Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 141/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 141/
Ședința publică din 26 februarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este reprezentat prin
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de părțile responsabile civilmente, domiciliată în Rm.V,-, bloc 12, scara C, apartament 8, județul V, domiciliat în Rm.V,-, bloc 12, scara C, apartament 8, județul V, și, domiciliată în Rm.V,-, bloc 12, scara C, apartament 8, județul A, împotriva deciziei penale nr. 117/A din data de 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns: recurentul parte responsabilă civilmente -, personal și asistată de avocat ales, avocat pentru recurentul parte responsabilă civilmente, avocat pentru recurentul parte responsabilă civilmente, conform delegației avocațiale depusă la dosar, avocat care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru intimatul inculpat, conform delegației avocațiale nr. 355/2009, și a celei de substituire, depuse la dosar, intimatul parte civilă, personal și consilier juridic pentru intimata parte civilă UNITA -Sucursala V-Agenția H, lipsă fiind recurenții parte responsabilă civilmente și, intimatul inculpat, intimații părți civile, -, și -.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că, nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru pentru recurenții părți responsabile civilmente, susține că, părțile pe care le apără, aveau asigurare la societatea de asigurări ASTRA, care nu a fost citată în apel. În fața instanței de apel s-a solicitat citarea acestei societăți, dar cererea fost respinsă, cu toate că aveau încheiat cu aceasta polița și contractul de asigurare.
Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi introdusă în cauză și citată societatea de asigurare ASTRA
Avocat, desemnată din oficiu pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului, ca nefondat. Nu există vreo cerere expresă formulată de ASTRA pentru a fi introdusă în cauză. Există posibilitatea să se solicite plata de către societatea asigurătoare ASTRA pe calea unei acțiuni civile separate de procesul penal.
De asemenea, solicită plata onorariului.
arată că, achiesează la concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, și solicită respingerea recursului, cu mențiunea că inculpatul a avut suficient timp pentru a depune la dosar acte.
Consilier juridic pentru intimatul asigurător UNITA -SUCURSALA V-AGENȚIA H, arată că, într-adevăr în cauză se impunea citarea și conceptarea societății asigurătoare. Mai trebuie observat că instanța de apel, în motivare a reținut că, inculpatul nu putea să prevadă existența unui corp uman pe carosabil. Se impunea a se elimina numitul din proces, culpa fiind a numitului. Având în vedere cele susținute oral cât și concluzii scrise pe care le depune la dosar, arată că s-a produs o gravă eroare cu consecința condamnării inculpatului.
Reprezentantul parchetului arată că susține același punct de vedere din apel în sensul că, inculpatul a fost asigurat la ASTRA dar la dosar sunt acte insuficiente cu privire la acest aspect.
Pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii pronunțate în apel. Pe calea unei acțiuni civile, separate, se poate solicita plata daunelor de către societatea asigurătoare la care are polița de asigurare.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 97 din 10 aprilie 2008, pronunțată de către Judecătoria Horezu, în dosarul nr-, în baza art.178 alin. 2 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21 ianuarie 1952 în comuna, județul V, domiciliat în R V,-, -.A,.44, -, fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și în baza art. 82 Cod penal, s- stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind aplicată totodată și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal, în baza art.71 alin.5 Cod penal, fiind dispusă suspendarea executării acesteia.
Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă și în baza art. 14 Cod pr.penală, rap. la art.998 și art.1003 Cod civil, inculpatul a fost obligat, în solidar cu asiguratorul Societatea de Asigurări UNITA SA Sucursala V - pentru Agenția H -, să plătească părților civile, -, scu și -, suma de 5000 lei despăgubiri materiale si 3000 lei daune morale.
