Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 166/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2603/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.166/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.144/A/16.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția Penală, din Dosarul nr- (520/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.466.301/02.XII.2009, aflată la fila 11, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, practică de precedente judiciare, regulile rutiere de la momentul procedurii evenimentului și modificările intervenite ulterior, un fascicul din Convenția asupra Circulației Rutiere de la Viena, un tabel din cartea de expertiză utilizat de expert cu privire la calculul vitezei
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei.
Curtea, după deliberare, apreciind-o utilă, încuviințează proba cu înscrisuri formulată de recurentul-inculpat și procedează la administrarea acesteia, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat,apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în susținerea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, arată că instanțele de fond și de apel, deși le-au menționat în hotărâri, nu s-au pronunțat asupra declarațiilor date de martorii G, -, și G, în schimb a ținut cont de declarația dată de martorul-avocat, care a stat la baza inculpării și, apoi, a condamnării inculpatului, având, totodată, în vedere concluziile raportului de expertiză, care susțin că pietonul s-a dus direct spre axul drumului, a făcut câțiva pași, ezitând, după care s-a angajat în traversare, considerând că starea de pericol intervine de la axul drumului și nu de la acostament, ceea ce a redus considerabil posibilitatea inculpatului de evitare a accidentului, întrucât timpul de reacție și distanța erau, practic, zero, neputând evita impactul.
O altă critică, în dezvoltarea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, privește faptul că, deși sancțiunea a fost modificată, inculpatului fiind aplicată o pedeapsă de sub 2 ani închisoare, instanța de apel a menținut pedeapsa accesorie, care, în atare situație, nu se mai putea aplica, iar un alt motiv de recurs, în susținerea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, privește o gravă eroare de fapt făcută de instanțe, arătând că expertiza tehnică a stabilit o viteză de deplasare ce a fost calculată în mod greșit. Astfel, fila 6 expertizei ce a stat la baza soluției de condamnare, se menționează că distanța de la roțile dreapta ale autoturismului la acostament este de 0,7 metri, în vreme ce în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului se consemnează că această distanță este de 1,7 metri, ceea ce schimbă toate datele problemei, întrucât această distanță stă la baza tuturor calculelor, inclusiv a vitezei, care nu mai este cea arătată de expert. Mai mult, cu privire la locul impactului, procesul-verbal de cercetare la fața locului stabilește km 46 + 116, iar expertiza oferă o altă dimensiune, un alt loc al impactului.
Consideră că singura expertiză fundamentată științific este cea efectuată de expertul, în cuprinsul căreia expertul analizează și urmele de frână și care stabilește că acele urme existente nu au fost produse de autoturism, lucru confirmat și de expertiza criminalistică. În egală măsură, expertiza a mai reținut faptul că martorul ar fi declarat că victima s-ar fi angajat în fugă în traversare, fără să se oprească sau să se întoarcă când se afla pe carosabil, însă în declarația dată chiar înainte de efectuarea expertizei, martorul a arătat că pietonul, la momentul la care a ajuns de pe trotuarul aflat pe stânga pe opusă sensului său, a avut o scurtă ezitare, s-a oprit în de delimitare a șoselei și, apoi, a țâșnit în fugă, prin urmare, întreaga expertiză interpretează în mod eronat toată situația de fapt, probată cu martori, luând în calcul lățimea șoselei, afirmând că șoferul a văzut momentul angajării victimei și nu a oprit.
Pe de altă parte, victima era sub influența alcoolului, cu o conduită specifică acestei stări, ce a fost confirmată de martori, iar expertul trebuia să analizeze ambele situații, anume să ia în calcul și împrejurarea că pietonul s-a oprit la marginea drumului și, apoi, a pornit, așa cum reiese din probe.
Ultimul motiv de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct.20 Cod procedură penală, se referă la faptul că OUG 195/2002 fost completată și modificată de mai multe ori, fiind introdus art.72 alin.4, care statuează faptul că pietonii care traversează fără să respecte regulile sunt direct răspunzători de accidentele care se produc în urma unei astfel de conduite, intervenind o lege mai favorabilă.
Curtea îi atrage atenția că acest ultim caz de casare nu se examinează din oficiu, iar recursul nu a fost motivat în termenul arătat în art.38510alin.2 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpatafirmă că recursul a fost motivat în termen și, concluzionând, în principal, în temeiul art.38515pct.2 lit.b Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, achitarea inculpatului, nevinovat de producerea accidentului, iar, în subsidiar, dacă Curtea va aprecia că cercetarea judecătorească trebuie completată, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a efectua o nouă expertiză tehnică care să lămurească contradicțiile prezente în expertizele aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Publicconsideră criticile formulate ca nefondate, arătând că instanțele au făcut o amplă analiză a probelor administrate în tot cursul procesului penal, referindu-se nu numai la concluziile expertizei tehnice, ci și la declarațiile martorilor, reținându-le pe cele care se coroborează, de asemenea, deși a aplicat pedeapsa accesorie, a reținut și prevederile art.71 alin.5 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată determinată. Totodată, nu se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt, întrucât concluziile expertizei tehnice se coroborează cu probele testimoniale și celelalte înscrisuri de la dosar, fiind neîntemeiată și critica referitoare la cazul casare prevăzut de art.3859pct.20 Cod procedură penală, motive pentru care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În completare,apărătorul ales al recurentului-inculpatsusține faptul că instanțele de fond și de apel nu au pronunțat opozabilitatea hotărârilor față de asigurătorul de răspundere civilă, consemnând numai faptul că acesta a fost citat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat și regretă cele întâmplate.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 144/A din 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Ialomița - Secția Penală a dispus în baza art. 379 pct.2 lit. a) Cod procedură penală, admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia și inculpatul împotriva sentinței penale nr.295/25.03.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care a desființ-o doar cât privește cuantumul pedepsei aplicate și durata termenului de încercare și, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată la 6 luni închisoare și termenul de încercare la 2 ani și 6 luni, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut în fapt că:
Prin sentința penală nr.295 din 25.03.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal
În temeiul art. 71 alin 1 - 3 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 - 82 Cod penal cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, ca urmare a săvârșirii unei noi infracțiuni în perioada suspendării condiționate, caz în care va fi executată în regim de detenție.
