Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 139/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.139
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni Adrian
- -
GREFIER-
######
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat asiguratorul și părțile civile și,împotriva deciziei penale nr.287/A din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din 18 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penală nr. 287/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr- au fost dispuse următoarele:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. "a" din Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de le lângă Judecătoria Buhuși și apelantele părți civile și împotriva sentinței penale nr. 144/ 31.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr- cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță părților civile și.
A fost desființată sentința penală apelată sub acest aspect.
A fost reținută cauza spre rejudecare și în fond:
A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părților civile și de către prima instanță de la 26000 lei la 35000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că intimata inculpată a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului și al părților civile au rămas în sarcina acestuia.
II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta asigurator " " împotriva sentinței penale nr. 144/31.10.2008 pronunțată de Judecători B în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligată apelanta asiguratoare la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că
Prin sentința penală 144/31.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buhuși în ds. nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 05.12.1970, în com.Vînători, jud.N, cu același domiciliu, sat, cetățean român, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1. ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
2. vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
3. vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art.184 al.2,4 cu aplicarea art.74 lit.a, c și 76 lit.e Cod penal la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b și 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea sporită cu 4 luni.
Pedeapsă de executat 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod penal, a fost stabilit termen de încercare 4 ani.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 al.2 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
În baza art.55 al.1, 50 din Lg.136/1995, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă Helveția AG Viena Austria, prin mandatar SC Internațional-Broker de Asigurări SRL B, la plata daunelor materiale și morale după cum urmează:
- 19.564,06 lei daune materiale și 4000 lei daune morale către partea civilă.
- 19.727,58 lei daune materiale și 5500 lei daune morale către partea civilă.
- 20.555,49 lei daune materiale și 26.000,00 lei daune morale către părțile civile și.
- 1.544,14 Euro, ori contravaloarea în lei la data executării, către părțile civile și.
În baza art.55 al.1, 50 din Lg.136/1995 și art.313 din Lg.95/2006, a fost obligat același asigurator prin mandatar la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 3.598,67 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență
- 141,76 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță
A fost obligat același asigurator prin mandatar să plătească părților civile și suma de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales.
În baza art.191 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 lei din care50 lei Ministerului Public și 150 lei Ministerului Justiției.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales la instanță.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la data de 08.09.2005, orele 1700, partea vătămată a plecat de la domiciliul său situat în mun.B spre com.-B, sat, jud.B, cu autoturismul proprietate marca "Daewoo-Tico" în care se aflau pe bancheta din spate soția și fiica sa, respectiv partea vătămată și.
La orele 17,20, circulând pe DN2 pe de lângă axul drumului, la circa 150 de intersecția cu DJ 207F care duce spre comuna -B, partea vătămată a redus viteza pentru a vira la stânga și a semnalizat această intenție.
În zona respectivă carosabilul are o lățime de 12. cu câte 2 benzi pe sensul de mers, 1 cu o lățime de 2,5 și 2 de lângă axul drumului cu o lățime de 3,5.
Ajungând în dreptul intersecției, partea vătămată a oprit pentru a acorda prioritate la două autoturisme ce veneau din sens invers, menținând semnalizarea pe stânga, și s-a angajat în efectuarea manevrei de viraj, moment în care din spate a fost izbit de autoturismul marca " 626" cu nr. de înmatriculare VW-62435-T, condus de inculpatul.
Din impact, autoturismul "Tico" a fost proiectat pe contrasens, s-a răsturnat pe cupolă, a derapat și a ajuns în aceeași poziție în șanțul din stânga.
În urma impactului, minora în vârstă de 2,7 ani a fost proiectată prin geam pe carosabil, a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență B cu un autoturism oprit la fața locului, unde a decedat după câteva ore.
Părțile vătămate și au fost transportate la același spital cu ambulanța.
Partea vătămată a prezentat o fractură incompletă ram ischiopubian dreapta, factură costală, disjuncție acromioclaviculară, leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a prezentat politraumatism cu fractură frontală stânga, fractură de bazin stânga, fractură peroneu stânga operat, plagă contuză cu interesarea articulației gleznei dreapta, hematoame brațe, leziuni care au necesitat 95-100 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost condus la spital unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind "absent", rezultat identic cu cel din buletinul de analiză a probelor de sânge recoltate de la partea vătămată.
