Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 16/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR.16
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-a luat spre examinare recursul formulat deinculpatulîmpotriva deciziei penale nr. 255 din data de 18 mai 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 ianuarie 2009, pentru a da posibilitate inculpatului recurent să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 4478 din 27 octombrie 2006, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.02.1971 în I, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 (patru) ani care, potrivit art. 82 Cod penal, constituie termenul de încercare.
În temeiul disp. art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost respinsă acțiunile civile formulate de părțile civile, prin reprezentant legal și, fiul lui și, ca neîntemeiate.
În temeiul disp. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe deplin dovedită următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 18.06.2004, inculpatul a plecat din municipiul I împreună cu numitul, conducând autoturismul marca Volkwagen Passat cu număr de înmatriculare -, intenționând să se deplaseze în comuna. În jurul orelor 5,10 inculpatul a ajuns pe raza comunei unde șoseaua este în curbă periculoasă la stânga, fiind semnalizată corespunzător cu indicatoare, a tăiat curba intrând pe contrasens, fiind surprins de apariția în culoarul de deplasare, a biciclistului, care cobora panta pe I, aproape de axul drumului. Inculpatul a încercat să evite impactul efectuând o manevră de ocolire spre stânga, intrând și mai mult pe contrasens. În același timp, biciclistul a revenit spre interiorul benzii sale de coborâre, făcând o manevră la dreapta. Impactul a fost frontal, victima fiind preluată pe și parbriz, apoi proiectată pe carosabil. În acest moment, inculpatul a acționat sistemul de frânare, rulând cu autoturismul în rampă încă 59,4 metri, revenind astfel pe de lângă axul drumului. În urma acestui accident a rezultat decesul numitului.
Potrivit raportului de necropsie medico-legală nr. 2658/28.06.2004 întocmit de I, moartea numitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința numeroaselor leziuni suferite în cadrul accidentului rutier, concluzionându-se că între traumatismele suferite de victimă și decesul acesteia există raport direct de cauzalitate.
Organele de poliție au sosit în jurul orelor 5,45, moment până la care poziția autoturismului nu a fost modificată.
În momentul accidentului, sângele victimei avea o concentrație de 0,45 gr % alcool etilic.
Analizându-se proba de sânge luată de la inculpat, s-a constatat că avea la orele 7,25 o alcoolemie de 0,55 gr %, concluzionându-se în cuprinsul buletinului de examinare clinică că acesta nu era sub influența băuturilor alcoolice, lipsind halena alcoolică, manifestările neurologice și psihice înscriindu-se în parametrii normali.
Din procesul verbal de constatare tehnico-științifică întocmit în urma inspecției tehnice a autovehiculului implicat în accident, rezultă că autovehiculul se afla în stare normală de funcționare, ceea ce exclude posibilitatea unei defecțiuni tehnice care să fi survenit în lanțul cauzal de producere a accidentului.
Față de probele administrate în procesul penal, apărările inculpatului că nu el ar fi intrat pe contrasens, ci victima, aflată sub influența băuturilor alcoolice, se deplasa desfășurând o traiectorie sinusoidală pe cele două sensuri de mers, respectiv că impactul celor două vehicule nu ar fi fost frontal, ci lateral dreapta, sunt nefondate, instanța înlăturând declarațiile inculpatului în legătură cu aceste aspecte, întrucât nu corespund realității și nu pot servi la aflarea adevărului.
Prin expertiza efectuată s-a stabilit că: modul de dispunere în plan a urmelor și mijloacelor materiale de probă pledează pentru o traiectorie prin care conducătorul auto a abordat virajul tăind curba; viteza de deplasare a autovehiculului în momentul premergător accidentului a fost stabilită la următoarele valori: minim 102 km/, maxim: 105 km/ (limita maximă de viteză în localitate fiind de 50 km/); impactul s-a produs cu 3,8 metri înainte de locul unde încep urmele de frânare și în plan transversal la 2,3 metri față de marginea carosabilului, pe de coborâre, viteza probabilă de deplasare a biciclistului în momentul premergător accidentului a fost calculată la cca. 26 km/.