De asemenea,în baza art. 14 Cod pr.penală, rap. la art.998 și art. 1003 Cod civil, părțile responsabile civilmente -, și, au fost obligate, în solidar, să plătească părților civile, -, scu, -, suma de 5000 lei despăgubiri materiale și 3000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, în esență, că la data de 7.09.2004, organele de cercetare penală, au fost sesizate că pe raza comunei, județul V, s-a produs un accident de circulație care a avut drept consecință, decesul unei persoane. În cursul cercetărilor, s-a stabilit că, accidentul s-a produs pe DN 67 la Km 155+ 320, pe raza comunei, satul, județul V, pe timpul nopții, în jurul orelor 20,30, autoturismele circulând cu farurile aprinse, în condițiile unui trafic aglomerat, drumul fiind asfaltat, cu o lățime de 7 prevăzut cu acostamente, în aliniament, ceea ce permitea vizibilitatea peste 200.
În accident au fost implicate patru vehicule, respectiv căruța condusă de numitul, autoturismul marca 1310 cu numărul de înmatriculare - condus de numitul, autoutilitara marca "Ford " cu număr de înmatriculare -, condusă de inculpatul, care se deplasau în ordinea de mai sus, din direcția H spre R V, și autoturismul marca 1300 cu număr de înmatriculare -, condus de numitul, care se deplasa în sens opus, spre orașul
Accidentul de circulație a avut ca rezultat moartea victimei, în vârstă de 67 de ani, din comuna, județul V, care se deplasa ca pieton, pe partea carosabilă a DN 67, în urma căruței condusă de soțul ei, pe sensului de circulație H - R V, la 0,8 de axul imaginar al drumului.
Prin raportul de constatare medico-legală nr.239 din 9.09.2004, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală V, s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio - respiratorii, consecutive zdrobirii corpului, cu fracturi multiple și rupturi pluriorganice, care s-au putut produce prin comprimare (călcare) între corpuri și planuri dure, în cadrul unui accident rutier, între acesta și deces existând legătură directă de cauzalitate, leziunile tanato-generatoare fiind cele de călcare.
În seara zilei de 7.09.2004, în jurul orelor 20,30, căruța condusă de numitul se deplasa pe dreaptă de circulație, din direcția H - R V, având triunghi reflectorizant, nefiind însă semnalizată cu lumină, și în spatele vehiculului respectiv, se deplasa ca pieton, pe partea carosabilă a drumului, victima. În momentul în care, căruța condusă de numitul, cât și victima, au ajuns la km 155+320 din spate, s-a apropriat autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare -, condus de numitul, care circula pe aceeași bandă și în aceeași direcție, cu farurile aprinse pe faza de întâlnire, cu o viteză de 52 km /h și care a văzut vehiculul din fața lui, la o distanță de numai 18,8, motiv pentru care, a încercat să evite coliziunea cu acesta, printr-o manevră de ocolire spre stânga direcției de deplasare și inițierea sistemului de frânare.
Față de împrejurarea că din direcția R V-H circula cu o viteză de 40 km /h autoturismul marca 1300 cu număr de înmatriculare -, condus de numitul, numitul a încercat să treacă printre acesta și căruță, pătrunzând 0,80 pe sensului opus, ocazie cu care, aripa spate a autoturismului pe care-l conducea a fost acroșată de aripa față a celuilalt autovehicul.
Încercând să se redreseze, numitul a lovit cu partea dreaptă față a autoturismului pe victima, care se afla pe lui de circulație, la 0,80 de axul imaginar al drumului, proiectând-o în față, după care a lovit cu partea dreaptă față, partea spate a căruței, autovehiculul căpătând o mișcare de rototranslație în sensul acelor de ceasornic. În acel moment, autoturismul marca 1310 cu numărul -, condus de numitul, aflat în mișcarea de rototranslație, a fost lovit puternic în partea dreaptă spate, de autoutilitara marca Ford " cu număr -, aparținând SC SRL, condusă de inculpatul, care nu era angajatul firmei respective și care circula prea aproape de autoturismul din fața lui, pe aceeași bandă și în aceeași direcție, cu farurile aprinse pe faza de întâlnire cu o viteză de 53 km/
Datorită forței impactului, autoturismul condus de numitul a fost proiectat către în față dreapta, trecând cu spate dreapta peste victima, care era căzută pe asfalt și apoi s-a oprit pe acostamentul și șanțul din partea dreaptă a drumului, victima fiind imediat călcată de autoutilitara marca Ford " cu numărul -, condusă de inculpatul, atât cu roțile din față, cât și cu roțile din spate dreapta.
