Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 172/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE
FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 172/
Ședința publică din 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurentul-inculpat și recurenta-parte responsabilă civilmente împotriva deciziei penale nr.175/A/03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 martie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 47 din 03 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului, domiciliat în B, str. -,.2,.B,.6, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.37 din Legea nr.90/1996, republicată, cu aplicarea art.40 din aceeași lege.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.penală, același inculpat, fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 al.1 și 2 cod penal.
În baza art.178 al.1 și 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 4.12.1960 în localitatea -, Republica M, domiciliat în Republica M, localitatea Chișinău-,-, cu reședința în România, municipiul A, str. - -, - 21,.A,.18, județul A, CNP -, la 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art.14 Cod pr.penală, coroborat cu art.998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurări SA- Sucursala A, cu sediul în A, la 159.875,8 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale către părțile civile - și, ambii cu domiciliul în comuna Romani, sat, județul
În baza art.191 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, în raport de probatoriul administrat în cauză, a statuat că doar inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, nu și inculpatul.
În fapt, s-a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi nr.256/P/2005, din 17 februarie 2006, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.37 din Legea nr.90/1996 și art.178 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.40 din Legea nr.90/1996 și art.33 lit. Cod penal, constând în aceea că se face vinovat de producerea accidentului din noaptea de 19 mai 2005, de pe raza localității, județul V, soldat cu decesul victimei.
Inițial urmărirea penală fost începută atât față de cât și față de însă, ulterior, prin ordonanța din 25 octombrie 2005, procurorul dispus în temeiul art.10 lit. Cod pr.penală, scoaterea de sub urmărire penală învinuitului.
Procurorul apreciat că, chiar dacă învinuitul circulat cu viteză mare, fapta sa constituie contravenție și nu infracțiune, iar învinuitul trebuia să renunțe la manevra inițiată și să observe că autoturismul Audi se deplasa cu viteză mare.
În urma plângerilor formulate de părți împotriva ordonanței procurorului, prin decizia penală nr.183/R din 12 martie 2007, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art.2781alin.8 lit. c Cod pr.penală, admis plângerile, desființat ordonanța și pus în mișcare urmărirea penală față de inculpatul, trimiterea cauzei la Judecătoria Brezoi și judecarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, alături de inculpatul.
După pronunțarea acestei decizii, instanța de fond a conexat dosarul nr. 992/2006 la dosarul nr-.
La stabilirea culpei în producerea accidentului, prima instanță reținut, în esență, că inculpatul, așa cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară auto și declarațiilor martorilor, înainte de începerea efectuării manevrei de mers înapoi, autobasculanta avea luminile de poziție și avariile aprinse, respectând obligația de semnaliza această manevră.
De asemenea, s-a reținut că semnaliza autovehiculele care circulau dinspre Râmnicu spre S, cu o lanternă, iar victima, tot cu o lanternă, semnaliza autovehiculele ce se deplasau din direcția S - Râmnicu V, acesta din urmă aflându-se în spatele autobasculantei defecte, în apropierea axului drumului și totodată dirija pe inculpat.
Inculpatul început manevra atunci când drumul era liber și nu circula nici un alt autovehicul. Inculpatul, potrivit propriei declarații, circula cu viteză de circa 100 km/h, iar distanța dintre curba și locul de impact fost de 290
Față de aceste împrejurări, instanța de fond reținut că, culpa în producerea accidentului de circulație revine inculpatului, care nu respectat dispozițiile art.143 alin.2 și art.158 lit. din Regulamentul de aplicare OUG nr.195/2002. În conformitate cu aceste dispoziții inculpatul avea obligația să reducă viteza de la distanța de cel puțin 200 de metri. Inculpatul recunoscut că observat coloana de mașini staționată pe sensul opus, dar nu redus viteza.
Martorul declarat că fost depășit de autoturismul Audi condus de inculpat, că circulat în spatele acestuia la circa 70 de metri, la ieșirea din curbă observat pe contrasens staționată cu luminile aprinse și o persoană aflată pe mijlocul drumului ce semnaliza cu lanternă aprinsă, iar în momentul imediat următor avut loc accidentul în fața sa.
