Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 140/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 140/
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 298/A din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul, personal și asistat de avocat ales, părțile civile intimate - și Ofițer -, lipsind partea responsabilă civilmente intimată
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat depune la dosar concluzii scrise și motive de recurs, pe care le susține oral în fața instanței, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Susține că instanța a respins în mod greșit cererea de schimbare a încadrării juridice, deși vinovăția a fost mai mult prezumată, iar faptul că nu a fost aplicată nici o sancțiune contravențională și nu a fost reținut permisul de conducere, dovedește că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, arată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 al. 2 Cod penal și solicită schimbarea încadrării juridice în art. 178 al.1 Cod penal. Cu privire la unicul martor prezent la fața locului, respectiv A, arată că acesta nu a fost coerent și s-a încurcat în mod repetat în declarații. De asemenea, viteza cu care a circulat inculpatul nu a putut fi stabilită prin nici un mijloc de probă. Totodată, expertiza efectuată în cauză a constatat că inculpatul nu este vinovat, și că partea vătămată era căzută pe carosabil în momentul producerii accidentului, fiind în stare de ebrietate. Cu privire la pedeapsa aplicată, susține că aceasta este exagerată având în vedere pericolul social redus al comportamentului inculpatului și a imposibilității împiedicării producerii accidentului. Consideră că despăgubirile civile acordate de instanța de apel către familia victimei, care a solicitat sume exagerate, sunt nejustificate, în condiția lipsei laturii subiective a infracțiunii.
Părțile civile intimate - și Ofițer - solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 490/R din 08 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA, în baza art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. a admis recursurile declarate de inculpatul și părțile civile - și Ofițer -, împotriva deciziei penale nr. 88/A/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale a inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1.pen.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 22.05.2008.
Prin sentința penală nr. 234/06.11.2007, pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, în baza art.178 alin. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatul la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, a cărei executare a fost suspendată pentru un termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 81 și 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, care au drept urmare revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. și art.998.civ. inculpatul a fost obligat să plătească părților civile și Ofițer, suma de 3000 lei Ron despăgubiri civile, respingând în rest acțiunea civilă formulată, dispoziție opozabilă și față de Românească
În baza art. 191 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 lei (RON) cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 193 alin 2 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 1000 lei cheltuieli de judecată față de părțile civile și Ofițer.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta cu nr.5621/P/22 martie 2007, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, arătându-se că la data de 14.10.2006, acesta, în timp ce conducea autoturismul cu nr. -, l-a lovit pe numitul, care a decedat.
Urmare administrării probatoriului, instanța de fond a reținut că la data de 14.10.2006, în jurul orei 19,30, conducând autoturismul marca " 1310 " cu numărul de înmatriculare -, pe DN 58 B, pe raza localității, în direcția localității, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a provocat un accident de circulație în urma căruia a decedat numitul.
Judecătoria a considerat că fapta inculpatului, așa cum a fost ea mai sus descrisă, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, și ea constituie infracțiune.
Prima instanță nu a putut reține cazul fortuit invocat de inculpat, deoarece acesta a săvârșit fapta cu vinovăție, mai exact din culpă fără prevedere, care e și ea o formă a vinovăției, în sensul că, deși nu a prevăzut posibilitatea apariției cârdului de gâște și pietonilor, în stare de ebrietate, de pe marginea carosabilului, putea și trebuia sa prevadă în condițiile în care acesta era obligat să adapteze viteza la condițiile de drum, să depună maximă diligenta, astfel încât să evite orice obstacol. Judecătoria a mai arătat că victima nu a sărit în fața inculpatului pentru a îl lua prin surprindere, ci s-a dezechilibrat în momentul în care inculpatul a efectuat manevra bruscă de evitare a cârdului de gâște care i-a apărut pe carosabil.
Culpa victimei, a continuat judecătoria, care în stare de ebrietate s-a dezechilibrat în momentul manevrei inculpatului, nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală pe inculpat.