În ceea ce privește posibilitățile de evitare a accidentului, luând în calcul varianta susținută de inculpat, precum că biciclistul cobora pe pe care el urca și a depășit axul sensului de deplasare, inculpatul putea evita accidentul prin repliere pe de lângă acostament și nu prin manevra de trecere pe sensul opus, încălcând marcajul continuu. Luând în calcul varianta că inculpatul a intrat în curbă prin tăierea acesteia, prin pătrundere pe contrasens, iar biciclistul cobora pe axul ce desparte de deplasare, accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi păstrat corespunzătoare sensului de deplasare.
La solicitarea inculpatului au fost întocmite lămuriri suplimentare la raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, lămuriri care nu au schimbat situația de fapt.
În drept, s-a stabilit că, fapta inculpatului, care, la data de 18.06.2004, în timp ce circula cu un autovehicul pe raza localității, jud. I, nu a respectat dispozițiile legale privind restricțiile de viteză în interiorul localității și în curbele periculoase, marcajul longitudinal format din linie continuă, prevăzute de art. 155 alin.1, art. 158 alin. 1 lit. c) din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, precum și dispozițiile prev. de art.102 alin. 2 și art. 131 alin. 1, 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și prin aceasta a cauzat decesul numitului, constituie infracțiunea de "ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța a respins acțiunile civile formulate de partea civilă, soția victimei decedate, pentru minorul și partea civilă, întrucât pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că suma de bani care ar fi revenit fiecărui minor în parte (aproximativ 50 RON fiecare), în cazul în care ar fi trăit tatăl lor, numitul, calculată în funcție de veniturile pe care le-ar fi obținut acesta dacă era în viață la momentul actual, este mai mică decât pensia de urmaș pe care fiecare dintre minori o primește în prezent de pe urma tatălui lor (70 RON fiecare).
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care, criticând soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, a solicitat desființarea acesteia și reaprecierea materialului probator în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Astfel, în motivarea apelului promovat de inculpat s-a arătat că instanța de fond a stabilit o situație de fapt neconformă realității pe baza unei expertize confuze și neconcludente și respins nejustificat cererea de efectuare a unei noi expertize privind dinamica producerii accidentului deși concluziile raportului întocmit în cursul urmăririi penale conținea contradicții și elemente neconcludente privind culpa inculpatului în producerea accidentului rutier.
Ca urmare, având în vedere insuficiența și ambiguitatea materialului probator, s-a apreciat că a fost reținută în mod greșit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în condițiile în care la stabilirea dinamicii producerii accidentului nu au fost valorificate complet măsurătorile și datele tehnice consemnate în procesul verbal de constatare întocmit de lucrătorii Poliției Rutiere, nu au fost determinate vitezele de deplasare ale vehiculelor implicate in accident în raport de înclinația locului în care s-a produs iar unii dintre coeficienții utilizați în stabilirea vitezelor de deplasare nu au fost explicitați în nici un mod de către expert.
S-a apreciat de asemenea că, în raport de circumstanțele comiterii faptei și elementele ce caracterizează persoana inculpatului care este infractor primar, a avut o conduită bună atât anterior săvârșirii infracțiunii cât și pe parcursul judecării cauzei, pedeapsa aplicată este prea severă astfel încât s- solicitat reducerea cuantumului acesteia.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de disp.art.371 Cod procedură penală a constatat următoarele:
În cursul cercetării judecătorești efectuate de prima instanță cu respectarea disp. art. 313 și următoarele Cod procedură penală, au fost administrate în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta imputată inculpatului, împrejurările comiterii acesteia și persoana inculpatului, situația de fapt expusă și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de disp. art. 178 alin.2 Cod penal fiind corect stabilite de prima instanță pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și temeinic apreciat.
Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 18.06.2004, schița și planșele fotografice ale locului producerii accidentului, raportul medico-legal de necropsie a victimei, buletinele de analiză toxicologică a sângelui, procesul verbal de recoltare a probelor biologice și buletinul de examinare clinică a inculpatului, raportul de expertiză criminalistică nr. 193 din 29.10.2004 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I și răspunsul la obiecțiunile efectuate de inculpat prin lămuririle suplimentare întocmite la data de 21.06.2005, depozițiile martorilor și și, în parte declarațiile inculpatului, s-a reținut că în dimineața zilei de 18.06.2004 inculpatul, împreună cu martorul au plecat din municipiul I spre comuna, inculpatul conducând autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare -.