La trecerea pe lângă grupuri și coloane, indiferent dacă acestea sunt în mers sau staționează, inculpatul avea obligația să reducă viteza, însă continuat să ruleze cu viteză de circa 100 km/ și fără să frâneze, intrat direct în stânga-spate autobasculantei de unde ricoșat în parapetul din dreapta și din parapet spre stânga, accidentând mortal victima.
Prima instanță mai reținut că potrivit declarațiilor martorilor, autobasculanta pătruns numai cu stânga-spate pe direcția de mers S - Râmnicu V, iar între și marginea carosabilului, potrivit cercetării locale era distanță de 2,95 la care se adaugă și acostamentul de 0,20. Ca urmare, autoturismul Audi, având un spațiu de 3, 75, avea posibilitatea să treacă pe lângă autobasculantă fără să lovească.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța reținut că acesta nu încălcat normele de protecție muncii, astfel că în speță nun sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 37 cu aplicarea art. 40 din Legea nr. 90/1996.
Referitor la latura civilă cauzei, instanța reținut că soția victimei, - și minorul, s-au constituit părți civile în cauză, solicitând să fie despăgubite cu suma de 200.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale, că după ce dobândit calitatea de inculpat în cauză și, partea civilă solicitat să fie despăgubită cu suma de 50.000 lei daune morale.
In dovedirea acțiunii sale, partea civilă a arătat că victima realiza un venit lunar de 570 lei și că era singurul întreținător al familiei, întrucât ea nu este angajată, iar până la data pensionării ar fi realizat un venit în cuantum de 240.000 lei, la care se adaugă și aportul său în gospodărie. Instanța stabilit, că de la data decesului victimei care avut vârsta de 27 de ani și până la vârsta de pensionare de 72 de ani, ar fi putut realiza un venit în sumă de 159.875,8 lei.
În sfârșit, prima instanță, având în vedere culpa stabilită în sarcina inculpatului, precum și existența contractului de asigurare auto cu asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurări SA, dispus ca inculpatul să răspundă solidar cu acesta din urmă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi și inculpatul au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a dispus achitarea și nu condamnarea inculpatului, întrucât potrivit art.54 din OUG nr.195/2002, care stabilește regulile referitoare la manevre, acesta avea obligația să semnalizeze din timp și să se asigure că poate face manevra fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, pe întreaga durată manevrei. Parchetul susținut că uciderea din culpă s-a datorat și nerespectării din partea inculpatului a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.
Apelantul-inculpat a susținut că instanța de fond pronunțat soluția de condamnare a sa cu încălcarea dispozițiilor art.6 alin.2,3 și 5 din Codul d pr.penală, referitoare la garantarea dreptului la apărare și art.6 alin.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât nu fost citat legal decât în urma reunirii cauzelor, nefiindu- opozabil probatoriul administrat până la acest termen de judecată, iar ulterior cererea suplimentară de probatorii i- fost respinsă.
A mai susținut că prima instanță a apreciat în mod eronat probele, conchizând că îi revine o culpă totală în producerea accidentului de circulație, că și victima a avut o culpă în producerea evenimentului rutier și în consecință și latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată. Apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.175/A din 3 decembrie 2008, admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi și de apelantul-inculpat, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Judecătoria Brezoi.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că apelurile sunt întemeiate, dar pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art.291 alin.1 Cod pr.penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Din contractul de asigurare seria 79 nr.- din 19 mai 2005, depus în apel privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, încheiat între SC SA S - Sucursala A, în calitate de asigurător și SC - Auto Leasing SRL A, în calitate de asigurat, rezultă că autoturismul Audi 6 cu numărul de înmatriculare AR 02598, la data producerii accidentului era proprietatea societății de leasing, inculpatul având calitatea de "utilizator" al autoturismului.
În tot cursul procesului, asigurătorul nu fost citat la sediul său din S,- sau la Sucursala din A ce are sediul în A, B-dul - -, bloc 2,.1, județul A, ci la sediul societății de leasing din A, str. -. - nr.13. Rezultă că asigurătorul nu a fost legal citat, nu avut cunoștință de proces, procedura de citare nefiind îndeplinită conform dispozițiilor art.177 Cod procedură penală, judecarea cauzei având loc în lipsa unei părți nelegal citate.