În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală cu aplic. art. 998 - 999 Cod civil,s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă domiciliat în comuna G.jud. I.
În baza.art.14 Cod procedură penală rap.la art.346 Cod procedură penală cu aplic. art.1000 alin. 3 Cod civil, a obligat inculpatul în solidar cu Primăria Orașului Cernavodă, la plata sumei de 4000 lei reprezentând despăgubiri civile și 5000 reprezentând despăgubiri morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În argumentarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
În sarcina inculpatului s-a reținut că în ziua de 18.11.2003, în jurul orelor 16, aflat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare -, aparținând Primăriei Orașului Cernavodă, circulând pe directia B - C, pe DN 2, și având pe bancheta din dreapta față pe martorul G, viceprimarului orașului Cernavodă, pe raza localității, în zona km 46 pe un segment de drum în aliniament marcat cu indicator Trecere, deși a observat o persoană de sex feminin care s-a angajat în traversarea carosabilului de la stânga la dreapta, față de sensul său de mers și-a continuat drumul cu viteza peste limita legală admisă de lege pe acel sector de drum, ceea ce a dus la accidentarea mortală a victimei.
În această situație, deși a acționat sistemul de frânare, nu a putut evita impactul, lovind femeia cu partea frontală a autoturismului preluand - o pe motorului, a intrat în contact cu parbrizul, fiind proiectată ulterior pe spațiul din dreapta autoturismului, la Km 46 + 125 la o distanța de 2,8 de acostament.
Evenimentul s-a soldat cu decesul victimei identificată în persoana numitei, moașă în cadrul dispensarului uman din localitate, amplasat în zona de unde aceasta a început traversarea șoselei, pentru a ajunge la autoturismul cu nr. -, care în acel moment se afla staționat pe partea dreaptă, în afara carosabilului, având în vedere direcția de mers B - S.
În aceste condiții, inculpatul a fost trimis în judecată pentru savarșirea infracțiunii prevăzute și sancționate de prevederile art. 178 alin. 2 pen.
Din declarația inculpatului dată în faza de cercetare judecătorească (filele 52 - 54), reiese că victima se afla la o distanță de 50 față de trecerea de pietoni, în condițiile în care a fost văzută de acesta de la o distanță de 60 .
Acesta a mai relatat că, având în vedere că victima s-a reîntors după trecerea de pietoni, a accelerat și și -a continuat drumul, iar din cauza mașinilor ce circulau pe sensul celălat de drum, nu a sesizat momentul în care aceasta s -a reîntors, apărându - i în față, moment în care nu a mai putut evita impactul.
Consideră că, viteza de deplasare era între 50 - 60 km/ și crede că la momentul impactului avea o viteză de 40 km/. A mai arătat acesta că nu a sesizat să existe indicatoare care să - i fi arătat limita legală de viteză, sau că aceasta trebuia scăzută până la valoarea indicată de indicatorul afișat.
Inculpatul a precizat că pe partea opusă, spre direcția U, se afla oprit un autoturism marca Super, amplasat la o distantă de 10 - 15 de zona impactului.
Din declarația martorului G (fila 55), reiese că victima a fost observată de la o distanță de aproximativ 50 - 60, aproximativ 50 de trecerea de pietoni, însă datorită inconsecvenței acesteia, nu s -a putut evita impactul, deși inculpatul - conducatorul auto, a frânat.
În cauză instanța a audiat ca martori mai mulți participanți la trafic, participanți care se aflau în mașinile ce circulau din sensul opus.
Astfel, în cauză au fost audiați martorii G ( filele 70 - 71 dos. urm. pen.,filele 114 - 115), ( filele 67 - 69 dos. urm. pen. filele 102 - 103), - ( filele 65 - 66 dos. urm.pen. filele 100 - 101), ( filele 63 - 64, dos.. pen. filele 119 - 120 ), martori ce și - au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și care au relevat poziția oscilantă a victimei, dar și faptul că victima a fost văzută de la o distanță cuprinsă între 50 - 100 de locul impactului, iar față de mașina condusă de inculpat la o distanță de aproximativ 60 .
În cauză instanța a audiat și pe martorii G și, martori care se aflau în autoturismul de culoare roșie în care urma să se urce victima.
Astfel, din declarația martorului G (filele 56 - 60 )dată în faza de urmărire penală menținută în faza de cercetare judecatorească (filele 95 - 97), acesta a arătat că din locul în care se afla a văzut că deja trecuse de mașina noastră o mașină de culoare închisă care avea o viteză de peste 100km / h și pe mașinii a văzut un corp uman care a fost purtat pe o distanță de circa 15 metri față de mașina în care se afla, apoi mașina respectivă a frănat brusc și corpul uman a fost proiectat circa 7-10 prin aer și apoi a căzut în șanțul din partea dreaptă lângă un pom.
Martorul a mai relatat faptul că până să telefoneze la poliție a observat că mașina implicată în accident era orientată cu fața puțin către partea dreapta a șanțului unde fusese proiectată victima, iar șoferul acesteia și însoțitorul său au împins - o cu mâna din față pentru aoî ndrepta, moment în care a solicitat acestora să nu mai miște mașina din locul inițial până la sosirea organelor de poliție.
Acesta a relatat că nu a auzit zgomot de frânare înainte de impact, mai mult cu cât în zonă se afla trecerea de pietoni situată la circa 40 de locul în care se afla mașina oprită.