Martorul a arătat la urmărirea penală că circula pe DN2 și a văzut la circa 100 în fața lui autoturismul "Tico", care rula cu viteză redusă, și și-a dat seama că acesta vrea să vireze la stânga, motiv pentru care a semnalizat și l-a depășit pe partea dreaptă, trecând pe 1. În momentul în care a vrut să revină pe de lângă axul drumului s-a uitat în oglinda din stânga pentru a se asigura și a văzut zburând prin aer părți ale autoturismelor intrate în coliziune. Martorul arată că a oprit, a sunat imediat salvarea și s-a dus la locul accidentului. Același martor a precizat că nu a văzut autoturismul "" în trafic anterior accidentului.
Pe din dreapta inculpatului se afla prietenul acestuia, care în declarația olograf dată în prezența apărătorului inculpatului, a arătat că a observat la circa 100-1500 în fața lor, pe aceeași bandă de mers, un autoturism "Tico". A văzut că acesta a semnalizat stânga, după care a încetinit viteza și a oprit lângă axul drumului pentru a efectua virajul la stânga pe un drum secundar, după care inculpatul a frânat energic, dar nu a mai putut evita impactul.
Raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză a concluzionat că inculpatul era singurul care putea evita accidentul prin reducerea vitezei de deplasare în raport cu distanța față de autovehiculul din fața sa.
În ceea ce privește viteza cu care se deplasa autoturismul condus de inculpat, expertiza a concluzionat că aceasta nu se poate stabili cu exactitate, expertul calculând o viteză "probabilă" de 100,3 km/ în momentul premergător accidentului iar viteza la impact a fost de 64 km/.
La urmărirea penală, inculpatul a arătat în prima declarație olograf dată în prezența apărătorului său, că a observat la circa 50m înainte autoturismul Tico, care se deplasa cu viteză redusă în fața sa, acesta a semnalizat intenția de a vira stânga, dar nu l-a putut observa mai devreme deoarece în spatele său pe 1 circula la mică distanță un autoturism "Skoda" la care era atent "pentru a-i vedea manevrele".
Inculpatul recunoaște că a observat târziu semnalizarea la stânga a autoturismului "Tico" dar a motivat "că din față bătea puternic soarele în parbriz" uitând că el mergea spre N-E, iar la acel moment (luna septembrie, orele 17,20) soarele nu răsare, ci apune, și nu avea cum să-i bată în parbriz.
Chiar dacă ar fi fost o astfel de situație, inculpatul trebuia să adapteze viteza la condițiile de timp și drum pentru evitarea accidentului.
De altfel, inculpatul a recunoscut că accidentul s-a datorat culpei sale, dar și culpei părților vătămate și a conducătorului autoturismului "Skoda", motivând că părțile vătămate și nu purtau centuri de siguranță, victima nu stătea într-un dispozitiv de reținere (scaun) omologat, partea vătămată nu a semnalizat înainte de 100 intenția de a vira la stânga, iar șoferul de pe "Skoda" a efectuat o depășire neregulamentară, pentru că trebuia să-l lase să treacă pe 1 anterior impactului.
Expertul nu s-a pronunțat asupra consecințelor impactului privitor la leziunile ce ar fi fost suferite de către minora dacă aceasta ar fi fost transportată într-un dispozitiv de reținere omologat. Aceste dispozitive sunt capabile să reducă numărul și gravitatea leziunilor într-o anumită măsură și numai în anumite limite ale vitezelor de impact.
Totalitatea echipamentelor de siguranță pasivă dintr-un autovehicul chiar dacă reduc substanțial amploarea și gravitatea leziunilor nu garantează viața.
Chiar dacă victimele nu ar fi purtat dispozitivele de siguranță la care inculpatul face referire, lipsa lor nu se poate enumera printre cauzele care au condus la producerea accidentului, nefăcând deci parte din dinamica producerii accidentului așa cum a concluzionat expertul.
Partea vătămată a semnalizat cu circa 100 intenția de virare la stânga, intenție rezultată și din reducerea vitezei cu 100-150 înainte de oprire, fapt relatat de martorii audiați în cauză.