Potrivit art.197 alin.2 Cod pr.penală, încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, atrag nulitatea actului, nulitate ce nu poate fi înlăturată în niciun mod decât prin desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Ca atare, în temeiul art.379 pct. 2 lit. b Cod pr.penală, tribunalul admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Brezoi.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente
Ambii recurenți au invocat faptul că, deși Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi și inculpatul au invocat 4 motive de apel, care priveau greșita apreciere a probelor cu consecințe asupra condamnării inculpatului și nestabilirea gradului de culpă a victimei precum și pronunțarea unei soluții nefondate în acțiunea civilă, instanța de apel, admițând apelurile, a invocat greșita necitare a asigurătorului " ".
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acestea sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
In paragrafele anterioare, s-au arătat motivele de apel ale celor doi apelanți, parchetul și inculpatul-condamnat, care nu se referă la neîndeplinirea procedurii de citare cu asigurătorul " " In motivarea deciziei de casare cu trimitere se face trimitere la nulitatea sentinței, însă nu se face nici un fel de distincție în legătură cu natura acestei nulități în funcție de care se determină atât consecințele nulității, cât și persoanele care o pot invoca și termenele până la care poate fi adusă la cunoștința instanței.
În mod greșit, reținându-se necitarea unei părți s-au invocat prevederile articolului 197 alin.2 Cod pr.penală. Acest articol se referă la nulitățile absolute, care sunt expres enumerate și sancționează doar nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența materială sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea procurorului, prezența inculpatului, asistarea de către apărător, când acestea sunt obligatorii, respectiv la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu minori.
Toate celelalte încălcări ale dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea relativă a actului, care poate interveni doar dacă se dovedește vătămarea ce nu poate fi altfel îndepărtată decât prin anularea actului, urmare invocării ei de către cel vătămat, într-un termen prevăzut expres, în art. 197 alin.4 teza I Cod pr.penală.
Numai nulitățile absolute, prevăzute expres de art.197 alin.2 Cod pr.penală, pot fi invocate din oficiu și în apelul oricăreia dintre părți.
Judecarea cauzei fără citarea vreuneia dintre părți este sancționată doar cu nulitatea relativă. În consecință trebuie să se țină seama de trăsăturile acestor nulități care se referă la faptul că pot fi acoperite prin voința părților dacă cel vătămat nu invocă vătămarea și la posibilitatea invocării nulității relative numai de partea care a suferit vătămarea, că această nulitate poate fi invocată numai în cursul efectuării actului, dacă partea este prezentă, sau la primul termen cu procedura îndeplinită, când partea a lipsit la efectuarea actului, iar depășirea acestui moment atrage tardivitatea excepției de nulitate și validează actul.
In acest sens, în literatura juridică și în practica judiciară s-a arătat în mod expres că "un inculpat nu poate invoca o astfel de nulitate privitoare la o altă parte din proces" ( Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr.5847/2004) și nici procurorul nu poate invoca o nulitate relativă în locul părții interesate (Gr. Tratat de Drept procesual penală, Editura, 2007,.506), decât, în opinia majoritară a curții atunci când partea nelegal citată ar fi un minor sau un interzis judecătoresc.
Cum asigurătorul este o persoană juridică, neregăsindu-se printre situațiile în care procurorul poate invoca nulități relative, constatând că această parte, prezumat a fi vătămată prin necitare, câtă vreme a fost obligată la despăgubiri, putea să valideze tacit actul anulat de instanța de apel, prin neinvocarea în termen a necitării, tribunalul nu putea să admită apelul inculpatului și al procurorului, invocând necitarea asiguratorului și reactivând astfel o nulitate pe care chiar partea ce se putea considera vătămată putea să n-o critice.
In acest sens, trebuie reținută și succesiunea aspectelor relevante în privința citării asiguratorului, care vor permite și stabilirea remediului procesual pentru situația încălcării dispozițiilor referitoare la citare.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de apel, "." Saf ost citată, fie la o adresă unde nu-și avea sediul, fie fără indicarea adresei într-un oraș mare, precum A-ul, fie la adresa societății de leasing căreia îi aparținea autoturismul. Pentru termenul din 10 septembrie 2007, procedura de citare s-a realizat prin primirea citației la Banca Comercială - Sucursala
Pe dovada de comunicare a sentinței s-a menționat că nu s-a procedat la înmânarea acesteia, deoarece destinatarul își schimbase adresa.