În ceea ce privește declarația martorului, dată în faza de cercetare judecătorescă (filele 116 - 118) față de cea dată în fața organelor de urmărire penală ( filele 52 - 55 ), în ceea ce privește mișcarea efectuată de victimă inainte de impact, acesta arată în fața instanței că victima a țâșnit pe carosabil, ca un resort și nu a mers până la mijlocul șoselei după care a revenit pe carosabil, iar în fața organelor de urmărire penală, acesta a declarat, când aceasta ajuns de la trotuarul de pe partea la de încadrare de pe partea (opusă a sensului meu de mers) a avut aici o scurtă ezitare în sensul că a făcut un pas, s-a oprit, dar fară a ieși în carosabil, oprindu - se pe de limitare a șoselei și apoi a țâșnit în fugă către mașina mea.
Aceasta a apucat să treacă de axul drumului și până să ajungă în dreptul mașinii mele deci pe de deplasare U - Saf ost surprinsă de un autoturism cu nr. de C, de culoarea închisă.
Acesta față de depoziția dată în fața instanței, în faza de urmărire penală a declarat că Eu am văzut doar impactul dintre mașină și victimă și am auzit bușitura specifică unui impact, nu am auzit zgomot specific de frânare până la momentul impactului și după acest impact victima a fost purtată pe autoturismului pe o distanță de circa 20 și apoi victima a fost proiectata în șantul din partea dreaptă, dar fără a se lovi de pomul de pe marginea drumului, ci efectiv de șanțul respectiv.
După impact am auzit zgomot specific de frânare,și asta înseamnă că șoferul a început să frâneze după producerea impactului, iar când s -a oprit procedura de frânare victima a fost proiectată în șanțul de pe partea dreaptă.
Din analiza depozițiilor tuturor martorilor audiați în cauză, instanța a reținut și culpa victimei în producerea accidentului, însă instanța la luarea deciziei, are în vedere și concluziile rapoartelor de expertiză tehnică auto întocmite în cauză (filele 102 - 112, 150 - 163), lucrări de specialitate coroborate cu planșele foto relevate de organele de poliție luate la fața locului imediat după producerea impactului ( filele 15 - 24) și ulterior de reconstituire a momentului producerii accidentului în prezența martorului și (filele 31 -35 ), care nu au putut reliefa faptul că inculpatul ar fi acționat sistemul de frânare așa cum acesta a declarat, dar și pozițiile în care se aflau aceștia la momentul producerii accidentului.
Instanța, verificând, concluziile raportelor de expertiză, dar și planșele foto realizate la fața locului,a reținut că nu rezultă că inculpatul ar fi acționat sistemul de frânare a autoturismului, neexistând urme de frânare imprimate pe carosabil, intrucât mașina așa cum a fost surprinsă în planșele foto se afla oprită între cele două urme imprimate, urme care conform schiței locului accidentului se prelungeau și în fața autoturismului condus de inculpat (fila 12), ceea ce face a se concluziona că inculpatul nu a acționat sistemul de frânare așa cum susține în declarațiile date atât în faza de cercetare judecătorească cât și în faza urmăririi penale.
De asemenea, concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarația inculpatului care a reliefat că la momentul impactului avea o viteză cuprinsă între 50 - 60 km/, iar rapoartele reliefează o viteză de 55 - 60 km/, cu 10 km/ peste limita legală admisă de lege pe sectorul de drum din localitate, indiferent dacă este sau nu indicată limita de viteză admisă în acea localitate.
În cauză instanța a apreciat că se poate reține culpa comună atât a victimei a cărei mișcare oscilantă a dus la acest eveniment rutier, dar în principal vinovăția aparține inculpatului care trebuia și putea să prevadă posibilitatea victimei de a efectua această mișcare oscilantă - posibilitatea producerii unui eveniment rutier, mai mult cu cât a observat mișcarea acesteia cu mult timp înainte.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului, motivat de faptul că, deși a observat mișcarea oscilantă a victimei, nu a încercat diminuarea vitezei de circulare, ci dimpotrivă a accelerat imediat după trecerea de pietoni aflată la o distanță de aproximativ 50 de locul unde se afla victima.
Vinovăția inculpatului este dată și de faptul că, deși nu a acționat sistemul de frânre anterior impactului, după impact și preluarea victimei pe autoturismul, aruncarea victimei în șant s-a produs tocmai prin acționarea bruscă a sistemului de frânare, deși în calitate de conducător auto experimentat avea obligația legală în vederea preîntâmpinării să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol și să încerce, ca în cazul în care acționa sistemul de frânare să reducă posibilitatea azvârlirii victimei la o distanță mare, dată de sistemul de inerție al corpului coroborată cu viteza cu care se deplasa autoturismul și care era oprit brusc din mișcare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a făcut aplicarea art 998 - 999 cod civil cu referire la art 1003 Cod civil, privind repararea prejudiciilor cauzate părții civile, și a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G și suma de 5000 lei despăgubiri morale.
Instanța a acordat aceaste despăgubiri motivat de următoarele aspecte:
În ceea ce privește despăgubirile civile în cuantum de 4000 lei, acestea reprezintă cheltuielile ocazionate de partea civilă G cu înmormântarea victimei, cuantum ce în situația de față nu poate fi pus la îndoială, raportat la poziția victimei în localitate și obiceiul locului.
Instanța a apreciat că se impune a se acorda acestuia și daune morale, în cuantum de 5000 lei, motivat de faptul că partea civilă a rămas cu un copil ce se afla la o vârstă fragedă, iar trauma suferită de înteaga familie prin moartea victimei - în calitate de soție, mamă și gospodina în familie nu poate fi cuantificată.
S-a motivat și acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei conform art.81-82 Cod penal ca modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia și inculpatul Maxima.
Primul a criticat sentința sub aspectul că, deși prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului,nu le-a dat eficiență și nu a coborât pedepsa sub minimul special prevăzut de lege, iar secundul a criticat sentința pentru pedeapsa aplicată, pentru faptul că s-a comis o eroare gravă cu consecința pronunțării unei hotărârii greșite de condamnare, în mod greșit s-a reținut culpa sa în producerea accidentului solicitând achitarea sa conform art.10 lit.d cod procedură penală.
