Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.14/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președintele secției
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Liviu Herghelegiu președintele Secției penale Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.301 din 31.08.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-( nr. format vechi 1419/P/2006), privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 04.08.1960, în, județul G, CNP -), domiciliat în T,-, -.3,.l,.16, județul G, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.178 al.2 Cod penal.
Se constată că dezbaterile au avut loc în data de 10.01.2008, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 18.01.2008, 25.01.2008, 28.01.2008, după care:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.409/15.06.2006 a Judecătoriei Adjud, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în ref. la art.10 lit.d cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru art.178 al.1-2 Cod penal.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de părțile civile și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24 iunie 2003 în jurul orelor 2030, inculpatul conducea cuplul format din autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare Gl-80-, pe drumul național DN2 (E 85), în direcția de mers Adjud-Focșani. În autoturism alături de inculpat, pe bancheta din spate se afla fiul acestora. Atât autoturismul cât și semiremorca erau încărcate cu cartofi la saci, astfel din bonul de cântar s-a constatat că semiremorca avea suspensia și sistemul de rulare modificate pentru a prelua o masă totală de 2400 kg și era dotată și cu instalație de frânare proprie(pompa de frână acționată prin culisarea protapului de legătură a semiremorcii, care activau cilindri de frână după fiecare a semiremorcii, iar inculpatul avea permisul de conducere valabil pentru categoriile și, astfel încât să poată conduce remorci cu masă mai mare de 750 kg și dotate cu instalație proprie de frânare. Vehiculul era condus de inculpat pe linia ce desparte cele două benzi după sensul de mers, pentru a nu influența fluiditatea traficului după DN2, care este unul intens.
Astfel, când a ajuns în zona kilometrului 220+800 după raza localității, com.Pufești a văzut pe marginea dreapta a părții carosabile o tânără, care după producerea accidentului a fost identificată în persoana numitei în vârstă de 16 ani, aștepta pe marginea părții carosabile la o distanță de circa 0,40, față de acostamentul din dreapta a direcției de mers Adjud-Focșani și era orientată cu fața către partea de vis-a-vis. Din această poziție, probabil victima avea intenția de a ajunge pe partea opusă unde locuia temporar la familia care locuia pe partea opusă a drumului DN2. În acest moment cuplul de vehicule condus de inculpat se deplasa la o distanță cuprinsă între 2,10 de la dreapta față a autoturismului și de 1,80 de la dreapta a semiremorcii. Rezultă că în acel moment distanța minimă între semiremorcă și locul în care s-ar fi aflat victima era de 1,80 - 0,40 = 1,40.
Când a ajuns în zona locului în care se afla victima, aceasta fără să se asigure și fără să acorde prioritate cuplului de vehicule condus de inculpatul a încercat să traverseze drumul(a se vedea declarația numitei ), astfel, numitul a virat stânga pentru aoo coli. Nu este clar din probele administrate în dosar că numitul a avertizat-o sau nu a avertizat-o sonor pe numita, dar este cert că numitul a virat stânga și a pătruns în totalitate pe de lângă axul al drumului, însă în momentul frânării toate urmele de frânare sunt materializate pe această bandă (inclusiv urmele lăsate de roțile din partea dreapta), iar aceste urme sunt orientate ușor către axul al drumului. Aceste considerente ne demonstrează faptul că victima s-a angajat în traversarea drumului, iar inculpatul a încercat să evite impactul cu victima din momentul în care aceasta a inițiat această manevră.
Că rezultă nu numai din declarațiile inculpatului și ale martorilor și că victima se afla la marginea șoselei cu intenție de a traversa, dar și din depoziția martorului G, decedat la scurt timp după ce a fost audiat în cursul urmăririi penale- fila 19.
Că deși martorul a arătat că victima se deplasa pe acostament în direcția Focșani-Adjud, acesta nu a văzut efectiv momentul impactului, astfel că nu poate avea cunoștință de acțiunile victimei imediat premergătoare impactului.