Cu ocazia verificării autovehiculelor implicate în accident, s-au identificat urme de sânge uman pe semiaripa dreapta spate interior autoturismului marca 1310 cu numărul -, condus de numitul, fire de păr și sânge uman, pe brațul dreapta față, pe cablu frână dreapta spate și pe preșul roții dreapta spate ale autoutilitarei marca "Ford " cu numărul -, condusă de inculpatul.
Din raportul de expertiză tehnică, efectuată în cauză, instanța de fond a reținut că, în condițiile concrete de deplasare a autovehiculelor, respectiv pe timpul nopții, cu farurile aprinse, pe faza de întâlnire, viteza de circulație, care ar fi permis evitarea impactului de către numitul, era de 35,6 km/.
Art.155 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, prevăzând că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/.s-a reținut ca fiind evident că viteza maximă de 50 km/ este permisă în condițiile unui trafic normal, condiții atmosferice bune cu vizibilitate maximă, conducătorii autovehiculelor fiind obligați să o reducă, în raport de condițiile concrete de circulație (trafic, noapte, ploaie etc.) care impun măsuri de prudență.
Din probele administrate, instanța de fond a apreciat că inculpatul și numitul circulau pe timpul nopții în condițiile unui trafic aglomerat (în ziua de 8 septembrie era religioasă și târg în comuna învecinată C ), cu luminile aprinse pe faza de întâlnire.
A constatat, de asemenea, că înainte de producerea accidentului numitul și inculpatul au folosit luminile de întâlnire, însă nu au redus concomitent și viteza pentru a exista o corelație între viteza de deplasare pe timpul nopții și vizibilitatea asigurată de lungimea conului de lumină al fazei de întâlnire, din care cauză au văzut vehiculele din fața lor, căruța și respectiv autoturismul, la o distanță prea mică, care nu le-a mai permis evitarea coliziunii, încălcând astfel, disp.art.143 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și art.48 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora la aproprierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați, ca de la o distanță de cel puțin 200, să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei, conducătorii de vehicule trebuind să respecte regimul legal de viteză și s-o adapteze, în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea, s-a reținut, că inculpatul a încălcat dispozițiile art.49 din OUG nr.195/2002 și art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, ce prevăd obligația conducătorului unui vehicul, care circulă în spatele altuia, de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii, în cazul reducerii bruște a vitezei sau a opririi neașteptate.
Dat fiind că art.207 alin.1 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 prevede că se interzice pietonilor să circule pe partea carosabilă a drumului public, dacă există amenajări rutiere destinate circulației acestora, s-a reținut și că victima a încălcat această normă legală.
Între încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus de către numitul și inculpatul, și producerea accidentului de circulație care a avut ca urmare decesul victimei, s-a constatat că există legătură directă de cauzalitate, la producerea accidentului contribuind în mod direct și victima, care a încălcat disp.art.207 alin.1 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Reținând această stare de fapt, instanța de fond a constatat că fapta numitului și a inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, fiind dovedită cu procesul-verbal de cercetare la locul accidentului, actele medico-legale, expertiza biocriminalistică, expertiza tehnică, constatările privind starea tehnică a autovehiculelor, schițele întocmite la locul faptei, planșa fotografică, declarațiile martorilor, recunoașterea inculpaților.