Tribunalul examinând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, criticile formulate,precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod procedură penală a constatat cele ce urmează.
Cu privire la excepția nulității urmăririi penale invocată doar la prima instanță și motivată prin sentința atacată, Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță nu a primit-o întrucât conform art.209 Cod procedură penală procurorul care supraveghează cauza poate efectua orice act de urmărire penală, chiar dacă infracțiunea prev. de art. 178 alin.2 Cod penal nu este menționată printre infracțiunile de la 209 alin.3 Cod procedură penală, pentru art.178 Cod penal nefiind obligatorie urmărirea penală efectuată de procuror; în speță procurorul a efectuat actele de urmărire penală conform art.209 alin.2 Cod procedură penală neputându-se primi nulitatea invocată.
Pe de altă parte, cât privește procesul verbal încheiat de procuror la 15.11.2004, acțiunea de confirmare a procesului verbal de către prim-procurorul instituției fiind una administrativă, neputând fi susținut că au fost încălcate dispozițiile legale procedurale exprese.
Având în vedere Decizia nr.9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - recurs în interesul legii Tribunalul s-a conformat în sensul că a acordat un termen în scopul înlăturării lipsei mențiunii verificat sub aspectul legalității și temeiniciei din actul de sesizare a instanței conform art.264 alin.3 Cod procedură penală (lipsă pe care deși prima instanță a sesizat-o nu a complinit-o).
Cu privire la situația de fapt, în urma analizei coroborate a probelor administrate fiecare în parte și toate în ansamblul lor, s-a reținut în mod corect că în data de 18.11.2003 inculpatul aflat la volanul autoturismului înmatriculat sub nr.- aparținând Primăriei Orașului Cernavodă circulând pe direcția B- C pe DN 2 în zona km 46 pe raza localității, jud. I, deși a observat o persoană de sex feminin care s-a angajat în traversarea carosabilului de la stânga la dreapta, față de sensul său de mers, și-a continuat drumul cu viteza peste limita legală admisă de lege pe acel sector de drum, ceea ce a condus la accidentarea mortală a victimei.
Inculpatul a observat victima poziționată pe axul drumului de la o distanță de circa 60-70 de m, a observat ezitarea victimei (care avea și niște hârtii în mână) în a traversa sau nu drumul public, faptul că victima s-a dat doi pași înapoi, iar inculpatul după ce a rulat peste trecerea de pietoni (când victima încă nu se angajase în traversarea sensului de mers al inculpatului), inculpatul a accelerat viteza mașinii ajungând până la o viteză situată între 50- 60 km/, situație în care inculpatul, deși a acționat sistemul de frânare (conform primei susțineri), nu a putut evita impactul lovind victima cu partea frontală a mașinii, preluând-o pe motorului și în contact cu parbrizul, victima fiind proiectată ulterior pe spațiul din dreapta autoturismului.
Victima s-a angajat în traversarea șoselei fără să se asigure și prin loc nepermis având și acea ezitare (mișcare oscilantă) în a traversa sau nu de circulație pe care rula mașina condusă de inculpat.
Raportul de expertiză tehnică auto de la urmărirea penală arată în concluzii următoarele aspecte:
a) Dinamica producerii accidentului a fost prezentată la punctul respectiv.
b) Locul impactului este fixat în de mers B -S la reperul km 46+121. la 2. față de acostament.
c) de circulație a autoturismului a fost de 81 km/.
d) La viteza de 50 km/ accidentul nu putea fi evitat.
e) Starea de pericol a fost creată de numita care a traversat prin loc nepermis și prin conduita sa l-a dus în eroare pe șofer în ceea ce privește reducerea vitezei de circulație pentru evitarea impactului.
f) Numitul a încălcat prevederile art.155-1 din OUG nr.195/2002.
Numita a încălcat prevederile art.205 alin.3 și art.207 lit.c din OUG nr.195/2002.
În raportul de expertiză tehnică (al doilea) efectuat la urmărirea penală se arată în concluzii următoarele aspecte:
1.a) Dinamica accidentului este detaliată în cap.III, subcap II a) din raport.
2.b) Impactul s-a produs în autoturismului, în apropierea bornei kilometrice 46+112, între partea frontală a acestuia cu victima, cu preluare pe și proiectarea acesteia cu rostogolire în șanțul din dreapta.
3.c) Lipsa probelor de pe carosabil nu a permis stabilirea unei viteze în premomentul impactului, în schimb, probele existente apreciază o viteză la impact de aproximativ 43 km/. Nereținerea probelor cu urme de frânare este argumentată clar în subcap. II c) din raport.
4.d) Starea de pericol a fost creată de către victimă, în urma deciziei de traversare prin loc nepermis, fără asigurare, în cele din urmă culminând prin pripeala care a derutat în faza finală alegerea direcției pentru evitarea de către conducătorul auto, obligându-l pe acesta la oprire prin frânare în bandă, decizie tehnică impusă având în vedere situație creată.
5.e) din punct de vedere al legislației rutiere, numita a încălcat prevederile art.205 alin.3 din Regulamentul de aplicare a OG nr.195/2002:
Pentru preîntâmpinarea accidentului se impunea (dacă se are în vedere că DN 2A este un drum european cu circulație intensă și că la aproximativ 47 exista trecere marcată pentru pietoni) că victima să fi traversat prin locul marcat, după ce era convinsă că o poate face în siguranță pentru ea și ceilalți participanți la trafic.
Având în vedere că viteza de 81 km/ fusese stabilită în baza unor urme de frânare pentru care nu se poate susține că aparțin autoturismului condus de (a se urmări precizările din subcapitolul II.c), prezentul raport de expertiză apreciază că nu i se poate reține acestuia nerespectarea prevederile de la art.155 alin.1.
6.) Între starea de pericol creată de victimă și viteza autoturismului a existat o legătură de cauzalitate, pentru că altfel accidentul nu se putea produce.
Tot probele existente susțin că accidentul nu se producea, și o dată cu el dispărea și legătura de cauzalitate, dacă conducătorul auto era surprins de către victimă cu viteza strict mai mică de 38 km/.
