Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 141/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 141/
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 293 din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă intimată personal, lipsind asigurătorul intimat SC Reasigurare SA T și partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare inculpatul să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât lipsește vinovăția acestuia în săvârșirea faptei. Arată că inculpatul nu putea să prevadă comiterea acestui accident, că era noapte, biciclistul era îmbrăcat și încălțat în negru, bicicleta era de culoare închisă și nu avea nici un semn reflectorizant. Susține că inculpatul avea viteza mai mică decât limita legală, că nu putea să prevină accidentul întrucât nu l-a văzut pe biciclist și că nu a existat o frânare înainte de producerea coliziunii. Faptul că inculpatul a circulat mai aproape de axul drumului și nu de marginea carosabilului, nu putea produce un accident care nu putea fi evitat. În apel s-a solicitat efectuarea unei expertize, iar din raportul întocmit în cauză rezultă că accidentul nu putea fi evitat. Cu toate acestea, în decizia Tribunalului se arată că accidentul putea fi prevenit atât de inculpat cât și de victimă, fapt care nu rezultă din raportul de expertiză tehnică auto judiciară.
Partea vătămată intimată lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, soluțiile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice și se impun a fi menținute ca atare, avându-se totodată în vedere faptul că inculpatul nu a fost destul de atent și avea o experiență redusă ca și conducător auto.
Inculpatul recurent regretă comiterea faptei și se consideră nevinovat pentru producerea accidentului.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 247/21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, iar în baza art. 82 Cod penal a fost stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
I s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate, conform art. 83 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat, în baza art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil, să plătească părților civile - și suma de 10.000 lei daune morale.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta din 16.05.2007, emis în dosarul nr. 82/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că în data de 21 ianuarie 2007, în jurul orelor 1835, inculpatul a condus autoturismul marca " " cu număr de înmatriculare TM - 87 -, pe DN 59 B între localitățile D și, iar la intrarea în loc., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a provocat un accident de circulație, în urma căruia a decedat numitul.
În cursul judecății, înainte de citirea actului de sesizare, părțile civile și (sora și fratele victimei ) au solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 32.000 lei RON, din care: 2.000 lei RON reprezintă cheltuieli de înmormântare și 30.000 lei RON daune morale (fila 19).
Părțile civile au susținut că sunt singurele rude ale defunctului, iar sumele solicitate vor fi destinate construirii unui monument funerar pentru cinstirea defunctului lor frate, precum și cheltuielilor ocazionate de pomeni, slujbe de pomenire potrivit obiceiurilor creștinești.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (fila 18) și martorul - (fila 29). Inculpatul a prezentat înscrisuri privind cheltuielile de înmormântare efectuate pentru (filele 30 - 31).
Examinând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt, că în data de 21 ianuarie 2007, în jurul orelor 1835, inculpatul - a condus autoturismul marca " " cu numărul de înmatriculare TM - 87 - pe DN 59 B, între localitățile D și, având ca pasager pe martorul -. În același timp și în același sens, se deplasa victima, dinspre D spre pe o bicicletă, care avea legat în partea din spate, cu sârmă, un pătrat portocaliu, care nu era fluorescent - reflectorizant, provenit de la un semnalizator de autoturism.
În apropiere de km. 69+160, din sens opus, se deplasa un vehicul care a trecut pe lângă autoturismul TM - 87 -, și imediat un alt autoturism care circula cu faza scurtă. aproape de axul drumului, la apropierea vehiculelor din sens opus, inculpatul a explorat spațiul pe rază mică, și fără să-l observe pe biciclist (acesta avea haine de culoare închisă, bicicleta nu era iluminată în spate), l-a lovit cu partea dreaptă față a autoturismului din spate a bicicletei. În acest moment, din spate a bicicletei a fost deformată, biciclistul s-a desprins de pe bicicletă datorită vitezei de impact, cât și dezechilibrului produs, s-a rupt pedala și biciclistul a fost lovit la picioare datorită contactului dintre acesta și bicicletă, bicicleta a fost împinsă în față, corpul biciclistului a fost derulat pe și parbriz, iar bicicleta pe și aripa autoturismului, ca urmare a frânării corpul biciclistului s-a desprins de autoturism și a fost proiectat pe carosabil. La coliziunea secundară, primul punct de lovire a fost capul, producându-se hematomul epicranian masiv fronto-parietal și apoi genunchii au venit în contact cu solul. În timpul accidentului victima a suferit și leziuni prin impact indirect, în urma impactului, biciclistul a decedat.