Întrucât numitul a decedat la 1.07.205, față de acesta s-a dispus încetarea urmării penale, pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 Cod penal, în baza art.11 lit. c și art.10 lit. g Cod pr.penală.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia își poate atinge scopul preventiv cât și coercitiv, fără executare, motiv pentru care, în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Referitor la latura civilă, moștenitorii victimei, respectiv, C-tin, scu, -, s-au constituit părți civile față de inculpatul și numitul, cu suma de 39.680 lei, despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, contravaloarea căruței avariate, contravaloarea fructelor din acea căruță, costul angajării unei persoane pentru ajutor în gospodărie, precum și 20.000 lei daune morale.
Față de probatoriul administrat pe latura civilă, prima instanță a apreciat că se impune admiterea numai în parte a acțiunii civile pornită de moștenitorii victimei, menționați, suma stabilită fiind de 12.500 lei despăgubiri materiale și 7.500 lei daune morale, pentru părțile civile, -, scu, -.
Intrucât instanța de fond a apreciat culpa victimei, ca fiind de 20%, a inculpatului de 40%, iar a învinuitului decedat tot de 40%, aceste despăgubiri menționate au fost reduse proporțional, stabilindu-se cuantumul de 5.000 lei despăgubiri materiale și 3.000 lei daune morale, așa cum sunt menționate în dispozitivul hotărârii.
Pentru aceste sume, prima instanță a stabilit obligarea inculpatului, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurări Unita - Sucursala V, pentru Agenția H, la plata sumelor de 5.000 lei despăgubiri civile și 3.000 lei daune morale, și, de asemenea, apreciind că numitul, decedat, este în egală măsură de producerea accidentului, a dispus obligarea moștenitorilor acestuia, respectiv părțile responsabile civilmente -, care i-au acceptat succesiunea, la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri materiale și 3.000 lei daune morale.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel părțile responsabile civilmente, criticând hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, arătând, în esență, că judecata la prima instanță s-a făcut cu lipsă de procedură, nefiind conceptată și citată ca parte în dosar Asigurare-Reasigurare ASTRA -, societate cu care autorul acestora,avea încheiat contract de asigurare obligatorie civilă, instanța de fond neluînd în considerare actele ce dovedeau existența contractului menționat și în consecință dispunînd în mod greșit obligarea la plata daunelor morale și materiale doar a acestora,ci nu și a societății de asigurare menționate,daune stabilite oricum în mod exagerat,în condițiile în care autorul apelanților nu a avut nicio culpă în producerea accidentului,așa cum rezultă din probele dosarului.
Totodată, a arătat că prima instanță a constatat nevinovăția autorului, dispunând obligarea moștenitorilor la daune, deși a fost admis apelul declarat, încălcându-se astfel, principiul non reformatio in pejus.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.117/A din 17 septembrie 2008, respins ca nefondate apelurile declarate de părțile responsabile civilmente: -, și, obligând pe fiecare din apelanți - părți responsabile civilmente să plătească statului suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr.236/03.05.2007, pronunțată de către Judecătoria Horezu în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prev.de art.178 al.2 pen.,numai acesta fiind obligat la plata daunelor către părțile civile.Prin decizia nr.190/A/31.10.2007,pronunțată de către Tribunalul în dosarul nr-,au fost admise apelurile declarate de către inculpatul și moștenitoarea -,fiind desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare,motivat de faptul că în speță,deși la cererea inculpatul au fost introduși în cauză și moștenitorii învinuitului decedat,pentru a răspunde și aceștia pe latură civilă,instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii,hotărîrea fiind dată și cu citarea nelegală a acestora.
Având în vedere acest aspect, tribunalul a apreciat că în cauză, sentința pronunțată în rejudecare și prezent apelată, nu a fost dată cu încălcarea principiului non reformatio in peius,nefiind admis doar apelul părții civilmente responsabile.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la soluționarea cauzei fără citarea Asigurare-Reasigurare ASTRA -, societate cu care autorul acestora,avea încheiat contract de asigurare obligatorie civilă auto, tribunalul a apreciat că nici acesta nu este fondat, contrar susținerilor apărătorului apelanților părți civilmente responsabile, întrucât la instanța de fond nu s-a depus nici un fel de act doveditor al convenției menționate și nu a fost formulată nici un fel de cerere referitoare la introducerea în cauză a asiguratorului, în aceste condiții nefiind aplicabile, în aprecierea tribunalului, dispozițiile referitoare la citarea părților, menționând, totodată, că pretențiile apelanților, sub acest aspect, pot fi rezolvate separat pe cale civilă.