Tot la urmărirea penală s-a efectuat și raport de expertiză criminalistică la. B ale cărui concluzii au fost în sensul că:
1.Dinamica producerii accidentului este cea prevăzută la pct.1cap. CONSTATĂRI.
2. Nu se poate stabili cu certitudine valoarea vitezei de deplasare a autoturismului marca Solenza cu nr.-, condus de numitul, în momentele premergătoare producerii accidentului.
- Pe baza celor menționate în cadrul pct.2 cap. CONSTATĂRI apreciem că viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare producerii accidentului a putut fii= cca.59 km/
3. Considerăm că locul impactului s-a situat pe sensul de mers B-S la o distanță de cca.10 m înaintea fâșiei de plastic, respectiv în zona km 46 + 102 . la o distanță de cca.1,7 m de acostament.
4. În condițiile analizate, conducătorul auto, numitul, putea preveni lovirea victimei dacă ar fi circulat cu viteza maximă legal admisă pe sectorul respectiv de drum.
- Victima, numita, putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat anterior angajării în traversarea carosabilului.
5. În condițiile analizate viteza limită maximă care ar fi permis oprirea autoturismului până la locul impactului 8 viteza de evitare ) ar fi fost = cca.55 km/
6. Cauza producerii accidentului, în ipoteza analizată, a constituit-o pătrunderea pe carosabil a victimei pe o traiectorie de intersectare a direcției de mers a autoturismului în condițiile în care conducătorul auto s-a deplasat cu o viteză superioară celei maxim legal admisă pe sectorul respectiv de drum.
În suplimentul la expertiza criminalistică s-a concluzionat că:
1. La locul accidentului nu s-au identificat mijloace materiale de probă certe pe baza cărora să se poată stabilii cu certitudine locul impactului.
În aceste condiții pe baza probatoriului administrat în cauză s-a determinat un loc probabil al impactului. Astfel, locul impactului, în planul longitudinal al drumului, l-am stabili ținând cont de poziționarea probelor materiale constatate la fața locului, (fâșia de material plastic, care apreciem că, posibil, a aparținut victimei) și de elemente reieșite din probatoriul testimonial (declarațiile numitului ).
Pentru determinarea locului impactului, în planul transversal al drumului, am ținut cont și de amplasarea avariilor înregistrate de autoturism,(distanța de la laterala dreapta a autoturismului la locul de impact de pe frontala sa) precum și de poziția în care a fost găsit acesta.
2. Conform studiilor efectuate în domeniul accidentelor rutiere există o corelare între viteza de impact și spațiu de proiectare a pietonului. În cadrul acestor studii singurul element referitor la greutatea pietonilor îl constituie împărțirea ( clasificarea) acestora în minori și adulți.
3. La dosarul în cauză nu au existat probe certe pe baza cărora să se poată stabili ce certitudine viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare producerii accidentului.
În aceste condiții pe baza probatoriului administrat în cauză s-a determinat o valoare probabilă, a vitezei de deplasare a autoturismului în momentul impactului. Astfel, viteza autoturismului implicat în eveniment s-a determinat ținând cont de spațiu de proiectare a pietonului, respectiv distanța de la locul impactului până în cel în care a fost găsită victima. Raportat la modul în care s-a determinat acest spațiu (locul impactului fiind unul probabil) și valoarea sa = cca.23 m, este una probabilă.
Totodată, pentru confirmarea acestei valori s-au avut în vedere și amplitudinea și poziționarea avariilor înregistrate de autoturism. În acest scop s-au folosit fotografii existente în baza de date, fotografii care relevă amplitudinea și poziționarea avariilor înregistrate de diferite autovehicule în funcție de vitezele de deplasare din momentul impactului cu un pieton.
Datorită tipului coliziunii și a comportării diferite la solicitări mecanice a elementelor de caroserie întrucât autoturismul implicat în eveniment este altă marcă față de autovehicule cu care s-a efectuat comparația,(având alte elemente de caroserie față de acestea) rezultă că și analiza anterioară conduce la o valoare probabilă a vitezei din momentul impactului.
Însă chiar și în aceste condiții deși este o valoare probabilă apreciem că ea permite o evaluare a plajei de valori în care s-a încadrat viteza de deplasare a autovehiculului.
4. minimă de deplasare a victimei de la care conducătorul auto nu ar fi putut evita lovirea victimei nici dacă ar fi rulat cu viteza maximă legal admisă pe sectorul respectiv de drum este = cca.10,3 km/
5. Deoarece valoarea vitezei de evitare e inferioară vitezei maxime legal admise pe sectorul respectiv de drum ( = cca.47 km/h < 50 km/ = ) rezultă că în ipoteza menționată de conducătorul auto, acesta nu ar fi putut evita lovirea victimei nici dacă ar fi rulat cu viteza maximă legal admisă.
În mod corect a reținut prima instanță în raport de probele administrate că nu rezultă că inculpatul ar fi acționat sistemul de frânare al autoturismului neexistând urme de frânare imprimate pe carosabil, conducând la concluzia că inculpatul nu a acționat sistemul de frânare așa cum susține în declarațiile sale.
Cât privește viteza de deplasare în mod corect s-a reținut, din coroborarea declarației inculpatului cu expertiza criminalistică, că inculpatul avea o viteză situată între 50- 60 km/ cu 10 km/ peste limita legală admisă de lege pe respectivul sector de drum, indiferent dacă este sau nu indicată limita de viteză admisă în acea localitate.
În mod corect a reținut prima instanță că nu poate avea în vedere susținerea inculpatului (în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, culpa exclusivă aparținând victimei ce s-a angajat prin loc nepermis), întrucât viteza de deplasare a mașinii a fost peste limita legală admisă de lege pe sectorul respectiv de drum coroborat cu lipsa de reacție a inculpatului la modalitatea de comportament a victimei, văzută de la o distanță apreciabilă, suficientă pentru a putea prevede și posibilitatea producerii unui eveniment nedorit, faptul că deși a observat poziția persoanei de sex feminin inculpatul în loc să reducă viteza sub limita legală, a accelerat.