Conform expertizei tehnico-judiciare auto victima a încălcat prevederile art. 14 lit. "d", "e", art. 35 alin. 1, art. 100, art. 161 alin. 1 lit. "i", "l", "r" din OUG nr. 195/2002 - cu modificările ulterioare. Acesta putea să evite accidentul dacă: nu ar fi circulat pe partea carosabilă a drumului îmbrăcat cu haine de culoare închisă, fără elemente fluorescente - reflectorizante și cu bicicleta neechipată corespunzător. Conform aceleiași expertize, inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din Regulamentul privind circulația pe drumurile publice. Acesta putea să evite accidentul dacă circula prudent, în sensul asigurării fluenței circulației și de a nu pune în pericol viața sau integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
Prin expertiză, s-a stabilit că viteza de circulație a autovehiculului implicat în accident a fost de 68 km/.
Prin declarația dată în ședința publică din 26 septembrie 2007 (fila 18), inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat de accident și nu este de acord cu plata despăgubirilor civile.
Prima instanță a apreciat că susținerile inculpatului contravin probelor administrate în cauză, potrivit cărora accidentul de circulație care a avut ca urmare moartea biciclistului s-a datorat atât inculpatului cât și victimei, culpa fiind concurentă și comună, de câte 50 % pentru fiecare parte. Prin încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a contribuit în mod direct la accidentul soldat cu moartea victimei.
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului constituie infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La încadrarea în drept a faptei, instanța a avut în vedere și vinovăția inculpatului, în modalitatea culpei fără prevedere, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși în raport de pregătirea sa, trebuia și putea să îl prevadă.
În temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare, la individualizarea judiciară a căreia, prima instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol al faptei, date fiind circumstanțele producerii accidentului și urmările acestuia, soldat cu decesul numitului, modalitatea de producere a faptei, respectiv nerespectarea prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice, dar și persoana și conduita inculpatului pe parcursul procesului penal.
Văzând că inculpatul nu posedă antecedente penale, a fost sincer pe parcursul procesului, este tânăr, iar culpa sa la producerea accidentului fiind de 50%, prima instanță a considerat că pe viitor nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel încât în baza art. 81 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare, în condițiile art. 82 Cod penal.
Procedând la soluționarea acțiunilor civile formulate de părțile civile - și, instanța a admis în parte acțiunile civile, sub aspectul daunelor morale, în sensul obligării inculpatului la 10.000 lei daune morale către aceste părți civile. Sub aspectul daunelor materiale solicitate, în valoare de 2.000 lei acțiunea părților civile a fost respinsă, reținându-se că părțile civile nu au propus nici un fel de probe privind participarea lor la cheltuieli de înmormântare ale fratelui lor, iar din înscrisurile atașate la dosar, rezultă că familia inculpatului a suportat aceste cheltuieli în valoare de 529 lei (filele 30, 31).
Pentru a hotărî astfel s-a avut în vedere că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 Cod civil.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, instanța a avut în vedere suferința părților civile prin pierderea fratelui lor, la vârsta de 38 ani, dar și culpa concurentă a victimei la producerea accidentului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27.12.2007 sub același număr de dosar.
Inculpatul a criticat sentința primei instanțe atât sub aspectul temeiniciei, cât și al legalității, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cpp, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză auto efectuată în apel, apreciind că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, în condițiile în care, conform expertizei, accidentul putea fi evitat dacă biciclistul ar fi respectat regulile de circulație, iar inculpatul a încălcat o singură regulă de circulație, pe care chiar dacă ar fi respectat-o n-ar fi putut evita producerea accidentului. Mai arată că biciclistul nu avea nici un semn reflectorizant, era îmbrăcat în negru, astfel încât inculpatul nu l-a putut observa, chiar dacă viteza cu care circula inculpatul era sub limita maximă admisă de lege pentru acea porțiune de drum. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile, în condițiile în care inculpatul nu răspunde pe latură penală.
În fața instanței de apel inculpatul a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză, probă încuviințată și administrată, având în vedere că prima instanță nu a administrat această probă, întemeindu-și soluția pe proba științifică administrată în cursul urmăririi penale.
Prin decizia penală nr. 293 din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 247/21.11.2007 a Judecătoriei Deta, pronunțată în dosarul nr-, apelantul fiind obligat să achite în favoarea statului suma de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din conținutul raportului de expertiză efectuat de expert (fila 51 -56) rezultă că nu sunt modificate împrejurările avute în vedere de prima instanță, acest expert judiciar relatând în conținutul raportului său că accidentul putea fi prevenit atât de inculpat cât și de victimă, dacă ar fi respectat prevederile legale care li s-au imputat prin actul de acuzare.