Cu privire la conducătorul autoturismului "Skoda" menționăm că nu exista nici o obligație a acestuia de a încetini viteza și de a acorda prioritate inculpatului în depășire, pentru că nu putea cunoaște intențiile acestuia.
Inculpatul era singurul care trebuia să reducă viteza și să respecte o distanță în concordanță cu viteza autovehiculului din față, astfel încât să nu intre în coliziune cu acesta.
La instanță, inculpatul nu a dorit să dea declarație.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat vinovăția inculpatului, apărările acestuia fiind apărări de circumstanță infirmate de altfel de probe.
Față de circumstanțele reale dar și cele personale ale inculpatului, instanța în baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a stabilit termen de încercare potrivit art.82 Cod penal și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Potrivit art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei [] se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată în baza art.71 și 64 Cod penal dar și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor Adiționale a jurisprudenței CEDO, care fac parte din dreptul intern în conformitate cu dispozițiile art.11 al.2 și 20 din Constituția României.
În cauza Hirst contra Marea Britanie CEDO a statuat că interzicerea dreptului de a vota încalcă art.3 din Protocolul adițional, astfel că instanța a constatat că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune.
De asemenea în cauza Sabou Pârcălab contra României CEDO a statuat că interzicerea drepturilor părintești încalcă art.8 al Convenției, instanța a constatat că nu se impune aplicarea nici acestei pedepse accesorii.
Prin urmare, instanța, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza aIIa,b Cod penal pe durata și în condițiile art.71 al.2 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal a suspendat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
Părțile vătămate și au fost transportate, cu ambulanța la Spitalul Județean B, unde au fost internate la secția ortopedie și respectiv neurologie și apoi ortopedie în perioada 08-09-22.09.2005.
Serviciul de Ambulanță B și Spitalul Județean B s-au constituit părți civile cu c/val transportului părților vătămate și respectiv c/val serviciilor medicale, conform adresei 5687/14.07.2008 a Serviciului de Ambulanță B și adresei nr.12750/30.08.2007.
În cauză, a participat ca asigurator de răspundere civilă Helveția AG Austria fost prin mandatar SC Internațional Broker de asigurare SRL
În baza art.55 al.1 și 50 din Lg.136/1995 și 313 din Lg.95/2006 a fost obligat asiguratorul la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul Județean de Urgență B și Serviciul de Ambulanță
În ceea ce privește latura civilă instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 Euro, din care 10.000 Euro daune materiale și 30.000 Euro daune morale, ca urmare a vătămării sale corporale.
La rândul ei, partea vătămată s-a constituit parte civilă ca urmare a vătămării sale corporale grave cu suma de 60.000 Euro din care 14.000 Euro daune materiale și 46.000 Euro daune morale.
Împreună cu cele două părți vătămate s-au constituit părți civile pentru decesul fiicei sale cu suma de 1.400.000 Euro, din care 8500 Euro daune materiale și 1.351.500 Euro daune morale și cu 2000 Euro reprezentând diferența de valoare între suma de 50 mil.lei vechi primită de la mandatarul asiguratorului și prejudiciul real al autoturismului Tico avariat.
În dovedirea laturii civile părțile vătămate au depus acte (filele 121-215) și au solicitat proba cu martorii și.
Martora a arătat că s-a ocupat de înmormântarea fiicei părților vătămate, înmormântare care a costat aproximativ 300.000 lei vechi în care este inclus praznicul, plata preoților, scoaterea victimei din spital. Pentru pomenirile ulterioare s-au implicat rudele părților vătămate.
Partea vătămată a suferit două operații și a fost îngrijită de o persoană. De la spital venea o persoană pentru masaj, dar nu cunoaște suma cu care au fost plătite cele două persoane.
Părțile vătămate au urmat tratament la M și Slănic De la părțile vătămate știe că acestea aveau în casă 20.000 Euro, bani ce au fost cheltuiți cu aprovizionarea, menajul, medicii.
Banii de înmormântare au fost împrumutați de la prieteni, iar ea (martora) le-a împrumutat 130.000 lei vechi.
Martora a arătat că a îngrijit-o pe partea vătămată, timp de 6 luni și a fost plătită cu 5000 lei vechi/lună. Martora făcea menajul (spălat, mâncare) și ținea gospodăria. De la Policlinică venea o persoană care-i făcea masaj părții vătămate dar nu știe cu cât a fost plătită.
că părțile au făcut cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare (înmormântarea costând aproximativ 300.000 lei vechi) iar moartea fetiței le-a afectat psihic pe părțile vătămate.