Tribunalul a reținut că expertiza criminalistică efectuată la urmărirea penală folosește metode și programe specifice fiind efectuată de experți criminaliști auto.
Astfel, din expertiza criminalistică au rezultat următoarele aspecte:
În procesul verbal de cercetare s-a menționat existența pe carosabil pe sensul de mers B-S a două urme de frânare paralele în lungime de 40 cea din stânga și 37,8 cca. din dreapta, având în vedere direcția de deplasare a autoturismului, organele de cercetare nespecificând că aceste urme au fost imprimate de mașina implicată în eveniment.
Din analiza schiței locului faptei și a fotografiilor operativ judiciare s-a observat că aceste urme au inițial o traiectorie oblică dreapta și ulterior, în zona în care a fost găsit autoturismul și în care urma din dreapta ajunge la limita dintre acostament și carosabil traiectoria acestora se modifică devenind curbilinie stânga.
S-a constatat că aceste urme se continuă și în fața autoturismului, iar traiectoria lor în zona din dreptul acestuia nu se suprapune(nu coincide) cu cea a poziției roților, respectiv urma din dreapta este poziționată în dreapta față de laterala dreapta a autoturismului, iar urma din stânga trece pe sub autovehicul fiind poziționată între roțile din stânga și dreapta ale acestuia.
Totodată s-a observat că autoturismul a fost găsit într-o poziție paralelă cu axa drumului.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că autoturismul a rămas în poziția în care s-a oprit după evenimentul rutier, respectiv cea consemnată în procesul verbal de cercetare și schița locului faptei, el nemaifiind deplasat ulterior accidentului.
Totodată, ținând cont și de probatoriul testimonial, nu există elemente care să indice faptul că autoturismul în momentele producerii accidentului s-ar fi deplasat pe o traiectorie similară cu cea a urmelor de frânare.
Astfel, s-a apreciat că urmele de frânare menționate în procesul verbal de cercetare și schița locului faptei nu au fost imprimate de autoturismul -.
Pe baza celor menționate în cadrul pct.2 Cap. Constatării (expertiza criminalistică) s-a apreciat că viteza de deplasare a mașinii în momentele premergătoare producerii accidentului a putut fi de cca. 59 km/ (viteza de impact).
Este adevărat că în suplimentul la expertiza criminalistică se arată la dosar nu au existat probe certe pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare producerii accidentului, rezultând astfel că analiza anterioară a condus la o valoare probabilă a vitezei din momentul impactului ( 59 km/).
Totuși, chiar și în aceste condiții deși este o valoare probabilă s-a apreciat că ea permite o evaluare a plajei de valori în care s-a încadrat viteza de deplasare a autovehiculului.
Așadar, Tribunalul a avut în vedere acest aspect ce se coroborează și cu declarațiile inculpatului (încă din momentele inițiale ale cercetărilor fila 46 ) în sensul că a circulat cu o viteză de 50- 60 km/.
Este adevărat că, în același supliment, expertul criminalist arată că în ipoteza menționată de conducătorul auto, acesta nu ar fi putut evita lovirea victimei nici dacă ar fi rulat cu viteza maximă legal admisă - însă tribunalul reține că, pe de o parte constatarea este probabilă, iar pe de altă parte inculpatul avea la impact o viteză de deplasare situată între 50- 60 km/, conform propriilor declarații, care de altfel, se coroborează cu valoarea probabilă a vitezei de 59 km/ stabilită prin expertiza criminalistică.
În concluzie, Tribunalul a reținut că inculpatul, după trecerea de pietoni (când încă victima nu ieșise în fața mașinii sale) a accelerat ajungând la viteza stabilită anterior, depășind deci viteza legală admisă în localitate, nu a frânat autoturismul, a văzut victima de la o distanță de 50-60, inclusiv ezitarea acesteia, cei 2-3 pași înapoi, la fel și amănuntul că victima avea niște hârtii în mână(poate că alta era situația în cazul în care inculpatul nu ar fi văzut, pur și simplu deloc victima, înainte de a-i apărea în fața mașinii) condiții în care inculpatul putea să prevadă și cealaltă variantă, aceea ca pietonul să se angajeze, totuși, în traversare și deci să mențină viteza redusă (inculpatul a redus viteza înaintea trecerii de pietoni) și după trecerea de pietoni și, implicit, până când ar fi trecut de locul în care era poziționată victima pe axul drumului.
Cât privește declarația inculpatului dată în apel, aspectul referitor la faptul că înaintea sa pe de mers rulau alte două mașini, Tribunalul nu a luat în considerare întrucât acest aspect este invocat pentru prima dată în calea de atac, iar la fond inculpatul a declarat că în momentul producerii accidentului în fața sa nu s-a aflat nicio mașină; inclusiv de la momentul în care victima a încercat să traverseze prima dată strada pe carosabil în aceeași direcție de mers nu circula nici un alt autoturism.
Potrivit art. 35 și 48 din OUG nr.195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală persoanelor și, pe de altă parte, trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În afară de acestea inculpatul a încălcat și dispozițiile art.155 alin.1 din nr.HG85/2003 (în vigoare la data faptei) - limita maximă de viteză în localități este de 50 km/.
Cât o privește pe victimă aceasta s-a angajat în traversarea șoselei fără să se asigure și prin loc nepermis încălcând astfel art. 205 alin.3 și art.207 lit.c din HG85/2003.
S-a arătat mai sus că în mod corect prima instanță a reținut culpa comună în cauză, însă în mod greșit nu a stabilit proporția culpelor ce se răsfrânge și asupra laturii civile a cauzei.
Astfel, Tribunalul, din analiza efectuată mai sus a apreciat că proporția culpelor este astfel: 60 % victima și 40 % inculpatul.
Sub aspectul laturii civile Tribunalul a reținut următoarele aspecte.