Că în cauză au fost efectuate trei expertize în vederea stabilirii mecanismului producerii accidentului, concluziile fiind aceleași și anume: viteza de deplasare a autoturismului 1300 cu nr.Gl-02- ce tracta remorca cu nr.Gl-80- condus de inculpat, în momentele premergătoare accidentului avea o viteză de 58 km/; inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă pe sectorul respectiv de drum și anume 50 km/; în aceste condiții victima este cea care putea preveni accidentul dacă s-ar fi asigurat anterior schimbării direcției de mers, respectiv angajării în traversarea carosabilului.
S-a mai concluzionat de asemenea că greutatea remorcii nu a avut o legătură directă de cauzalitate cu producerea accidentului. Astfel a rezultat clar din conținutul expertizelor că victima s-a angajat în traversare fără a se asigura și nu putea fi evitat accidentul în nici un fel de către inculpat.
Chiar dacă inculpatul a circulat cu viteză mai mare decât viteza maximă admisă de lege nu se poate reține nici o culpă în sarcina acestuia având în vedere că nu există raport de cauzalitate între viteza depășită și producerea accidentului.
Că astfel, având în vedere că este de esența infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 cod penal existența culpei în săvârșirea faptei și că între acțiunile inculpatului și rezultatul produs nu există legătură de cauzalitate, instanța a constatat în cauza de față că aceasta nu există, nefiind întrunite elementele constituite ale infracțiunii menționate, prin lipsa laturii subiective precum parțial și acelei obiective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și părțile civile.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjuda criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeincie sub aspectul greșitei achitări inculpatului.
Părțile civile au solicitat condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr.301/31.008.2007 a Tribunalului Vranceas -au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și părțile civile și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând sentința s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a procedat corect la achitarea inculpatului întrucât nu se poate reține culpa inculpatului în săvârșirea faptei și nu există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpatului și rezultatul produs.
În acest sens concluzionează probele dosarului.
Astfel în raportul de expertiză medico legală efectuat de INML Minovici se arată că aprecierea dacă victima se afla pe acostament sau carosabil nu face obiectul expertizei medico legale.
Raportul de expertiză criminalistică efectuat de MJ- B depus la dosarul cauzei la filele 46-58 nr.117/28.03.2006, raport ce a avut în vedere și raportul SML V concluzionează că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, anume că în circumstanțele date inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu viteză maximă pe sectorul respectiv de drum 50 km/ și că victima putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat anterior schimbării direcției de mers, respectiv angajării în traversarea carosabilului.
De asemenea raportul de expertiză criminalistică nr.97/16.04.2007 efectuat în apel și depus la fila 116 dosar - efectuat de MJ-INEC B concluzionează pe aceeași linie, în sensul că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, că inculpatul nu putea evita în condițiile reținute, 59 km/, în nici una dintre altele motive analizate, nici prin frânare și nici prin ocolire, producerea accidentului că inculpatul nu putea preveni lovirea victimei nici în cazul în care ar fi depășit viteza maximă regulamentară admisă pe sectorul de drum respectiv și că victima putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi angajat în traversarea carosabilului doar după o prealabilă și temeinică asigurare, accidentarea ei s-a datorat angajării în traversarea drumului fără să acorde prioritate de trecere autoturismului 1300 nr.Gl-02-; nu a existat raport de cauzalitate între depășirea limitei reglementare de viteză pe sectorul de drum respectiv și producerea evenimentului rutier.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Prin motivele de recurs s-a arătat că în mod greșit instanțele anterioare au dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
S-a susținut că probele administrate în cauză confirmă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond, în sensul că victima nu se afla într-o activitate de trecere, de traversare a străzii, ci se afla în staționare pe marginea drumului.
S-a mai arătat că expertizele tehnice - cu excepția ultimei care va fi analizată separat - pleacă de la o premiză greșită, toți experții susținând din materialul probator administrat în cauză - respectiv probele testimoniale -că rezultă ca situație premiză că victima s-ar fi aflat în traversarea străzii.