Și partea vătămată a făcut tratament, întrucât mergea greu.
Părțile vătămate au depus rețete medicale, facturi de la înmormântare, bonuri fiscale, pentru cheltuieli efectuate ulterior, costul biletelor de tratament, diferența dintre salariu și concediu medical pentru partea vătămată.
Instanța a avut în vedere chitanțele aflate la filele 125-179, 182-192, dosar instanță.
În ceea ce privește chitanța aflată la fila 180, aceasta reprezintă onorarul pentru apărător ales, care a fost cuprins în cheltuielile judiciare efectuate de părți.
În ceea ce privește sumele solicitate ce urmează a fi efectuate în viitor instanța nu le-a acordat, acestea fiind cheltuieli viitoare, pe care părțile vătămate au deschisă calea unei acțiuni civile, acestea nefiind dovedite la data pronunțării hotărârii.
Părțile vătămate au mai arătat că au mai făcut și alte cheltuieli (transport, alimentație suplimentară, vizită medici, tratament kineto, cu ritualurile religioase) în sumă de 7500 lei RON dar nu dețin acte.
Cu toate acestea, instanța, față de numărul de zile de îngrijiri medicale și leziunile suferite, apreciază că cele două părți au mai făcut unele cheltuieli (alimentație suplimentară, medici, tratament) care vor fi de 1000 lei RON pentru partea vătămată și 1500 lei RON pentru partea vătămată, așa cum au fost apreciate, celelalte cheltuieli nefiind dovedite.
S-a mai solicitat c/val unor eventuale intervenții chirurgicale și a tratamentelor, cheltuieli ce nu au fost precizate de părți.
Cu privire la plata sumei de 2000 Euro reprezentând diferența dintre c/val autoturismului Tico distrus în accident și suma primită ca despăgubire, instanța a reținut potrivit actelor depuse la dosar că acest autoturism a fost cumpărat cu 3000 Euro, iar părțile vătămate au primit 5000 lei RON despăgubiri, echivalentul a 1455,86 euro, instanța a obligat asiguratorul la plata diferenței.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că părțile vătămate individual și împreună sunt îndreptățite la plata daunelor morale dar într-un cuantum apreciat de instanță, cele solicitate fiind exagerate.
Asiguratorul de răspundere civilă, este chemat în procesul penal potrivit dispozițiilor Lg.136/1995 să suporte prejudiciile cauzate de către conducătorul de autovehicule. Rațiunea legiuitorului, este tocmai aceea de a se preveni imposibilitatea de insolvabilitate a persoanei culpabile de producerea unui accident.
Față de cele ce preced, instanța în baza art.55 al.1, 50 și 49 din Lg.136/1995, a obligat asiguratorul la plata daunelor materiale și morale pentru fiecare parte vătămată și împreună, așa cum au fost dovedite și apreciate de instanță.
A fost obligat de asemenea același asigurator la plata despăgubirilor civile către părțile civile și, reprezentând diferența dintre c/val autoturismului Tico și suma primită drept despăgubire de părți.
A fost obligat, de asemenea, asiguratorul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile vătămate și, reprezentând onorariu apărător, pentru celălalt avocat C-tin, părțile prin apărător nedepunând la dosar nici o chitanță de plată a onorarului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel și asigurătorul " ", părțile civile și precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși.
Acesta din urmă a criticat hotărârea ca fiind netemeinică întrucât, având în vedere consecințele tragice ale acestui accident, comis din culpa exclusivă a inculpatului, așa cum a reținut și instanța de judecată nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.
Având în vedere că încălcarea legilor de circulație pe drumurile publice a devenit destul de frecventă și cu consecințe din cele mai grave, consideră că trebuie reorientată și practica instanțelor de judecată, în sensul de a aplica pedepse mai aspre nu numai în cuantum, dar și în modalitatea de executare, doar astfel de pedepse putând să atingă și scopul preventiv prevăzut de lege.