Pentru daunele materiale, partea civilă nu a produs probe conform art.1169 cod civil ( înscrisuri, martori) însă având în vedere că a înmormântat victima (inculpatul nu contestă acest aspect; de ex. înmormântarea putea fi făcută de o altă rudă) este de notorietate că sub acest aspect partea civilă a făcut anumite cheltuieli pe care Tribunalul le-a estimat la suma de 35.000.000 ROL (3.500 lei RON) ținând cont și de localitatea în care în care a avut loc înmormântarea.
Astfel, calculând proporția culpei inculpatului din această sumă de bani, ar rezulta suma de 14.000.000 lei ROL (1.400 lei RON) la care ar fi trebuit obligat inculpatul sub aspectul daunelor materiale.
Însă, în apel, inculpatul a precizat că, are o obligație morală în acest sens, și a fost de acord să despăgubească partea civilă, atât material cât și moral, cu sumele stabilite prin sentința primei instanței.
Cât privește daunele morale la care a fost obligat inculpatul, tribunalul reține că suma cerută inițial de partea civilă este nejustificată, Tribunalul a apreciat ca daune morale, justificată suma de 250.000.000 lei ROL (25.000 lei RON).
Calculând proporția culpei inculpatului ajungem la suma de 100.000.000 lei ROL (10.000 lei RON) la care ar fi trebuit obligat inculpatul către partea civilă cu titlu de daune morale.
Tribunalul a avut în vedere că această sumă de bani este mai mare decât cea acordată de prima instanță și inculpatului nu i se poate înrăutății situația în propria cale de atac.
Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia este întemeiat și având în vedere că apelul inculpatului se referă și la aspectul criticat de procuror, ambele apeluri vor fi admise iar sentința desființată doar cât privește cuantumul pedepsei aplicate și durata termenului de încercare, acestea fiind reduse la 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni termenul de încercare.
Astfel, deși prin minută și dispozitiv prima instanță aplică circumstanțele atenuante, în momentul când efectuează operațiunea de individualizare a pedepsei principale stabilește, în mod greșit, o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condițiile în care pentru această infracțiune minimul special este de 2 ani închisoare, iar pe de altă nu dă eficiență art. 76 lit.d Cod penal, în sensul coborârii pedepsei sub acest minim.
Stabilind o altă pedeapsă principală, Tribunalul a modificat corelativ și durata termenului de încercare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs care nu au fost formulate în condițiile alin. 1 și 2 ale art.38510Cod procedură penală, recurentul inculpat a arătat, prin apărătorul ales, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică fiind încălcate cazurile prevăzute de punctul 10 al art.3859Cod procedură penală ambele instanțe nu s-au pronunțat cu privire la toate probele administrate și în special asupra asupra declarațiilor martorilor G, și G precum și asupra concluziilor expertizei tehnice auto întocmită de către inginer care stabilește că viteza la care se putea evita accidentul a fost sub limita maximă legală admisă în zona de impact; pct. 14 alin. 1 al art.3859Cod procedură penală întrucât, deși instanța de apel a redus pedeapsa la 6 luni,a menținut pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. 1 Cod penal care, în conformitate cu art. 65 Cod penal nu poate subzista în condițiile în care sancțiunea este mai mare de 2 ani; pct. 18 al alin. 1 art. art. 3859pct. 1 lit. b Cod procedură penală respectiv comiterea unei grave erori de fapt în condițiile în care probele administrate și normele rutiere dovedesc lipsa culpei inculpatului; pct. 20 al alin 1 al art.3859Cod procedură penală, respectiv intervenirea OUG nr. 63/2006 publicată în Monitorul Oficial 792 din 20.09.2006 care modifică și completează OUG nr. 195/2002, lege mai favorabilă inculpatului.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma criticilor invocate, critici ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în alin. (1) punctul 10, 14,18 și 20 al art.3859Cod procedură penală, care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că atât instanța de apel cât și prima instanță au stabilit în mod judicios și motivat vinovăția inculpatului și modalitatea culpei profesionale cu previziune în ce privește comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Astfel, ambele instanțe au dat o eficiență completă disp. art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor și s-au conformat exigențelor art. 287 alin. 1 și 2 rap. la art. 4 Cod procedură penală atunci când au stabilit împrejurările faptice ale cauzei așa cum au rezultat din examinarea probelor și a modului în care se coroborează între ele în ambele faze procesuale.
Curtea constată, totodată, că ambele instanțe au reținut, în fundamentarea culpei inculpatului, concluziile expertizei criminalistice întocmită la 22.03.2005 de către expertul din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B ale cărei concluzii au fost apreciate critic fiind argumentate științific în raport cu celelalte probe ale cauzei.
Inculpatul, în ziua de 18.11.2003 a circulat la volanul autoturismului cu nr. - (aparținând Primăriei orașului Cernavodă) pe, iar în centrul comunei - județul I, în zona km 46, în imediata apropriere a unei zone presemnalizate cu indicatorul "TRECERE " a accidentat mortal pe (moașă în cadrul dispensarului uman chiar din acea comună) care, la rândul ei, s-a angajat în trecerea șoselei fără să se asigure și prin loc nepermis, pentru a ajunge la un alt autoturism staționat pe partea dreaptă, în afara carosabilului.
Victima a fost lovită cu partea frontală a autoturismului după care a fost preluată pe martorului, a intrat în contact cu parbrizul și a fost proiectată pe o distanță de cca. 23 de metri, pe spațiul din dreapta autoturismului.
Inculpatul a încălcat prevederile art. 155 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 potrivit cărora "limita maximă de viteză în localitate este de 50 Km/, iar victima a încălcat prev. art. 205 alin. 3 și 207 din același Regulament angajându-se în traversarea carosabilului printr-un loc nepermis.
Cauza producerii autoturismului a constituit-o pătrunderea pe carosabil a victimei pe o traiectorie de intersectare a direcției de mers a autoturismului condus de inculpat în condițiile în care, conducătorul auto s-a deplasat cu o viteză superioară celei maxim legal admisă pe sectorul de drum respectiv.
