Drept urmare instanța a admis, de asemenea, în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă sub acest aspect și a obligat pe inculpatul la plata sumei anterior stabilite, de 7000 lei, cu titlu de daune morale.
Având in vedere faptul că pentru cele doua autoturisme implicate în accidental de circulație fuseseră încheiate polițe de asigurare de răspundere civila obligatorie, instanța a identificat și citat în procesul penal, în calitate de asiguratori, cele doua societăți asiguratoare, "UNITA" si "", care nu au înțeles sa formuleze apărări.
Prezenta hotărâre va fi astfel opozabila celor două societăți de asigurare, care au calitatea de garanți ai plății despăgubirilor civile de către inculpat.
Conform Legii 136/1995 răspunderea asiguratorului este angajată în temeiul unui contract de asigurare, încheiat între societatea de asigurări și cel asigurat, iar printre cazurile de răspundere pentru altul, Codul civil nu reglementează răspunderea asiguratorului, astfel încât citarea în proces a societății de asigurare are doar rolul de a-i face opozabilă hotărârea instanței, neputându-se obliga în solidar inculpatul și societatea de asigurare la plata de despăgubiri civile.
Hotărârea penală a fost apelată de către inculpatul și de către asiguratorul "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 31.10.2006, inculpatul formulat cerere de repunere în termenul de apel, arătând că, fiind prezent la pronunțare avea dreptul să declare apel în termen de 10 zile.
La data de 6.07.2006, a 2- zi după pronunțarea hotărârii, inculpatul se afla într-o stare febrilă de 39, s-a prezentat la medicul de familie care i-a recomandat un consult la de Pneumoftiziologie. Aici, medicii au constatat o stare severă de pneumonie și suspect de tbc.
I s-a recomandat repaus la pat și lipsa oricărui contact cu orice persoană.
În dovedirea celor susținute a depus adeverința medicală nr. 2576/ 2006 în care se arată diagnosticul inculpatului, pneumonie acută și s-a recomandat repaus la pat în perioada 16.07-21.07.2007.
Înainte de dezbaterile în apel, instanța l-a repus pe inculpatul în termenul de apel conform dispozițiilor art. 364 Cod procedură penală.
În motivele de apel inculpatul, a arătat că instanța de fond a greșit stabilind pe baza probelor vinovăția conducătorului auto.
Din probele administrate în cauză rezultă că în momentul producerii accidentului inculpatul, a intrat în intersecție în mod regulamentar fără a încălca nici o normă de circulație.
Producerea accidentului nu era posibilă dacă victima nu ar fi încălcat regulile de circulație.
Culpa aparține victimei, care a încălcat unele reguli de circulație.
Motivele de apel ale asiguratorului "ROMANEASCĂ " vizează latura civilă a cauzei, inculpatul, a fost obligat la plata următoarelor sume: 69 de lei sumă actualizată către I, 700 lei daune materiale către partea civilă, 7000 lei daune materiale către partea civilă, 500 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că sentința penală nr. 3161/ 2006 este opozabilă asiguratorilor cu răspundere civilă "UNITA" și "ROMANEASCĂ "
Nu se precizează care este cuantumul pentru care urmează să răspundă fiecare dintre cele 2 societăți de asigurare și nici care sunt cel 2 asigurați.
Nu poate există o solidaritate dintre cele 2 societăți de asigurare de răspundere civilă auto.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelurile de către inculpat și de către asigurator nu sunt fondate.
Pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și a procedat la o justă încadrare în drept a faptei comise.
Astfel, la data de 14.11.2003, inculpatul, a condus autovehiculul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare IS-O4-, pe Bd. - I din municipiul I, spre Universitatea -, în condiții de vizibilitate redusă, din cauza ceții dense.
La un moment dat, inculpatul a observat autoturismul Tico, care se deplasa dinspre Șoseaua C M și care a intrat în intersecție, deși avea obligația să acorde prioritate.
Inculpatul, a frânat, dar nu a reușit să evite coliziunea cu autoturismul Tico înmatriculat cu IS-03-, În urma impactului conducătorul a decedat, iar - și au suferit leziuni.
Încadrarea juridică dată faptei a fost dată corect de prima instanță ca fiind cea de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod procedură penală și cea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal și art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Cu privire la motivele de apel invocate de către inculpat, constând în lipsa culpei sale, Tribunalul reține din raportul de expertiză efectuat în cauză la data de 19.11.2004, de către - Laboratorul Interjudețean I, că inculpatul, la momentul impactului avea o viteză de 83 km/.
Din cauza ceții, victima nu a avut cum să observe apropierea microbuzului, atunci când a pătruns în intersecție.