În timpul deplasării pe raza comunei, în jurul orei 5.10, circulând pe DN 28 pe un tronson unde șoseaua este în curbă periculoasă la stânga, semnalizată ca atare cu indicatoare rutiere, conducătorul auto a abordat virajul tăind curba și intrând pe contrasens, moment în care a fost surprins de apariția pe culoarul de deplasare a biciclistului care cobora panta pe prima bandă de lângă axul drumului. Inculpatul a încercat să evite impactul efectuând o manevră de ocolire pe stânga, intrând astfel și mai mult pe contrasens, manevra efectuată de biciclist în același timp fiind aceea de viraj dreapta pentru a reveni spre interiorul benzii de coborâre. Ca urmare a simultaneității manevrelor impactul dintre cele două vehicule a fost frontal victima fiind preluată pe și pe parbriz și proiectată apoi pe carosabil. Acționând energic sistemul de frânare inculpatul a mai rulat cu autoturismul pe o distanță de 59,4 revenind astfel pe de lângă axul drumului.
Analiza toxicologică a sângelui a evidențiat prezența unei alcoolemii de 0,45gr. %0 în sângele victimei și de 0,55gr.%0 în cazul inculpatului, căruia i-au fost recoltate probe biologice după aproximativ 2 ore de la momentul producerii accidentului, prin examinarea clinică efectuată cu această ocazie stabilindu-se că reactivitatea motorie și neurologică a inculpatului se înscria în parametrii normali.
Dinamica producerii accidentului, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto întocmite cu această ocazie, schița locului faptei și raportul de expertiză criminalistică (cu precizările suplimentare efectuate la solicitarea inculpatului) evidențiază faptul că accidentul a fost provocat din culpa concurentă a ambilor participanți la traficul rutier - victima care deși se afla sub influența băuturilor alcoolice circula cu bicicleta pe drumurile publice, iar inculpatul ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice - art.131 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 și a celor referitoare la restricțiile de viteză impuse în localitate - art.155 alin.1, în curbele periculoase - art.158 lit. c și de marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă - art.102 alin.2 din Regulament.
Urmare a impactului frontal cu autovehiculul condus de inculpat, victima a suferit multiple leziuni traumatice ce i-au provocat decesul prin insuficiență cardio-respiratorie acută, raportul de necropsie întocmit în cauză stabilind că există legătură de cauzalitate directă între moartea violentă a numitului și traumatismele suferite în cadrul accidentului rutier.
În raport de situația de fapt reținută instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta comisă de inculpatul în împrejurările descrise, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de disp.art.178 alin.2 Cod penal, susținerile inculpatului privind culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului - reiterate și prin motivele de apel - fiind în mod just și argumentat înlăturate de instanța de fond pe baza unei ample analize a elementelor de fapt obiective rezultate din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, mijloace de probă ce infirmă varianta descrisă de inculpat privind modalitatea de producere a accidentului și care dovedesc fără putință de tăgadă culpa concurentă a inculpatului în comiterea faptei imputate.
Nefondate au fost apreciate și motivele de apel invocate de inculpat vizând cuantumul pedepsei aplicate deoarece la stabilirea modalității de individualizare a sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului și poziția procesuală corectă adoptată pe parcursul judecării cauzei cât și gradul de pericol social concret și împrejurările de fapt în care a fost comisă infracțiunea reținută, cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare fiind legal stabilite de prima instanță, cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
Față de cele expuse și constatând că hotărârea criticată nu este afectată de alte vicii în stabilirea adevărului sau în aplicarea legii, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.4478 din 27.10.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr-, sentință care a fost menținută ca legală și temeinică.
La termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși la instanța de recurs au fost acordate 18 termene, timp în care inculpatul recurent încheiat contrat de asistență juridică cu doi apărători, în mod succesiv și apoi au fost reziliate, nici unul din apărători nu au motivat recursul promovat.