In ce privește vinovăția autorului părții responsabile civilmente, tribunalul a reținut, ca și prima instanță, că rezultă cu certitudine culpa acestuia în producerea accidentului, fiind vinovat de încălcarea disp. art.143 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OG nr.195/2002 și art.48 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora la aproprierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora, sunt obligați, ca de la o distanță de cel puțin 200 să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei.
Totodată, tribunalul arată că acești conducători de vehicule trebuiau să respecte regimul legal de viteză și s-o adapteze, în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, de asemenea, trebuiau să se conformeze și altor reguli prevăzute de lege, referitoare la depășirea vehiculelor.
Ca urmare, susține tribunalul, în mod corect s-a stabilit obligarea părților responsabile civilmente la plata daunelor stabilite în mod judicios și corespunzător culpei acestuia de prima instanță.
Totuși, menționează tribunalul, în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, apreciind că acesta are o culpă în producerea decesului victimei, prin încălcarea disp.art.49 din OUG nr.195/2002 și art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, ce prevăd obligația conducătorului unui vehicul, care circulă în spatele altuia de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii, în cazul reducerii bruște a vitezei sau a opririi neașteptate, deoarece, în realitate acesta este vinovat, numai prin încălcarea acestor dispoziții legale, vizând intrarea în coliziune cu autoturismul condus de către, nu și de trecere peste corpul victimei, lovite inițial de către.
Nepăstrarea distanței față de autoturismul din fața sa nu are legătură de cauzalitate cu decesul victimei, susține tribunalul, inculpatul neavând posibilitatea să prevadă rezultatul faptei sale, întrucât nu putea și nu trebuia să se aștepte la existența unui corp uman pe partea carosabilă, și anume a victimei.
Ca urmare, pe aceste considerente, tribunalul susține că o consecință firească ar fi eliminarea faptei inculpatului din lanțul cauzal, ce a condus la decesul victimei, ceea ce ar conduce la mărirea corespunzătoare a cuantumului culpei autorului și în mod proporțional a despăgubirilor pe care apelanții părți responsabile civilmente ar urma să le plătească părților civile.
Date însă, fiind dispozițiile art.372 Cod pr.penală, potrivit cărora instanța nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel,apelul fiind declarat numai de părțile responsabile civilmente, tribunalul a respins apelul declarat de acestea, conform dispozitivului enunțat.
Impotriva deciziei au declarat recurs părțile responsabile civilmente -, criticând soluția atât în motivele depuse în scris, cât și oral, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
-In mod nelegal, tribunalul a respins apelul introdus, deoarece judecata la instanța de fond s-a făcut cu lipsă de procedură, întrucât această instanță nu a citat, ca parte în dosar, "Asigurare-Reasigurare Astra" V, societate de asigurare cu care autorul lor avea încheiat contract de asigurare obligatorie civilă auto, o atare critică nefiind reținută de tribunal, deși în raport de aceasta, se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
-In mod nelegal, întrucât nu a fost citată și societatea de asigurare menționată, s-a dispus de ambele instanțe obligarea numai a recurentelor la plata daunelor materiale și morale, deși se impunea obligarea, în solidar cu această societate de asigurare.
-Instanțele au stabilit daune materiale și morale exagerate, disproporționate, nejustificate și nedovedite de probele dosarului.