Potrivit normelor legale în vigoare, la data producerii accidentului, "conducătorul de vehicule trebuie să respecte regimul legal de viteză și să adopte în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".
Mai mult, conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza dacă prevăd un pericol în următoarele situații: pe timp de ceață, ploaie torențială sau ninsoare abundență".
Potrivit declarațiilor martorilor, ceața era foarte densă, iar vizibilitatea era cel mult de 20 de
În aceste condiții expertul a concluzionat că inculpatul, putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu viteza de cel mult 39 km/.
Din acuza ceții dense, victima nu a putut observa microbuzul acre se afla la distanța de 57,9.
Față de împrejurările producerii accidentului și față de condițiile de deplasare, pe ceață deasă, în cauză are întâietate dispozițiile arătate mai sus.
Referitor la individualizarea pedepsei s-au respectat criteriile penale prevăzute de art. 72 Cod penal, prima instanță a avut în vedere atitudinea inculpatului aplicându-i câte o pedeapsă spre minimul special prevăzut de legea penală.
În mod corect s-a apreciat și asupra laturii civile a cauzei obligându-l la plata daunelor materiale raportate la probele administrate în cauză și la cheltuielile suportate cu înmormântarea și cele legate de pomenirea victimei.
Prima instanță a argumentat în mod temeinic acordarea daunelor morale și stabilirea în mod just a cuantumului acestora ținând seama de prejudiciul moral suferit de către fiică, partea civilă, prin moartea prematură a tatălui.
Cu privire la apelul declarat de asigurator, prima instanță a arătat împrejurarea că cele 2 mașini implicate în accident au polițe de asigurare de răspundere civilă, astfel încât, despăgubirile materiale pentru autoturisme vor fi suportate de cele 2 societăți "UNITA" și "ROMÂNEASCĂ "
Prima instanță nu a obligat asiguratorul la plata despăgubirilor materiale, respectiv cheltuielile de înmormântare și nici la daunele morale.
În mod corect fiind culpa inculpatului în producerea accidentului aceste cheltuieli vor fi suportate de către inculpat.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul, și asiguratorul "ROMĂNEASCĂ " împotriva sentinței penale nr. 3161/ 05.07.2007 a Judecătoriei Iași, sentință care a fost menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și de asigurătorul "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - " I, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că inițial în cauză s-a dispus a nu se începe urmărirea penală, procurorul apreciind că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei, iar în urma unei expertize tehnice și a depozițiilor unor martori s- dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Inculpatul a precizat că nu a încălcat nici o normă vizând circulația pe drumurile publice și că la intrarea în intersecție a procedat regulamentar. Victima a fost cea care a încălcat dispozițiile art. 55 din nr.OUG 195/2002; art. 57 din nr.OUG 195/2002; art. 154, 166 și 167 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002.
A mai arătat inculpatul că victima era o persoană în vârstă de 67 ani și cu probleme de sănătate.
Expertiza tehnică efectuată în cauză s-a întocmit după un an de la producerea evenimentului, a avut la bază măsurătorile efectuate cu ocazia constatării accidentului, omițându-se starea carosabilului.
Inculpatul a mai susținut că în mod greșit au reținut primele instanțe culpa sa în procent de 70% în producerea evenimentului rutier, aceasta neputând fi decât exclusivă ori egală.
A mai arătat inculpatul că și latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod greșit, despăgubirile acordate fiicei victimei sunt deosebit de mari și nedovedite.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond achitarea inculpatului și exonerarea de plata despăgubirilor.
În subsidiar s-a cerut a se constata culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea evenimentului rutier, însă în proporții egale, de 50% din partea fiecăruia.
În motivarea recursului promovat, asigurătorul "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - " - Sucursala Ias usținut că prin hotărârile pronunțate nu s-a precizat cuantumul pentru care urmează să răspundă fiecare din cele două societăți de asigurare, în ceea ce privește răspunderea RCA.
S-a mai menționat că răspunderea asigurătorului "" este o răspundere contractuală care se bazează pe polița RCA - -/02 - valabilă pe tot anul 2003 pentru autovehiculul IȘ-04-.
Ordinul nr. 9/2002 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor limitează răspunderea contractuală a asiguratorului la 20.000 lei pentru fiecare persoană în caz de vătămare corporală și deces inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și limitarea răspunderii asigurătorului "RCA - " I, conform Ordinului nr. 9/2002 al
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în seara zilei de 14.11.2003, în jurul orelor 20,30 inculpatul conducea microbuzul cu nr. de înmatriculare -, pe Bulevardul - I din municipiul I pe traseul Universitate -, în condiții de vizibilitate foarte redusă datorită ceții dense și întunericului.