Este evident că urmarea faptei inculpatului - moartea victimei se atribuie acestuia pe baza culpei dovedite, iar existența culpei poate fi dedusă și din materialitatea faptei.
În acest sens Curtea observă că susținerile inculpatului că nu avea o viteză de deplasare peste limita legală impusă și deci nu a încălcat vreo regulă privind conducerea pe drumurile publice cu consecința imposibilității atribuirii vreunei culpe, fie ea în proporție de 400/0- astfel cum ambele instanțe ce au devoluat fondul - au reținut, sunt formale și nu au acoperire în faptele și împrejurările ce rezultă din probe a căror conținut se reflectă în mod corect în situația de fapt stabilită.
Astfel, în mod corect s-a reținut că inculpatul - potrivit declarațiilor inițiale date în cursul anchetei, a observat victima angajată în trecere de la o distanță care îi permitea să mențină o viteză la limita evitării oricărui pericol cu atât mai mult cu cât drumul trecea prin localitate, iar victima se afla în apropierea marcajului "trecere pietoni".
Împrejurarea că inculpatul a avut o viteză ce a depășit limita legală rezultă și din intensitatea impactului care a făcut ca victima să fie aruncată într-un șanț la o distanță mare de locul impactului, cu consecința cauzării unor leziuni extrem de grave, incompatibile cu viața precum și din împrejurarea că autoturismul a suferit grave avarii în partea frontală, iar plăcuța cu numărul de înmatriculare, cioburi și bucăți de material ale autoturismului implicat în accident au fost identificate ca fiind dispuse asimetric la o distanță, de asemenea, destul de mare de locul impactului (aspecte obiective ce rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului - fila 12 dosar up).
Aceste elemente obiective de apreciere (procesul verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului, raportul de necropsie, concluziile fundamentate ale expertizei criminalistice efectuată de expert, la 22.03.2005) se coroborează cu declarațiile martorilor oculari și G date chiar în momentul producerii accidentului (18.11.2003) și cu declarațiile inițiale ale inculpatului care a observat victima și a conștientizat intenția ei de a traversa carosabilul și au condus în mod just la stabilirea unei situații de fapt care reflectă conținutul probelor și este în concordanță cu acestea.
Cât timp aprecierea probelor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii ce guvernează această materie nu se poate susține că instanțele au înlăturat nefondat declarațiile testimoniale ale unor martori ce nu prezintă verosimilitate ori concluzii ale unei expertize care au fost considerate nefundamentate.
Curtea reține astfel că ambele instanțe au reținut în mod corect și culpa inculpatului dovedită în speță astfel că acesta nu poate fi exonerat de răspundere penală, cum susține în recursul său.
Faptul că ambele instanțe au reținut - așa cum s-a arătat - în mod critic și fundamentat, concluziile unei expertize criminalistice care are suport în conținutul în ansamblu al tuturor celorlalte probe administrate și nu au dat relevanță uneia din expertizele efectuate în cursul urmăririi penale care pledează în apărarea inculpatului (expertiza inginerului ) precum și unora din declarațiile martorilor propuși de inculpat nu înseamnă că nu s-au pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, situație ce ar atrage incidența pct. 10 alin. 1 al art.3859Cod procedură penală - astfel cum se clamează -ci doar că au apreciat probele în lumina exigențelor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală înlăturându-le motivat pe cele care nu se coroborează în vederea stabilirii adevărului în cauză.
Stabilirea faptelor care fundamentează în speță existența culpei inculpatului s-a făcut pe baza probelor legal administrate și concludente adevărului nefiind evidențiată vreo eroare esențială și evidentă care să aibă drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare astfel că ambele hotărâri pronunțate nu intră sub incidența cazului prevăzut de punctul 18 al alin. 1 al art.3859Cod procedură penală.
Cu privire la critica circumscrisă punctului 14 al aceluiași articol, vizând menținerea pedepsei complementare în mod nelegal, Curtea observă că aceasta nu este incidentă în cauză întrucât inculpatul a fost condamnat în condițiile art. 81 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de 2 ani, potrivit art. 82 Cod penal (soluție dispusă în apel prin reformarea hotărârii primei instanțe pentru nelegalitatea pedepsei) fiind menținute disp. art. 71 alin. 1 și 3 Cod penal cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și b) Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și disp. art. 71 alin. 5 Cod penal referitoare la suspendarea pedepsei accesorii.
Cu privire la critica vizând incidența punctului 20 al alin. 1 al art.3859Cod procedură penală respectiv intervenirea unei legi noi favorabile, prin modificarea și completarea OUG nr. 195/2002 de către OUG nr.63/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.792 din 20.09.2006, Curtea observă că aceasta nu este aplicabilă în speță întrucât inculpatul nu a respectat dispozițiile legale referitoare la viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care a circulat ceea ce a avut drept consecință accidentarea mortală a victimei care la rândul său, a traversat printr-un loc nepermis și reținerea culpei comune.
Ambele instanțe au luat în considerare și atitudinea culpabilă a victimei reținând pentru inculpat o culpă în proporție de 400/0, culpă care se datorează tocmai nerespectării dispozițiilor legale referitoare la conducerea pe drumurile publice, inculpatul fiind ținut a răspunde întrucât a cunoscut regulile de circulație instituite (referitoare la limita de viteză), reguli pe care nu le-a respectat sperând, în mod lipsit de temei, că accidentul nu se va produce.
Dacă inculpatului nu i s-ar fi putut reține o minimă culpă profesională cu previziune atunci numai victima ar fi purtat întreaga răspundere a accidentării ei, urmare a traversării prin locuri nepermise.
Drept pentru care, Curtea în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 144/A din data de 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod Procedură Penală va obliga pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b). Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.144A din data de 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod Procedură Penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - / 15.02.2010
Dact./ 17.02.2010
Ex.2
Red. G / Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Red. / Judecătoria Slobozia
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