-Deși în primul ciclu procesual, prima instanță a reținut nevinovăția autorului lor și nu a dispus obligarea recurenților la daune, totuși, prin încălcarea principiului non reformatio in pejus, în cel de-al doilea ciclu procesual instanța a dispus obligarea recurenților la plata daunelor, iar instanța de apel a constatat, în mod nelegal, și vinovăția autorului, deși culpa exclusivă în producerea accidentului aparține inculpatului.
Față de aceste critici, recurenții solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii instanței de fond și de apel, urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie, unde se impune a fi citată și Asigurare-Reasigurare Astra
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 Cod pr.penală, raportat la cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate, nefiind incidente nici unuia dintre cazurile de casare menționate, pentru următoarele considerente:
In primul rând, este necesar a prezenta, în esență, ambele cicluri procesuale în care s-a derulat această cauză.
Astfel, în urma rechizitoriului întocmit în cauză, față de învinuitul s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, totodată, fiind dispusă încetarea urmăririi penale față de învinuitul, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, ca urmare a decesului acestuia.
In fapt, s-a reținut că la data de 7 septembrie 2004, s-a produs un accident de circulație, ce a avut drept consecință decesul victimei, pieton, în accident fiind implicate 4 vehicule, așa cum sunt menționate în considerentele hotărârilor arătate mai sus: un atelaj cu tracțiune animală condus de soțul victimei, un autoturism marca 1310 condus de, o autoutilitară condusă de inculpatul care circulau din direcția H spre R V, precum și autoturismul 1300, condus de, care se deplasa în sens opus spre
Intr-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr.236 din 3 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, în condițiile art.81 Cod penal, acesta fiind obligat la plata a 15.000 lei despăgubiri civile către părțile civile, -, -, și scu.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și -, moștenitoare a numitului, apeluri care au fost admise prin decizia penală nr.190/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, dispunându-se desființarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, luându-se act că părțile civile în cauză nu-și însușesc apelul declarat în numele lor de avocat împotriva aceleiași sentințe.
Tribunalul, în considerentele exprimate, arată că o atare soluție se impunea, întrucât din actele depuse moștenitorii lui erau -, dar și și care, deși au fost introduși în cauză, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de, de a răspunde și aceștia pentru plata despăgubirilor și cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile, tribunalul constatând, totodată, că această cauză a fost soluționată fără a fi citați legal toți moștenitorii, așa cum au fost arătați mai sus.
In cel de-al doilea ciclu procesual ce a urmat, prin sentința penală nr.97 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Horezu, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat la început, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, la aceeași pedeapsă, instanța obligând, pe latura civilă a cauzei, nu numai pe inculpatul, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurări Unita -dar și părțile responsabile civilmente -, moștenitorii autorului, Sucursala V, pentru Agenția H, la plata despăgubirilor materiale și morale.
Impotriva acestei sentințe, conform celor arătate mai înainte, în considerentele exprimate, au declarat apel părțile responsabile civilmente, apeluri ce au fost respinse prin decizia penală atacată în prezenta cauză.
După cum se poate observa, din succesiunea ciclurilor procesuale arătate, curtea nu poate împărtăși critica recurentelor - părți responsabile civilmente -, și, în sensul că li s- înrăutățit situația în apel, în propria lor cale de atac.
Aceasta, deoarece, din cele expuse, cu referire la modul de derulare a cauzei în cele două cicluri procesuale, rezultă că în cauză a fost introdus apel împotriva soluției pronunțate în primul ciclu procesual și inculpatul și nu numai recurenta - parte responsabilă civilmente -.
Ca atare, chiar dacă a fost admis odată cu casarea cu trimitere spre rejudecare și apelul părții responsabile civilmente -, totuși, prima instanță, în mod corect a dispus obligarea, de această dată, a tuturor părților responsabile civilmente și anume și a celorlalți moștenitori ai autorului, pe lângă apelanta -, având în vedere apelul declarat de, care și acesta a fost admis în sensul în care s-a pronunțat prima instanță.
Astfel, nu se poate susține că a fost înrăutățită situația recurenților de prima instanță în primul ciclu procesual, avându-se în vedere că a fost admis și apelul declarat de inculpatul.