Tribunalul a examinat sentința apelată în limita criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, prin raportare la prevederile art. 371 alin. 2 Cod proc.penală, și având în vedere și proba nou administrată în fața instanței de control judiciar, a stabilit că sentința apelată este temeinică și legală.
În mod corect judecătoria a stabilit starea de fapt, prin coroborarea probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, respectiv declarație de inculpat, declarații martori și expertiza tehnico judiciară auto, stare de fapt care nu s-a modificat urmare a administrării unei expertize judiciare în apel.
S-a reținut că inculpatul, aflat la volanul autoturismul marca " " cu numărul de înmatriculare TM - 87 - pe DN 59 B, a condus între localitățile D și. În același timp și în același sens, se deplasa victima, dinspre D spre pe o bicicletă, care avea legat în partea din spate, cu sârmă, un pătrat portocaliu, care nu era fluorescent - reflectorizant, provenit de la un semnalizator de autoturism.
Întrucât din sens opus se deplasa un vehicul care trecea pe lângă autoturismul TM - 87 -, și imediat un alt autoturism care circula cu faza scurtă, circulând aproape de axul drumului, la apropierea vehiculelor din sens opus, inculpatul, fără să-l observe pe biciclist (acesta avea haine de culoare închisă, bicicleta nu era iluminată în spate), a lovit cu partea dreaptă față a autoturismului din spate a bicicletei, astfel încât acesta s-a prăbușit, iar consecința faptei este aceea că a decedat.
În mod corect prima instanță a reținut concluziile probei științifice, care stabilește că se face vinovat de producerea accidentului atât inculpatul care nu a condus prudent până la limita evitării oricărui pericol, precum și victima care circula cu o bicicleta neechipata corespunzător, și dacă circula la limita părții carosabile, astfel încât a constatat că este justificat a se considera o culpă concurentă în proporție de 50 % cu a victimei.
Inculpatul a tins să probeze că accidentul este datorat culpei exclusive a victimei, aspect neînsușit de instanța de apel, întrucât nu rezultă din materialul probator administrat.
Raportat la culpa inculpatului, în mod corect judecătoria a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-a reținut că dozarea pedepsei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 Cod penal, pedeapsa stabilită corespunde limitei minime prevăzute de textul art. 178 alin. 2 Cod penal, s-au avut în vedere împrejurările producerii accidentului, circumstanțele personale și reale ale inculpatului, și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în mod corect. De asemenea, s-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie și art. 83 Cod penal.
În ce privește soluționarea acțiunii civile, în mod corect a fost obligat inculpatul să achite părților civile, în calitate de rude ale victimei, respectiv frați, suma totală de 10 000 lei, cuantum reprezentând 50% din daunele morale apreciate întemeiate de prima instanță.
Tribunalul a constatat că în mod corect judecătoria a reținut că nu este dovedită contribuția victimelor la plata cheltuielilor de înmormântare și a respins pretențiile acestora.
Instanța de apel a mai observat că prima instanță a omis să se pronunțe asupra obligației de plată a asigurătorului, în condițiile în care acesta a fost citat pe parcursul procesului. Față de prevederile art. 371 alin. 1.C.P.P. acest lucru nu poate fi completat, din oficiu, în instanța de apel, în condițiile în care nu a fost invocat de apelant, dar obligația de plată a asigurătorului derivând din contractul de asigurare, acesta poate achita în mod voluntar despăgubirile puse în sarcina asiguratului său în limitele legale și contractuale.
Împotriva deciziei penale nr. 293 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât lipsește vinovăția în săvârșirea faptei.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare, precum și de celelalte părți, și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3.C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară auto în faza de urmărire penală, și o altă expertiză tehnică judiciară în faza de apel. Expertiza efectuată în fața instanței de apel nu infirmă concluziile expertizei efectuate la urmărirea penală, ea stabilind la ce distanță de marginea părții carosabile circula pe bicicletă victima și dacă accidentul putea fi evitat de către conducătorul auto.
Rezultă din raportul de expertiză și din celelalte probe administrate, că vinovat de producerea accidentului este atât inculpatul, care nu a condus prudent în condițiile date de trafic, cât și victima care circula cu o bicicletă neechipată corespunzător.
În aceste condiții, în mod corect instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În consecință, față de probatoriul administrat, se apreciază că, cererea de achitare solicitată în apărarea inculpatului, nu poate fi admisă, aceasta nebazându-se pe probatoriul existent la dosar.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul declarat de inculpatul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 293/A din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.03.2009
Tehnored./06.03.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 141/
Ședința publică din 16 februarie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 293/A din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