Deși în fața instanței de apel " Asigurări" este citată pentru termenul din 4 iunie 2008 în A, fără alte elemente de identificare a sediului, la data de 2 iunie 2008, această societate depune la dosar o cerere de amânare a judecății, din care rezultă că, are cunoștință de termen și indică sediul real și sediul ales pentru citarea societății.
La data de 17 iunie 2008, " " trimite la dosar note scrise, în care invocă necitarea sa în cursul derulării judecății la instanța de fond și solicită, prin concluzii, să se desființeze sentința primei instanțe și să se dispună rejudecarea cauzei de către Judecătoria Brezoi.
Cu toate acestea, prin notele scrise depuse ulterior, la data de 3 septembrie 2008, " " solicită scoaterea sa din cauză ca fiind lipsită de calitate procesuală, invocând faptul că valabilitatea poliției RCA începea la 48 de ore după expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare, adică din ziua de 22 mai 2005, dată de la care erau acoperite și riscurile asigurate. Or, în condițiile în care accidentul s-a produs la data de 19 mai 2005, societatea de asigurare nu putea fi obligată la plata despăgubirilor reținute în sarcina inculpatului.
Abia la data de 20 octombrie 2008 (la peste 4 luni de la data la care a cunoscut despre existența procesului), " " formulează o declarație de apel împotriva sentinței penale nr.47 din 3 aprilie 2008, invocând nelegala citare și lipsa calității procesuale, iar prin notele de ședință de la data de 13 decembrie 2008, solicitat comunicarea dispozitivului sentinței menționate. Chiar dacă în concluziile orale apărătorul " " Sas usținut că nu are apel declarat în cauză, instanța de apel trebuia să constate că cererea de la filele 100-103 reprezenta o veritabilă declarație de apel și trebuia să se pronunțe asupra acesteia, deoarece apărătorul nu putea face o declarație de renunțare decât cu împuternicire specială de la reprezentanții legali ai persoanei juridice.
Ce trebuie reținut este că apărările asigurătorului nelegal citat în cauză, priveau exclusiv latura civilă a cauzei, întemeindu-se în special pe lipsa calității procesuale a " "
Hotărârea primei instanțe reușise, după 3 ani, să rețină o situație de fapt, pe baza probelor administrate și să pronunțe o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă și, respectiv de achitare, a inculpaților cercetați în legătură cu evenimentul rutier, urmare căreia a rezultat decesul victimei.
Criticile parchetului și inculpatului condamnat aveau în vedere aspecte ce țineau de aprecierea probelor și cereau o rejudecare în fond a cauzei, tinzând la stabilirea vinovăției în sarcina inculpatului, așa cum trimisese parchetul în judecată. Este atât în interesul ambilor inculpați cât și al moștenitorilor victimei, precum și în interesul general, ca orice cauză să se judece într-un termen rezonabil, fără a se proceda la trimiteri repetate spre rejudecare și la reluarea unor cicluri procesuale deja parcurse.
In prezenta cauză, curtea apreciază, cu opinie majoritară, că împrejurarea nelegalei citări a asiguratorului " " putea fi remediată cel mult printr-o desființare a sentinței doar pe latură civilă, cu consecința reluării judecății asupra acțiunii civile alăturată procesului penal, în nici un caz prin restituirea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea laturii penale.
Aceasta deoarece instanța de apel trebuia să facă o analiză temeinică inclusiv asupra calității procesuale a persoanei juridice în legătură cu care a invocat nelegala citare. Aparența este în sensul că aceasta, în raport de contractul de asigurare nr.- din 19 mai 2005, de art.4 lit.b din Normele aprobate prin Ordinul nr.3108/2004 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și de polița nr.FG - din 19 mai 2005, cărei valabilitate începe la data de 22 mai 2005, este posibil chiar să nu aibă calitate de asigurător, iar greșeala primei instanțe putea fi îndreptată printr-o hotărâre a instanței de apel asupra temeiniciei acțiunii civile îndreptate împotriva acestei societăți.
In aceste condiții, casarea cu trimitere spre rejudecare constituie o veritabilă greșeală de judecată, care ar fi putut fi îndreptată dacă instanța s-ar fi pronunțat asupra cererii de apel existentă în dosar la fila 100. Nepronunțarea asupra acestei cereri de apel este sancționată de cazul de casare prev. de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală și este de natură să prejudicieze în mod grav și drepturile procesuale ale celorlalte părți, respectiv recurenții, față de care se dăduse deja o hotărâre judecătorească.