Referitor la latura civilă, instanța a obligat asigurătorul de răspundere civilă la plata în lei a sumelor reprezentând daune materiale și morale, deși părțile civile și, având în vedere inflația, au solicitat plata acestor sume în euro, precum și dobânda legală de la data producerii accidentului (08.09.2005) și până la executare - fl. 56-57 ds. instanță.
Instanța a obligat asigurătorul la plata în lei a daunelor, fără să se pronunțe deci la toate solicitările din cererea părților civile - fl. 56-57.
Referitor la cuantumul daunelor morale, la care asigurătorul de răspundere civilă a fost obligat către părțile civile și, ca urmare a decesului fiicei lor, apreciază că acest cuantum nu a avut în vedere prejudiciul real și cel încercat de cele două părți civile.
Ca atare, a considerat că se impunea obligarea într-un cuantum mai mare a daunelor morale, ca o compensație pentru suferința prilejuită de accident.
Părțile civile au criticat hotărârea sub aspectul laturii civile deoarece relativ la pretențiile solicitate prin acțiunea civilă, apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, sub aspectul întinderii prejudiciului material și moral.
De asemenea, a apreciat că hotărârea instanței nu se încadrează în practica instanțelor din România, cu privire la acordarea daunelor materiale și morale în situații generate de săvârșirea de infracțiuni care au ca rezultat decesul sau vătămarea persoanelor.
În raport de limitele legale de acordare a despăgubirilor conform legislației asigurărilor din România, apreciază că despăgubirile acordate nu reflectă nu reflectă prejudiciul real suferit de părțile civile.
Susține punctul de vedere expus și la instanța de fond, în sensul în care, aplicabil în cauză ar fi plafonul stabilit pentru dezdăunare de legea asigurătorului străin.
A avut în vedere faptul că:
1.asigurătorul acorda despăgubiri în baza contractului de asigurare, cu cel mai mare nivel de despăgubiri dintre cel prevăzut în legislația ce guvernează stabilirea prejudiciului și cel prevăzut în contractul de asigurare art. 49 alin. 1 Legea 136/1995.
2. sub aspectul civil, s-a născut un raport de drept internațional privat, având în vedere că fapta a fost săvârșită înainte de aderare, astfel încât, legea aplicabilă în materia despăgubirilor este legea sediului asigurătorului - art. 103,109,121,125 din Lg. 105/1992.
3. prin aplicarea plafonului stabilit de legislația asigurărilor din România, s-ar opera o discriminare în raport de cetățenia victimei, de locul săvârșirii faptei în raport cu același asigurător, de situația victimei prejudiciate înainte și după aderare, precum și între consecințele unei fapte cauzatoare de prejudiciu în raport de data săvârșirii acesteia și data pronunțării unei hotărâri.
În subsidiar în condițiile aplicării legislației române în vigoare la data săvârșirii faptei, a solicitat acordarea de despăgubiri la limita maximă (de 50.000 lei) a plafonului stabilit prin OUG 108/2004.
A SolicitAT admiterea apelului, desființarea sentinței penale sub aspectul laturii civile, în sensul acordării despăgubirilor de 50.000 lei.
Asigurătorul a solicitat diminuarea despăgubirilor la care a fost obligată de către instanța de fond.
Tribunalul, a analizat sentința penală apelată, sub toate aspectele, în fapt, în drept, precum și din perspectiva motivelor de apel invocate, a constatat că sunt fondate și a admis apelurile promovate de părțile civile și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși în privința cuantumului daunelor morale.
A considerat că valoarea acestora ar trebui majorată, raportându-se la enorma suferință pricinuită părților vătămate, părinți - prin pierderea vieții fiicei lor minore, de numai 2 ani, prin acțiunea ilicită a inculpatului.
Cu privire la normele legale aplicabile, tribunalul, a avut în vedere, că legislația aplicabilă în cauză este cea națională potrivit pct. 8, 11 și 15 din Anexa nr. 1 la nr. 5 de la Geneva (adoptată la 25 ianuarie 1949 de de transport rutier a Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite în scopul facilitării circulației rutiere între stat diferite în care legislația impune obligativitatea încheierii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule) precum și prevederile art. 3 al. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor ( Oficial al Uniunii Europene nr. L 192 din 31.07.2003 pg. 29), aceste riscuri și limite sunt cele prevăzute de legislația statului pe teritoriul căruia se produce accidentul. Asigurarea Carte se asimilează în fiecare stat în cadrul Sistemului Internațional Carte în care autovehiculul asigurat produce un accident, cu o asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate terților prin accidente de autovehicule eliberată în statul respectiv. Pentru cazul în speță, având în vedere că valabilitatea contractului de asigurare a fost constatată, obligațiile contractuale ale asigurătorului sunt cele prevăzute de legislația în acest domeniu din România (Lg. Nr. 136/1995 Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004).