La individualizarea pedepesei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social la faptei, determinat de modalitatea concretă de săvârșire, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecente penale, motiv pentru care, în temeiul art.178 alin. 2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Apreciind că pedeapsa își va putea atinge scopul și fără privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilind termen de încercare 4 ani, în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, care au drept urmare revocarea suspendării condiționate.
Cu privire la daunele materiale solicitate, prima instanță a reținut că în cauză au fost audiați martori și, care au arătat că părțile civile au suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei.
Față de declarațiile acestora, și având in vedere că părțile civile nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte pretențiile solicitate, prima instanță a apreciat cuantumul cheltuielilor de înmormântare la 3000 lei.
În ceea ce privește pretențiile solicitate, raportat la lipsa unor venituri de care este privată familia victimei, prima instanță a reținut că aceasta nu avea în întreținere copii minori sau alte persoane potrivit legii, astfel că a respins ca neîntemeiat acest petit al acțiunii civile.
Cu privire la daunele morale solicitate, judecătoria a reținut că evenimentul rutier a avut loc pe fondul neatenției, atât a victimei cât și a inculpatului, acesta din urmă săvârșind fapta din culpă cu neprevedere, pentru care, de altfel, prima instanță l-a condamnat, motiv pentru care acordarea daunelor morale apare ca nejustificată în acest context. De evenimentul reprobabil a fost marcat atât inculpatul, cât și familia victimei, iar inculpatul nu a săvârșit fapta cu intenție, și nici măcar din culpă cu prevedere, motiv pentru care condamnarea acestuia e suficientă pentru consolarea familie victimei.
În motivele de apel ale inculpatului s-a solicitat admiterea apelului și achitarea acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă, și desființarea sentinței penale atacate, apreciind că este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a ținut cont de circumstanțele reale și personale, neindividualizându-se corespunzător pedeapsa aplicată, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă. S-a mai arătat că pedeapsa aplicată, de 2 ani închisoare cu suspendare, este exagerată, raportat la pericolul social redus al faptei inculpatului apelant, și imposibilitatea împiedicării producerii accidentului, precum și faptul că unicul martor, A, prezent la producerea accidentului nu a fost coerent și s-a încurcat în mod repetat în declarații, însă în mod paradoxal prima instanța l-a considerat credibil.
În motivele de apel ale părților civile -apelante s-a solicitat admiterea apelului, și în urma rejudecării cauzei, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2.pen. la o pedeapsă orientată către maximul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, acordarea pretențiilor civile în totalitate, așa cum au fost solicitate prin cererea de constituire de părți civile la data de 14.05.2007, precum și obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata sumelor de 8525 lei cheltuieli de înmormântare și comemorări, 25000 lei reprezentând pensia pe următorii 5 ani a victimei, și 60000 lei reprezentând daunele morale. S-a solicitat, de asemenea, respingerea apelului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat.
Prin decizia penală nr. 298/A din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă cererea inculpatului-apelant privind schimbarea încadrării juridice din art. 178 alin. 2.pen. în art. 178 alin. 1.pen.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 234/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-.
A fost admis apelul părților civile apelante - și Ofițer - împotriva aceleiași sentințe penale și rejudecând:
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 - 999.civ. a fost obligat inculpatul, alături de care și SC Românească SA, la plata sumei de câte 15000 lei Ron, către fiecare apelantă parte civilă, reprezentând daune morale.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Inculpatul-apelant a fost obligat la plata sumei de 1000 lei către părțile civile apelante, reprezentând onorariul avocatului ales, și 100 lei cheltuieli judiciare față de stat în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând apelurile formulate în cauză, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește latura penală a cauzei, tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului.