Apreciind că în cauză este incident și cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală, în sensul că motivarea deciziei este în contradicție cu dispozitivul acesteia, care, pentru un motiv invocat de o parte căreia nu i se recunoaște calitatea de apelant, admite alte apeluri decât ale asiguratorului " ", în timp ce motivele din apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi și din al inculpatului, rămân neanalizate.
Soluția ce se impune este casarea cu trimitere în vederea rejudecării apelurilor, urmând ca în funcție de dovezile în legătură cu data de la care începea răspunderea asiguratorului, în baza contractului de asigurare încheiat în chiar ziua accidentului, să se aprecieze dacă această societate are calitatea de asigurător în cauză. Urmează să se aprecieze dacă, în funcție de stadiul procedurii, în cazul în care se va considera că autoturismul condus de inculpatul-condamnat nu avea asigurare obligatorie, este cazul să fie introdus în cauză Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
In consecință, curtea va admite recursurile în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Vâlcea.
Potrivit art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 19 iunie 1978 în B, domiciliat în B, str. -,.2,.B,.6, județul B și partea responsabilă civilmente, împotriva deciziei penale nr.175/ A/03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Vâlcea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/25 martie 2009.
Jud.fond
Jud.apel
OPINIE SEPARATĂ
Opiniez pentru respingerea recursurilor declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente "" B, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, este evident că " " S nu a fost legal citată, ea fiind citată fie la adresa nu și-a dat sediul, fie prin indicarea adresei în A, fie la adresa societății de leasing căreia îi aparținea autoturismul implicat în accidentul de circulație, cum de altfel susține și completul majoritar în dezvoltarea motivării sale.
In apel, însă, în limitele circumscrise de lege, se face o întreagă evaluare și apreciere atât asupra situației de fapt cât și de drept stabilită de prima instanță, cauza fiind examinată sub toate aspectele,devoluția ei fiind integrală, comparativ cu recursul când devoluția este mai restrânsă, cauza urmând a fi examinată preponderent în drept.
In acest caz al apelului, judecata poate avea loc, cum corect subliniază tribunalul, numai în condițiile art.291 Cod pr.penală, și anume dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Pe de altă parte, acest text se circumscrie principiilor mai largi care reglementează desfășurarea procesului penal și care asigură aflarea adevărului, (art.9 Cod pr.penală) și garantează drepturile procesuale ale părților (art.6 Cod pr.penală) ce pot fi realizate și prin rolul activ al instanței (art.4 Cod pr.penală) instituit de legea procesuală penală.
De aceea, în opinia mea, în virtutea principiilor menționate pentru aflarea adevărului cu privire la fapte dar și împrejurările cauzei, fie ele pe latură penală sau pe latură civilă, cât și pentru garantarea drepturilor procesuale ale părților, vizând dreptul la apărare pe parcursul tuturor gradelor de jurisdicție instituite de lege, nu se poate susține, așa cum se arată și de recurenta parte responsabilă civilmente și cum implicit susține și completul majoritar, că nu se poate invoca de tribunal nelegala citare a societății de asigurare pentru admiterea apelului declarat de parchet și de inculpat, din moment ce apelanții nu au invocat astfel de motive.
Numai în situația în care s-ar fi încălcat alte reguli procesuale ce vizează judecata în apel ce este o veritabilă judecată în primă instanță, conform art.271 alin.2 Cod pr.penală, cum ar fi, de pildă, limitele efectului devolutiv al apelului instituit de prevederile art.371 alin.1 Cod pr.penală, sau ale neagravării situației în propria cale de atac, potrivit art.372 Cod pr.penală, ceea ce nu este cazul în speța de față - de altfel și recurentul-inculpat solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât nu a fost citat legal decât în urma reunirii cauzelor și, astfel, nu este opozabil probatoriul administrat până la acest moment pe baza căruia s-a dispus condamnarea - numai atunci se putea invoca greșita admitere a apelului, pe considerentul că o parte nu a fost citată legal, care nu a fost invocat de nici unul dintre apelanți.