În ceea ce privește motivul de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși privind netemeinicia reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, de către instanța de fond, precum și a modalității de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că acest motiv de apel nu este fondat, raportat la conduita sinceră a inculpatului, la comportamentul pe care acesta l-a avut față de familia suferindă, astfel că instanța de fond a făcut o justă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 cod penal precum și art. 74 li. a,c cod penal.
De asemenea, a considerat justificată reținerea dispozițiilor art. 81,81 Cod penal fiind întrunite condițiile prevăzute de aceste articole, în favoarea inculpatului.
Apelul asigurătorului a fost respins ca nefondat, acesta este obligat la acordarea tuturor despăgubirilor materiale și morale pricinuite de asigurat, în speță, inculpatul, prin fapta sa, în limita plafonului de 5.000.000.000 lei stabilit de anexa nr. 3 din "Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule și autorizația asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule" aplicabil anului 2005.
Atâta timp cât nivelul despăgubirilor acordate de prima instanță, nu au depășit acest plafon, a fost respins apelul.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. "a" din Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat deParchetul de le lângă Judecătoria Buhușiși apelantele părți civile și împotriva sentinței penale nr. 144/ 31.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr- cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță părților civile și.
A fost desființată sentința penală apelată sub acest aspect, a fost reținut cauza spre rejudecare și în fond:
A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părților civile și de către prima instanță de la 26000 lei la 35000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că intimata inculpată a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului și al părților civile au rămas în sarcina acestuia.
II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta asigurator " " împotriva sentinței penale nr. 144/31.10.2008 pronunțată de Judecători B în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligată apelanta asiguratoare la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei au declarat recurs părțile civile și precum și asiguratorul SC SRL
În motivarea recursului declarat de părțile civile a fost criticată decizia recurată pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de apel a reținut ca temei al motivării laturii civile nr. 5/1049 a iar nu directivele nr. 72/166/CE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2000/26 CEE ale Consiliului precum și directivele 2000/26 CEE și 205/14/CEE ale Parlamentului European
- au fost reținute ca alte temeiuri juridice pentru rezolvarea laturii civile prevederile legii 192/2003 și Ordinul președintelui Comisiei de supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004, deși acestea nu erau aplicabile în cauză, vizând doar asiguratorii ce funcționează legal numai în limitele teritoriului României.
- în cauză erau aplicabile prevederile Legii 105/1992 care se coroborează cu Directivele menționate și din care rezultă că legea aplicabilă este cea austriacă iar în acest sens a fost menționată practica ÎCCJ, respectiv decizia nr. 7863/2006, arătându-se că într-o cauză similară privind asigurarea de răspundere civilă auto pentru accidente de circulație determinarea legii aplicabile se realizează potrivit art. 103 din legea 105/1992. s-a menționat că recurenții au interes în a se stabili aplicabilitatea legii austriece în materie de asigurări, deoarece aceasta prevede un cuantum mai mare al despăgubirilor
- cu privire la daunele acordate s-a solicitat majorarea daunelor morale în raport de suferința enormă produsă prin moartea unicului copil, de faptul că după ce a aflat de accident a decedat și mama părții civile, precum și de faptul că recurenții nu au mai putut avea alt copil.
În motivarea recursului declarat de asigurator au fost criticate hotărârile anterioare sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale și materiale acordate, apreciind că acestea sunt prea mari, sens în care s-a solicitat reducerea cuantumului acestor despăgubiri.
Procedând la analiza hotărârii recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Referitor la criticile aduse cu privire la legea care trebuie aplicată în cauză pentru soluționarea laturii civile se observă că la dosarul instanței de fond ( filele 78-80) a fost depusă copie după cartea internațională de asigurare pentru automobile ( cartea ) pentru automobilul A- 626 GE pentru asiguratul la pct. 1 precizându-se următoarele. " în orice țară vizitată Biroul acestei țări preia răspunderea unui asigurator de răspundere obligatorie pentru folosirea autovehiculului desemnat în această carte de asigurare,și anume în acord cu legile referitoare la asigurarea obligatorie din aceste țări"( s.)