Când a ajuns la intersecția Bulevardului - cu Șoseaua cel M microbuzul condus de inculpat și care circula cu o viteză de 83 km/, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Tico, înmatriculat în circulație sub nr. - condus de victima, care nu s-a asigurat corespunzător.
Impactul a fost atât de puternic încât autoturismul condus de victimă a fost proiectat oblig spre stânga, către, la o distanță de 42,6 iar microbuzul și-a continuat deplasarea oblig spre stânga, sub un unghi mai M decât autoturismul, oprindu-se pe trotuar.
În urma accidentului conducătorul autoturismului Daewoo Tico, pe nume a decedat, iar ocupanții și - au suferit leziuni fiind internați în Clinic de
În microbuzul condus de inculpat se afla și concubina acestuia, martora care a suferit leziuni ușoare și care a refuzat să fie examinată de medicul legist.
Inculpatul a părăsit locul accidentului pentru a-și însoți concubina la spital, iar la întoarcere a consumat alcool la un bar situat în apropiere.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie rezultă că la orele 21,30, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 0,75 g%o, iar la orele 22,30 avea 0,50 g%
Așa cum în mod corect au reținut și primele instanțe, culpa majoră pentru producerea evenimentului rutier soldat cu moartea unei persoane și rănirea altora se datorează inculpatului.
Acesta a încălcat dispozițiile art. 48 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 care obligă conducătorii de vehicule să adapteze viteza funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, precum și dispozițiile art. 158 lit. "j" din Hotărârea Guvernului nr. 85/23.01.2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a nr.OUG 195/2002 în care se arată că sunt obligați să reducă viteza conducătorii auto atunci când prevăd un pericol, pe timp de ceață, ploaie torențială sau ninsoare abundentă.
La data producerii evenimentului rutier 14.11.2003, orele 20,30, afară era întuneric și ceață densă, vizibilitatea fiind de maxim 20, potrivit depozițiilor martorilor audiați.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a concluzionat că microbuzul condus de inculpat circula la momentul premergător impactului cu o viteză de 83 km/, deși viteza legală în localitate era de maxim 50 km/.
Condițiile atmosferice și de timp, îl obligau să circule cu o viteză mai mică de 50 km/.
Din același raport de expertiză tehnică mai rezultă că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză de maxim 39 km/.
Această situație de fapt justifică reținerea în sarcina inculpatului a culpei în proporție de 70% față de urmarea produsă.
Incontestabil și victima are o culpă în producerea evenimentului rutier, în proporție de 30% întrucât a încălcat dispozițiile art. 55 din nr.OUG 195/2002 care îl obligau să acorde prioritate de trecere participanților la trafic de pe drumul cu prioritate.
Așa fiind, în mod corect primele instanțe au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea celor trei infracțiuni concurente de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
Pedepsele aplicate au fost corespunzător individualizate la nivelul minimului special, fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte.
Despăgubirile civile au fost corect stabilite în baza probelor administrate de prima instanță și nu se justifică reaprecierea cuantumului acestora.
Au fost avute în vedere în cuantificarea daunelor materiale și a celor morale, înscrisurile depuse de partea civilă i, precizările făcute de martorii audiați, culpa concurentă a victimei reținută în procent de 30%, precum și intensitatea și profunzimea traumei morale încercate de fiica victimei, constituită parte civilă, prin pierderea prematură și violentă a tatălui său.
Pe cale de consecință, recursul promovat de inculpat apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
Și recursul promovat de asigurător este nefondat.
În hotărârea primei instanțe se menționează că sentința pronunțată este opozabilă asiguratorilor de răspundere civilă "UNITA" și "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - "
Instanța a avut în vedere că microbuzul condus de inculpat în momentul accidentului și care era înmatriculat în circulație sub nr. IȘ-04- era asigurat la "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ " în baza poliței RCA - -/02 valabilă pentru anul 2003, iar autoturismul condus de victima era asigurat la "UNITA"
Obligația la despăgubiri a societății de asigurare este o obligație contractuală, își are izvorul în clauzele contractului de asigurare și numai în aceste limite poate fi antrenată răspunderea recurentei, evident și cu respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 9 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Între cele două societăți de asigurare nu există o obligație solidară, fiecare din ele răspunzând în baza propriului contract de asigurare.
Urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - " - Sucursala
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 indice 9 alin. 3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și asiguratorul "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - " - Sucursala I împotriva deciziei penale nr. 164 din 05 aprilie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.03.2008
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Iulia Elena Ciobanu, Aurel