Astfel, din cuprinsul declarațiilor martorului A, atât cea dată în fața instanței (fila 35 dosar fond), cât și cele din faza de urmărire penală (filele 71-74 dosar up), coroborate cu constatările expertului tehnic judiciar în specialitatea auto (raportul de expertiză la filele 53 - 67 din dosarul de urmărire penală), rezultă, fără nici un fel de dubiu că, neadaptând viteza la condițiile concrete de trafic, inculpatul-apelant a accidentat mortal pe numitul, care, este adevărat, circula prin localitatea în direcția localității, în alte condiții decât cele impuse de legislația rutieră. Este adevărat că legea prevede o limită maximă a vitezei pe drumurile care traversează localitățile, și în speță nu există dovezi cum că inculpatul ar fi depășit-o, însă, faptul că în zona accidentului se lăsase întunericul, precum și împrejurarea, susținută chiar de inculpatul apelant, că din față venea un alt autoturism a cărui sistem de iluminare i-a influențat vederea, în sensul restrângerii vizual (ambele aspecte determinând o înrăutățire a condițiilor normale de trafic), trebuiau să-l determine pe acesta să reducă viteza cu care circula, tocmai pentru a avea posibilitatea de a reacționa cu privire la un eventual pericol. Cu alte cuvinte, inculpatul trebuia să adapteze viteza la condițiile concrete în care se efectua deplasarea.
Așa fiind, prezintă puțină importanță, în latură penală, dacă victima circula în dreapta sau stânga bicicletei sale, aspecte relevante numai în ceea ce privește gradul culpei inculpatului și cu privire la care se contrazic declarațiile martorului De altfel, având în vedere avariile produse autoturismului condus de inculpat, așa cum acestea rezultă din fotografiile efectuate la fața locului, și cum au fost clasificate de expertul auto (fila 59 dosar up, fila 6 din raportul de expertiză), se poate constata că victima a fost lovită cu partea din mijloc față a mașinii, ceea ce duce la concluzia că și în situația în care aceasta din urmă ar fi circulat pe acostament, pe partea dreaptă a bicicletei, tot ar fi fost lovită, chiar dacă și numai tangențial.
Este adevărat că la fila 10 din raportul de expertiză se arată că inculpatul nu putea preveni producerea accidentului, însă această considerație a fost contrazisă atât de concluziile finale ale raportului, cât și de declarați martorului anterior indicat.
Față de cele arătate, mai sus, tribunalul a constatat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului.
Față de cererea inculpatului-apelant de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1.pen. tribunalul a considerat-o neîntemeiată, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, avea obligația să limiteze viteza în raport de condițiile de mers, și astfel putea evita producerea accidentului. În consecință, în speță ne aflăm în fața modalității agravate a infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale - art. 48 din OUG nr. 195/2002 și art. 154 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. De aceea, inculpatul răspunde penal în condițiile art. 178 alin. 2.pen. întrucât a cunoscut dispozițiile legale, dar a acționat fără să țină seama de ele.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată și modul de individualizare a executării acesteia, tribunalul a considerat că, față de consecințele faptei comise și persoana inculpatului - fără antecedente penale și cu o bună comportare la locul de muncă - instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Pe latură civilă, s-a constatat că sentința Judecătoriei Deta este neîntemeiată, în ceea ce privește solicitarea cererii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de părțile civile.
Astfel, cu privire la costul înmormântării, plecând de la premisa că o astfel de operațiune antrenează cheltuieli materiale, dar având în vedere și lipsa unor dovezi scrise în acest sens, tribunalul a considerat că, față de conținutul declarațiilor martorilor audiați cu privire la acest aspect, și fără a ignora culpa victimei în producerea accidentului, prima instanță a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei.
Tot justificat instanța de fond a respins cererea de obligare a inculpatului la plata contravalorii pensiei victimei, deoarece nu s-a dovedit că o parte din pensia acesteia era remisă părților civile, mai ales că victima nu avea stabilită vreo obligație de întreținere față de cele două părți civile.
În ceea ce privește solicitarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, tribunalul a considerat că aceasta este întemeiată.