Având în vedere că polița de asigurare a fost emisă în conformitate cu Convenția " carte " trebuie avute în vedere și prevederile art. 3 lit. f și art. 7 din Convenție, în mod justificat invocate de asigurator, din care rezultă că pretențiile de despăgubiri ca urmare a unui accident împotriva Biroului de gestionare se acoperă prin asiguraredupă legea țării în care accidentul s-a produs.
Prin urmare, în speța concretă dedusă judecății, asiguratorul răspunde în conformitate cu dispozițiile din asigurarea tip " carte ", pe deplin opozabile atât acestuia cât și persoanelor care solicită plata despăgubirilor.
În acest sens sunt aplicabile însuși reglementările din dreptul comunitar invocate de recurenții - părți civile pentru că în conformitate cu directiva 72/166/CEE a Consiliului se prevede în decizia Comisiei din 28.07.2003 la al. 2 că au fost adoptate decizii care impun fiecărui stat membru să se abțină să controleze asigurările de răspundere civilă ale vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru. Așadar sunt neavenite discuțiile privitoare la aplicarea legii austriece prin interpretarea dispozițiilor Legii 105/1992, deoarece în măsura în care s-ar ajunge la concluzia că legea aplicabilă este cea a asiguratorului, s-ar intra în contradicție cu prevederile din convenția de asigurarea în care se stipulează în mod clar că legea aplicabilă este cea țării în care s-a produs accidentul și, în consecință și cu legislația comunitară în materie.
Cu privire la reținerea greșită în cauză a prevederilor Legii 192/2003 ca al doilea temei juridic al laturii civile, critica este fondată, însă această împrejurare nu poate conduce la casarea hotărârii deoarece nu a produs nici o consecință practică sub aspectul soluției dispuse.
Recursul părților civile este în schimb fondat cu privire la cuantumul daunelor morale acordate acestora pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiicei lor, minora. Elementele din speță, astfel cum au fost enunțate de către recurenți,evidențiază producerea unui imens prejudiciu părților civile, motiv pentru care se impune majorarea cuantumului daunelor morale pentru părțile civile stabilite de instanțele anterioare. La stabilirea cuantumului acestora se va avea în vedere, pe cât posibil, obținerea pentru recurenți a unei satisfacții de ordin moral, instanța fiind conștientă în acest sens că indiferent de valoarea despăgubirilor, părțile civile nu își vor recăpăta valoarea afectivă pierdută.
Cu privire la recursul formulat de asigurator se observă că daunele materiale au fost corect stabilite de către instanțe, pe baza unor probe necontestate de către recurentă ( înscrisuri, declarații de martori, expertize) astfel că solicitarea privind diminuarea cuantumului acestora nu poate fi primită de către instanța de recurs.
Față de considerentele expuse urmează, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.P.P. a fi admis recursul părților civile, casată în parte atât decizia recurată cât și sentința Judecătoriei Buhuși numai în ceea de privește cuantumului daunelor morale acordate părților civile și se va reține cauza spre rejudecare și în fond va fi majorat cuantumul daunelor morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei, respectiv sentinței penale recurate.
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b va C.P.P. fi respins ca nefondat recursul declarat de asigurator urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 al. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d p Cod Penal. admite recursul declarat de recurenții - părți civile și, împotriva deciziei penale nr. 287/A/l6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr-.
Casează în parte atât decizia recurată cât și sentința penală nr. 144 din 31.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul penal nr-, numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile și, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile și de la 26.000 lei la 50.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale, respectiv sentinței penale recurate.
II.In temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b p Cod Penal. respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta asigurătorSC SRL, împotriva deciziei penale nr. 287/A/l6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul penal nr-.
Constată că părțile au fost asistate de apărători aleși.
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurentul asigurător SC SRL B să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate în recursul părților civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
Ptr.jud. -
aflat în CO semnează Președinte complet,
GREFIER,
red.
red. /
red.
tehnored.- ex.4
11.03.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni Adrian