De asemenea, Curtea constată că, în mod corect, având în vedere toate probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că vinovat de producerea accidentului a fost numai autorul, în privința căruia s-a dispus încetarea urmăririi penale, întrucât decesul victimei, care mergea în spatele atelajului condus de, a fost urmarea intrării în coliziune a conducătorului vehiculului ce circula în spatele căruței, respectiv autorul, care a lovit inițial victima.
Ca urmare, în mod corect tribunalul a reținut că inculpatul nu putea să prevadă rezultatul faptei sale, întrucât nu avea cum să se aștepte la existența unui corp uman pe carosabil, aruncat în coliziunea pe care a avut-o cu atelajul conducătorul autoturismului, autorul.
Așa fiind, în mod corect a apreciat tribunalul că eliminarea din lanțul cauzal ce a condus la decesul victimei, a faptei inculpatului, apreciat ca nevinovat de producerea accidentului, ar conduce nu la micșorarea despăgubirilor civile morale și materiale, pe care recurenții părți responsabile civilmente le contestă în prezentul recurs, că ar fi disproporționate și exagerate, ci la majorarea acestora, dar, întrucât numai aceste părți responsabile civilmente au declarat apel, și nu și inculpatul, nu se poate înrăutăți situația în propria lor cale de atac, în mod just tribunalul făcând trimitere la art.372 Cod pr.penală.
In fine, nici ultima critică susținută de părțile responsabile civilmente, și anume că se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre judecare la prima instanță, întrucât nu a fost citată și societatea "Asigurare-Reasigurare Astra" V, societate la care autorul avea contract de asigurare pentru ca și aceasta să fie obligată în solidar la plata despăgubirilor către părțile civile, nu poate fi primită.
Aceasta, deoarece, așa cum rezultă din derularea primului ciclu procesual, dar și din cel de-al doilea ciclu procesual, cu referire la prima instanță, părțile responsabile civilmente nu au invocat, o atare nelegalitate, în sensul că se impunea citarea acestei societăți de asigurare.
O atare critică, vizând citarea acestei societăți de asigurare cât și introducerea sa în cauză pentru a se dispune o eventuală obligare în solidar a acesteia cu recurenții, pe latura civilă a cauzei, o formulează, însă, pentru prima dată în apel.
Ea nu poate fi primită, cel puțin pentru considerentul de esență, că trebuia să fie invocată la prima instanță, cel târziu în cel de-al doilea ciclu procesual, întrucât nu poate fi acceptată prevalarea de propria culpă ce ar conduce la un al treilea ciclu procesual, cu consecința depășirii termenului rezonabil de soluționare a acestei cauze pe care legea internă - art.10 din Legea nr.304/2004 - precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în art.6 îl prevede.
In această situație, pentru a nu se încălca termenul rezonabil de soluționare a cauzei, Curtea apreciază la fel ca și tribunalul, că se poate introduce o acțiune civilă separată, care să vizeze obligarea, în condițiile legii și în solidar a recurenților, părți responsabile civilmente, cu societatea de asigurare, în măsura în care se face dovada contractului de asigurare încheiat între autorul și această societate, la momentul producerii accidentului.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârilor, Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursurile declarate de părțile responsabile civilmente -, și.
In baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurenții la câte 265 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 65 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimatul-inculpat - onorariu avocat din oficiu, în sumă de 200 lei a fost împărțit la cei trei recurenți - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile responsabile civilmente, domiciliată în R V,-, bloc 12,.C,.8, județul V, domiciliat în R V,-, bloc 12,.C,.8, județul V, și, domiciliată în R V,-, bloc 12,.C,.8, județul V, împotriva deciziei penale nr. 117/A din data de 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 265 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 65 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009, la Curtea de Apel pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-/Tehnored.G/Ex.2/17.03.2009
Jud.fond
Jud.apel -escu/
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Constantin Duțescu