Pe aceste considerente de ansamblu ale unei judecăți ce vizează aflarea adevărului, deopotrivă atât pe latura penală cât și pe latura civilă, prin garantarea tuturor drepturilor procesuale ale tuturor părților și persoanelor participante la conflictul penal dedus judecății, izvorât din săvârșirea infracțiunii, în vederea realizării unei judecăți echilibrate și juste ce se impune în cauză pe toate gradele de jurisdicție instituite de lege, apreciem că nu s-ar fi impus nici desființarea sentinței pe latura civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum mai sugerează completul majoritar.
De altfel, termenul rezonabil la care face referire completul majoritar vizează, în opinia mea, întreaga cauză soluționată integral atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, și nu soluționarea separată a uneia dintre ele, astfel că și sub acest aspect al respectării termenului rezonabil, soluția casării cu trimitere numai pe latura civilă nu poate fi primită.
Mai mult, apreciem că motivul poate esențial vizat de completul majoritar, că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri de apel, nu poate fi primit.
Aceasta, deoarece tribunalul urmare a deciziei date de curte trebuie să se pronunțe asupra acestei cereri de apel, cerere ce vizează, însă, tocmai această lipsă de procedură care ar atrage, chiar soluția casată de curte în completul majoritar și anume cea a casării cu trimitere spre rejudecare, aceasta fiind, în opinia mea, soluția cea mai adecvată pe considerentele mai sus exprimate, desigur în măsura în care nu sunt împărtășite și alte soluții vizând judecarea apelurilor fără a fi trimisă cauza spre rejudecare.
Mai exact, tribunalul, soluționând apelul recurentei " ", pronunțându-se asupra sa, așa cum solicită completul majoritar, va trebui să trimită din nou cauza spre rejudecare la prima instanță, urmând ca prima instanță să stabilească după citarea acestui asigurător, în funcție și de susținerile sale, dacă are sau nu această calitate procesuală și să procedeze în condițiile legii.
Altfel, dacă nu s-ar trimite la instanța de fond, s-a eluda acestui asigurător primul grad de jurisdicție prevăzut de lege și anume, judecata în primă instanță, ceea ce în opinia mea nu poate fi admis.
Mai mult, în această situație, termenul rezonabil ce trebuie avut în vedere la soluționarea cauzei, de care face vorbire completul majoritar, poate fi și mai mult depășit.
De menționat, totuși, că deși susțin că soluția tribunalului d e trimitere spre rejudecare pentru necitarea asigurătorului este corectă, nu împărtășesc în totalitate motivarea tribunalului.
Astfel, nu se poate reține că în cauză ar opera nulitatea absolută prevăzută de art.197 alin.2 Cod pr.penală, pentru că nelegala citare nu se regăsește în nici unul dintre cazurile expres prevăzute de acest articol - legea procesuală este de strictă interpretare - neputând să fie adăugat nici un alt caz sau vreo altă situație.
De aceea, cum asigurătorul poate fi asimilat cu o "parte" în procesul penal, așa cum de altfel instanțele au mai statuat în jurisprudența lor, atunci casarea cu trimitere se impunea nu pentru cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.2 Cod pr.penală, ci pentru judecarea cauzei în lipsa unei părți nelegal citate, așa cum se precizează și în art.291 alin.1 Cod pr.penală, pe care corect îl invocă tribunalul în motivarea sa.
Mai mult, în opinia mea, în legătură cu casarea cu trimitere, pot fi invocate și prevederile art.197 alin.4 Cod pr.penală, teza ultimă, și anume că instanța poate lua în considerare din oficiu și orice alte încălcări decât cele prevăzute de art.197 alin.2 Cod pr.penală, cum ar fi necitarea legală a asigurătorului, situație în care încălcarea de lege are regimul unei nulități absolute.
Esențial este, însă, în acest sens, ca această anulare să fie necesară pentru aflarea adevărului - fie pe latura penală fie pe latura civilă - și justa soluționare a cauzei, așa cum pretinde teza ultimă a art.197 alin.4 Cod pr.penală, menționată mai sus.
Însă, aflarea adevărului în cauza dedusă judecății și justa soluționare a acesteia, nu poate avea loc, în opinia mea, decât prin respectarea tuturor gradelor de jurisdicție prin efectuarea unei judecăți în primă instanță, în apel și în recurs, ceea ce se poate realiza numai prin casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță și nu printr-o judecată numai în apel și în recurs, așa cum a statuat completul majoritar în această cauză.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