Este de necontestat că decesul tatălui lor a provocat părților civile puternicie suferințe psihice pentru a căror compensare nu este suficientă doar simpla condamnare a inculpatului. Prin urmare, constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 - 999 cod civil (prejudiciu moral, fapta ilicită a inculpatului, comisă cu vinovăție și legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciu) tribunalul, având în vedere că partea civilă a avut o culpă de cel puțin 50% în producerea accidentului, a dispus obligarea inculpatului, alături de care și pe societatea de asigurare, la plata a câte 15000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța a respins în mod greșit cererea de schimbare a încadrării juridice, deși vinovăția a fost mai mult prezumată, iar faptul că nu a fost aplicată nici o sancțiune contravențională și nu a fost reținut permisul de conducere, dovedește că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 al. 2.Cod Penal și solicită schimbarea încadrării juridice în art. 178 al.1
Cod PenalUnicul martor - A - prezent la fața locului, nu a fost coerent și s-a încurcat în mod repetat în declarații.
cu care a circulat nu a putut fi stabilită prin nici un mijloc de probă.
Expertiza efectuată în cauză constată că nu este vinovat, și că partea vătămată era căzută pe carosabil în momentul producerii accidentului datorită stării de ebrietate în care se găsea, și care avea o alcoolemie de 2,65gr. la mie.
Pedeapsa aplicată este exagerată, având în vedere pericolul social redus al comportamentului și a imposibilității împiedicării producerii accidentului.
Familia victimei s-a constituit parte civilă cu sume exagerate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform prev. art.38510al. 21.C.P.P. se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale, și nu există nici un motiv de casare a acestora.
În mod întemeiat s-a reținut, de către instanța de fond, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2.Cod Penal, întrucât a încălcat prevederile art. 48 al. 1 din OUG nr. 195/2002, în sensul că nu a adaptat regimul de viteză al autovehiculului în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, aspect relevat și de expertul G în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Încadrarea juridică a faptei este legală, în sensul că infracțiunea comisă de inculpat este cea prev. de art. 178 al. 2.Cod Penal, și nu art. 178 al. 1.Cod Penal, cum susține inculpatul, astfel că în mod corect s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
Nu se poate susține nici că martorul Aaf ost incoerent în declarația sa, întrucât din declarația dată în fața instanței de judecată rezultă că acesta, fiind prezent la locul accidentului, a prezentat detalii cu privire la împrejurările în care a avut accidentul. De altfel, vinovăția inculpatului nu a fost stabilită doar cu declarația acestui martor, ci și cu alte probe administrate, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului, expertiza tehnică auto, declarația inculpatului.
Cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză se reține, din conținutul acesteia, că inculpatul nu avea posibilitatea evitării accidentului deoarece, datorită schimbării iluminării zonei prin apariția autovehiculului de pe celălalt sens de parcurs, privirea acestuia a fost îndreptată spre autovehiculul din față, acesta având câmpul vizual îngustat, și nu aoo bservat cârdul de gâște pe care l-a lovit, totuși se concluzionează că inculpatul a încălcat prev. art. 48 al. 1 din OUG 195/2002 și art. 154 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Or, încălcarea acestor norme presupune și vinovăția inculpatului alături de cea a victimei, așa cum corect a stabilit instanța de fond.
Curtea apreciază că la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, fiind aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege, având în vedere atât pericolul social al infracțiunii cât și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs privind modul în care a fost soluționată latura civilă a cauzei. Părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 35000 lei daune materiale și 60000 lei daune morale, însă instanța l-a obligat pe inculpat doar la plata sumei de 3000 lei daune materiale, conform dovezilor depuse, și la plata sumei de 15000 lei daune morale, având în vedere suferințele psihice suferite de fiicele victimei prin decesul tatălui lor. Evaluarea prejudiciului moral s-a făcut în mod corect, luându-se în considerare și culpa victimei la producerea accidentului.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 298/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.02.2009
Tehnored./2 ex./27.02.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 140/
Ședința publică din 16 februarie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 298/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