S-a solicitat amânarea pronunțării spre a fi depuse concluzii scrise dar cu toate că instanța a sat curs favorabil cererii, notele de concluzii nu s-au depus. Verificând hotărârile recurate prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul promovat este nefondat.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în dimineața zilei de 18 iunie 2004, în jurul orelor 5,10 inculpatul se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală - pe raza localității, județul I, având direcția de deplasare comuna.
Inculpatul era însoțit de martorul și într-o curbă periculoasă stânga semnalizată corespunzător cu indicatoare rutiere, a tăiat-o intrând pe contrasens, având o viteză de circulație de aproximativ 102 - 105 km/, moment în care surprins pe biciclistul care cobora regulamentar, pe I aproape de axul drumului.
În scopul de a evita impactul, inculpatul a efectuat o manevră de ocolire stânga, intrând și mai mult pe contrasens., sesizând pericolul, a revenit spre interiorul benzii sale de coborâre, făcând o manevră dreapta, moment în care a avut loc impactul frontal, cu victima, care a fost preluată pe și parbriz și apoi proiectată pe carosabil.
Abia în acel moment, inculpatul a acționat sistemul de frânare, rulând cu autoturismul în rampă încă 59,4. și apoi revenind pe de lângă axul drumului.
Așa se explică faptul că în schița accidentului aflată la fila 13 din dosarul de urmărire penală sunt fixate urmele accidentului, respectiv urme de sânge, pantof victimă, urme de vopsea de la bicicletă, și urmele de frânare, toate fiind pe sensul de deplasare al victimei, loc în care inculpatul a pătruns fără drept încălcând linia continuă care despărțea cele două sensuri de deplasare.
Întrucât accidentul s-a produs în localitate, unde inculpatul avea restricție de viteză de maxim 50 km/ în mod corect primele instanțe au reținut că acesta a încălcat dispozițiile legale privind restricțiile de viteză în interiorul localităților și în curbele periculoase, marcajul longitudinal format din linie continuă, înfrângând astfel dispozițiile art. 155 alin. 1 și art. 158 alin. 1 lit. c din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, precum și dispozițiile art. 135 din același regulament care stipulează că pe drumurile publice pe care sunt aplicate marcaje, conducătorilor de vehicule le este interzisă trecerea peste linia continuă, simplă sau dublă, și peste marcajul pentru spații interzise.
Față de această situație de fapt, care rezultă din procesul verbal de constatare la fața locului, schița locului faptei, declarațiile martorilor și expertiza criminalistică efectuată în cauză, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Inculpatul a susținut prin motivele de apel că, în producerea evenimentului rutier, victima ar fi avut o culpă exclusivă - întrucât circula pa drumurile publice, sub influența alcoolului și având o traiectorie sinuoasă, pe cele două sensuri de mers.
Susținerile inculpatului sunt în discordanță cu probele administrate în cauză și care au dovedit și culpa sa constând în aceea că în dimineața zilei de 18 iunie 2004, având în sânge îmbibație alcoolică de 0,55 grame %0, pe raza localității, județul I, circula cu o viteză de 102 - 105 km/, a tăiat o curbă semnalizată corespunzător intrând pe contrasens și a accidentat pe victima, în vârstă de 41 ani, care circula regulamentar, pe o bicicletă, având și el în sânge o îmbibație de 0,45 gr%0.
Așa fiind, în mod corect primele instanțe au reținut culpa comună inculpatului și a victimei, în producerea evenimentului rutier.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, instanțele având în vedere culpa hotărâtoare a inculpatului în producerea evenimentului rutier, multitudinea dispozițiilor legale încălcate și urmarea produsă.
Cum această pedeapsă a fost dozată la nivelul minimului special, Curtea constată că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, sat, com. Schitu, jud. I, împotriva deciziei penale nr. 255 din 18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași și a sentinței penale nr. 4478 din 27.10.2006 a Judecătoriei Iași, hotărâri pe care le menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.01.2009
Tribunalul Iași
jud.
jud. -
Judecătoria Iași
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