În ceea ce privește ultima expertiză, a avut în vedere două tipuri de simulări, concluzionându-se ca fiind corectă cea cu victima în trecere, concluzie bazată pe singura împrejurare că după finalizarea simulării, manechinul a ocupat exact poziția unde au fost identificate petele de sânge.
S-a solicitat să se aibă în vedere că există contradicție și între declarațiile inculpatului și ale soției acestuia pentru că acestea sunt singurele probe care ar sugera că victima s-a aflat în deplasare, iar această idee nu a mai fost indicată de nici un alt mijloc de probă.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, în limita cazurilor de casare prev. de art.3859Cod pr.penală, se constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza unei analize complete a materialului probator,iar soluția de achitare a inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.d Cod pr.penală este legală și temeinică.
Conform art.63 alin.2 Cod pr.penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Conform art.69 Cod pr.penală declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În speță, linia de apărare a inculpatului referitoare la modalitatea de producere a accidentului de circulație - se coroborează cu restul materialului probator și în special cu expertizele tehnice efectuate în tot cursul procesului penal.
În acest sens, se constată că mecanismul de producere a accidentului reținut de instanțele anterioare este demonstrat cu rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului.
Nu putem împărtăși punctul de vedere al Parchetului în sensul că victima se afla în poziție în momentul în care a fost acroșată de remorca tractată de autoturismul condus de inculpat, întrucât acesta reprezintă o simplă supoziție neconfirmată de materialul probator administrat în cauză.
Considerăm că acele concluzii ale rapoartelor de expertiză tehnică potrivit cărora doar " victima putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat anterior schimbării direcției de mers, respectiv angajării traversării carosabilului" nu pot fi înlăturate de restul materialului probator, respectiv de declarațiile martorilor și de concluziile raportului de constatare medico-legală.
Martorul a declarat cu ocazia audierii la instanța de fond că a văzut o persoană de sex feminin ( victima) mergând pe marginea drumului, pe acostamentul șoselei, însă nu a putut preciza cu exactitate unde se afla aceasta, atunci când s-a întâmplat accidentul.
Martorul Gad eclarat în faza urmăririi penale că a observat că în timp ce victima aștepta pe acostament, a fost acroșată cu colțul din dreapta de remorca tractată de autoturismul condus de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată însă că declarația martorului G nu se coroborează cu restul materialului probator, și nici măcar cu declarația martorului, deși cei doi martori se aflau împreună în momentul producerii accidentului.
Susținerile din motivele de recurs în sensul că expertizele tehnice efectuate în cauză au pornit de la o premiză greșită nu pot fi primite și nici nu pot conduce la înlăturarea acestora din ansamblul probator.
Se constată că pe parcursul procesului penal reprezentantul Parchetului nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ( nici cu ocazia soluționării cauzei la instanța de fond și nici în apel), nu a solicitat conform art.124 Cod pr.penală efectuarea unui supliment de expertiză și nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize conform art.125 Cod pr.penală, dacă ar fi apreciat că există îndoieli cu privire la exactitatea acelor concluzii.
Nu pot fi primite susținerile din motivele de recurs conform cărora vinovăția inculpatului este dovedită cu actele medicale care exclud cu certitudine faptul că în momentul impactului victima s-ar fi aflat în deplasare, datorită poziționării leziunilor suferite ca urmare a impactului.
Considerăm că doar pe baza raportului de constatare medico-legală ( coroborat eventual în parte cu declarația martorului G) nu se poate trage concluzia că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa și că s-ar impune condamnarea acestuia.
Cele două probe arătate mai sus nu pot înlătura restul materialului probator, pe baza căruia au fost pronunțate cele două hotărâri recurate.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.301 din 31.08.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- - nr. format vechi 1419/P/2006 ( sentința penală nr. 409/15.06.2006 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 422/2005 ), privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 04.08.1960, în, județul G, CNP -, domiciliat în T,-, -.3,.l,.16, județul G ).
În baza disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2008.
Președinte, Judecător, pt.Judecător,
- - - - - -
aflat la seminar,conf.art.312 al.2 pr.pen.
semnează președintele completului,
Judecător - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./4.03.2008
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Liviu Herghelegiu
